De ce ai avea nevoie pentru a te ocupa de realizarea produselor handmade? În primul rând, de studii finalizate în arhitectură, iar în al doilea rând – de un tată tâmplar.

Meșterița Oxana Bacumenco se ocupă de fabricarea panourilor, jucăriilor, ramelor foto și altor produse artizanale din lemn, pe care le comercializează sub brandul „Goldbrow”

Contează să desenezi o felicitare la timpul potrivit

Oxana Bacumenco a avut parte de o aliniere favorabilă de astre. Cu aproximativ trei ani în urmă, ea a desenat o felicitare, cu ocazia zilei de naștere a unei prietene. „Nu prea mi-a plăcut rezultatul”, - a afirmat Oxana. A doua încercare a fost mai reușită și anume ea a reprezentat primul impuls în direcția de artizanat. Al doilea îndemn a venit odată cu un suvenir din străinătate – un magnet în formă de iepuraș de lemn. „Un iepuraș pictat. Când l-am primit, mi-am dorit să realizez un suvenir similar”, - își amintește meșterița. În realizarea ideii sale, Oxana a fost susținută de către tatăl ei.

„Toată viața lui, tata a lucrat cu lemnul, - a spus Oxana Bacumenco. - și mi-a explicat anumite particularități ale meșteșugului: ce tip de lemn ar trebui ales, cum ar trebui prelucrat etc.” Actualmente, iepurii de lemn sunt produsele de bază ale sortimentului Oxanei și sunt foarte populari la iarmaroacele handmade. În calitate de marcă comercială, Oxana a optat pentru „Goldbrow” (Sprânceană de aur) – o denumire ce ăși are origini încă din copilăria Oxanei.



Doar cliente

Acum, după trei ani, Oxana confecționează articole minunate din lemn. „Sunt elemente mici de decor: panouri, iepurași, rame foto - explică meșterița. Și niște mici articole utile, cum ar fi cutiuțele – de exemplu, pentru condimentele din bucătărie. În mare, articolele sunt preferate de femei. „Principalii cumpărători ai produselor mele sunt femeile cu vârsta cuprinsă între 20 și 35 de ani. Cu toate acestea, în cadrul iarmaroacelor am avut parte și de cliente mai în vârstă. Cât despre bărbați, cred că, până acum, am avut doar vreo cinci clienți bărbați”, - a spus Oxana.

„Toate aceste produse drăguțe sunt micuțe. Eu mi-aș dori să realizez ceva de impact mai mare, - a confesat Oxana. – Recent am primit o comandă de ceas de perete, l-am și realizat – din 13 cuburi alb-negru, cu latura de 9 centimetri. Le-am aranjat haotic pe perete, în conformitate cu indicarea corectă a orei de către acele ceasornicului”.



Moda influențează cererea

Dar ceasul este o comandă unică. Cumpărătorii de masă sunt atrași de articole mai simple – panouri și cutiuțe pentru condimente. Panourile pe care poți scrie cu cretă sunt articole în vogă în ultimii ani. Aceste panouri seamănă cu fundurile de bucătărie de tăiat legume, pește, carne, dar sunt de culoare neagră și sunt plasate pe peretele din bucătărie. „De regulă, aceste panouri sunt cumpărate pentru copii, pentru a desena – explică fondatoarea Goldbrow. Ele sunt agățate pe peretele din bucătărie și joacă un rol de reminder – ai scris pe panou lista de produse care ar trebui procurate sau o anumită sarcină ce ar trebui realizată”. Deseori, Oxana primește comenzi personalizate pentru panouri – de diverse dimensiuni și forme. O variantă de panou de scris cu creta este cu suport de magnet, pentru a putea fi plasat pe frigider.

Cutiuțele pentru condimente sunt frumoase și funcționale. Este o soluție elegantă de păstrare a condimentelor în bucătărie, spre deosebire de pachețelele din care se tot varsă conținutul.



„Mănâncă, bea, iubește” – savurează viața.

O ultimă tendință a modei este panoul decorativ pentru peretele bucătăriei cu inscripția „Eat, Drink, Love”, adică „Mănâncă, bea, iubește”. Aceste panouri sunt extrem de populare, „am și renunțat să mai număr la cât de multe am vândut”, - a spus Oxana. Personalul companiei de handmade „Goldbrow” include doi angajați: Oxana Bacumenco și iubitul ei.

Atelierul de lucru se află într-un garaj, unde este instalat un banc de lucru și o mașină programabilă de prelucrare a lemnului. Ulterior, articolele sunt prelucrate în loggia din casă. „Când vin de la muncă și termin treburile casnice, mă duc în loggie să mă ocup de artizanat. Pentru mine Goldbrow este mai mult un hobby, decât o primă sursă de venit”. Există situații în care hobby-ul este foarte complicat – multe articole trebuie asamblate din câteva elemente, care necesită să fie bine șlefuite și vopsite. Cu toate acestea, „mi-aș dori să îmi dedic tot timpul confecționării de produse handmade, dar acest lucru încă nu este posibil”, - a spus meșterița. Oxana Bacumenco este licențiată în arhitectură. De aceea toate produsele ei sunt atât de bine gândite și atent realizate.



Vânzări prin Yard Sale

Aceste evenimente sunt organizate de circa două ori pe lună, aproximativ de 6 ori pe an. În cadrul iarmaroacelor, Oxana vinde marea majoritatea produselor sale. În restul timpului are loc realizarea comenzilor individuale și vânzarea cu reduceri a produselor rămase. În principiu, acest tip de activitate necesită și un gust artistic, de aceea „Goldbrow” nu are concurenți. Un partener al companiei este întreprinderea din Chișinău, care se ocupă de decorul expozițiilor utilizând articolele din lemn, în timp ce domeniul de activitate al „Goldbrow” este decorul casnic.

Spre Occident

Oxana Bacumenco încearcă să-și promoveze „Sprânceana de aur” pe Internet – a creat o pagină de facebook. Acum este atrasă de site-ul internațional de meșteri handmade „esty.com” – comercializarea și comanda de articole realizare manual. „La noi încă se păstrează mentalitatea eronată prin care un articol realizat manual ar trebui să fie extrem de ieftin. În Europa, însă, este o altă mentalitate și, respectiv, prețurile pentru produsele de artizanat sunt mult mai înalte. Sper ca articolele noastre să le placă clienților din Occident”.

Sursă: madein.md

Patru români au avut curajul de a construi un board game. Și nu doar unul obișnuit, ci cu tematică sportivă. Triathlon Series e prima creație After Race Games, proiectul unor specialiști în comunicare pasionați de sport. Am vorbit cu ei pentru a afla mai multe despre curajul de a face un asemenea produs în România.

I-am invitat pe Ruxandra Hristescu și Andrei Dordea, doi dintre fondatorii After Race Games, la redacția noastră. Au venit cu un board game după ei, entuziasmați să-i spună povestea. L-au lansat acum aproape două luni și spun că e primul dintr-o serie mai largă.

Cunoștințe din liceu

Ruxandra și cu Andrei se cunosc din liceu și sunt parteneri de afaceri de nouă ani, de când Ruxandra a renunțat la agențiile de publicitate și au făcut o firmă de comunicare împreună. Au fondat împreună Scriptmedia, care se ocupă de advertising, de branding și comunicare. Au ajuns la ideea unui board game despre triatlon după mulți ani în care viețile li s-au schimbat.

“Prin felul în care ne-am construit viețile am ajuns să practicăm sport, să vorbim de lucrurile acestea. Andrei a ajuns să facă și triatlon”, explică Ruxandra.

“M-am reapucat de sport în momentul în care soția mea a decis să alerge și o făcea prin păduri. Nu-mi plăcea alergatul, eu eram cu baschetul în liceu. Dar nu am putut să o las singură prin păduri, așa că a început să-mi placă. Apoi a urmat bicicleta”, povestește Andrei Dordea. S-au ocupat de comunicarea pentru Road Grand Tour, comunitatea despre care am scris aici, în cadrul proiectului Startup Urban și pentru Triatlonul din Mamaia, așa că triatloanele au venit ca un lucru obișnuit.

“Andrei avea 20 de kilograme în plus, fuma, nu făcea niciun sport. E povestea clasică”, spune Ruxandra. De altfel, spune Andrei, un moment de șoc a fost la o petrecere, când vorbea cu prietenii săi vechi și-și aminteau când urcau pe munte. Apoi a conștientizat, vorbind despre asta, că trecuseră 15 ani de la ultima creastă cucerită. “Povestea mea o regăsești peste tot în comunitate. Am rămas totuși echilibrat. Nu ne-am apucat de sport și mâncăm doar quinoa, mai lăsăm timp și de o bere”, spune Andrei.

After Race Games

Au fondat în patru After Race Games și au combinat două lucruri de care erau pasionați: sportul și board game-urile. “Am vrut să facem un board game de ciclism. L-am și făcut, probabil va fi al doilea lansat. Am gândit mecanica jocului și ne-am gândit că funcționează pe triatlon cel mai bine”, explică Andrei Dordea. Au gândit After Race ca o companie care vorbește oamenilor despre activitățile de după ce fac sport. Nu vor să se oprească la board game-uri, ci să o dezvolte și spre echipament sportiv.

Triathlon Series e un board game care poate fi jucat în 2-4 oameni care replică experiența unui sportiv, de la pregătirea psihologică de dinainte de cursă, până la momentul final și recuperare.

“Board game-ul e o ustensilă mișto de comunicare, îți dezvoltă imaginația, te pune laolaltă cu prietenii și încurajează socializarea. Sunt valori pe care le trăim și pe care am vrea să le dăm mai departe. În plus, te obligă să stai locului și să faci ceva, să gândești, să ai strategii”, spune Ruxandra, care adaugă că nu numai alergarea e totul în viață, ci și pauza.

Andrei crede că era nevoie de un asemenea joc, chiar dacă board game-urile nu sunt, în general, despre sport. “Pe piață nu au fost jocuri interesante despre sport. Multe sunt prea ușoare, dai cu zarul și mergi mai departe. La noi, chiar dacă ai zaruri, trebuie să construiești o strategie”, explică Andrei.

Au construit jocul inspirați de titlurile de pe calculator, Andrei fiind un jucător de Football Manager. Din acest motiv, mișcările sunt uneori inspirate de zona virtuală, nu atât de alte board game-uri. “Simulăm viața noastră și ai evenimente săptămânale în joc”, spune Dordea.

În interiorul jocului

Triatlonul de pe foaia de carton poate fi jucat în patru, iar primul joc poate dura până la o oră jumătate. Potrivit creatorilor, după ce sunt învățate comenzile, timpul ar trebui să fie de maximum o oră, ceea ce este mediu în lumea board game-urilor. Pe cutie scrie că jocul poate fi jucat de la 14 ani în sus, dar acest lucru a fost cumva o cerință pentru ca Triathlon Series să nu ajungă la jucării, ci să fie vândut ca joc de societate. Ruxandra și Andrei au văzut și copii de șapte ani jucând și au înțeles lucrurile rapid.

Pentru a înțelege mai bine jocul, urmăriți clipul de prezentare de pe site-ul proiectului. Jocul costă pe site-ul After Race Games 225 de lei.

Comercializează jocul de două luni, dar nu se uită neapărat la cifre. “E slow, dar ne așteptam la asta. Nu e realist să vindem alert, nu vindem shaorma. Piața principală nu e neapărat în România, de asta lansarea a fost, de fapt, la Târgul de Jocuri de la Essen, în Germania. Ideea e să avem un awareness cât mai bun”, explică Andrei. De altfel, încearcă să urmeze parcursul pe care-l oferă și clienților lor – vânzările nu vin imediat, mai întâi trebuie să construiești brandul.

“Tirajul inițial a fost de 1.033 de bucăți”, explică Andrei. Cât costă să lansezi un board game pe piață? Acum o lună, spune Andrei, ar fi răspuns că 20.000 de euro, dar între timp s-au adăugat și alte cheltuieli, mai ales că au decis să participe la Târgul de la Essen, acolo unde au dat de fanii hardcore ai board game-urilor din întreaga lume. Provocarea a fost să atragă nu numai pasionați de triatlon, ci și board gameri care nu au legătură cu sportul. Au construit jocul în România, numai zarurile le-au comandat din China, pentru că aveau nevoie de o matriță specială și trebuiau comandate mai multe.

După board game-ul acesta, urmează creșterea brandului After Race, alte titluri, dar și noi produse. “Vom face echipamente branduite cu After Race și Road Grand Tour și board game-ul de ciclism”, spune Andrei.

http://start-up.ro/

Organizația de Atragere a Investițiilor și Promovare a Exportului din Moldova (MIEPO) propune instituțiilor publice, asociațiilor de afaceri şi organizațiilor nonguvernamentale să prezinte proiecte pentru finanţare pentru atragerea investiţiilor şi promovarea exportului din Moldova. Finanţarea se desfăşoară în cadrul Programului „Promovarea Exportului – 2017.

Surse din cadrul MIEPO au relatat pentru INFOTAG că scopul programului este consolidarea și eficientizarea eforturilor orientate spre promovarea și dezvoltarea exportului de mărfuri și servicii autohtone, diversificarea piețelor de desfacere, atragerea investițiilor străine directe, precum și îmbunătățirea imaginii țării

Pentru a participa la concurs, organizaţiile trebuie să aibă posibilitatea să cofinanţeze proiectul, iar numărul beneficiarilor finali ai proiectului să nu fie mai puțin de trei. Proiectul trebuie să cuprindă sectoarele economice prioritare, precum informații și comunicații, fabricarea de mașini și echipamente, activități de servicii administrative și activități de servicii suport, fabricarea de utilaje și piese, a produselor textile, a articolelor de îmbrăcăminte și încălțăminte; echipamente electrice; industria alimentară și agricultura.

Proiectul trebuie să contribuie la creşterea exporturilor, la atragerea investiţiilor, la crearea locurilor de muncă. Un criteriu important este experiența instituției de a realiza asemenea proiecte.

Propunerile de proiect urmează a fi expediate nu mai târziu de 25 noiembrie 2016.

Săptămâna aceasta, aproape în toate supermarketurile din Moldova vor apărea trei tipuri noi de brânză georgiană suluguni, de producție locală. Pe lângă varietatea obișnuită de brânză împletită în codițe, își vor face apariția pe rafturi chiflele, bețișoarele și khinkali cu brandul „Șaden”, produse de compania mixtă moldo-ruso-turcă „Avacon-Prim” SRL, înregistrată în satul Dancu, raionul Hîncești.

Suluguni este un tip de brânză georgiană în saramură din regiunea Samegrelo. Tehnologia de producere pentru suluguni este asemănătoare cu cea a brânzei moldovenești și a mozzarellei italiene.

Conform etimologiei populare, „suluguni” este compus din două cuvinte georgiene – „suli” (ce înseamnă suflet) și „guli” (inimă). Această interpretare s-a oglindit și în operele unor autori georgieni.

Brânza suluguni este produsă din lapte pasteurizat de vacă, de bivoliță sau din amestecul celor două tipuri de lapte.

În regiunea Caucaz, se obișnuiește ca suluguni să fie consumată cu pâine și cu vin de casă. Înainte de a fi servită, brânza este tăiată în felii și este presărată cu ierburi aromate (de regulă se utilizează coriandrul și busuiocul), uneori deasupra este turnat și un sos picant. Suluguni este utilizat într-un domeniu destul de larg. Și, cu siguranță, fără suluguni nu ar exista un khachapuri veridic.

De regulă, în regiunea caucaziană, suluguni este preparat sub formă de disc, la fel ca și alte tipuri de brânză. Cu toate acestea, deocamdată, în Moldova și în alte țări din regiune (Ucraina, Belarus, Rusia) se obișnuiește producerea de suluguni clasic și afumat împletite în codițe.

Întreprinderea moldo-olandeză CM Met SA Produse Impex SRL (din Drochia), renumită pentru producția de brânză „Gouda” conform tehnologiei tradiționale, a încercat să producă suluguni utilizând metoda butoiului. Însă, producția a fost închisă după scurt timp, din cauza lipsei de cerere.

Codițele din suluguni sunt împletite în cadrul fabricilor celui mai mare producător de produse lactate din Moldova, „JLC Grup”. Dar volumul de producție nu este prea mare, în ideea în care brânza are mai mult un rol de lărgire a sortimentului.

Însă, pentru Cristina Statio, directorul comercial al companiei „Avacon-Prim”, brânza georgiană a devenit o parte din viață.

Cristina a participat la deschiderea liniei de producție de suluguni în Bardar, în anul 2006. În acea perioadă, întreprinderea se numea „Mardenka”. Cu toate că denumirea companiei a fost schimbată, specificațiile pentru produse au rămas aceleași: se utilizează doar lapte natural de vacă, pasteurizat, procurat de la fermierii din raionul Hîncești. Brânza este afumată în exclusivitate pe rumeguș, fără utilizarea „fumului lichid”.

„Ne-am pregătit destul de mult timp, - a comunicat Cristina Statio pentru madein.md. Și, acum, în pofida puterii de cumpărare scăzute a populației, ne dorim să realizăm un salt. Am procurat utilajele necesare, am lucrat la tehnologia de producție. Până la finalul anului vom lansa trei tipuri noi de suluguni, iar în anul 2017 intenționăm producem suluguni în formă de disc. Totodată, reînnoim producția de cremă de brânză în baza tehnologiei turcești. Dacă utilizezi acest tip de brânză la prepararea pastelor cu brânză, nu mai este nevoie să adaugi unt. Este pregătit pentru producție încă un tip de brânză turcească – brânza albă. Însă vom lansa producția, cel mai probabil, în anul 2018”.

Sursă: madein.md

Nouă întreprinderi agricole din diferite zone ale țării, toate membre ai asociației «Pomușoarele Moldovei» au creat o cooperativă de antreprenori cu denumirea «MoBerry», care a fost înregistrată la mijlocul lunii octombrie 2016. Aceștia au reușit deja să-și prezinte produsele la principalele expoziții cu profil agricol din țară - Moldagrotech/ Farmer 2016 unde au venit cu ceva nou pentru piața Moldovei.

"Unul din obiectivele acestei asocieri a antreprenorilor în formatul Centru de Excelență a fost stimularea creșterii pomușoarelor pe scară largă, pentru a asigura piața cu produse proaspete și prelucrate de calitate, - a declarat Directorul Comercial al MoBerry, Aneta Ganenco. – Crearea loturilor mari, pe care se cultivă pomușoare va asigura o ofertă stabilă pe piața internă prin intermediul rețelelor de magazine și va asigura cantitatea necesară de produs pentru a intra pe piețele externe".

Formarea acestei cooperative și garantarea volumelor de producție au permis crearea unor noi tipuri de produse fabricate pe bază de pomușoare. Cei de la MoBerry se bazează pe tehnologii și echipamente moderne, prelucrând la minim materia primă pentru a păstra valoarea nutritivă și toți micronutrienții din pomușoare. S-a făcut aceasă alegere deoarece tendințele actuale ale cererii se axează pe consumului de alimente funcționale și sănătoase, iar această nișă în Moldova nu este încă pe deplin acaparată, mai ales în perioadele reci ale anului.

"Specialiștii din cadrul cooperativei au examinat tendințele globale în procesarea pomușoarelor și au învățat noi tehnologii care pot fi aplicate la noi în țară, - a mai adăugat Aneta Ganenco. – Noi am reușit să creăm produse fundamental noi pentru consumatorul din Moldova, dar am încercat să readucem în actualitate și rețete mai vechi. Rezultatele experimentelor noastre au fost prezentate la expoziția Moldagrotech/ Farmer 2016. Timp de patru zile au fost organizate degustări ale produselor noastre, iar consumatorii le-au apreciat, considerându-le foarte gustoase".

Deja din anul 2017, se planifică furnizarea către magazinele din țară a produselor naturale din pomușoare de sezon, cu adaos de alte fructe, semințe sau nuci. Primul tip - este bomboana (de tip pastilă) din fructe și pomușoare, care este fabricată în circa 15 varietăți. În al doilea rând, e vorba gemurile și dulcețurile din pomușoare. În plus MoBerry planifică să producă o varietate de seturi-cadou, mici și comode, care vor conține sucuri din pomușoare și bomboane pastile fabricate pe bază de pomușoare și miere. Acestea sunt doar o parte din planurile pe viitor ale cooperativei MoBerry.

Pentru fabricarea pastilei sunt utilizate fructe bogate în pectină, cum ar fi caisele, merele, perele, prunele și gutuile. Din acestea se prepară un pireu, la care se adauga pomușoare proaspete: zmeură, mure, coacăză, aronie, cătină, agriș și altele. Materia primă trece prin mai multe etape de procesare. În procesul de producție nu se utilizează zahăr , gustul dulce fiind asigurat fie de pomușoare și fructe, fie la rețetă este adăugată o mică cantitate de miere. Nu sunt utilizați nici coloranții, emulgatori sau amidon artificial.

Gemurile și dulcețurile sunt făcute din aronie, zmeură, mure roșii și negre, porumbrele, coarne, ziziphus și alte pomușoare.

De asemenea, se produc dulcețuri și gemuri din pomușoare tradiționale moldovenești (agriș roșu și verde, cătină, trandafir sălbatic, diverse soiuri de mure), produse care pot concura cu succes pe piața locală.

"Pastila poate substitui perfect bomboanele și ciocolatele. Acesta este un produs excelent pentru cei ce suferă de diabet și pentru persoanele care duc un mod de viață sănătos și au grijă de silueta lor - a explicat Aneta Ganenco.

Dar principalul nostru obiectiv constă în fabricarea unor produse care ar putea face față celor mai exigente cerințe de export. Pe lângă lucrările legate de formarea unor noi plantații de pomușoare, realizăm diferite activități de modernizare a procesului de producție și de perfecționare a personalului. Au loc pregătirile pentru implementarea sistemului integrat de calitate și siguranță alimentară.

De asemenea continuăm să studiem cererea de pe piață și preferințele consumatorilor. În acest scop MoBerry a participat la expozițiile Farmer 2016, Indagra din București, iar la sfârșitul lunii noiembrie va participa la expoziția Fabricat în Moldova din Iași. România este un producător tradițional de produse pe bază de pomușoare, iar fermierii moldoveni doresc să compare produsele noastre cu cele similare fabricate de colegii din România.

MoBerry intenționează, pe lângă activitățile numite mai sus, să se ocupe și de creșterea și comercializarea materialului săditor de înaltă calitate, organizarea de stații mobile pentru colectarea fructelor și pomușoarelor în regiunile Centru, Nord și Sud, să ofere servicii de consulting și asistență în vânzarea pomușoarelor pentru alți producători autohtoni. "

Sursă: madein.md

Șemineul reprezintă un portal (o arcă), în forma literei „П” din alfabetul chirilic, pe care se aplică elemente de decor. Pentru decorul șemineurilor pot fi folosite materiale ca marmura, onixul sau lemnul. Meșterul moldovean, Mihail Caraulan, realizează șemineuri din lemn, iar produsele lui sunt exportate la comanda firmei belgiene „Delphan”.

Rococo din lemn made in Moldova

Clienții sunt cei care specifică modul de prelucrare a șemineurilor, precum și ornamentarea acestora. Cele mai populare ornamente sunt așa-numitele: „stilul lui Ludovic al XV-lea” și „stilul lui Ludovic al XVI-lea”. Stilul lui Ludovic al XV-lea – epoca rococo franceză – liniile netede galante, și-a atins apogeul la mijlocul secolului al XVIII-lea. Stilul lui Ludovic al XVI-lea – maiestatea rigidă a picturii. Ambele stiluri sunt populare și în prezent.

Pe lângă stilul de placare, clienții belgieni specifică și dimensiunile portalului – pentru fiecare șemineu în parte. Mărimile standard sunt: lungimea în limitele a 1,2 metri, înălțimea – nu mai mare de un metru. Rareori, au existat și comenzi pentru șemineuri de dimensiuni mai mari. Realizarea placării, chiar și pentru un șemineu modest, necesită cel puțin o lună de muncă minuțioasă.



Un mic atelier rural

Mihail Caraulan a început să lucreze cu dalta în anul 1999, în ajunul aniversării de 50 de ani a profesorului de matematică de la o școală rurală. Atunci el și-a descoperit talentul de sculptor în lemn. În următorii ani, el deja începuse să cioplească placări pentru șemineuri și a deschis firma „Fildavicom”.

Meșterul își desfășoară activitatea într-un atelier modest, amplasat în satul Chetrosu, raionul Anenii-Noi. „Instrumentele au fost furnizate de către partenerii belgieni, - ne explică meșterul. – Sunt de o calitate înaltă, de producție germană, cel mai ieftin fiind de 20 de euro”. Atelierul este mic, cea mai mare parte a suprafeței este ocupată de bancul de lucru. În asemenea condiții sunt create placările din lemn în stilul elegant rococo, atât de atrăgătoare pentru clienții din Belgia.

Motivul pentru care belgienii comandă din Moldova ornamente pentru șemineuri este evident: forță de muncă ieftină, dar și meșteșugari de calitate înaltă. „Nu dispun de niște informații veridice, dar am auzit că nu sunt singurul meșter din Moldova care lucrează pentru clienți europeni”, - explică Mihail Caraulan.

Doar stejar

Meșterul ne-a explicat că pentru blaturi se folosesc plăci din lemn cu grosimea de 5 cm. Prelucrate minuțios, acestea se subțiază până la 3 cm. Blaturile trebuie să fie confecționate din plăci întregi și nu pe bucăți. Același principiu se aplică și la ornamentarea fațadei șemineului. Placa pentru fațadă trebuie să fie de 10 cm. Ea este mai groasă, deoarece în ea se sculptează ornamentele regilor francezi. Prelucrată minuțios, aceasta se subțiază până la 7 cm. „În această stare o expediez în Belgia. Ulterior, aceasta este impregnată cu o soluție colorată și apoi lăcuită. Eu mă ocup de partea de sculptat și de selecția materialelor necesare, explică Mihail Caraulan. Totodată, mă ocup de uscarea materialelor într-un uscător special, oferit de belgieni. Umiditatea maximă acceptabilă pentru lemn nu trebuie să depășească 15%”. În principiu, materialul ales este stejarul. Anume din acest lemn era realizată mobila în epoca lui Ludovic al XV-lea și al lui Ludovic al XVI-lea.



În ultimii ani este puțină materie primă

Stejarii de calitate sunt tăiați „pentru parchet” și este tot mai complicat să găsești plăci din lemn potrivite. Mai înainte, meșterul cumpăra materialul necesar de la pepiniera pădurii Căpriana. Acolo s-au mai păstrat stejari vechi și puternici. Anume în această pădure crește cel mai vechi arbore din Europa de Sud-Est, stejarul lui Ștefan Cel Mare. Dar și acolo au rămas foarte puțini stejari potriviți. Este destul de anevoios să găsești plăci de stejar potrivite. Dat fiind faptul că nu orice parte a unui stejar este potrivită pentru decorarea șemineului.

Pentru confecționarea panourilor pentru șemineuri se folosesc și alte tipuri de lemn. Au existat comenzi și pentru placări din lemn de nuc. Și acest lemn era folosit pe timpurile Ludovicilor, în majoritate pentru scaune. Dar, în primul rând, acest lemn este foarte scump. În al doilea rând, lemnul de nuc de la noi nu este foarte calitativ. Există extrem de puține placări de șemineuri executate din nuc. Cu toate acestea, și placările din nuc sunt prezentate în catalogul firmei, însă ele sunt realizate într-un stil englez sobru.

Mai demult, meșterul realiza anual până la 25 de placări din lemn ale șemineurilor. Acum primește doar 5-6 comenzi anual. Fie s-a modificat moda pentru placările șemineurilor, fie este de vină criza economică, fie au apărut prea mulți meșteri care lucrează cu lemnul.

Clienții noștri, acele persoane care au posibilitate să mențină un șemineu, preferă șemineurile cu fațadă din marmură naturală. Lemnul le pare a fi un material nedemn de încredere. Din acest motiv, placările din lemn pentru șemineuri, confecționate în Moldova, sunt cel mai des exportate în Occident.

Sursă: madein.md

După mai mulți ani de pauză, la Tirapsol a reînceput producerea coardelor și a materialelor de legat biodegradabile.

"Această tehnologie ne este cunoscută de 30 de ani – a povestit directorul Frutex SRL, Andrei Climenko. - Pentru fabricarea coardelor utilizate la legarea viței de vie, a arbuștilor, răsadului sau legumelor este utilizată sârma călită, înveliă cu hârtie de tip craft ".

Această sârmă neapărat trebuie supusă unui proces termic, în caz contrar ea va rugini. Odată cu trecerea timpului metalul corodează, ceea ce facilitează procesul de eliberare a plantelor din coarde: e de ajuns să scuturăm un pic viță de vie și acestea vor cădea. Apoi metalul și hârtia se descompun în sol, fără să polueze mediului și chiar fertilizându-l.

Procesul de legare este de asemenea foarte comod. Frânghia vine în role, fiind tăiată proporțional (500 de bucăți a câte 10, 12 si 15 cm.).

"Datorită comodității în utilizare (rolele netede și derularea rapidă), - explică Andrei Climenco, - crește și productivitate de 2,5-5 ori, în comparație cu materialele utilizate de obicei. Costul coardelor biodegradabile este mai ieftin decât cel al coardelor utilizate de obicei de agricultori și mai ieftin decât produsele similare din Franța sau Italia."

Pe timpul URSS aceste coarde erau fabricate la Uzina Metalurgică din Tiraspol. În urmă cu aproximativ 10 de ani, uzina a dat faliment, însă Andrei a reușit să cumpere echipamentele rămase și acuma produce cu succes aceste coarde în cadrul noii sale companii Frutecs SRL.

Text și foto: mybusiness.md

Traducere: madein.md

În luna octombrie, expertul internațional Liliana Nichita, a efectuat un studiu privind posibilitatea de a utiliza biomasa din deșeurile menajere în R. Moldova în scopuri energetice. Expertul a fost contractat de Proiectul Energie și Biomasă și a studiat situația din mai multe localități din toate regiunile țării, printre care orașele Rezina, Cimișlia, Orhei, Hâncești și Lipcani și satele Congaz, Gura Galbenă, Peresecina și Chișcăreni. În baza raportului final elaborat de către expert, dar şi în urma consultărilor cu partenerii Proiectului, va fi luată decizia privind lansarea proiectelor pilot de producere a biocombustibilului în baza deșeurilor din biomasă. Într-un interviu pentru newsletterul Proiectului, Liliana Nichita a împărtășit constatările și recomandările pentru Republica Moldova.

Doamnă Nichita, ați vizitat 9 localități pentru a studia situația în domeniul deșeurilor menajere și potențialul de exploatare a biomasei. Care sunt principalele constatări?

În perioada 4-19 octombrie, am vizitat mai multe localități din Republica Moldova, cu obiectivul de a identifica potențialul de biomasă în deșeurile menajere, pentru a organiza eventuala lor colectare separată și utilizarea în producerea de combustibil. Populația, cu excepția zonelor rurale, unde oamenii au livezi și curăță pomii, nu generează deșeuri menajere care să conțină biomasă. Însă, în toate localitățile, în special urbane, întreprinderile municipale curăţă parcurile şi spaţiile verzi rezultând deşeuri de biomasă, crengi de la pomii pe care îi curăță și întrețin. În Orhei de aceste lucrări se ocupă o întreprindere privată. În general există interes la nivelul autorităţilor locale, iar în unele comunităţi există locații ce pot servi pentru a crea un proiect pilot împreună cu primăria și întreprinderea municipală.

Un obiectiv secundar al studiului este identificarea nivelului de dezvoltare a serviciilor de colectare a deșeurilor. Desigur, gradul de dezvoltare diferă destul de mult și cele mai dezvoltate sunt orașele, în special cele care au beneficiat de asistență în cadrul unor proiecte internaționale sau din partea Agențiilor de Dezvoltare Regională. Dotarea întreprinderilor municipale, de asemenea variază, însă se evidențiază de departe orașele Orhei și Hâncești, unde sistemul funcționează cel mai bine. În Hâncești există un depozit conform cu standardele în domeniu, iar în Orhei, chiar dacă nu este un depozit autorizat de deșeuri, locul e foarte bine întreținut și gestionat.

În rest, gunoiștile din țară sunt într-o stare ce trebuie corectată. Aici se colectează și se depozitează deșeuri foarte diferite, în amestec, şi se regăsesc mai ales materiale de construcție, deşeuri reciclabile - mase plastice (care sunt foarte vizibile) și mai puțin deşeuri organice, în special în mediul rural. Dotarea în toate localitățile lasă de dorit – unele nu au containere pentru colectarea deșeurilor, altele nu au suficiente containere sau nu au utilaje speciale pentru golirea acestora. În toate cazurile, am observat că oamenii se străduiesc să facă lucruri bune cu ce au la îndemână, improvizează, repară și suplinesc lipsa resurse prin inventivitate.

Putem vorbi de un potențial proiect pilot de utilizare a biomasei în scopuri energetice din colectarea deșeurilor menajere?

Acum, biomasa brută, provenită din curățirea copacilor din localități, oricum ajunge în curtea și în responsabilitatea întreprinderilor municipale specializate. Singurul cost pe care îl suportă acestea este cel legat de curățarea copacilor și de transport. Proiectul pilot își propune să construiască o instalație de producere a combustibilului solid din biomasă, care va încălzi întreprinderea municipală, iar surplusul să fie comercializat instituțiilor publice din localitate sau chiar mediului privat. Un alt beneficiu creat prin această inițiativă este că instituțiile publice ce se încălzesc cu biomasă nu vor trebui să-și facă stocuri, ci vor putea beneficia de livrări de la întreprinderile municipale.

Am identificat două posibile locații pentru a fi lansate asemenea proiecte pilot. În primul rând e vorba de Rezina, unde există potențial de biomasă suficient cât să asigure un flux constant de materie primă pentru funcționarea unei instalații. Și, în al doilea rând, este vorba de Cimișlia. În ambele există deschidere din partea administrației, iar dotările necesare, chiar dacă nu sunt la cel mai înalt nivel, există și pot asigura startul proiectului. În același timp, îmbunătățirea sistemului de încălzire în cele două localități este o necesitate – în Rezina, de exemplu, încăperile întreprinderii municipale se încălzesc cu lemne, iar în Cimișlia – cu energie electrică. Trecerea la încălzire pe biocombustibil solid ar eficientiza funcționarea întreprinderilor și costurile pentru încălzire. Ulterior, întreprinderile specializate din cele două localități vor putea obține venituri suplimentare din comercializarea biocombustibilului, ceea ce le-ar ajuta să se dezvolte.

Care este experiența României în acest domeniu?

În România au fost lansate mai multe proiecte în domeniu încă din anul 2000, însă acestea s-au preocupat de utilizarea deșeurilor de la gatere și fabricile de prelucrare a lemnului, la acea dată. Prin aceste proiecte, pe lângă utilizarea rumegușului în biocombustibil, s-au curățat râurile și au fost create primele centrale pe biomasă în unele localități. Astfel de proiecte sunt eficiente în special în zonele rurale, unde sunt case de vacanță ce merită încălzite pe biomasă, fără a se conecta la rețelele de gaze.

Când ar urma să se lanseze aceste proiecte pilot? Pot fi ele replicate în alte localități din țară?

Cu cât mai repede sunt lansate, cu atât mai bine. Totuși, urmează făcute calcule pentru amplasamentele cele mai potrivite pentru astfel de produceri și sper că anul viitor lucrurile vor începe. Cu excepția municipiilor Chișinău și Bălți, astfel de proiecte pot fi extrapolate la teritoriul întregii țări. Aș pune, totuși, accentul pe localitățile unde există o experiență în acest sens, unde există cerere pentru biocombustibil, astfel încât să se diminueze costurile de transport. După doi-trei ani de funcționare, ca un exemplu de bună practică, astfel de proiecte ar fi îmbrățișate și de alte localități.

Sursă: biomasa.md

Obiectele de dimensiuni reduse sunt astăzi în atenţia nu doar a savanţilor, dar şi a producătorilor de dispozitive electronice şi fotonice. Implementarea la scară largă a dispozitivelor de dimensiuni nanometrice a revoluţionat deja tehnologiile informaţionale şi comunicaţionale, iar actualmente se lucrează intens în diverse domenii vitale pentru civilizaţie, precum sunt medicina, mediul, sursele regenerabile de energie etc.  

Academicianul Ion Tighineanu cu colegii săi de la Institutul de Inginerie Electronică şi Nanotehnologii al Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi Centrul Naţional de Studiu şi Testare a Materialelor din cadrul Universităţii Tehnice a Moldovei au adus o contribuţie substanțială la elaborarea  nanotuburilor din dioxid de titan şi a dispozitivelor în baza lor. Astfel, tehnologia de obţinere a nanotuburilor ordonate din TiO₂ la temperaturi scăzute, propusă în 2010, a avut o rezonanţă internaţională, fiind înalt apreciată de portalul Nanotechweb.org din Londra (http://nanotechweb.org/cws/article/tech/42313) şi plasată pe coperta revistei Physica Status Soldi - Rapid Research Letters.
(http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/pssr.v4:5/6/issuetoc).

Potrivit convingerii academicianului Tighineanu, cele mai enigmatice fenomene se ascund în labirintul interacţiunilor dintre nano-obiecte. În acest context, savantul a propus şi a elaborat, în premieră, micro-submarine formate din reţele de nanotuburi din TiO₂ cu capacitaţi de a transporta în mod dirijat micro- şi nano-capsule în medii fluide.

Micro-submarinele academicianului Tighineanu se bazează pe integrarea nanotuburilor din dioxid de titan, cu cavitatea interioară în formă de con, într-o reţea quasi-ordonată ce se auto-propulsează în soluţii apoase sub influenţa razelor ultraviolete. Auto-propulsarea este generată de ejectarea, prin capetele largi ale nanotuburilor, a bulelor de oxigen ce se formează în interiorul nanotuburilor datorită proprietăţilor fotocatalitice ale dioxidului de titan. Academicianul şi colegii săi - dr. Mihail Enachi, Vlad Ciobanu şi Vitalie Postolache, în colaborare cu echipa profesorului Oliver Schmidt din Germania (dr. Maria Guix, prof. Vladimir Fomin), au demonstrat o capacitate extraordinară a submarinei, şi anume cea de cargo, adică de „a lua la bord” şi a transporta micro-obiecte. În procesul de mişcare, micro-submarina captează particulele din calea sa şi le menţine alipite pe capetele înguste ale unor nanotuburi, în timp ce alte nanotuburi din reţea continuă să lucreze în calitate de nano-motoare, adică contribuie în continuare la propulsarea submarinei. Eliberarea particulelor captate se produce prin întreruperea iluminării submarinei cu raze ultraviolete. Fenomenul cargo, generat de interacţiunea sinergetică dintre zeci şi chiar sute de nanotuburi integrate în reţea, deschide oportunităţi enorme pentru implementarea nanotehnologiilor în biomedicină şi accelerarea dezvoltării micro-nanoroboticii pentru diverse aplicaţii în medii fluide.

Realizarea tehnologică a academicianului Ion Tighineanu şi a colegilor săi a fost înalt apreciată de portalul londonez Nanotechweb.org (http://nanotechweb.org/cws/article/tech/66446), fiind ulterior plasată pe coperta revistei internaţionale Small (Wiley) cu factorul de impact 8,3 (http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/smll.201670203/full). Este un succes strălucitor, de rezonanţă a ştiinţei autohtone, o realizare tehnologică de proporţii cu caracter multidisciplinar, precum şi o frumoasă, binemeritată promovare a imaginii ţării noastre la scară internaţională.

 

Acad. Mircea BOLOGA
Acad. Ion BOSTAN

Sursă: asm.md

Foto: aif.md

În anul 2003, în Moldova, a apărut întreprinderea individuală Î.I. „Buinovschii Veaceslav”, specializată în producția de jucării de pluș cu marca comercială „Alisa”.

„La început, eu și soția mea ne ocupam doar de comercializarea jucăriilor de pluș, - spune Veaceslav Buinovschii, directorul întreprinderii individuale cu același nume. – Acest lucru s-a întâmplat la începutul anilor 2000. Trebuia să reparăm unele jucării – să le aranjăm cusăturile, să le schimbăm ochișorii, să le coasem zâmbetele... Și soția mea a venit cu ideea să coasem jucării de la zero”. În această ordine de idei, cu o mașină de cusut închiriată, în anul 2003 a apărut întreprinderea noastră ”.

În acea perioadă, în Moldova activau, deja, patru întreprinderi de confecționare a jucăriilor moi. Două dintre ele își desfășoară activitatea și până în prezent. Acestea sunt companiile „Stip” din Bălți și „Etno-vangheli” din Dondușeni. „Întreprinderea din Dondușeni avea jucării mai simple, pentru copiii cu vârsta de până la 6 ani, - continuă Veaceslav Buinovschii. – Acest aspect se datorează faptului că la periferia țării croitoresele nu au experiență să coase jucării complexe. Iar Stip s-a dezvoltat, între timp, și a devenit cea mai mare companie din țară, din această industrie. Actualmente, ei au primit o ofertă din Ucraina. Acolo a rămas o singură fabrică de jucării, în Ivano-Frankivsk. Alte două fabrici au fost demolate în Donețk”.

Jucăriile de tip sovietic sunt vii și chiar populare

„Cine sunt cumpărătorii noștri? – întreabă Veaceslav Buinovschii. – Persoanele cu vârsta cuprinsă între 40-50 de ani. Sunt acei oameni care au crescut cu desenele animate de tip sovietic. Lor le plac jucăriile sovietice: Winnie Pooh, iepurași, vulpițe. Iar tinerii preferă urșii. Pentru că aproximativ 70% din jucăriile de pluș din lume sunt urși”.



Tinerii, călătorind prin Europa, dictează propriile cerințe. Ei își doresc jucării din blană chineză, așa-numita „iarbă”. Acest material este moale și plăcut, dar se potrivește jucăriilor pentru copiii mai mari de 3 ani, deoarece de la blană se desprinde puf. Copilașii mici au tendința să tragă jucăriile în gură, prin urmare acest material ar putea fi periculos. „Pentru această categorie de vârstă am început să confecționăm jucării din microfibră coreeană – poți să o și bagi în gură sau să dormi cu o astfel de jucărie, aceasta nu este dăunătoare”, - afirmă Veaceslav Buinovschii.

Belarus este un partener de încredere

„Aceste materiale le procur din Belarus, chiar dacă mă costă de două ori mai mult decât variantele chineze, importate în Chișinău, - explică Veaceslav. – De ce? Deoarece cel mai ieftin tip de transport din China este corabia. Și, respectiv, nu poate fi exclus faptul că lângă containerul cu microfibră să fie situat unul cu substanțe nocive, de exemplu cu mercur. Acest tip de material are proprietatea de a îmbiba toate gazele nocive pe o rază de 50 de metri. În Belarus, însă, aceste materiale sunt testate mult mai riguros, deoarece în țară poți să ajungi destul de ușor după gratii. De aceea pot fi liniștit cu privire la faptul că jucăriile mele, confecționate din microfibra verificată în Belarus, nu vor provoca daune copilului.

Totodată, procurăm din Belarus blană artificială, din Jlobino, acolo se găsesc în jur de 500-600 de tipuri de blană. Este un material absolut fantastic – până și italienii îl cumpără pentru producție. Materialul belarus are proprietăți pozitive – blana e pe bază de adezive naturale, cum ar fi sucul uscat de pe tulpinile de vișin sau cireș. Prin urmare, poți să te joci o zi întreagă cu această jucărie și ea nu va acumula electricitate statică. Lucru care nu se aplică în cazul materialului sintetic de producție chineză.

Am menționat deja faptul că persoanele din categoria de vârstă de mijloc cumpără jucării-personaje din desenele animate sovietice. Ne vizitează și locuitori ai Canadei, Germaniei și chiar din Danemarca, pentru a procura câte vreo 10 jucării diferite. A se remarca faptul că nu este vorba de niște pokemoni oarecare, ci de Winnie Pooh și lupul cu iepurele din „Nu, pogodi!”. Situația este clară, dat fiind faptul că este vorba despre jucării tradiționale. Dar există eșecuri în cazul unor jucării, din motive subiective și obiective.



Marketingul afacerii cu jucării

De exemplu, a lansat „Alisa” o broască țestoasă. „Venea lumea din Europa și procura partide întregi de țestoase, admirându-le. La noi, însă, această jucărie nu este cumpărată, - spune Veaceslav Buinovschii. – Nu reușeam să înțelegem cauza acestui comportament. Și știți care este răspunsul? Copilul nu poate să pronunțe „broască țestoasă”, se bâlbâie - ca rezultat, mama nu-și doreștete să procure jucăria. Aceeași situație are loc și cu hipopotamul.

Cererea pentru jucăriile de pluș sub formă de pești sau păsări este aproape nulă. Nu sunt populare nici oile, chiar dacă ar putea fi o jucărie minunată. Însă copiii au tendința să îi numească pe alții „oaie”!

„Am lansat o jucărie – broască, foarte interesantă, - continuă Veaceslav. La noi apartamentele sunt întunecate, iar broscuța este ca o pată de culoare verde în cameră. Dar cumpărătorii au fost reticenți, spuneau că e un animal scârbos. Ne gândeam să închidem producția broscuței, dar, între timp, a apărut desenul animat românesc „Oac-oac”. Și în câteva zile au fost procurate toate jucăriile-broscuțe”.



Cu cât este mai mică întreprinderea, cu atât este mai receptivă la fluctuațiile cererii

„Suntem o întreprindere mică, de aceea ne este mai simplu să ne adaptăm la modificările modei sau la anumite evenimente. Suntem puși în situația de a ne orienta din mers. Mai demult coseam o grămadă de elefanți, iar acum a trecut această moda. Aceeași situație a avut loc cu jucăria – văcuță. Jucăria era cumpărată ca simbol al belșugului și era amplasată în bucătărie. Acum, însă, nu se mai procură. La începutul lunilor de vară erau populare cămilele. Le coseam iarna, de diverse dimensiuni. Studenții sirieni de la Universitatea de Medicină le cumpărau în moment ce plecau în vacanță. Dat fiind faptul că acum e război în Siria, nu mai vin studenți și, respectiv, nu mai coasem cămile.

Ne salvează faptul că jucăriile sunt cumpărate la nunți. Dat fiind faptul că mireasa va primi o grămadă de buchete de flori de la părinți și de la rude, mai nou - invitații obișnuiesc să cumpere jucării de pluș de 30-40 de lei și mai scumpe. Este un gest frumos. Astfel a apărut și tradiția de a dona, după nuntă, aceste jucării la casele de copii.

Vin în ajutor nunțile, cumătriile și zilele de naștere

Sunt comandate jucării pentru mașinile de nuntă, pentru a fi plasate pe radiatorul din față. De obicei sunt aleși urșii de culori diferite – este luată în calcul culoarea hainelor mirelui și a miresei – roz, mov, bej etc. Apropo, jucăriile de pluș se spală foarte ușor – arunci o jucărie într-o față de pernă și apoi în mașina de spălat, o storci, o pui la soare și peste 20 de minute se și usucă”.



„Avem parte și de perioade pustii, în timpul Postului Mare, - spune Veaceslav Buinovschii. – În această perioadă a anului nu sunt cumpărate jucării. Dedicăm această perioadă creației – în lipsa grabei de producție ne ocupăm de dezvoltarea noilor modele. Recent am lansat jucăria Yorkshire Terrier. Este o rasă de câini foarte populară, chiar și Filip Kirkorov are un astfel de câine. Și jucăriile sunt la fel de populare. Mai demult eram întrebați dacă nu avem căței de yorkshire, iar noi nu puteam să lucrăm la jucărie fără model. Și, întâmplător, am găsit într-un second-hand un breloc cu un cățeluș mic. Am lucrat mult la acest model, l-am cufundat în gelatină, pentru a-i fixa toate firele de păr. Apoi l-am tuns chel, ca să îl pot transpune pe hârtie. Și după amprente am lucrat la schițe. Și, acum, ne putem mândri cu jucăria „Bonea”, un terrier de yorkshire ce arată foarte viu!. Îl și coasem manual. Odată, am intrat într-un magazin cu jucării de pluș de import și am analizat produsele, eram curios de calitate. Și vânzătorul mi-a arătat o jucărie de aproape 600 de lei și mi-a explicat că este atât de scumpă, deoarece e lucrată manual. Lucrul meu manual costă de 8-10 ori mai puțin!”.

Copilul să își aleagă singur jucăria

90% din jucării sunt cumpărate de adulți în baza preferințelor proprii. Ca rezultat, părinții rămân mirați că copilul nu se joacă cu jucăria aleasă. „Sfatul meu pentru mame este să își lase copilul să își aleagă singur cadoul. Să nu fie de mirare faptul că ar putea alege o jucărie ciudată. În schimb se va juca cu ea cu drag și îl va ajuta să se dezvolte”, - afirmă Veaceslav Buinovschii. Amintiți-vă de copilărie, cu siguranță au existat cazuri în care vă erau dăruite jucării care le plăceau părinților voștri, și nu neapărat vouă.

Sursă: madein.md