La 30 de ani, Kirill Zmurciuk își transformă hobbby-ul într-o afacere de familie. Cu o experiență în copywriting, dezvoltare de jocuri și chiar fotogrfie, Kirill a ales să lanseze o afacere în domeniul industriei alimentare - o berărie. Producerea berii artizanale a început în Moldova, însă astăzi berea poate fi cumpărată în București, nu în Chișinău. Despre care au fost investițiile necesare, cum au fost adunați banii și de ce afacerea este dezvoltată peste Prut, Kirill Zmurciuk vorbește în cadrul unui interviu pentru Bani.md.

Bani.md: Deși aveți experiență de muncă în alte domenii, ați ales să vă lansați în afaceri prin deschiderea unei berării? Cum a venit această idee?

Kirill Zmurciuk: În primul rând, afacerea noastră nu e o berărie în sens clasic a cuvântului. Noi n-avem un loc specific unde se produce berea, n-avem o instalație specializată. Berăria noastră activeaza prin contracte cu alte berării ce produc berea după rețetele noastre și sub marca comercială Sunstone. Acest fel de cooperare este unul normal pentru țări mai dezvoltate, unde producerea berii în bază de contract este un lucru obișnuit și răspândit.

Dar dacă vorbim despre producerea berii ca o afacere în general, această idee ne-a venit mie și soției după ce am participat la un târg artizanal și am văzut cât de populară a fost berea pe care am adus-o acolo. Până atunci, producerea berii de casă a fost un hobby de al meu, pe care nu-l consideram un lucru destul de serios și care merită transformat într-o afacere. Atunci când am văzut cât de pronunțată este cererea pentru ceva calitativ, cu un gust mai pronunțat și diferit, am văzut și potențialul.

Bani.md: Cum ați găsit rețeta perfectă pentru Sunstone?

Kirill Zmurciuk: Rețeta perfectă pentru o bere nu există. Fiecare om are propriile preferințe și se așteaptă la ceva diferit, motiv pentru care facem cât mai multe rețete posibil pentru a crea ceva pe placul fiecăruia. Sunt oameni cărora le place berea mai intensă, amară și aromată – pentru ei avem diferite versiuni de IPA (India Pale Ale). Alții prefer berea brună, cu note de ciocolată – facem un Porter pentru ei. Sunt și cei, care preferă berea cu cafea, berea afumată, sau bere mai dulce, mai tare – de asta și facem rețete diferite pentru fiecare stil. Este mereu un proces de experimentare și încercare.

Bani.md: De ce Sunstone Alehouse?

Kirill Zmurciuk: Cuvântul Sunstone se traduce ca Piatra Soarelui. În legendele scandinave există această piatră și a fost folosită pentru navigarea pe mare: când cerul era acoperit de nori, marinarul privind prin ea și putea să găsească soarele și, respectiv, poziția sa. Cred că berea poate fi folosită la fel ca și această piatră – când ne uităm prin paharul umplut cu bere bună, soarele strălucește mereu, indeferent de vreme. La rândul său, Alehouse înseamnă un local unde se fac și se vând ale-uri (beri de fermentație înaltă). Prin „Alehouse” am dorit să reflectăm specificul tehnic a berii pe care o producem.

Foto: Facebook.com/ Sunstone Alehouse



Bani.md: Prin ce se explică culorile și logo-ul alese pentru Sunstone?

Kirill Zmurciuk: Logo-ul reprezintă o navă la mare și reflectă legenda brand-ului, caracterul de cercetare, dorința de a încerca ceva nou și interesant. Culorile sunt diferite pentru fiecare tip de bere produs, deoarece încercăm să reflectăm caracterul berii cu culori respective.

Bani.md: De ce investiții ați avut nevoie pentru lansarea afacerii?

Kirill Zmurciuk: Până acum am investit mai mult de 2000 Euro în afacerea noastră și asta fără echipament sau încăpere de producere. Banii au fost folosiți pentru a cumpăra materii prime, folosite la numeroase experimente în loturi mici, înregistrarea mărcii comerciale, etc. Dacă ar fi vorba să deschidem o berărie în adevăratul sens al cuvântului, investiția trebuia să fie mai mare de minim 100 de ori ca să respectăm toate reglementările de stat.

Bani.md: Cum ați adunat banii?

Kirill Zmurciuk: Am folosit economii personale.

Bani.md: Sunstone Alehouse este o afacere de familie. Care este rolul fiecărui membru?

Kirill Zmurciuk: Eu sunt omul care se ocupă cu toate aspectele de producere, formularea rețetelor, promovarea și negocierea cu partenerii. Fiind o persoană cu mai multe idei spontane, adeseori am nevoie de a analiza ideile din punct de vedere practic, rațional și economic. Ăsta e domeniul soției mele care moderează aceste idei și mă ajută să facem conlcuzii și strategii de dezvoltare mai eficiente. Părinții noștri la fel ne ajută, mai ales când e vorba de îmbuteliere a unui lot de test mai mare.



Bani.md: Care au fost obstacolele întâlnite la deschiderea afacerii?

Kirill Zmurciuk: Pot să vorbesc despre obstacole foarte mult și nu pot să spun că le-am depășit la moment. Dimpotrivă, faptul că fiecare pas al dezvoltării acestei afaceri în Republica Moldova ne-a forțat să cautăm pe parteneri în afara țării. Și asta e cauza principală de ce berea noastră acum poate fi cumpărată în București, nu în Chișinău. Începând cu reglamentările producerii berii în RM, care n-au fost schimbate din perioada sovietică, la parteneri potențiali, ce nu pot să-ți dea un răspuns concret după mai multe negocieri, este aproape imposibil de a dezvolta o afacere în acest domeniu în țara noatră. Dar tot asta stimulează creativitatea, ne face să cautăm noi căi eficiente de a scoate produsul pe piață.

Bani.md: Dar părțile frumoase?

Kirill Zmurciuk: Partea cea mai frumoasă e când omul încearcă berea produsă sub marca Sunstone Alehouse și descoperă faptul că există ceva mai interesant în afara bauturii blonde gazate pe care o poate cumpăra din orice magazin. Este ceva deosebit, original, intens, ce merită apreciat. Când oamenii ne spun asta (ce se întâmplă aproape după fiecare sticlă), primim un impuls de energie și motivare care ne permite să depășim orice obstacol în fața afacerii.

Bani.md: De unde vine motivația necesară pentru dezvoltarea afacerii?

Kirill Zmurciuk: Cum și am spus, motivația vine din partea oamenilor, cărora le place berea noastră -când vedem că efortul merită, când oferim oamenilor ceva interesant, gustos și deosebit, și primim un feedback bun pentru produsul nostru. Dar există și o altă sursă de motivație, mai negativă. Este nemulțumirea referitoare la starea industriei berii și modul cum se fac afaceri în țara noastră în general. Și, în loc să fim frustați și nemulțumiți, transformăm această energie negativă în ceva mai frumos, în crearea unui produs mai bun și calitativ, cu care să putem să ne mândrim.



Bani.md: Sunstone Alehouse unde va fi în următorii 5-10 ani?

Kirill Zmurciuk: Sincer, nu știu, e foarte greu de spus. Dintr-o parte avem o instabilitate enormă în economia și climatul de afaceri în Republica Moldova, unde companii mai mari și stabile nu prea rezistă și e greu de imaginat ca afacera noastră să aibă succes în aceste condiții. Dintr-o altă parte, modelul nostru curent de operațiuni ne permite să lucrăm în orice țară și să colaborăm cu mai multe berării simultan. Sper că în 5 ani o să avem un portfoliu larg de beri produse în mai multe țări și o prezență constantă pe piață, cu contracte de lungă durată cu producători ce au o viziune similară.

O afacere are nevoie în primul rând de... voință și viziune.

Concurența face ca afacerea... să se dezvolte, să-și mobilizeze forțele, să-și facă lucru mai bine, calitativ și eficient. Sunt convins că numai într-un mediu cu o concurență sănătoasă e posibil de creat ceva nou, interesant și calitativ.

Mâinile lăsate în jos...pot servi ca o lecție pentru cei care vin după.

În Moldova poți reuși dacă... ai noroc, mulți bani și rude unde trebuie.

Compania „Serlipan” este primul producător din Moldova al plăcilor din gips-ciment de finisaj pentru exterior și interior. Faianța reprezintă piatră decorativă artificială care imită textura pietrei naturale („Dolomită”, „Calcar”, „Ardezie erodată”, „Traventin 3D”), a lemnului („Scoarță de copac”) sau a cărămizii („Manhattan” și „Praga veche”). Această faianță este ecologică și fără fond de radiații – element prezent la unele tipuri de piatră naturală.

„Și dacă nu ai luat destulă faianță, oricând poți să mai cumperi, lucru care ar fi fost dificil în cazul pietrei naturale – precizează Denis Gaidut, directorul de vânzări al companiei. Este practic imposibil să procuri apoi piatră naturală cu aceeași textură și nuanță”.

Producția de plăci decorative începută în urmă cu un an de „Serlipan” este și de natură socială – aceasta este localizată într-o instituție corecțională – penitenciarul din zona industrială Pruncul.

De ce penitenciar?

Probabil deoarece este un spațiu de închiriat mai ieftin decât în Chișinău. Dar sunt destul de puțini doritori care își transferă acolo producția. Există anumite dificultăți în organizarea procesului de producție. Există un control permanent: la introducerea materialelor și la exportul produselor finite. Directorul de producție se deplasează pe teritoriul penitenciarului fiind însoțit de o gardă de pază, conform instrucțiunilor ș.a. Între timp, în pofida anumitor dificultăți, partenerul companiei „Serlipan” deja timp de cinci ani se ocupă de producția plăcilor de gips-carton pentru compartimentările interioare, în incinta penitenciarului. Și noul proiect – producția de plăci decorative, a fost lansat tot pe teritoriul întreprinderii din închisoare.

„Suprafața de producție pentru faianță este de 100 metri pătrați, - spune Denis Gaidut. Majoritatea teritoriului reprezintă suprafață pentru uscarea produselor finale”. Pentru comparație, producția de plăci din gips-carton se desfășoară pe un teritoriu de 400 metri pătrați.



Lucrătorii sunt recrutați din rândul deținuților

În perioada sovietică, munca în cadrul zonei industriale făcea parte din politica socială de schimbare de comportament al deținuților. Astăzi deținuții lucrează pentru a-și îmbunătăți viața de după gratii. Administrația penitenciarului se ocupă de selecția muncitorilor. „Cei 8-10 deținuți care lucrează la noi primesc bonuri speciale care pot fi utilizate la magazinul din închisoare pentru procurarea de țigări, mâncare, etc.” – spune Denis Gaidut. Nu toți condamnații primesc colete de acasă, mulți dintre ei nici măcar nu au vizitatori, de aceea lucrul în cadrul întreprinderii din pușcărie reprezintă unica oportinitate de a-și îmbunătăți viața. „De aceea, în permanență există o coadă de doritori pentru un post vacant”, - spune Denis Gaidut.

Despre faianța decorativă, propriu-zisă

Sunt produse două tipuri de faianță – pentru placare externă și internă. „Există o cerere mai ridicată pentru plăcile de finisaj interior decât pentru cele de finisaj exterior, - continuă Denis Gaidut. – Dacă vei utiliza astfel de plăci pentru finisajul exterior al casei, aceasta va arăta minunat. Însă și costul decorului va fi foarte ridicat: materialul plus lucrul. Iar pentru finisajul interior, de regulă este decorat un singur perete, din bucătărie sau dormitor, adică 10-15 metri pătrați. Unii preferă să își decoreze holul pentru a-l lărgi vizual din contul nuanței albe a faianței”.



Moda pentru zidirea veche cu cărămidă

Aceasta a fost inspirată din restaurarea clădirilor vechi din Europa. Era îndepărtat un strat de ipsos vechi și ieșea la suprafață cărămida roșie străveche, clădită în argilă. Trendul a fost susținut de către designeri: un decor minunat, inedit și nu necesită adaosuri. La noi nu prea se găsesc case vechi clădite din cărămidă, de aceea vine în ajutor faianța decorativă „Praga veche” – o imitație reușită a vechilor zidiri cu cărămidă ștearsă și roasă de timpuri. Este interesant și „Manhattan”-ul – imitația cărămizii americane fine. În mare, fiecare tip al plăcilor decorative de la „Serlipan” are un stil aparte care poartă o anumită stare. Faianța este lipită de perete și, dat fiind faptul că aceasta este foarte ușoară (o placă cântărește doar 250 de grame), ea poate fi lipită pe panourile de gips-carton – iese mai ieftin decât să aplici pe panou un strat de tencuială decorativă și, în special, cea venețiană.

Faianța poate fi lipită cu orice adeziv de construcții – pe bază de ipsos sau ciment. „Noi le propunem cumpărătorilor un adeziv special, pe bază de ipsos”, - spune directorul de vânzări. Cu toate acestea, finisajul cu acest tip de plăci este mai scump decât cu alte tipuri. Deoarece...

Este o muncă creativă

De regulă, meșterii iau 100 de lei pentru plasarea unui metru pătrat de faianță obișnuită. Pentru plăcile „cu cărămidă veche” și, în general, pentru cele decorative, prețul este de 150 lei per metru pătrat. Acest lucru este legat de faptul că meșterul trebuie să aleagă plăcile astfel încât să nu se repete desenul de pe acestea. Fiecare tip de faianță constă din 12 variante de textură, de exemplu 12 „cărămizi vechi” deteriorate și roase în diferite moduri. Și lucrătorul trebuie să fie atent la desen și să evite repetarea aceleiași cărămizi în imediata vecinătate. Este o muncă migăloasă, deoarece o mică greșeală ar putea știrbi din naturalețea compoziției. Există meșteri care cer pentru acest tip de muncă și până la 180 de lei pentru metru pătrat, dar ei se ocupă și de vopsirea plăcilor și „învechirea” artificială a acestora. La final, o astfel de lucrare se privește ca un perete foarte vechi, zidit de mâinile meșterilor acum 150-200 de ani.



Avantajele acestor plăci decorative

La prima vedere, nu este prea complicat să produci o astfel de faianță, trebuie doar să dispui de materiale potrivite. Majoritatea producătorilor oficiali fabrică plăcile „cu cărămidă” din ciment. „Noi însă producem faianța dintr-un amestec de gips-ciment cu adaosul a 5 tipuri de produse chimice pentru construcții – pentru rezistența la umiditate, variații termice ș.a. Cu toate acestea, plăcile noastre sunt la fel de rezistente ca și cele din ciment, dar fiind mult mai ușoare. Un metru pătrat de faianță realizată din ciment cântărește 30 de kilograme, în timp ce faianța noastră are 14-15 kilograme per metru pătrat”, - explică Denis Gaidut.

Din contul amestecului dintre ipsos, ciment și adaosului de produse chimice pentru construcții, tehnologii „Serlipan” au reușit să obțină un material rezistent și plastic. Plăcile produse din acesta reacționează bine și la temperaturile ridicate și la un grad înalt de umiditate – nu apar crăpături. „Din această cauză deseori faianța noastră este procurată pentru finisajul șemineelor și al cuptoarelor”, - spune Denis Gaidut. – iar rezultatul final este pur și simplu minunat”.

Sursă: madein.md

11 producători moldoveni de fructe proaspete participă în aceste zile la expoziția WorldFood din Moscova organizată în perioada 12–15 septembrie 2016, făcându-se remarcați printr-o gamă vastă de fructe proaspete, comunică mybusiness.md.

Expoziția WorldFood din Moscova este evenimentul cu cea mai lungă perioadă de existență din Federația Rusă, menit pentru industria alimentară internațională, întrunind peste 1.500 de companii participante din 62 de țări și peste 30.000 de vizitatori din 96 de țări. Din 2011, PNUD Moldova și Asociația Moldova Fruct susțin producătorii și exportatorii moldoveni pentru participarea la acest eveniment important.

“Consumatorii din Federația Rusă și CSI apreciază înalt calitatea produselor de fructe proaspete din Moldova. Noi planificăm să stabilim noi contacte cu potențiali cumpărători, să analizăm mai bine cererea, să înțelegem care sunt cele mai recente tendințe pe piață, precum și să identificăm avantajele competitive”, menționează Iurie Fală, Director Executiv al Asociației Moldova Fruct.

Standul expozițional al Republicii Moldova oferă, pe lângă oportunitățile de a gusta produsele moldovenești, și spațiu dedicat pentru întruniri cu producătorii, pentru a negocia noi contacte și pentru a interacționa.

“Noi constatăm cel puțin două avantaje importante ale participării periodice la astfel de evenimente. În primul rând, producătorii stabilesc contacte noi, planifică contracte noi și eventual au parte de noi vânzări. Pe de altă parte, această abordare ar fi unica modalitate de a menține pasul cu toate schimbările care apar pe piață, prin informare și studiere activă a noilor tehnologii, soiuri, prețuri, cerințe de calitate din partea partenerilor și a concurenților”, a menționat Dumitru Vasilescu, Manager de Proiect la PNUD Moldova.

Conform Asociației Moldova Fruct, în anul curent se prevede o creștere de circa 10-15% în roada de mere în acest an, în comparație cu 2015. Peste 60–70% din merele locale vor fi exportate atât pe piețele tradiționale, cât și pe piețe noi.

În timpul perioadei sovietice ne-am obișnuit că minunatele noastre cognacuri se numesc la fel ca producția din regiunea franceză Charente.

Conform datelor istorice, „părintele” fabricării acestei producții în Imperiul Rus, Nikolai Șustov, a obținut de la francezi dreptul de a o numi cognac. Șustov a prezentat mostre anonime produse la întreprinderile sale din Odesa și Erevan la Expoziția mondială de la Paris din anul 1900, unde experții în unanimitate i-au decernat producției lui locul întâi. După ce a fost anunțat numele producătorului, Șustov a obținut acest drept.

Însă în anul 1909 a fost delimitată zona de producție a cognacului, iar din anul 1936 această licoare la nivel legislativ a fost aprobată și protejată ca Appellation d’Origine Contrôlée (denumire controlată după origine). Cu toate acestea, în Uniunea Sovietică această băutură continua să fie denumită cognac.

Mai multe țări au semnat pe 31 octombrie 1958 Acordul de la Lisabona cu privire la protecția denumirilor de origine și înregistrarea internațională a acestora. După proclamarea independenței, Moldova a aderat la acest acord și alte documente internaționale în domeniul protecției denumirilor geografice, denumirilor de origine și produselor tradiționale garantate, renunțând la folosirea denumirilor străine pentru producția proprie.

Atunci când a apărut necesitatea inventării unei denumiri originale pentru cognacul moldovenesc, șeful Catedrei de vinificație din cadrul Universității Tehnice, profesorul Anatol Balanuța a propus termenul „distvin” (de la distilat de vin). Cunoscutul savant moldovean Emil Rusu a perfecționat denumirea în „divin”. De altfel, în limba română cuvântul „divin” înseamnă „dumnezeiesc, ceresc, excepțional, minunat”.

Din anul 1996, cognacul moldovenesc oficial se numește divin. „Divin” nu e doar denumirea producției, ci și marcă comercială de stat.

În Legea viei și vinului divinul este definit astfel: băutură alcoolică tare fabricată din distilate de vin, învechite cel puţin 3 ani, cu adaos de apă dedurizată, sirop de zahăr şi, după caz, cu caramel de zahăr şi ape alcoolizate, pînă la obţinerea caracteristicilor organoleptice şi fizico-chimice stabilite în reglementările tehnice respective.

Unul din reprezentanții autohtoni de vază în domeniul divinurilor Serghei Babii (activează la SA „Barza Albă”) are propria explicație pentru divin:

„Divinul (cognac) se naște în timp, iar timpul este trecutul, prezentul și viitorul; de la fructul loziei sacre, care are început; legănat de tăria stejarului secular, încălzit de mâinile maestrului în domeniul cognacurilor, care a insuflat viață în acest corp suplu, iar asta înseamnă și armonie”.

http://wine-and-spirits.md/

Anghelina Taran este jurnalist de vinuri de mai bine de 15 ani, iar acum a decis să-și lanseze și un blog specializat – www.wine-and-spirits.md, în limba română, rusă și engleză.

„Mulți mă întreabă de ce nu lansez un blog despre vinuri. Ultima dată această întrebare mi-a pus-o vicedirectorul Proiectului de competitivitate (USAID), Diana Lazăr, care mi-a propus aistență tehnică. Bineînțeles, am acceptat cu recunoștință și așa a apărut blogul „Wine-and-Spirits.md”.

Am decis să lansez acest proiect, deoarece consider că Moldova poate produce vinuri de excepție, cu care se va putea mândri. Pentru că nu este normal ca într-o țară vinicolă să se consume mai multă bere și vodcă, decât vin, iar oamenii de aici nu știu ce vinuri se nasc din strugurii cultivați pe acest pământ. Dacă pot face ceva pentru a schimba situația, voi încerca să fac acest lucru”, a menționat jurnalista pe blogul său.

Totodată, la capitolul „Despre mine”, Anghelina povestește pe larg despre activitatea sa în domeniul vinurilor: „Sunt jurnalist de vinuri. În fiecare săptămână, din anul 2004, în săptămânalul „Ekonomiceskoe obozrenie. Logos-press” apare pagina mea „Arta vinificației”. Anterior, începând cu anul 2000, am scris articole despre vin în cotidianul guvernamental „Nezavisimaia Moldova””.

Ea mai spune că vinificația este parte a vieții ei, iar în 2015 i-a fost decernat titlul de „Cavaler al Vernisajului Vinului”.

Sursă: shock.md

Producătorul autohton "Vioniservice" SRL din satul Văsieni, raionul Ialoveni, care oferă produse sub brandul "Rifero", a lansat o nouă linie de bomboane handmade. Aceasta include produsele "Sementia" (semințe de floarea-soarelui cu miere în ciocolată), "AraKiss" (arahide cu miere în ciocolată) și "Merit" (miez de nuca cu miere în ciocolată). Toate dulciurile sunt realizate din produse cultivate în Moldova (cu excepția arahidelor).

Bomboanele au un ambalaj original și comod a câte 100 g/3,5 oz și 136 g/4,6 oz.

Reprezentanții "Vioniservice", au povestit că lansarea acestor produse a fost motivată de doi factori. În primul rând e vorba de succesul pe care l-au avut pe piața internă produsele "Merit" în cutii de 200 de grame, care au apărut sfârșitul anului trecut. Iar al doilea factor a fost exportul cu succes pe piața din Marea Britanie a altor produse sub brandul „Rifero”: prunele uscate, caisele uscate și prunele uscate cu nuci în ciocolată. Această nouă linie de produse a fost la fel concepută și pentru export.

În magazinele din Chișinău bomboanele se vând la un preț de 16, 20 și 26 de lei.

Text: mybusiness.md

Traducere: madein.md

Poze: mybusiness.md, "Vioniservice" SRL

Întreprinderea „Santino” se specializează pe producerea articolelor din plastic: ghivece pentru flori, ligheane, găleți, fărașe, ș.a. Dat fiind faptul că compania dispune și de un atelier mecanic, aceasta se ocupă și de producerea matricelor metalice care sunt utilizate pentru turnarea formelor. Totuși, producția de bază a întreprinderii constă din articole din plastic sau, mai exact, din polipropilenă. „Noi procurăm doar materie primă de calitate, - explică Ion Șeremet, managerul pe vânzări a firmei Santino. – Nu optăm pentru produse de mâna a doua sau prelucrate, deoarece sunt de o calitate mai proastă”.

Ghivecele pentru flori – în centrul atenției

Întreprindea tinde să crească calitatea produselor sale din prima zi de la fondare, adică mai bine de 10 ani. „La designul articolelor și, în particular, a ghivecelor pentru flori lucrăm eu și colegul meu, Vladimir Imbirovski, - spune directorul companiei Santino, Serghei Odobescu. – Forma lor este patentată, constituind proprietatea noastră intelectuală”.

S-a dovedit a fi faptul că ghiveciul nu este doar un vas frumos destinat plantelor de cameră. „Căldarea rămâne căldare la orice întreprindere, - explică managerul de vânzări europene, Andrei Ursu. – În cazul ei nu prea ai cum să modifici designul. În schimb, dispunem de un concept original pentru ghivece. Ideea principală, pe lângă design, constă în alimentare automată cu apă, pentru a reduce timpul necesar îngrijirii florilor. De regulă, florile sunt udate o dată la, cel puțin, 2-3 zile. După conceptul nostru, floarea poate fi udată o dată la 2-6 săptămâni”. Acum se înțelege de ce ghivecele „Santino” au devenit de interes pentru SUA. „Compania noastră are și o filială în SUA, iar producția este vândută atât direct de la depozit, cât și prin intermediul resurselor online: Amazon, Sears, Houzz. Mai mult ca atât, întreprinderea are filiale și în state ca România, Germania sau Rusia”, - precizează Ion Șeremet.



 Piața americană este complicată, dar foarte importantă

„Piața din SUA este extrem de amplă, - afirmă Serghei Odobescu, - dar și gradul de concurență este foarte ridicat. Este foarte greu să supraviețuiești fără un nume cunoscut”. De aceea, „Santino” se ocupă de explorarea treptată a pieței americane, promovându-și numele în cadrul ei. Până acum, compania a participat la expoziții comerciale de amploare. „Recent am participat la expozițiile din Chicago și Las Vegas”, - spune Sergei Odobescu. Actualmente, compania se pregătește să participe la o mare expoziție europeană în orașul german Köln.

Promovarea pe piețele occidentale este vitală pentru dezvoltarea companiei. „Dacă ne-am fi focusat doar pe piața internă, am fi dispus doar de un atelier mic, cu două utilaje și vreo zece lucrători, - continuă Serghei Odobescu. Chiar și dezvoltarea exportului în Rusia și Ucraina nu ar fi influențat prea mult creșterea întreprinderii”. În contextul extinderii exportului în SUA, suprafața de producție a firmei „Santino” în Chișinău este de 700 metri pătrați. Alți 2 mii de metri pătrați sunt ocupați de depozite. În cadrul întreprinderii lucrează 100 de persoane.

Au deschis și o sucursală în Moscova

„Santino” a continuat prin globalizarea producției, deschizând o sucursală în Moscova. „Avem o întreprindere mică acolo, are o suprafață de 700 metri pătrați, în care sunt incluse și atelierele, și depozitele”, - a spus Serghei Odobescu. Aceasta reprezintă o investiție pe termen lung, care, deocamdată, nu poate fi dezvoltată pe motiv de criză.

Deschiderea producției în Rusia a fost condiționată, pe de o parte, de creșterea popularității articolelor „Santino”. Pe de altă parte – de interesul exagerat al unor producători din Rusia pentru produsele întreprinderii moldovenești, fiind vorba despre piratarea articolelor brevetate „Santino” ©. „Unii, împreună cu forma ghiveciului nostru, au plagiat și eticheta noastră, - spune Serghei Odobescu. – Am depus deja un proces în instanța rusă”.



Ingredientele de bază ale succesului – designul și calitatea

Elementele de calitate înaltă sunt încorporate în matricea din care sunt presate ghivecele și articolele de uz casnic – căldările, fărașele, stropitoarele de grădină etc. Și matricele au fost dezvoltate de întreprindere. Inițial, acestea erau comandate de la fabrica „Artmet”, dat fiind faptul că întreprinderile sunt vecine. Ulterior, însă, „Santino” a procurat utilajele necesare și a organizat producția de matrice în cadrul companiei.

În mare, calitatea produsului final depinde de calitatea matricei. Aceste matrice au o durată de viață de două-trei ori mai mare, decât a produselor analoage de origine chineză. Suprafața din plastic a articolelor – căldări, ligheane ș.a – este, aproape, de oglindă. „Parametrul cel mai frecvent utilizat este de 4-6 unități de lustruire, - explică Ion Șeremet. – la noi, însă, sunt aplicate 14-16 unități. Acest aspect se datorează și muncii designerilor, și calității matricei, și educației meșterilor noștri, și mâinilor de aur ale lucrătorilor”. De aceea, produsele își găsesc atât de repede cumpărătorul – nu orice producător poate garanta un astfel de grad înalt de calitate a produselor din plastic și o astfel de lustruire.



Ghiveciul pentru flori nu este chiar atât de simplu

Pentru exemplificare, Ion Șeremet i-a arătat reporterului madein.md un ghiveci special pentru florile cărora nu le place udarea la suprafață, adică ar trebui să fie alimentate cu apă la rădăcină. În acest sens, pe partea laterală a vasului există un mic orificiu, acoperit cu un capac. Odată îndepărtat capacul, se deschide canalul de intrare a apei în ghiveci. Mai jos de orificiu, aproape de fundul vasului, se află o gaură triunghiulară transparentă. Aceasta ajută la identificarea cantității de apă turnată în ghiveci și a momentului în care ar trebui adăugată o nouă cantitate de apă. Sistemul descris mai sus reprezintă acea alimentare automată cu apă, despre care spunea mai devreme Andrei Ursu. În partea de jos a vasului este amplasată o casetă rotundă specială, umplută cu un amestec de Ceramopon. Cu siguranță, astfel de ghivece bine gândite atrag atenția nu doar a cumpărătorilor locali, ci și a americanilor. Totodată, produsele „Santino” sunt și pe placul clienților din Rusia, Belarus, Ungaria, România și Ucraina.



Atenție sporită și asupra pieței interne

Întreprinderea își comercializează produsele doar angro de pe site, cataloage și prin intermediul rețelei de distribuție. La depozitul companiei se găsesc grămezi de cutii ambalate în celofan – pentru export. Marfa destinată pieței interne este ambalată în saci. „Piața internă este foarte pretențioasă la preț, de aceea împachetăm produsele în pachete de polietilen, care sunt mai ieftine. Pentru export uztilizăm cutii de carton de calitate superioară, pentru a asiugura siguranța produselor în timpul transportării.” - explică Ion Șeremet.

Pentru promovarea și comercializarea cu succes a produselor sale în Moldova, compania „Santino” a creat o rețea dezvoltată de distribuție. Minim o dată la două săptămâni, departamentul care se ocupă de piața internă organizează întâlniri cu distribuitorii în cadrul cărora este coordonată munca și sunt create strategii de atracție a clienților noi.

 Sursă: madein.md

Producatoarul de imprimante 3D ultraperformate, Symme3D, startup infiintat cu un an in urma de 5 ingineri  timisoreni, si-a anuntat intrarea pe piata din Statele Unite, prin deschiderea unei filiale in Orlando, Florida. Costurile de infiintare a unei firme in SUA au fost de circa 1.500 de dolari. Iata care au fost provocarile si ce avantaje spun cei de la  Symme3D ca vor castiga odata cu aceasta extindere.

Startup-ul din Timisoara produce imprimante multifunctionale (pe sistem Delta) si dezvolta o platforma multifunctionala pentru imprimare 3D si gravura laser. Printeaza in special parti anatomice umane, care sunt apoi folosite de chirurgi pentru a determina cu precizie pozitia unor tumori, inainte de operatie. Compania a fost fondata in luna aprilie a anului trecut de Calin Brandabur, Bogdan Ciobotea, Vucomir Ianculov, Cristi Raita si Mihai Soare.

La sase luni de la lansarea primului produs, o imprimanta 3D multifunctionala de tip desktop, Symme3D a migrat catre tehnologii de printare la scara industriala, deschizand drumul catre industria automotive si medicala. In prezent, firma furnizeaza produse si servicii pentru companii mari precum Renault, Continental, Mahle, LTHD, Valeo si altele, revolutionand procesul de prototipare al pieselor mecanice. Symme3D numara aproximativ 500 de comenzi in asteptare , doar in Europa.

"Compania a luat aceasta decizie in urma cresterii accelerate a cererii potentialilor clienti de origine americana. Mai exact, Symme3D are o lista de asteptare care insumeaza aproape 200 de comenzi (in State), vanzarea produselor fiind conditionata de prezenta companiei in SUA pentru facilitarea platilor si, implicit, a colaborarilor", spun reprezentantii companiei.

Ce presupune extinderea unui startup romanesc in SUA

Obtinerea actelor de constituire a durat circa o saptamana, potrivit reprezentantilor Symme3D. Iar costurile relativ mici si simplitatea birocratiei americane a favorizat concretizarea rapida a planului de extindere, mai subliniaza ei. Pentru inceput, firma a investit:

    140 de dolari pentru depunerea actelor,
    500 de dolari pentru deschiderea unui cont bancar,
    900 de dolari, un cost lunar de pentru inchirierea unui birou dedicat intr-un spatiu de coworking din Orlando, Florida.


Forma juridica a companiei din SUA este de Limited Liability Company, un fel de echivalent al SRL-ului romanesc, cu avantajul posibilitatii de a accesa capitalul oricand. "Astfel, desi taxele fiscale sunt mai mari in comparatie cu alte forme juridice, aceasta miscare este benefica datorita volumului mare de vanzari", explica fondatorii Symme3D.

Rolul companiei de peste hotare va fi de a facilita vanzarile catre clientii americani, activand ca un pod de legatura intre departamentul de Cercetare si Dezvoltare din Timisoara si clientii B2B din SUA. Insa, pe viitor, compania isi propune sa dezvolte acolo chiar si o linie de productie.


"Nivelul scazut al taxelor statale si, implicit, mediul propice pentru business a jucat un rol important in deschiderea filialei in Orlando, Florida. In plus, Symme3D LLC profita de existenta unui  sistem transport marfa mai dezvoltat in SUA, comparativ cu Europa. Mai exact, perceperea unor costuri mai mici de shipping si garantia de livrare a produselor in maxim 24h oriunde in tara, in conditii de siguranta face diferenta cand vine vorba de a livra un asemenea produs", spun fondatorii Symme3D.

Startup-ul isi propune sa intre pe piata din SUA cu doua dintre cele cinci imprimante pe care le produce. Pentru inceput, firma va comercializa imprimanta 3D Junior, la pretul de 850 de dolari, respectiv Original Plus, la pretul de 1500 de dolari.

Startup-ul Symme3D a reprezentat Romania in cadrul competitiei dedicate startup-urilor Get in The Ring, de la Sofia si este castigatorul premiului pentru inovatia, in valoare de 5.000 dolari, in cadrul editiei de anul trecut a competitiei Startup Spotlight de la How To Web.

http://www.startupcafe.ro/

Pavel Golovin a crescut timp de patru ani ideea de deschidere a unei brutării georgiene în Chișinău. Ideea a răsărit în ziua în care a gustat lavașul georgian shoti, în Odesa. În acel moment, Pavel a realizat faptul că și-ar dori să înființeze o brutărie georgiană. Totodată, situația i-a permis acest lucru, dat fiind faptul că piața locală nu este supraîncărcată cu acest tip de produse – în Chișinău doar o singură companie, „Mimino”, se ocupă de producția lavașul georgian.

Așa a apărut „Bulka”

Lavașul georgian, spre deosebire de cea armenesc, se coace pe bază de drojdie în cantitate mică – doar 0.3 grame pe unitate de produs. Această cantitate este de 12-13 ori mai mică decât în pâinea albă. Dar Pavel Golovin nu și-a dorit doar să coacă lavașul georgian pentru a-l vinde prin magazine, ci el opta pentru deschiderea unei brutării georgiene, care ar permite comercializarea pe loc a produselor de panificație calde. Astfel, în 14 iulie 2016, după numeroase dificultăți întâlnite, pe bulevardul Decebal s-a deschis brutăria georgiană „Bulka Brutărie” sau, pur și simplu, „Bulka”.

Deschiderea brutăriei a fost precedată de numeroase obstacole. Pentru început, era nevoie de o încăpere potrivită. Deși în oraș există multe spații propuse pentru închiriat, brutăria necesită un spațiu aparte, care să fie asigurat cu o capacitate ridicată de alimentare cu energie electrică – cuptoarele pentru copt sunt electrice și consumă multă energie. „Cantitatea de energie electrică pe care o folosim ar fi putut fi destulă pentru alimentarea unui sătuc”, - spune Pavel Golovin. Mai târziu s-a dovedit a fi faptul că spațiul de activitate nu este principalul element din brutărie. Încearcă să coci produse de panificație georgiene fără un brutar iscusit! Riști să îți bați joc de bucătăria georgiană.

Brutarul este elementul principal

Doar un brutar originar din Georgia ar putea prepara khachapuri, shoti, achmu sau kubdari veridice. Pavel Golovin a încercat să găsească un brutar talentat în Odesa. Dat fiind faptul că acolo există numeroase brutării georgiene, cu siguranță sunt și brutari. Însă, oriunde nu s-a adresat viitorul director al brutăriei „Bulka”, primea doar refuzuri. Până când proprietarul unei brutării i-a sugerat să viziteze Georgia pentru căutări.

Matsi Mikadze este un brutar ereditar, iar neamul lui de brutari se trage din istoria georgiană de sute de ani în urmă. Este un adevărat angajat de vis. Memoria lui păstrează zeci de rețete culinare, lăsate drept moștenire de câtre bunici și străbunici. Acum Matsi lucrează în Chișinău, la „Bulka”. El și-a dorit de mult timp să încerce să lucreze în afara Georgiei.

A existat o problemă cu produsele

S-a dovedit a fi faptul că făina moldovenească nu este potrivită pentru panificația georgiană. Nu dispune de parametrii necesari. Pavel Golovin și Matsi Mikadze au încercat kilograme întregi de fănă, până când au găsit făina potrivită în Ucraina. Ideea este că aluatul din care se prepară shoti trebuie să fie gustos și trebuie să se lipească bine de peretele intern al tandoorului. Dacă făina nu este potrivită, aluatul nu se ține de pereții cuptorului și munca se dovedește a fi în zadar.

Despre tandoor

O astfel de producție are două „capete”: brutarul și tandoorul. Sunt două elemente indispensabile. Tandoorul (despre el am scris și în articolul despre lavașul armenesc) – este un cuptor oriental tradițional destinat copturilor fără adaos de drojdie. El are înălțimea de aproximativ un metru și seamănă cu o cupolă fără acoperiș. Inițial, Pavel Golovin preconiza să comande realizarea tandoorului unui specialist local de cuptoare, însă Matsi Mikadze nu a permis acest lucru. „Doar un meșter georgian poate confecționa un tandoor veridic”, - îl îndruma el pe Pavel Golovin. Astfel, fondatorul brutăriei „Bulka” a fost pus în situația căutării unui meșter în străinătate. Alegerea materiei prime pentru tandoor semăna cu alegerea făinei de către Matsi Mikadze: a studiat toate cărămizile moldovenești, dar nu a găsit un tip potrivit. Și a adus cărămida de șamotă potrivită din Ucraina. Realizarea tanoorului a durat mai bine de o lună și jumătate și rezultatul a fost uimitor. Tandoorul poate fi urmărit prin peretele de sticlă din spatele magazinului-brutărie. În acest cuptor sunt preparate minunatele shoti georgiene.

Bucătărie caldă caucaziană

Au început activitatea cu coacerea de kubdari – turtă cu carne de pui. Se adaugă și puțină ceapă și mult piper și alte condimente. Consumatorii noștri, după ce mușcau din kubdari, se aruncau peste sticla cu apă minerală, pentru a stinge  iuțeala piperului georgian. Atunci cei de la „Bulka” au început să experimenteze: turta trebuie să rămână kudbari, dar să și satisfacă gusturile consumatorilor locali. Într-un final, au găsit proporția ideală de condimente, pentru un gust saturat.

Dar rețeta de khachapuri nu poate fi modificată. Georgia a înregistrat-o în patrimoniul național și orice deviere de la rețetă nu mai poate fi numită khachapuri. De aceea, în restaurantele cu bucătărie georgiană din diferite colțuri ale lumii gustul de khachapuri este identic. Oricum, nu este un produs iute. Este o turtă cu brânză suluguni. În meniul de la „Bulka”  sunt două tipuri de acest produs: unul copt în stil adjar și altul în stil mengrel.

Sortimentul brutăriei georgiene „Bulka”

Am scris mai sus despre kudbari. Și despre două tipuri de khachapuri. În „Bulka” sunt coapte două tipuri de shoti: unul rotund și altul în formă de romb.

Achma – este un produs din aluat foietaj. Brutăria propune trei tipuri de achma: dulce cu stafide și caise uscate, brânză de vacă și urmează să apară cu ciuperci și carne de pui.

Iar frigăruiul georgian în aluat poate fi considerat o adevărată capodoperă culinară. O creează doar Matsi Mikadze personal, iar restul doar îl ajută (în procesul de producție, în „Bulka”, împreună cu brutarul, lucrează 6 persoane). Acest frigărui este preparat din carne de pui. Bucățelele de pui puse pe bețisoare se prepară în tandoor. Apoi sunt scoase din cuptor și brutarul le îmbracă într-un strat subțire de aluat. Și iar le plasează în tandoor. Gustul frigăruiului este minunat și, un aspect important, produsul este dietetic, dat fiind faptul că nu este prăjit, ci preparat în cuptor.

În sotrimentul de la „Bulka” se găsesc și două tipuri de croasante și ștrudele, precum și melci cu vișină – un produs foarte popular. Sortimentul se încheie cu omniprezentele crenvurști în aluat.

Viziuni pe termen scurt

Într-o lună și jumătate de activitate, „Bulka” a devenit populară. În permanență există un flux de clienți. Iar Pavel Golovin se gândește la extinderea sortimentului. „Actualmente căutăm un furnizor de carne de miel de calitate – pentru frigărui și kudbari. Deocamdată, aceste produse sunt preparate doar cu carne de pui. Ne dorim să lansăm khachapuri „4 brânzeturi”. Unul cu suluguni, altul cu brânză de vacă, al treilea cu brânză Imeteri, iar cu al patrulea tip nu ne-am hotărât, deocamdată. Preconizăm că va fi un cașcaval special dulce, cu o aromă plăcută”.

„Utilizăm doar produse calitative, - spune Pavel Golovin. – Nu aș vrea să risc, dat fiind faptul că în Moldova au existat numeroase cazuri de intoxicații alimentare. De aceea, produsele pe care le coacem astăzi – le vindem tot astăzi. Iar produsele care au rămas după ora nouă seara le împărțim”.

Și în final

În general, în „Bulka”, în locul sacru al brutăriei – bucătăria este interzis accesul străinilor. Însă a fost făcută o excepție pentru autorul articolului. Pavel Golovin i-a oferit ocazia să urmărească modul artistic de preparate a bucatelor al lui Matsi Mikadze. Reporterul chiar a reușit să își facă o poză lângă legendarul tandoor, cu un mănunchi de frigărui într-o mână și un teanc de khachapuri în altă mână. Apropo, ați avut deja ocazia să gustați khachapuri de la „Bulka”? În caz negativ, vă îndemn să vă grăbiți.

Sursă: madein.md

Comitetul de Supraveghere a Programului de Atragere a Remitențelor în Economie ”PARE 1+1” a aprobat 34 cereri de finanțare nerambursabilă, înaintate de companiile create de migranți sau rudele acestora, în sumă totală de 6,8 milioane de lei, - comunică mybusiness.md. 

Potrivit directorului general al Organizației pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii (ODIMM), Iulia Iabanji, din totalul cererilor recepționate, 20 afaceri sunt create de lucrătorii migranţi, care s-au întors de peste hotare, iar 14 întreprinderi fiind constituite de rudele de gradul I al acestora. Sursa citată a mai specificat că circa 30 la sută din afaceri sunt create și administrate de către femei, iar 59% sunt create și administrate de  tineri.

Analizele ODIMM mai indică că peste 76 la sută din întreprinderile beneficiare de finanțare nerambursabilă sunt în faza extinderii afacerii, iar 23% în faza de lansare. Din totalul solicitărilor de finanțare nerambursabilă, 23 afaceri sunt demarate în  agricultură și orientate spre diferite tipuri de activitate: cultivarea cerealelor și viței-de-vie, creșterea plantelor și animalelor, acordarea serviciilor mecanizate. Alte 8 întreprinderi activează în domeniul prestării serviciilor (servicii de transport și depozitare, servicii de recreere și agrement, sănătate și asistență socială) și 3 întreprinderi  în industria prelucrătoare (fabricarea produselor textile, industria alimentară, prelucrarea şi ambalarea cerealelor).

După locul amplasării,  întreprinderile sunt localizate în 17 raioane ale republicii, dintre care 20% își desfășoară activitatea în municipiul Chișinău, iar 80% în mediul rural.

Iulia Iabanji, director general al ODIMM, a mai menționat că instituția desfășoară un amplu program de promovare a Programului PARE 1+1, inclusiv prin intermediul misiunilor diplomatice, diasporei, partenerilor de dezvoltare, etc.

Programul PARE 1+1 are drept scop mobilizarea resurselor umane şi financiare ale lucrătorilor emigranți moldoveni în dezvoltarea economică durabilă a Republicii Moldova prin stimularea înființării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii de către lucrătorii migranţi şi beneficiarii de remitențe. Programul activează în baza regulii „1+1”, astfel încât fiecare leu investit din remitențe va fi suplinit cu un leu în forma de grant din cadrul Programului. Beneficiarii de granturi pot fi lucrători emigranți, cetățeni ai Republicii Moldova şi beneficiari de remitențe, rude de gradul I.