În perioada 28 noiembrie - 2 decembrie curent, la filiala Tighina a Camerei de Comerț și Industrie a Republicii Moldova circa 30 de întreprinzători începători și tineri care doresc să inițieze propria afacere participă la „Programul de instruire a antreprenorilor şi dezvoltare a capacităţii antreprenoriale”, - comunică mybusiness.md. 

Cursurile sunt organizate în cadrul proiectului de consolidare a încrederii între locuitorii ambelor maluri ale râului Nistru, finanțat de Uniunea Europeană.

Directorul filialei Tighina a CCI Visarion Bilic a menționat că Programul are scopul de a-i susține și motiva pe tineri să se lanseze în business, fapt ce va influența pozitiv atât asupra creșterii bunăstării populației, cât și asupra dezvoltării economiei locale.

”Filiala Tighina a CCI reprezintă o punte de legătură dintre reprezentanții mediului de afaceri de pe ambele maluri ale râului Nistru. Mulți tineri antreprenori de pe malul stâng decid să își înregistreze afacerea în raionul Căușeni. La instruire s-au mai înscris participați din raioanele Ștefan Vodă și Cahul. Pe parcursul acestei săptămâni ei vor fi familiarizați cu prevederile cadrului legislativ privind activitatea de întreprinzător, vor afla informații noi despre managementul și planificarea afacerii, marketing și vânzări, managementul resurselor umane etc. Sperăm ca peste câțiva ani acești tineri să devină întreprinzători de succes”, a subliniat Visarion Bilic.

„În cadrul Programului ”Susţinerea Măsurilor de Promovare a Încrederii” au fost inițiate 71 de afaceri și create peste 300 de noi locuri de muncă în localități de pe ambele maluri ale Nistrului. Este foarte important ca tinerii să obțină îndrumarea necesară pentru crearea propriului business. De obicei, mulți dintre ei preferă să își caute un loc de muncă peste hotare, însă dezvoltând o afacere acasă, vor reuși nu doar să își întrețină propria familie, ci și să le ofere o sursă de venit și celorlalți membri ai comunității”, a spus Angela Frunze, coordonator de proiect în cadrul Programului.

Întrebată despre așteptările pe care le are de la instruire, Veronica Balint a afirmat că deja are o afacere: „Organizăm  petreceri pentru copii și dorim să extindem întreprinderea. Vrem să cunoaștem asupra căror aspecte mai trebuie să lucrăm și ce am putea îmbunătăți în acest domeniu. Participarea la curs ne va permite inclusiv să inițiem noi contacte”.

Reamintim că training-uri similare au avut loc și la filiala Râbnița a CCI. În total, în cadrul Proiectului european de consolidare a încrederii între locuitorii ambelor maluri ale râului Nistru vor beneficia de instruiri circa 100 de persoane, o parte dintre care vor efectua și stagii în Austria sau Germania.

Startup-urile creative încep să câștige din ce în ce mai mult teren. Publicul s-a cam săturat de accesoriile și produsele mainstream care, de cele mai multe ori, suferă atunci când vine vorba de calitate. Piața produselor lucrate manual și cu bun gust recuperează rapid teren, iar numeroase business-uri răsar parcă peste noapte și se bucură de un real succes.

Astăzi vorbim despre Handmade Revolution. Tipul ăla de afacere mică care este însă foarte atentă cu produsele pe care le creează. Ea este rodul a doi prieteni intrați în parteneriat. Alexandru Mănescu și Cristian Stănescu împărtășesc pasiunea pentru brățările de piele sau diversele accesorii realizate din același material.

Alex e băiatul cu cifrele și calculatoarele. Are 22 de ani, e din București și a absolvit Cibernetica. În celălalt colț, Cristi, 28 de ani, și el tot bucureștean. E băiatul care lucrează cu mâinile. Pasionat de pielărit și meșter de brățări. O artă care supraviețuiește încă prin oameni ca el. Împreună fac produse mișto.



Am stat de vorbă cu cei doi despre cum și-au pus pe picioare business-ul, ce îi deosebește pe ei de alții și cum fac față provocărilor unei afaceri pornite și cu ajutorul fondurilor europene: ”De un an am început business-ul, ne-am folosit de fonduri europene. Au fost patru luni la început în care a trebuit să tocăm banii la foc automat că altfel îi pierdeam. Chiar dacă pare ușor, nu a fost așa. Absolut totul trebuia justificat. Acum încercăm să ne organizăm mai bine. Am avut și ajutor de la o prietenă care se pricepe la scris și care ne-a ajutat cu descrierea și povestea”, începe să-mi spună Alex.

Cristi a stat mai tăcut. A fost destul de mirat când m-a văzut intrând pe ușa atelierului. Ne-am recunoscut din priviri, fără să avem habar în prealabil că urmează să ne întâlnim. El a fost barmanul barului la care chiuleam în liceu, prin urmare o relație destul de strânsă. Acum, fiecare dintre noi avea de vorbit despre altceva. O bere mai lipsea.

”Mi-a plăcut de mic foarte mult croitoria și fashion-ul. Stăteam la un moment dat cu sora mea la o bere și am observat brățara ei de la mână. Am întrebat-o cât a dat pe ea și mi-a răspuns că 26 de lei. M-am uitat mai bine la ea și mi-am dat seama că nu face atât. Am zis mai mult în glumă că mă apuc să fac brățări. Iar a doua zi m-am trezit cu aceeași idee în cap și am studiat puțin despre ce ar însemna să mă apuc să fac asta. Și uite așa am început”, îmi spune și Țoancă (Cristi), așa cum îl știam noi, cei din Moisil, în vremuri de mult apuse.

Fata din 41

Cristi a început să strângă bani pentru a face ce își dorea de mult. Și-a luat sculele necesare și a trecut la treabă, n-a mai stat pe gânduri. A început cu brățări cu ținte și succesul nu s-a lăsat prea mult așteptat: ”Timp de opt luni de zile am tot cumpărat brățări asemănătoare cu ce văzusem, pentru a mă documenta. M-am apucat să pun deoparte câte 100 de euro în fiecare lună ca să îmi pot cumpăra sculele necesare pentru realizarea de brățări. Am vrut să le fac din ce în ce mai bune. După toate acestea am dat drumul producției. Tocmai ce era trendul hainelor cu ținte, cu asta am început”.



De la aprecieri de la fete în tramvaiul 41, la etichete celebre cusute pe produsele sale, Cristi a ”devorat” pasiunea asta de când era mic. Ai lui erau croitori și le mai fura câte o etichetă cu vreun brand cunoscut. Adora să coasă și să lucreze cu propriile-i mâini: ”Îmi amintesc de un moment foarte amuzant când mă plimbam cu tramvaiul 41. Era o tipă care a venit și mi-a spus că îi place foarte mult brățara mea. Eu m-am gândit că mă plăcea și nu știa cum să se bage în seamă cu mine. I-am lăsat și numărul de telefon și am fost destul de surprins când mi-a spus că vrea o brățară pentru prietenul ei (râde). Asta m-a făcut să mă simt foarte bine”.

Mama și tata lucrau la Tricodava și aveau multe etichete pe acolo, Bennetton, Stefanel, de toate. Evident că le coseam căciulilor făcute de mine

”Sunt obsedat de detalii și de calitate. Încercăm să le facem din ce în ce mai bine. Nu prea m-am uitat la tutoriale pe net, m-am învățat mai mult singur.  Eu în timp ce lucram și tăiam, îmi dădeam seama că am nevoie de ustensile din ce în ce mai bune. De mic îmi plăcea să cos. Mai făceam și căciuli pe vremuri pe care le vindeam prietenilor. Mama și tata lucrau la Tricodava și aveau multe etichete pe acolo, Bennetton, Stefanel, de toate. Evident că le coseam căciulilor făcute de mine (râde)”, a mai adăugat Stănescu.

Cei doi băieți s-au cunoscut într-o trupă de dans urbanm, de breakdance. Erau bboy, cum se spune în jargonul lor. Chiar dacă diferența de vârstă este una destul de mare, cei doi se înțeleg excelent și fiecare își face partea de treabă. ”Noi ne-am cunoscut într-o trupă de street dance, Supersonic. El face parte din primele generații, eu fiind mai mic am venit mai târziu. Am fost și la câteva concursuri de dans împreună. Noi am aplicat la un intermediar pentru ca să obținem fonduri și am câștigat. M-a ajutat și mama cu business plan-ul. Am respectat tot ce trebuia, chiar dacă unele lucruri erau cam degeaba. Încă venim cu bani de acasă ca să suplimentăm, să nu ducem lipsă de nimic. 16.000 euro am luat finanțare, restul e pus de noi. Nu vrem să mergem la mica ciupeală, vrem să facem totul ca la carte”.

”În afară de un internship în facultate, nu am lucrat niciodată pentru altcineva. Toată treaba asta cu antreprenoriatul, cu luatul pe cont propriu nu a fost gândită în prealabil. Uneori trebuie să te arunci înainte. Vrem să ne întregim echipa. Să găsim oameni care vor să ne ajute la pielărit. Considerăm în continuare că meseria e brățară de aur și că trebuie să respectăm asta. E un meșteșug vechi ăsta și poți câștiga bine”, îmi mai spune Mănescu.

Headspinning și biboială

Cei doi nu s-au oprit numai la brățări. Chiar dacă ăsta e grosul afacerii lor, băieții s-au orientat către o nevoie destul de mare în cadrul sportului pe care l-au practicat atâta vreme, povestește Cristi: ”Mai avem o latură a afacerii, unde ne ocupăm cu produsul de căciuli de headspinning, pentru «biboială». În România doar o cunoștință de-ale noastre mai produce așa ceva, însă n-o face la fel de bine ca noi. Concurența asta e benefică pentru ambele părți. Este foarte importantă o astfel de căciulă. Noi când eram mici ne învârteam ca tâmpiții pe asfalt doar cu o cârpă sub cap. Mulți au chelit, nu ne gândisem la asta. Trebuie un fel de protecție. Vindem foarte bine căciulile. Acum urmează să investim cum trebuie și în magazinul online, pe partea cu brandul de brățări. Vrem să ne lansăm și pe Etsy pentru a începe să vindem în Europa și în restul lumii”.

”Noi niciodată nu vindem ceva fără vopsea pe cant. Asta e semnătura noastră. Dă un aspect foarte plăcut, e finisată cum trebuie. Am tot încercat să iau din chestiile mișto pe care le văd prin vitrine, să le îmbunătățesc. Brățări de la designeri renumiți”, a adăugat tânărul.



Planul pentru viitorul apropiat este accesul pe Etsy, cel mai mare marketplace global pentru produsele și accesoriile lucrate manual. Acolo expunerea ar fi uriașă, iar brățările lor ar putea ajunge în orice colț al lumii. Alex mi-a povestit mai mult despre treaba asta: ”Trebuie să finalizăm strategia de branding și să definim site-ul așa cum voiam de la început. Acum diferența e că cunoaștem oamenii potriviți. Cum spuneam, pasul următor e vânzarea pe Etsy, unde segmentul ăsta de brățări e reprezentat de produse mai simple decât ale noastre. Noi putem aduce ceva în plus. Finisajul nostru mereu va rămâne la fel, in-house. E lucrat manual. Pe termen lung, vrem să fabricăm căciulile de headspin încât să nu le mai facă nimeni ca noi. Și vrem să mergem pe partea asta mai mult, să creăm accesorii de breakdance, de street dance. Să fie o lume separată de unde pasionații să vină să cumpere”.

”O să ne mai diversificăm pe diverse accesorii, vrem să facem și pandantive, chei de piele la gât, cum era pe vremuri. Și pe partea de târguri suntem foarte interactivi. Oamenii pot să vină la noi să învețe cum să lucreze brățările. Am adus și un intrument de gravat pe piele care a fost cel mai mare hit. Pe termen lung vrem să tot adăugăm produse. Am testat piața, am lansat și un model de geantă împreună cu un model de curea, așa mai exclusiviste”, a mai adăugat Mănescu.

Vrem doar să le creăm oamenilor condiții propice pentru a înțelege

Clișeic, dar adevărat. Viitorul sună bine. Handmade Revolution vinde și vinde bine. Brățările lor sunt deosebite și se vede pasiunea depusă care stă la baza producerii lor. Alex și Cristi continuă să-și vadă de treabă, în atelierul lor de la marginea Bucureștiului, și brățările continuă să iasă pe bandă rulantă. Când ceva e făcut cu dăruire și gust, rezultatul nu are cum să fie rău, termină Alex de povestit: ”Vrem să ne concentrăm foarte mult pe brățări. Vrem să ne perfecționăm. Noi trebuie să creăm un cadru pentru consumator, să-l facem să înțeleagă. Nu-mi place asta cu educatul clienților, mi se pare arogant. Nu vrem să educăm pe nimeni. Vrem doar să le creăm oamenilor condiții propice pentru a înțelege”.

Sursă: start-up.ro

Laboratorul de biocombustibili solizi din cadrul Universităţii Agrare este în prezent singurul laborator din R. Moldova acreditat să testeze parametrii fizici şi chimici ai biocombustibililor. Laboratorul a beneficiat de echipament modern în valoare de circa 100.000 EURO din fondurile europene ale Proiectului Energie şi Biomasă. Datorită noului echipament, producătorii vor putea să demonstreze calitatea biocombustibilului plasat pe piață, iar consumatorii – să fie siguri de produsul achiziţionat.

Certificarea calităţii biocombustibililor va fi obligatorie începând cu 25 martie 2017, potrivit Legii privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile. Cerinţele de calitate a biocombustibililor produşi în R. Moldova se conţin în Regulamentul cu privire la biocombustibilul solid, aprobat de Guvern (Hotărârea nr. 1070) pe 27 decembrie 2013.

„Salutăm acreditarea acestui laborator ce permite producătorilor de biocombustibil să îşi plaseze pe piaţă marfa certificată şi, respectiv, să stabilească un preţ în funcţie de calitatea produsului. Laboratorul va fi un instrument de stimulare a antreprenorilor să producă brichete/pelete de calitate mai superioară. În plus, şi oamenii vor fi mai siguri în alegerea lor”, spune Ludmila Abramciuc, managera unei companii producătoare de brichete din or. Bălţi.

Fiecare lot de biocombustibil plasat pe piaţă trebuie să conţină informaţii privind ţara de origine, data fabricării, termenul de valabilitate, dimensiunea, puterea calorifică, conținutul de cenușă, umiditate, aditivii și conținutul de azot, clor și sulf, proprietățile fizice și mecanice cum sunt durabilitatea mecanică, densitatea în vrac, parametrii geometrici conținutul de fracții fine. Toți acești parametri, indicaţi pe etichetă, trebuie să fie confirmaţi de către vânzător/producător prin raportul de încercări emis de un laborator de încercări acreditat în Republica Moldova. Autoritatea de supraveghere a calităţii biocombustibililor plasaţi pe piaţă şi a respectării  Regulamentului cu privire la biocombustibilul solid este Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor.

„Laboratorul de biocombustibili solizi realizează testarea biocombustibililor solizi prin stabilirea tuturor indicilor calitativi prevăzuți de standardele ISO și normele ENPlus. În baza testărilor de laborator noi putem cu certitudine să vorbim despre calitatea biocombustibilului respectiv, atribuindu-i nivelul de calitate pe care-l merită, dar și gradul de nocivitate pe care/l poate avea asupra mediului, inclusiv și asupra dezvoltării agriculturii durabile, detaliază Grigore Marian, profesor universitar, şef al Laboratorului de biocombustibili solizi din cadrul Universităţii Agrare (pe poza).

Numărul beneficiarilor care folosesc biocombustibili în calitate de agent termic este în continuă ascendență.  În prezent, peste 190 de grădiniţe, şcoli şi centre comunitare din ţară au instalate centrale termice pe biomasă din fondurile europene ale Proiectului Energie şi Biomasă.  De asemenea,  1000 de familii își încălzesc casele cu energie verde datorită Programului de subvenţionare demarat de Proiectul Energie şi Biomasă. Ca răspuns la cererea crescândă, se dezvoltă şi piaţa locală de producere a biocombustibilului. Monitorizările realizate de Proiectul Energie şi Biomasă arată că, la începutul anului 2016,  erau active circa 70 de companii producătoare de brichete şi pelete.

În anul 2015, 13% din energia consumată în Republica Moldova provenea din surse regenerabile, iar 92% din energia regenerabilă – din biocombustibil solid. Către anul 2020, Republica Moldova și-a propus ca 17% din consumul total de energie să fie din surse regenerabile.

Proiectul Energie şi Biomasă 2 este un proiect de trei ani realizat în 2015-2017. Proiectul are un buget total de 9,41 milioane Euro acordaţi de Uniunea Europeană şi este implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare.

Foto: mybusiness.md

Ce acte îmi trebuie? Cât trebuie să aștept? Cum să completez formularul, ce șanse am să mi se acorde viza? Acestea sunt câteva din zecele de întrebări care ni le puneți în fiecare zi. Întrebări care-și găsesc răspunsurile de fiecare dată. Iar în acest an tot mai mulți sunteți interesați de procesul de obținere a vizei turistice pentru Marea Britanie.Și ca să vă ușurăm un pic efortul, vă spunem pe pași ce trebuie să faceți și cum trebuie să faceți ca să obțineți viza turistică pentru Marea Britanie. Iar drept ghid l-am ales pe Alexandru Manoli, expert NEXUS din cadrul Centrului NEXUS Chișinău, care știe totul, și chiar și mai mult, despre procesul în cauză.


Sandu, atunci când oamenii vin și vă solicită informații despre viza pentru Marea Britanie, ce ajutor cer de la voi?

Oamenii nu știu de la ce să înceapă. Mulți întreabă dacă e nevoie de pașaport biometric. În cazul vizei turistice pentru Marea Britanie ambele tipuri de acte sunt valabile, atât pașaportul biometic, cât și cel simplu. Nu este vreo diferență, oricum, atunci când mergi la interviu la TLScontact (reprezentanța legală a guvernului Marii Britanii în R.Moldova) îți iau datele biometrice.

Oamenii când vin la noi nu cunosc că programarea pentru interviu se face doar online. Completarea formularului se face online, pe pagina de internet oficială a serviciului pentru emigrare și vize.

Un alt lucru pe care nu-l știu e numărul și tipul de documente pe care trebuie să le aibă. Clienții noștri nu cunosc faptul că Marea Britanie cere să ai un loc de muncă aici. Dacă o persoană nu are un loc de muncă stabil în Moldova, șansele sale de a primi o viză turistică scad. Cel care vrea să obțină viza turistică trebuie să fie oficial angajat sau să aibă un cont bancar cu o sumă consistentă, dar totodată suma să fie justificată, adică să se știe proveniența banilor.

Totuși, obținerea vizei turistice pentru Marea Britanie e un proces complex. Care sunt etapele obținerii vizei?

În primul rând trebuie să intri pe www.gov.uk, este site-ul oficial al Guvernului Marii Britanii, pe care poți afla orice. Intri pe acest site, mergi la categoria visas and immigration, faci un test ca să vezi de ce tip de viză ai nevoie și când ai aflat răspunsul, începi să completezi formularul.

Chiar e nevoie de un test înainte de asta?

Testul se face opțional. În general, moldovenii, dacă nu au o altă cetățenie, au nevoie de viză. Când deja știi că ai nevoie de viză, intri pe www.visa4uk.fco.gov.uk sau pe același site – www.gov.uk – și  începi să completezi formularul online.

Cât de complicat este acest formular?

Ei bine, este un formular mai complex decât cel pentru obținerea Green Card-ului, spre exemplu. E un formular mai lung, necesită ceva investiție de timp. Îți poate lua în jur de o oră completarea formularului. Astfel, viza de tip ”permis de familie” este viza pentru cetățenii moldoveni care sunt căsătoriți cu cetățeni ai Uniunii Europene, care sunt rezidenți în Anglia. Acest permis de familie este o viză de vizitator, numai că în bază de familie, de reunificarea familie și este gratuită față de viza de vizitator. Formularul pentru permisul de familie este și mai lung și ocupă în jur de două ore.

Există anumite subtilități la completarea acestui formular?

Da, trebuie să fii foarte sincer când dai răspunsurile. Și trebuie să răspunzi la toate întrebările în mod clar. Iar dacă ai ceva de adăugat, o faci în câmpurile care sunt dedicate informațiilor adiționale.

Banii cum se achită, când și unde?

Achitarea pentru taxa de viză și pentru serviciile companiei TLScontact este în jur de 160 de euro.  Taxa pentru viză e de 106 euro, iar  59 de lire este taxa pentru serviciile oferite de compania TLScontact. Ele se achită online și numai online, cu cardul. Se achită în momentul în care termini de completat formularul și după ce te-ai programat la interviu. E de dorit ca aceste proceduri să fie făcute în același timp. Adică – completezi formularul, te programezi la interviu și achiți. Sistemul automat vă direcționează la fiecare etapă. Există posibilitatea să nu achiți imediat, dar programarea va fi valabilă doar trei ore din momentul când te-ai programat. Dacă te-ai programat și n-ai achitat, programarea se anulează și va fi nevoie să te reprogramezi.

Cât durează în general tot acest proces de obținere a vizei, e vorba de săptămâni sau de luni?

Dacă ai toate documentele traduse și autentificate notarial, în total, toată procedura asta cu completarea formularului, adunarea documentelor, depunerea documentelor, interviul etc durează în jur de patru săptămâni.

Care este setul de acte necesar?

Evident, documentul obligatoriu este pașaportul. Pentru persoanele care depun pentru viza turistică e nevoie de un extras bancar. Dar nu e vorba doar de un extras cu o semnătură în care să fie indicată suma banilor pe care-i ai pe cont, ar fi de dorit să fie și tranzacții pe acest cont. Asta demonstrează că acest cont n-a fost creat special pentru a deschide viza. Iar banii din cont trebuie să fie destui. Ei trebuie să-ți permită să te întreții în Marea Britanie fără a recurge la fondurile sociale pe durata aflării în țara lor. În cazul în care nu ai cont bancar, atunci poți aduce certificate de salarii, cecurile salariale din ultimele șase luni, ca o dovadă a unui venit stabil. Un contract de muncă sau o scrisoare din partea angajatorului, prin care se atestă că ești angajat oficial. Și dacă o persoană terță te ajută financiar la vizita pe care trebuie s-o faci în Marea Britanie, atunci acea persoană trebuie să fie din Marea Britanie și este nevoie să prezinte și ea o dovadă că are un venit stabil să se întrețină și să te ajute să faci această vizită în Marea Britanie.

Este nevoie de ceva certificate de sănătate?

Pentru cei care vor să meargă în Marea Britanie pentru o perioadă mai mare de șase luni este nevoie să treacă și un control medical de tuberculoză, care se face la Organizația Internațională pentru Migrație (OIM). Cei care vor să stea în Marea Britanie mai puțin de șase luni, nu au nevoie de niciun test medical.

Spune-mi dacă ați făcut vreo cercetare despre care sunt costurile în Republica Moldova pentru completarea formularului pentru viză în Marea Britanie, sau dacă există vreo sumă de bani pe care o cer intermediarii pentru obținerea vizei turistice?

Au fost cazuri când s-au adresat la noi persoane și ne-au vorbit de anumiți indivizi care pentru completarea formularului cereau 500 de euro și alții care promiteau viză turistică sau de muncă cu prețuri în jur de 1000 de euro. Dar o cercetare amănunțită n-am făcut și nu știm care sunt așa zisele „oferte” de pe piața noastră.

În sfârșit avem și  la NEXUS servicii cu plată, prin care putem să ajutăm oamenii să migreze pregătiți și să revină mulțumiți. Cât costă la noi un asemenea serviciu?

Serviciu nostru costă 240 de lei, iar prețul e stabilit în baza complexității acestui formular și timpul investit în completarea sa. E unul dintre cele mai complicate formulare care trebuie completat.

Sursă: nexusnet.md

Proiectul Băncii Mondiale „Ameliorarea competitivității II” (PAC II) a făcut totalurile preliminare ale primului an de activitate. Și acestea au fost destul de neașteptate.

Să ne amintim că obiectivul principal al proiectului este de a ajuta întreprinderile mici și mijlocii să intre pe piețele externe sau să își extindă prezența lor acolo.

O componentă importantă a Proiectului este asistența consultativă Guvernului în implementarea reformei cadrului de reglementare. Cu alte cuvinte, e vorba de simplificarea legislației existente, eliminarea barierelor inutile și elaborarea de recomandări pentru îmbunătățirea climatului investițional. Ceea ce este în deplină concordanță cu scopurile și obiectivele, stabilite de Guvern.

Se vorbește mult despre avantajele existente, dar neutilizate ale R. Moldova, începând cu amplasarea geografică favorabilă și terminând cu forța de muncă de calificare superioară. În același timp, viziunea noastră este destul de îngustă, pentru că, dacă vorbim de exporturi, primul lucru care ne vine în gând sunt băuturile alcoolice și produsele agricole prelucrate sau proaspete.

Cu toate acestea, chiar primele granturi acordat de PAC Granturi a dus la rezultate neașteptate: creșterea șomajului în Italia…

Cea de a doua componentă a PAC II prevede acordarea de finanțări nerambursabile pentru servicii de consultanță. Granturile acoperă 50% din costul serviciilor, însă nu mai mult de 200 de mii de lei. În acest scop au fost alocate 3 milioane de dolari, care vor asigura finanțare pentru cel puțin 250 de întreprinderi.

Unul din primele granturi, în valore de 160 de mii de lei a fost acordat fabricii de confecții textile Steaua Reds. Irina Cursacova, directorul de atunci al întreprinderii, spunea că fabrica are nevoie de acest grant pentru a avansa în relațiile cu contractorii italieni. Inițial, Steaua Reds croia și cosea articole din țesăturile și accesoriile livrate de reprezentanții companiilor italiene, cu timpul însă specialiștii moldoveni au învățat să facă singuri aceste operațiuni. Totuși, aceștia mai aveau nevoie de anumite instruiri, care au fost organizate cu sprijinul financiar PAC Granturi. În același timp, comparativ cu specialiștii italieni, muncitorii din Moldova se mulțumesc cu salarii mult mai mici, astfel, costurile comanditarului scad, iar valoarea adăugată produsă în Moldova crește. Are de câștigat toată lumea, cu excepția specialiștilor italieni în logistică.

Un alt exemplu surprinzător vine, la fel, din Italia. Este vorba de compania Lux Packaging SRL, care produce ambalaje de lux pentru branduri cu renume mondial precum Christian Dior, Louis Vuiton, Acqua din Parma, Pomellatto, etc. Această întreprindere este afiliată companiei italiene Cavalieri&Amoretti, care activează în acest domeniu de zeci de ani. Procesele de producție sunt foarte migăloase, iar executorii trebuie să lucreze cu acuratețe și atenție deosebite (având în vedere că sunt folosite materiale foarte scumpe, iar cea mai simplă cutiuță costă 20 de euro). Muncitoarele nu trebuie să posede studii inginerești, iar salariul mediu pe întreprindere a fost cu 29% mai mare decât media pe economie – 6500 de lei.

Era greu de crezut că pot fi exportate căpșune moldovenești, chiar și în țările vecine, cum ar fi România sau Ucraina. Totuși, unul dintre beneficiarii PAC II, Impex Business Grup din Criuleni, crește și exportă, din 2016, căpșuni în Emiratele Arabe Unite.

Firma are nevoie de grant pentru consultații în sporirea randamentului plantației, având în vedere cererea mare din alte țări, de exemplu în Rusia. Cumpărătorii vor însă cantități mai mari, decât o tonă pe săptămână, cât gata să exporte întreprinderea în prezent.

Până în prezent, au depus cereri de grant 62 de întreprinderi, 51 dintre acestea fiind aprobate. 6 au fost respinse și alte 3 sunt în proces de examinare.

Printre cei aprobați este și gospodăria țărănească Catană Ion, care intenționează să exporte struguri în România și alte țări ale Uniunii Europene; Milabrega SRL, care vrea să cucerească piața SUA și UE cu articole din lână și blănuri de oi, nutrii, iepuri și astrahan; compania Mărculești Combi, care pregătește lansarea unui produs nou - furaje pentru porci și vite, cu o compoziție care prevede înlocuirea făinii de soia cu celuloză uscată; compania Regina Naturii din raionul Ialoveni, care deja are semnate câteva contracte de livrare a mierii moldovenești către companii aeriene, supermarketuri și rețele hoteliere din România și Polonia.

De asemenea, au beneficiat de granturi și întreprinderi ca Elektromanufacturing SRL din Bălți, care produce componente electronice pentru industria automotive, OilTech, care de 14 ani livrează tuburi de protecție din plastic utilizate pentru foraj și producția de petrol și gaze naturale către clienții internaționali importanți.

Valoarea totală a proiectelor aprobate pentru finanțare se ridică la 18,6 milioane de lei, iar contribuția PAC Granturi este de peste 8,6 milioane de lei.

Din numărul total de beneficiari, 19 vor exporta pe piețe noi și alți 19 vor livra producția către clienți noi; 16 companii vor exporta pentru prima dată, iar 6 companii vor lansa produse noi.

Cea de a treia componentă a Proiectului prevede acordarea de credite exportatorilor în mărime de până la 800 de mii de dolari, pentru aceasta fiind rezervată suma impresionantă de 30 de milioane de dolari.

„Deja 36% din linia de credit a fost contractată. Au fost oferite credite exportatorilor pentru investiții capitale și suplinirea necesităților de capital circulant în sumă de cca 9 milioane de dolari. Vorbim despre peste 50 de întreprinderi, dintre care mai mult de jumătate sunt exportatori direcți”, a declarat directorul Unității de implementare a Proiectului Ameliorarea Competitivității, Aureliu Casian.







 

Compania „Vadormet” se specializează pe producerea terenurilor de joacă, a leagănelor, toboganelor și a altor complexe combinate de joacă pentru copii. Timp de 12 ani de la deschiderea sa întreprinderea se specializează în forjare decorativă, adică prelucrează metale. „Mai târziu ne-am apucat și de prelucrarea lemnului, - explică managerul de producție al companiei, Alexei Chirtoacă, - am fost constrânși de situație. Se comandă, de exemplu, parapete pentru scări, pentru care este nevoie de balustrade din lemn. Din acest motiv, întreprinderea a început să se ocupe și de prelucrarea lemnului.

Iar în urmă cu opt ani, un client particular, pe lângă poartă și balustrade, a comandat un complex pentru copii - căsuță cu tobogan și un scrânciob. Astfel, „Vadormet”, involuntar, a inclus în sortimentul de producție leagăne și terenuri de joacă pentru copii.

„Noi producem complexe combinate de joacă pentru copii - explică Alexei Chirtoacă. – Carcasa este din metal negru. Iar scările, jumătate de căsuță ș.a. - din lemn”. Însuși toboganul, în limbaj profesional – diapozitiv, este confecționat în varianta „economă” din oțel inoxidabil uzat, sau în varianta mai scumpă - din fibră de sticlă (plastic). Cele din plastic „Vadormet” le comandă de la o întreprindere din Moldova, folosind matricea proprie.

Pentru locurile de joacă pentru copii se impun anumite standarde europene în materie de calitate și siguranță. Pe lângă aceasta, există anumite limitări după vârstă. Astfel, pentru copiii cu vârsta de până la trei ani este nevoie de cutii de nisip, sunt strict specificate distanțele dintre fâșiile de gard – ca să nu poată fi blocate mâinile sau picioarele copiilor etc. Există anumite cerințe pentru leagănele pentru copiii de 2-3 ani și alte seturi de cerințe pentru cele destinate copiilor mai mari. Toate aceste aspecte sunt luate în calcul în timpul procesului de comandă - pentru ce categorie de vârstă este conceput terenul.



Majoritatea comenzilor vin de la persoane fizice, care au copii micuți. Ciclul complet de realizare a unei comenzi durează până la 2 săptămâni, uneori apar și dificultăți.

„De obicei, spațiul destinat amplasării terenului de joacă este restrâns și noi suntem puși în situația de a munci mai minuțios, pentru a-l amplasa în cadrul suprafeței limitate, - spune Alexei Chirtoacă. - Noi trebuie să respectăm toate standardele: spațiul pentru oscilația leagănului, unghiul de înclinare a toboganului și alte detalii. La necesitate, schimbăm scărița la căsuță din partea stângă în dreaptă și invers; schimbăm orientarea toboganului. Groapa de nisip o instalăm imediat sub tobogan – copilul alunecă direct în nisip. Copiii mai mici adoră acest lucru.

Din acest motiv, înaintea executării comenzii, inginerul nostru inspectează spațiul oferit pentru ca ulterior să proiecteze terenul”.

„Unii clienți procură un complex pentru copii de la noi și îl montează individual, - zice managerul. – Noi, totuși, încercăm să preluăm montarea, pentru a oferi o anumită garanție”. În general, pentru piesele separate din cadrul complexului pentru copii, compania oferă garanție de la 3 la 5 ani. Pentru tobogane din plastic garanția nu este valabilă, fiindcă ele sunt confecționate de către o altă firmă.



Dar complexul de joacă poate fi instalat în ograda unei case particulare, unde va fi folosit de către 1-2 copii și uneori de către prietenii acestora. Sau poate fi instalat în ograda unui bloc supraetajat, unde sunt zeci de copii, care, pe lângă de utilizarea normală vor intenționa să deterioreze intensiv leagănul și alte elemente ale complexului - în acest caz oferirea de garanție ar putea juca o farsă producătorului.

Clienții de bază ai complexelor de joacă de la „Vadormet” sunt persoane fizice și grădinițe de copii. Cu administratorii blocurilor de locuit sunt mai dificile tratativele. Rareori aceștia virează banii integral și în timp util pentru procurarea și instalarea echipamentelor pentru terenurile de joacă. De obicei, dificultățile apar la colectarea banilor de la locatari: unii sunt de acord cu amplasarea terenului de joacă, deoarece are copii, iar alții sunt pensionari nu le-ar plăcea să audă lângă geam strigăte de copii. Astfel, strângerea banilor ar putea dura luni în șir, fără a avea o finalitate.

La început, compania „Vadormet” producea complexe de joacă confecționate în totalitate din lemn, iar apoi a trecut la producerea de terenuri combinate – din metal și lemn. Există două cauze ale acestui lucru. În primul rând, complexele de joacă realizate și cu utilizarea de metal sunt mai ieftine. În al doilea rând, calitatea lemnului, care la noi este de import, nu este întotdeauna foarte bună. „Complexele de joacă pentru copii, care sunt de import, sunt realizate din lemn de calitate, de regulă este utilizată zada, lemn care își păstrează proprietățile timp de mulți ani. La noi, însă, ajunge lemnul pentru construcții – sfărâmicios și fraged”.

„Noi utilizăm lemnul de salcâm, - spune managerul. – Acesta dispune de două proprietăți pozitive: este un soi local de lemn, prin urmare nu trebuie plătit TVA-ul pe el și este un lemn rezistent. Anume din acest motiv, în vremurile de demult, în Moldova, mânerele topoarelor erau confecționate anume din salcâm”.



În setul standard al complexului de joacă pentru copii sunt incluse: căsuța cu scăriță și tobogan, bara orizontală, căluțul, leagănul, cutia cu nisip, gardurile și banca. Clientul poate comanda toate aceste elemente sau poate opta pentru doar câteva dintre ele, dar poate adăuga anumite elemente, de exemplu frânghia. Complexele de joacă care sunt livrate din România, Rusia sau din alte țări „sunt mai colorate, ca ale noastre, - explică Alexei Chirtoacă. Poate că sunt mai bine gândite, dar prețul lor este de aproximativ 60 mii de lei. Și noi respectăm toate standardele de calitate și de securitate în producția de terenuri de joacă, dar prețurile noastre nu depășesc 35 de mii de lei”.

Valul mare de montări ale complexelor de joacă pentru copii a avut loc în anii 2008-2012. Acum există mult mai puține comenzi, „dar noi mereu avem pregătite 3-4 complexe standard de joacă, în timpul sezonului, - precizează Alexei Chirtoacă. Un alt producător local de complexe de joacă este compania Powertime – ea este specializată în producția de utilaje sportive”.

Sursă: madein.md

Probabil, nu există persoane cărora le-ar fi pe plac să fie înșelate, fraierite, mințite sau jecmănite.

Cu toate acestea, dacă un consumator este înșelat într-o piață sau, de exemplu, într-un restaurant, daunele nu sunt de regulă substanțiale. Nicio fatalitate. O altă situație este însă cea în care un Sistem îți distruge afacerea.

De fapt, acest articol și-a propus să vorbească despre o poveste de succes. Un antreprenor din Moldova a primit un grant de la un proiect internațional în vederea îmbunătățirii competitivității, care a acoperit parțial cheltuielile pentru serviciile de consultanță. Proprietarul companiei a invitat un consultant din străinătate, specializat în optimizarea costurilor de producere.

„Noi obișnuim să fluturăm pe la toate colțurile avantajul competitiv al Republicii Moldova – salariile mici, - explică Andrei (antreprenorul a solicitat să nu-i fie divulgat numele, pentru a nu se crede că intenționează să-și promoveze produsele). – Mie, însă, nu-mi place să ofer salarii mici angajaților mei. Și, mai ales, mă nemulțumește situația în care un lucrător calificat și care nu abuzează de alcool, vineri după lucru pleacă acasă și luni dimineața nu mai revine. Aceasta pentru că a fost sunat sâmbătă și invitat la muncă la Moscova, iar duminică dimineața omul a sărit în tren și a plecat, fără măcar să-și ia cartea de muncă”.

De ce a fost nevoie de un consultant din străinătate? „În Moldova se găsesc foarte puțini specialiști în domeniul costurilor, a explicat antreprenorul. Iar cei existenți sunt sau contabili sau auditori. Eu, însă, aveam nevoie de un expert cu experiență în industria noastră”.

În decurs de șase luni, consultantul din Germania vizita lunar Moldova și studia în detaliu toate etapele procesului de producție.

„Nu voi repeta, desigur, tot ce am învățat de la el, în primul rând, fiind vorba despre un volum mare de informație, spune omul de afaceri. În al doilea rând (și, în mod special), consider că această informație reprezintă un secret de producție. Voi împărtăși, însă, o concluzie generală: în țara noastră costurile și, respectiv, prețul producției, pot fi reduse prin nenumărate metode. Dar! Va trebui să înțelegeți în profunzime orice detaliu. Acest lucru va fi mai ușor dacă veți conștientiza faptul că, practic, în toate costurile voastre suplimentare se găsește profitul cuiva, însă nu și al vostru.

Să vă descriu un exemplu. Noi exportăm produsele noastre. Le depozităm pe palete și le ambalăm. Uneori, pelicula se rupe, produsele ambalate cad, iar noi avem pierderi substanțiale. Am început să studiem procesele de sortare, montare a colțarilor de protecție, ambalare. Aparent, lucrurile decurgeau în mod normal. „Poate ar trebui să utilizăm mai multă folie stretch?”, - am continuat. „Nu, - a răspuns consultantul. – În fiecare etapă de producție trebuie să știi cu siguranță cantitatea de materiale necesare pentru această lună din anul în curs și din anul viitor. De exemplu, dacă tehnologia presupune ambalarea în patru straturi, atunci ar trebui aplicate patru straturi, nu trei sau șapte”.

Ne-am axat pe folie și au început să se întâmple lucruri magice.

În Moldova poate fi procurată folie stretch fie de import, fie de producție locală. Întotdeauna am fost adeptul susținerii producătorilor autohtoni, cel puțin din considerentul că și eu fac parte din această categorie. În plus, de regulă, produsul local este mai ieftin decât cel de import.

În această ordine de idei, am început să le împărțim angajaților un număr stabil de rulouri de folie pentru ambalare. Atunci când am început să primim plângeri de la lucrători că nu le sunt suficiente rulourile alocate (diferența fiind extrem de mare), am fost puși în situația de a apela la servicii metrologice.

Evident, nu am măsurat lungimea ruloului, cum obișnuiesc să facă bunicuțele cu hârtia igienică. Există un standard. Ruloul de folie pe care o folosim, cu grosimea de 17 microni, trebuie să cântărească 1.9 kilograme (1.7 kg – folia în sine și 200 de grame – bobina din carton). În Moldova, însă, ele nu se comercializează pe bază de greutate, ci la bucată. Cântărind rulourile am observat că la unii producători greutatea lor este mai mică. Acest aspect poate fi explicat prin faptul că întreprinderile locale procură de la producători folie în bobine de câte 50 kg și le ambalează în rulouri de dimensiuni mai mici: pentru bobinajul manual și pentru paletizare. De multe ori, acest proces are loc utilizând echipamente improvizate. Iar utilajele home-made nu permit respectarea normei de greutate și, de regulă, aceste greșeli sunt comise în favoarea companiilor care se ocupă de rebobinare.

În al doilea rând, există situații în care într-o singură partidă de produse se găsesc rulouri înfășurate pe bobine diferite. Iar unele bobine pot fi de mâna a doua. (Și noi obișnuim să predăm cartușele folosite cumpărătorilor de maculatură).

Ne-am adresat Institutului „Intercon” cerând o expertiză. De la ei am aflat că aceste bobine, aflându-se în aer liber, absorb până la 100 de grame de umezeală, fapt care le mărește greutatea totală. Iar verificările au arătat că două din patru mostre prezentate (procurate de la furnizori diferiți) cântăresc cu 17-18% mai puțin decât standardul, adică 1445 de grame în loc de 1700g.

Al treilea aspect, semnalat la examinare, se referă la lungimea ruloului. Ruloul standard are lungimea de 218 metri. Dar folia stretch are proprietatea de a se întinde până la 150%. De aceea, în timpul procesului de înfășurare, multe companii cresc gradul de întindere a foliei și, în această ordine de idei, cu o greutate mai mică, lungimea ruloului rămâne să corespundă standardului.

Un alt aspect, sesizat și explicat de Institut, a fost că folia stretch este un produs de unică folosință. Adică, pelicula, care a fost înfășurată și întinsă o dată, și-a pierdut parțial din rezistență și elasticitate. De aceea, nu este surprinzător faptul că această peliculă nu rezistă sub greutatea mărfii”.

Cui să ne plângem? „În urma acestei discuții, am înțeles mai clar sensul din spatele cerințelor de armonizare a reglementărilor pentru țările care își doresc să adere la orbita economică a Uniunii Europene (de ex. Bulgaria, România și, acum, Moldova). Implementarea standardelor europene și respectarea lor presupune o muncă enormă, dar și un mare beneficiu. În supermarketurile noastre a fost introdus deja prețul pe kilogram al produselor, ca rând separat de pe eticheta de preț. La toate produsele este indicat termenul de valabilitate și sunt specificate garanțiile necesare. La fel și omul de afaceri trebuie să fie sigur de faptul că, de exemplu, cumpără un rulou de folie stretch și acesta va corespunde standardelor acceptate de greutate și calitate”.

„În mediul de afaceri din care fac parte, un producător mijlociu cumpără lunar între 50 și 100 de rulouri de peliculă stretch, iar un producător mare – 300-500, - a spus Andrei. – La prețul de 73-80 de lei per rulou și lungimea mai mică cu 15% a acestuia, pierderile (suma cu care este înșelat clientul) producătorului mediu sunt de 500-750 lei, iar a celui mare de 5500. În unele cazuri suma poate ajunge și la 10 000 lei pe lună.

Pentru unii, suma poate părea nesemnificativă. Dar cel care gândește în acest mod nu va putea ajunge în lumea afacerilor mari. Lucrând cu clienți mari, de exemplu IKEA, fluxul de marfă este extrem de mare, iar rentabilitatea e de maxim 2-2.5%. Și anume aceste detalii sunt cruciale în situația în care fie obții profit, fie ești în pierdere”.

„Axel (acesta este numele consultantului) ne-a împărtășit exemple din experiența sa reală, - și-a continuat povestirea antreprenorul. – Inclusiv și fragmentul din interviul lui Timur Goryaev, fost președinte al concernului rusesc Kalina. Potrivit lui, întreprinderea a procurat tehnologia de producție a scutecelor Huggies. Au construit o fabrică, au lansat-o. Și au și închis-o după un an, fiindcă producerea scutecelor rusești costa mai mult decât prețul angro de import, inclusiv taxele vamale, de la Huggies. Situația a fost cauzată anume de acele „detalii”, aparent nesemnificative.

Investigația interlocutorului nostru a avut drept rezultat introducerea în lista de responsabilități ale managerului de achiziții a unor specificații noi, care vizează cumpărarea de folie stretch. Și anume:

- Identificarea locului de înfășurare a foliei – la fabrică sau la un depozit din Chișinău;

- A nu se procura o partidă dacă conține bobine diferite;

- A nu se procura rulourile, dacă nu există eticheta de la fabrică, care indică greutatea acestora;

- A nu se procura produsele, dacă pe factură nu este indicată greutatea ruloului.

Voi cu cât sunteți mințiți lunar? Încercați să faceți un calcul!

Autor: Oleg Lucașevici

Deocamdată în Republica Moldova, producerea pernelor/plapumelor/pilotelor pe bază de puf/pene este încă la o fază incipientă.

Pe lângă faptul că aceste produse sunt destul de costisitoare, avem și o criză a materiei prime – a penelor de gâscă. Acestea există, însă procesul de colectare a lor și de procesare încă nu este pus la punct.

Cu toate acestea, un antreprenor din Căușeni, Victor Verejan a decis că ar putea profita de acest segment neexplorat. Antreprenorul a luat această decizie după ce a studiat cerințele pieței și capacitatea de a organiza procesul de producție.

Victor are studii de paramedic. După ce a muncit o perioadă la Sankt-Petersburg și gestionat acolo o companie de servicii Taxi, a decis să se întoarcă în țară.

Având experiență în domeniul gestionării afacerilor, Victor și-a stabilit prioritățile pentru viitor. Inițial a frecventat cursurile de business pentru tinerii antreprenori din Moldova în cadrul programului PNAET. Apoi, împreună cu soția sa, a deschis o companie ce oferea servicii de curățare și uscare a hainelor; restaurarea păturilor și a saltelelor; vopsire a pielii și textilelor; servicii de curățenie în apartamente și oficii. În 2015, compania lui Victor a devenit rezident al Incubatorul de Afaceri din Ștefan Vodă. Biroul său până acum se află acolo.

Apoi, realizând faptul că consumatorii își doresc pături și perne de calitate înaltă a deschis la Căușeni o întreprindere de producere a acestora, în cadrul căruia la moment lucrează 6 persoane.

Cu referință la materia prima, puful Victor îl importă din Ucraina, iar căptușeala din Germania.

Inițial eu existat probleme cu echipamentul și tehnologiile de producere. Înainte au existat mai mulți producători de plapume și perne din lână, apoi însă, din cauza cererii reduse, multe din acestea au falimentat, iar echipamentul era pur și simplu nevalorificat. Astfel omul de afaceri moldovean a găsit, de exemplu, utilajele și strungurile necesare tocmai la Chelyabinsk.

Deocamdată compania se bazează pe comenzi individuale, primite atât de la persoanele fizice, cât și de la cele juridice. Plapumele și pernele sunt de obicei comandate de întreprinderi mici angajate în comerțul cu amănuntul al acestor produse.

O plapumă din puf de 2x2,20m costă 1200 de lei, iar o pernă de 50x70cm se vinde la prețul de 290 lei.

Produsele sunt fabricate sub brandul BuniPlap, ca o prescurtare a expresiei Plapuma Bunicii.

"Recent, întreprinderea a început să coase pături pentru copii, povestește Victor Verejan. Este un produs complet natural, cu trei straturi. Primul strat este din pânză de bumbac, apoi merge căptușeala din vată, iar al treilea strat e compus din pluș moale". O astfel de pătură, de dimensiunea un metru pe un metru, costă 240 de lei.

Afacerea a fost creata cu sprijinul financiar al Uniunii Europene, în cadrul programului de consolidare a încrederii între locuitori de pe ambele maluri ale rîului Nistru, împlementat de PNUD.

Text și foto: mybusiness.md

Traducere: madein.md

Coca Colla Îmbuteliere Chișinău și Worwag Pharmal sunt cele mai bune companii pentru angajaţi a anului 2016. Cel puțin acestea sunt rezultatele unui studiu realizat de compania AXA Management Consulting, care vine în ajutorul tinerilor specialiști ce caută un job.

Scopul acestui studiu este de a oferi conducerii de vîrf a companiilor din Republica Moldova o direcţie sigură de dezvoltare strategică a practicilor de gestionare a resurselor umane. Acest scop este realizat prin împărtăşirea experienţelor de succes ale companiilor locale, precum şi prin identificarea aspectelor esenţiale ce determină satisfacţia la locul de muncă şi preferinţele angajaţilor în ceea ce priveşte activitatea lor profesională.

În total, au participat 46 de companii din Republica Moldova, însă în Topul companiilor mici, medii și mijlocii au intrat doar cinci, și respectiv, 10 întreprinderi. Managerii de mijloc au răspuns la un chestionar on-line, anonim. Atfel a fost identificat punctajul pentru fiecare companie, fapt ce l-ea și plasat pe respectivele poziții.

Iată care este topul angajatorilor ai anului 2016:

TOP 5 companii mici (pînă la 50 de angajați)

Locul 5 — Tacit Knowledge
Locul 4 — Avon Moldova
Locul 3 — Țurcan-Cazac
Locul 2 — Takeda Pharmaceutical
Locul 1 — Worwag Pharma

TOP 10 companii mari și medii (peste 50 de angajați)

Locul 10 — Banca Comercială Moldindconbank
Locul 9 — Mobias Bancă Group Societe Generale
Locul 8 — Yopeso
Locul 7 — Gas Natural Fenosa
Locul 6 — Petrom Moldova
Locul 5 — JT International
Locul 4 — Studio Moderna
Locul 3 — Moldcell
Locul 2 — Orbico
Locul 1 — Coca Colla Îmbuteliere Chișinău

Studiul „Cele mai bune companii pentru care să lucrezi” este desfăşurat anual de compania AXA Management Consulting.

Sursă: bani.md

Foto: kvsmirnov.ru

Întreprinderea cu capital străin "Telprod-Com", pe data de 4 noiembrie, a deschis la Vulcănești o fabrică de renovare a conductelor magistrale de gaz și de petrol, fiind create 50 de locuri noi de muncă. În perspectivă, întreprinderea planifică să-și extindă producția, - comunică gagauzinfo.md.

În acest context directorul întreprinderii, Serghei Ungher a declarat că are loc reconstruirea conductelor și darea lor în exploatare repetată, pentru ca obiectul infrastructurii magistralei să poată funcționa în continuare. Întreprinderea este nouă, funcționează de doar jumătate de an, dar se planifică dezvoltarea activă a acesteia în continuare prin găsirea piețelor de desfacere, creșterea capacităților de producție și a numărului de personal.

"Deschiderea acestei fabrici este un exemplu elocvent. Mă bucur că au apărut noi locuri de muncă pentru locuitorii orașului Vulcănești și din satele vecine. Faptul că întreprinderea intenționează să se extindă înseamnă că locuitorii noștri nu vor pleca peste hotare și vor rămîne să lucreze acasă", a subliniat Irina Vlah.

Potrivit reprezentanților administrației companiei, la fabrică pentru lucrători sunt create toate condițiile necesare: funcționează sala de mese, cabinetul medical, personalul este adus la locul de muncă și transportat acasă.