Fratii Nobuo si Yutaka Kondo detin compania Kondo Machine, care creeaza componente specializate pentru motoarele Rolls-Royce de avion si linii de fabricatie pentru componentele masinilor Toyota. Cei doi frati, ingineri si pasionati de mersul cu bicicleta, si-au imbinat cele doua pasiuni si au reusit sa reinventeze roata.

Rotile Gokiso sunt facute din titaniu si fibra de carbon si ofera utilizatorului o calatorie incredibil de lina. La teste, rotilor Gosiko le ia sase minute sa se opreasca de la sine, comparativ cu 90 de secunde cat rezista rotile conventionale. Acest nivel de calitate este greu accesibil insa - rotile fratilor Kondo costa 7.900 de dolari perechea, scrie Bloomberg.

In patru ani de cand le-au pus in vanzare, fratii au vandut 30 de perechi si aproximativ 1.000 de bucati dintr-un model mai simplu, care costa pana in 3.300 de dolari.

In Japonia, regandirea inginereasca a produselor creeaza componente industriale superbe, insa putine ajung sa "prinda" la cumparatori, scrie sursa citata.

Sharp a scos pe piata un frigider de 1.300 de dolari care produce cuburi de gheata translucide, comparativ cu cele alburii obisnuite, Panasonic vinde o masina de spalat de 1.800 de dolari care estimeaza cat detergent e necesar dupa ce introduci marca intr-o aplicatie si iti apropii telefonul de un senzor al masinii, iar Pioneer incearca sa vand un dispozitiv GPS de 2.500 de dolari care proiecteaza instructiunile pe parbrizul masinii.

Fratii Kondo spun ca nu s-au gandit cine le va cumpara produsul atunci cand au inceput sa dezvolte roata, in 2009.

Folosind o bicicleta de testare, fratii au rulat rotile la viteze de pana la 300 de kilometri pe ora. Apoi, pentru testul durabilitatii, le-au rulat cu 100 de kilometri la ora, timp de zece ore pe zi, timp de 100 de zile, adica o distanta reprezentand de doua ori circumferinta Pamantului. Dupa toate aceste teste, rotile tot rulau ca noi, spun fratii.

Rotile Gokiso au o treime din rezistenta mecanica a celui mai apropiat rival de pe piata, ceea ce le ofera utilizatorilor viteza si secunde pretioase in plus.

http://www.ziare.com/

 

Oligarhul rus Boris Mints (56 de ani), proprietarul O1 Group – specializat în investiţii imobiliare şi în fonduri de pensii private, alături de CA Immo, din care a cumpărat recent 26%, a prezentat acţionarilor Immofinanz o ofertă de preluare a 13,5% din acţiunile companiei pentru 423 mil. euro. Austriecii au respins oferta.

Preţul oferit de consorţiu a fost de 2,8 euro/acţiune şi se extinde asupra a 13,5% din acţiunile Immofinanz, inclusiv acţiunile de trezorerie ale companiei, sau 15% din acţiunile în circulaţie. CA Immo deţine deja 3% din Immofinanz. Cele două companii sunt cei mari proprietari străini de clădiri de birouri din România. Oferta este cu 25,5% peste preţul mediu din ultimele şase luni al acţiunilor Immofinanz şi cu 15,9% peste preţul acţiunilor din 23 februarie 2015 (ultima zi înainte de apariţia primelor informaţii despre interesul consorţiului pentru achiziţie).

„Nu ne putem imagina că cele două părţi vor putea acumula numărul dorit de acţiuni pe bursă la preţul anunţat. Nu putem recomanda această ofertă acţionarilor noştri la preţul anunţat“, a declarat Eduard Zehetner, CEO-ul Immofinanz, salutând însă pretendenţii în calitate de acţionari. Reprezentantul grupului austriac a anunţat încă din momentul în care s-a făcut publică intenţia consorţiului că ar trebui să ofere cel puţin 4 euro pe acţiune pentru ca oferta să se materializeze. Peste o treime din veniturile obţinute de Immofinanz din chirii se bazează pe proprietăţile deţinute de grup în Rusia.

„Vedem oferta curentă ca pe o continuare a strategiei noastre de diversificare şi extindere în Europa Centrală, începută prin achiziţia unui pachet de 26% din CA Immo. Atât CA Immo, cât şi O1 Group se angajează să joace un rol de sprijin pe termen lung al Immofinanz în atingerea potenţialului maxim“, a declarat Boris Mints, preşedintele O1 Group. Boris Mints (Minţ) s-a născut în 1958 în localitatea Rîbniţa din Republica Moldova, dar are cetăţenie rusă.

Şeful Immofinanz a mai anunţat luna trecută că nu este exclusă o eventuală fuziune între CA Immo şi Immofinanz. O astfel de acţiune ar crea un proprietar de birouri gigantic în România, de vreme ce cele două companii deţin circa 15% din suprafaţa totală de clădiri de birouri din ţară. Bruno Ettenauer, directorul executiv al CA Immo, a anunțat ieri că, în acest moment, cele două grupuri nu au în plan o preluare integrală sau o fuziune cu Immofinanz.

Immofinanz este cel mai mare proprietar de spaţii de birouri din România, deţinând un portofoliu de 206.347 mp. În această ierarhie, investitorul austriac este urmat de antreprenorul român Liviu Tudor, care deţine 150.000 mp de spaţii de birouri, şi de austriecii de la CA Immo, care au 106.000 mp.

Proprietăţile grupului Immofinanz în România reprezintă 13,9% din portofoliul total al companiei, potrivit raportului financiar din primul trimestru al anului financiar 2014/2015. Grupul deţine în România 83 de proprietăți (16 investiţii finalizate, 12 în curs de dezvoltare şi 55 de proiecte în curs de analiză), cu o valoare de 964 milioane de euro (658,4 milioane de euro – investițiile finalizate, 41 milioane de euro – proiecte în curs de dezvoltare și 264,6 milioane de euro – proiecte în curs de analiză). Portofoliul curent de investiții este constituit din nouă clădiri de birouri (14,5% din întregul portofoliu de clădiri de birouri), patru proprietăți în zona de retail (10,2% din întregul portofoliu de retail) și trei centre logistice (3,3% din întregul portofoliu de logistică).

Achiziţii repetate

În octombrie anul trecut, milionarul Boris Mints a intrat, prin intermediul companiei sale O1 Group, în acţionariatul CA Immo după ce a achiziţionat un pachet de acţiuni de la UniCredit Bank Austria pentru 295 mil. euro. Tranzacţia a transformat grupul O1 în acţionar cu 16,35% din CA Immo. Într-o tranzacţie ulterioară, încheiată luna trecută, Boris Mints a mai cumpărat 9,65% din acţiunile companiei, în urma unei tranzacţii de circa 180 mil. euro. Astfel, oligarhul rus a devenit principalul acţionar al CA Immo, cu o participaţie de 26%, în urma unor investiţii cumulate de 475,2 mil. euro.

Averea milionarului rus Boris Mints este estimată de revista americană Forbes la 1,6 mld. dolari. Compania sa O1 Properties este unul dintre cei mai mari proprietari de clădiri de birouri din Moscova, cu un portofoliu închiriabil de 497.000 mp. Valoarea actuală a portofoliului O1 Properties se ridică la 4,5 mld. dolari.

Capital.ro

Colecțiile brandurilor autohtone, prea numeroase pentru a încăpea într-o singură defilare, au dat tonul acestei primăveri în cadrul celor două zile de prezentări DIN INIMĂ Spring Fashion Weekend 2015, ediția a VII-a. 33 de designeri moldoveni și-au etalat noile creații, lucrate cu mult suflet și dedicație, în cadrul unui show savurat cu admirație de către public. Pentru rolurile de modele au fost invitați politicieni, oameni de afaceri, personalități din cultură și industria muzicală, jurnaliști și vedete, care au defilat cu mândrie în ținute 100% autohtone. Organizatorii – Asociația  Patronală a Industriei Ușoare din Moldova (APIUS), Asociaţia Femeilor Antreprenoare din Moldova (AFAM‬) şi Proiectul USAID CEED II – au reușit să abordeze evenimentul în mod creativ și să îi dea un nou format.

Doina Nistor, directorul Proiectului USAID CEED II: „Tot mai mulți designeri vor să fie prezenți pe podiumul „DIN INIMĂ”, pentru că acest eveniment oferă un plus de valoare muncii lor, dar și o pistă de promovare pentru creațiile autohtone. Odată cu fiecare ediție, DIN INIMĂ devine o și mai mare provocare, pentru că vrem să surprindem și să venim cu ceva nou. Ne-am propus ca de data aceasta modelul să fie mai aproape de om, pentru că este un eveniment de comunitate. Sperăm că la toamnă vom avea chiar un Fashion Week.”

Colecțiile de primăvară prezentate au fost cât se poate de variate și originale. Creatorii de modă au optat atât pentru nuanțe pale, combinându-le cu cele mai intense și profunde culori, cât și pentru stilul sobru, cu accesorii discrete sau, dimpotrivă, pentru look-uri îndrăznețe și opulente.

Olga Coţman, designer: „Colecția este voluminoasă, iar gama de culori - intensă. Avem diferite modele de fuste, bluzițe, jachete. Orice domnișoară va fi admirabilă, elegantă și în același timp se va simți confortabil în ținutele noastre.”

Atât designerii consacrați, cu branduri deja îndrăgite, cât și tinerii creatori au reușit să cucerească prin măiestrie și ingeniozitate.
Monica Babuc, ministrul Culturii: „O bună parte a garderobei mele o constituie produsele designerilor moldoveni, pe care le recomand tuturor cu mare căldură, pentru că sunt autentice și de calitate. Am avut multe ocazii de a etala ținutele creatorilor noștri în afara ţării și mai mereu am fost întrebată cine e autorul articolelor vestimentare pe care le port. Designerii din Moldova stârnesc un mare interes și admirație, lucru care mă bucură nespus și mă face să fiu încrezătoare în viitorul industriei ușoare din Republica Moldova.”

Olia Tira, interpretă: „A devenit pentru mine o tradiție să particip la DIN INIMĂ Fashion Walk. Unul dintre organizatori m-a numit veterană a acestui show. An de an, port cu mare drag colecţiile designerilor autohtoni. În garderoba mea am o mulțime de piese și ținute fabricate în Moldova.”

Evenimentul a reunit sub același brand, DIN INIMĂ, colecțiile de primăvară de la Kheops, Goreea, Lia Fia, Nanetty, Hîncu, Creme Brulee, Maxi Kids, Ponti, Georgette, Tricon, My Revival, Cristina, Sekana, Ionel, Zorile, L'ame de la femme, Julia Allert, La Tyana, Sandi, Divero, Malena, Folks, Etnopera, Malcom, Ludmila Storojuc, Seline, Polina Hasanova, VB, Irka Shoes, Alina Bradu, Brio Exclusive, Irina Ulianovschi, Olea by Divero, Raquette, O'Blanc, Le Parole și EHO.

Banii adunați în urma evenimentului  vor fi investiți în viitorul industriei de modă. Resursele financiare vor fi alocate Centrului de Excelență și Accelerare în Tehnologii și Design ZIP HOUSE, care își va deschide ușile în iunie 2015 și unde vor fi „crescute” noile generații de creatori vestimentari.

DIN INIMĂ Spring Fashion Weekend 2015 a avut loc pe 14 și 15 martie, la Sala cu Orgă din Capitală. Evenimentul s-a desfășurat sub patronajul Ministerului Culturii și cu susținerea Primei Doamne, Margareta Timofti.

Despre proiectul „Din Inimă”

Campania „Din ♥ branduri de Moldova” a fost inițiată în Martie 2012 de către proiectul USAID CEED II și Asociația Patronală din Industria Ușoară (APIUS), în parteneriat cu companiile autohtone, care au creat mărci de succes pe piața locală. Scopul proiectului este de a spori prestigiul brandurilor moldovenești producătoare de haine, încălțăminte și accesorii. O mare parte dintre acești producători sunt asistaţi în continuare de proiectul USAID CEED II în procesul de consolidare a mărcilor proprii, a abilităților de design și a capacităților de marketing.

Mari diferente salariale ii separa pe liderii primelor 12 puteri mondiale, cei mai bine platiti dintre ei primind peste 30.000 de euro pe luna, in timp ce ultimii din top abia depasesc 1.500 de euro.

Criza i-a afectat si pe lideri. Recent, Vladimir Putin si-a anuntat decizia de a-si reduce salariul cu 10%, ca mai multi inalti responsabili rusi. Intr-un context economic sumbru legat de caderea cursului petrolului si de sanctiuni occidentale, presedintele rus si-a revizuit salariul in scadere, la un an dupa ce si-a triplat atat salariul sau, cat si pe cel al prim-ministrului Dmitri Medvedev, relateaza Le Figaro, citand o analiza a CNN.

Dar cu cat sunt, de fapt, platiti liderii celor mai mari puteri mondiale? Televiziunea americana CNN a analizat aceasta chestiune si a comparat veniturile liderilor primelor 12 economii mondiale.

Barack Obama este liderul cel mai bine remunerat al acestui G12, castigand 376.000 de euro pe an, respectiv 31.300 de euro pe luna. El ramane mult in urma altor lideri ai caror state nu fac parte din grupul primelor 12 puteri economice mondiale, precum prim-ministrul din Singapore, Lee Hsien Loong, care primeste 1,3 milioane de euro pe an.

Pe Obama il separa peste 100.000 de euro de Stephen Harper, premierul canadian. Tarile anglo-saxone sunt de altfel mai generoase decat altele cu liderii lor. Germania (Angela Merkel, 216.000 de euro anual si 18.000 de euro pe luna) si Marea Britanie (David Cameron, 201.600 de euro pe an, 16.800 de euro pe luna) sunt si ele in top 5, in care se afla si Africa de Sud pe pozitia a patra (Jacob Zuma, 210.600 de euro pe an, 17.550 de euro pe luna).

Presedintele francez nu se afla decat pe pozitia a saptea, cu peste 179.000 de euro pe an si 14.917 de euro pe luna. La sosirea sa la putere in 2012, Francois Hollande a decis sa-si reduca salariul cu 30%. Fara aceasta masura, el s-ar fi aflat pe locul doi in acest top, dupa Barack Obama.

Omologul sau chinez a procedat invers, crescandu-si salariul cu 60%, fapt care nu-l situeaza decat pe ultimul loc al acestui top 12, cu un salariu lunar de 20.300 de euro pe an (1.692 de euro pe luna), chiar dupa prim-ministrul indian, care castiga 28.500 de euro anual si 2.375 de euro pe luna. Practic, Barack Obama castiga de peste 18 ori mai mult decat Xi Jinping, presedintele Chinei, noteaza publicatia franceza.

Aceste inegalitati sunt si mai flagrante daca salariul seful statutului este raportat la populatia tarii pe care o conduce.

Sud-africanul Jacob Zuma este platit cu 0,4 eurocenti de locuitor, de doua ori mai mult decat este platit Barack Obama pentru americani. Francois Hollande si Angela Merkel urca si ei in clasament la acest criteriu, aflandu-se pe locurile trei si patru. Nicio schimbare nu se inregistreaza la coada plutonului, unde Narendra Modi si Xi Jinping sunt situati pe ultimele locuri, fiind platiti cu 0,00002 si respectiv 0,00001 eurocenti de locuitor, mai scrie Le Figaro.

http://www.ziare.com/

 

O discuție cu fondatorul companiei de investiții BANNESTO INVESTMENTS (Londra, Marea Britanie), Thomas Wynn

-  Care este backgroundul istoric al companiei Dvs, principiile de activitate și fondurile de care dispune ea?

Thomas Wynn: Compania „Bannesto Capital Partners” și-a început activitatea în anul 1996 cu un capital de 7 milioane de dolari. Aceștia au fost banii mei personali. Astăzi, firma gestionează active, a căror valoare este de aproximativ 1 miliard de dolari. Inițial, am lucrat conform strategiei rapid-fire, adică în calitate de trader, care nu menține niciodată poziții de tranzacționare pentru perioade lungi de timp. Însă, ulterior, am trecut la investiții pe termen lung. Iar în anul 2012, „Bannesto Capital Partners” a devenit BANNESTO INVESTMENTS – o companie de împrumuturi și credite, care realizează investiții alternative, cu sediul în Londra, Marea Britanie și 11 filiale și birouri în Asia, Europa și America Latină.

-  Strategia rapid-fire funcționează cu cel mai scurt posibil interval de timp, de 1 minut. Dar ce înseamnă un time frame tipic, care sunt perioadele de timp ce permit realizarea unei investiții cât mai eficiente?

Thomas Wynn: De regulă, între 1 și 3 ani. Trebuie să precizez faptul că noi evaluăm zilnic fiecare poziție, pentru a determina dacă dimensiunea poziției curente reprezintă cea mai eficientă utilizare a capitalului. Desigur, există cazuri în care noi urmărim mișcările impresionante de pe piața de capital, care cauzează creșterea valorii acțiunilor, fapt care poate genera un profit rapid sau, din contra, poate reduce veniturile preconizate. Diverse firme gestionează diferit această situație, dar în cazul BANNESTO, dacă noi am dezvoltat o strategie pe termen lung, atunci avem încredere în acea afacere și, de regulă, menținem poziția, însă, probabil, nu la același nivel de profitabilitate.

-  Ce factori influențează perspectivele de creștere ale companiei?

Thomas Wynn: Noi muncim din greu pentru a determina cauzele de creștere, cu scopul de a judeca dezvoltarea durabilă a acesteia și de a înțelege care va fi impactul ei asupra randamentului capitalului investit. Desigur, ne dorim să vedem o creștere organică și estimativă, deoarece rentabilitatea așteptată a capitalului este o perspectivă mult mai bună, decât bazarea pe niște oscilații bruște. Uneori, ne reușește să găsim un business și o echipă de management cu o poziție puternică în industrie, care este răspândită pe larg și unde există oportunități majore pentru sinergie. Cu regret, în lumea modernă, astfel de oportunități sunt cât se poate de rare. În opinia noastră, achizițiile onetime, care cresc profitul din contul reducerii cheltuielilor, nu oferă ocazii pentru o creștere durabilă și rareori sunt atât de productive, cum sunt așteptările managerilor sau ale investitorilor.

-  Care este strategia voastră de investiții și cine sunt clienții țintă?

Thomas Wynn: BANNESTO a avut succes în atragerea de fonduri de la clienții instituționali. Datorită transparenței noastre și a unui proces clar de investiție, firmele care alocă timp pentru a înțelege abordarea de investiție a managerului, de regulă, devin clienții noștri. Dispunem de un număr mare de manageri discreționari, un fond de fonduri și clienți multi-manageri.

-  Descrieți, vă rog, procesul vostru de investiții.

Thomas Wynn:  Pe piețele noastre de bază din Europa, noi ne concentrăm pe următoarele oportunități alternative de investiție: vinurile fine (Fine Wine), mașinile retro (Vintage Cars) și operele de artă (Fine Art). Noi suntem conștienți de faptul că, pentru clienții particulari, deseori, arta este un atribut important pentru planificarea investițiilor și pentru strategia de diversificare a portofoliului. Pentru cei care se străduie să investească într-un mod inteligent, acestea sunt niște potențiale profituri ridicate și o corelație scăzută cu alte investiții, fapt care atrage atenția la direcțiile alternative, în vederea unor investiții pe termen lung.

BANNESTO este destul de calificată pentru a ajuta investitorii cu experiență să integreze arta în strategia lor de gestionare a capitalului, ajutându-i să-și creeze propriul portofoliu personalizat cu opere de artă, să adune o echipă compusă din experți în domeniul artei și să dezvolte un buy-list de investiții strategice în opere de artă, care demonstrează un potențial ridicat pentru creșterea prețurilor lor.

Decizia de a investi în artă provine din combinația motivelor emoționale și a celor financiare. Înțelegerea istoriei, a background-ului și a valorii fiecărei capodopere sunt esențiale pentru selecția de colecții unice, care vor avea numeroase oportunități de a fi prezentate la expoziții. Ne-a reușit să creăm o echipă de experți internaționali, inclusiv de specialiști în domeniul fotografiei vintage, pentru a-i ajuta pe investitori în catalogare, marketing și în promovarea colecției.

BANNESTO INVESTMENTS este un furnizor de servicii financiare, care satisface nevoile de investiții ale investitorilor particulari, antreprenorilor, organizațiilor comerciale și ale corporațiilor. Noi ne orientăm pe oportunitățile de dezvoltare, combinând abordarea proactivă și managementul conservator al capitalului, pentru a continua să ne asigurăm prezența pe piețele cu creștere rapidă.

http://bannesto.co.uk/ro/acasa/

 

„Microinvest”, una dintre cele mai mari companii de microfinanțare din Republica Moldova, reprezentantă de asociații: „BFSE HOLDING BV” (Olanda), printre ai cărui principali investitori se numără agențiile de dezvoltare ale guvernelor Elveției și Germaniei, „OIKOCREDIT” Ecumenical Development Cooperative Society U.A. (Olanda) și S.A. SIDI SOLIDARITE INTERNATIONALE POUR LE DEVELOPPEMENT ET L’INVESTISSEMENT (Franța) își exprimă în continuare speranța că Curtea Supremă de Justiție va asigura în data de 18 martie 2015 examinarea corectă a cazului cu privire la executarea silită a contractelor de investiție încheiate între companie și asociații săi.

Reamintim că în cadrul acestui proces, prin adoptarea deciziei din 18 decembrie 2014, judecătorii de la Curtea de Apel Chișinău și-au atribuit competența de a judeca un litigiu investițional, ignorând clauza arbitrală și legislația engleză, aleasă de toate părțile ca lege aplicabilă a contractelor respective. Asociații „Microinvest” reiterează faptul că, prin adoptarea acestei decizii, în contextul în care 81.58% din capitalul social al companiei „Microinvest” este format din investiții străine, a fost grav încălcată clauza de arbitraj internațional și convențiile internaționale la care Republica Moldova este parte. Or, Republica Moldova, care este un subiect cu drepturi internaționale, trebuie să respecte dreptul la proprietate al investitorilor străini și să asigure protejarea investițiilor străine în această țară.

Asociații companiei „Microinvest” au investit în Republica Moldova până în prezent circa 99 milioane de lei, iar din cauza judecării incorecte a cazului menționat mai sus, aceștia riscă să piardă circa 16 milioane de lei.

Managementul companiei „Microinvest” își asigură clienții că acest litigiu nu va afecta activitatea organizației. Compania „Microinvest” dispune de toate resursele necesare pentru a veni în continuare cu soluții financiare eficiente, de care pot beneficia toți cetățenii Republicii Moldova.

Mai multe informații despre compania ”Microinvest” puteți afla pe site-ul: www.microinvest.md

12 martie 2015

Persoană de contact
Aliona Rusnac, consilier juridic „Microinvest”
Tel.: 0 22 25 00 20
Email:

16 martie 2015 – În vederea identificării surselor de dezvoltare a industriei naționale și a susținerii proiectelor în acest domeniu, Ministerul Economiei a organizat vineri, 13 martie, o ședință de lucru la care au participat reprezentanți din cadrul Cancelariei de Stat, Ministerului Finanțelor, Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene și ai Asociației Patronale din Industria Prelucrătoare.


Participanții au discutat despre necesitatea identificării unor fonduri extrabugetare destinate creditării, în condiții preferențiale, a inițiativelor și a proiectelor de dezvoltare în industria națională. Susținerea acestor proiecte investiționale, prin oferirea de credite preferențiale, va contribui la modernizarea și dezvoltarea capacității de producere a companiilor autohtone.


„Sectorul industrial este unul prioritar pentru economia Republicii Moldova, de aceea este important să identificăm surse de finanțare pentru a susține proiectele de dezvoltare în acest domeniu.Totodată, sunt necesare investiții pentru dezvoltarea infrastructurii Parcurilor Industriale, Zonelor Economice Libere, pentru a atrage investitori. Acordarea creditelor preferențiale pentru investițiile în industrie este o soluţie optimă ce va accelera acest sector.”, a declarat viceministrul Economiei, Tudor Copaci, în cadrul şedinței.


Totodată, Tudor Copaci a menționat că aceste credite ar trebui să fie acordate în sumă de peste 100 mln. de dolari SUA, pe un termen de 10-20 ani ,cu o rată anuală a dobânzii de până la 1-2% anual.


Președintele Asociației Patronale din Industria Prelucrătoare, Marin Ciobanu, a menționat faptul că tehnologiile și capacitățile tehnice sunt uzate și depășite, unele instalații având peste 40 de ani, astfel posibilitatea de a obține credite preferențiale pentru investițiile în infrastructură ar contribui la dezvoltarea durabilă a industriei Republicii Moldova.

 

Serviciul de Comunicare și Relații Publice al Ministerului Economiei al RM

Împletirea din tuburile de ziar reprezintă o direcție nouă și promițătoare a business-ului la domiciliu, pe care o dezvoltă activ locuitoarea orașului Criuleni, mama a trei copii, Lilia Soltan.

Articolele inedite, frumoase și, un aspect important, trainice (coșurile pentru depozitarea obiectelor și a legumelor, cutii de diferite forme, vaze, oale, casete, rame foto, suvenire, obiecte decorative), țesute dibace din ziare și reviste vechi de către meșteriță, provoacă interes și sunt foarte solicitate de vizitatorii iarmaroacelor handmade din capitală.

Inițial, mulți cumpărători nu-și dau seama din ce material sunt realizate articolele oferite. Din cauza faptului că, în varianta finală, lucrările sunt vopsite, iar rezistența obiectelor este menținută atât de către densitatea țesutului, cât și de către unele tehnici utilizate.

„Din nuielele din ziare poți împleti orice îți dorești. Materialul este foarte moale, maleabil și, totodată, aplicând unele secrete, poți obține o rezistență mare a coșulețelor și a cutiilor și, în pofida originii lor „de hârtie”, acestea pot fi utilizate în condiții de umiditate înaltă, de exemplu la bucătărie și în baie”, - a spus Lilia Soltan, handmade meșter, pentru mybusiness.md.

În timpul discuției, meșterița a recunoscut faptul că nimeni din rudele sale nu s-a ocupat niciodată de împletire. „Le-am învățat singură pe toate. Viața m-a obligat să fac ceva. Soțul meu a plecat. Am rămas singură cu trei copii, iar unul dintre fiii mei are grupa a doua de invaliditate. Permanent sunt legată de copii, de casă, de gospodărie, însă copiii trebuie întreținuți. În Criuleni nu există job care să-mi fie potrivit. Așa că m-am gândit la un lucru la domiciliu, care să nu solicite investiții mari pentru materia primă, dar care să poată genera profit”, - spune Lilia Soltan.
În urmă cu doi ani, văzând pe Internet obiectele minunate, pe care oamenii le realizează din ziare, Lilia Soltan a hotărât să încerce. Cu atât mai mult că în casă se găseau foarte multe ziare și hârtie. Totodată, a inspirat-o și ideea că, pe viitor, dacă totul va ieși bine, nu va fi complicat pentru ea să găsească materiale pentru lucru. Iar un plus de optimism i-a dat ideea de conservare a resurselor naturale, dat fiind faptul că se utilizează un material reciclat.

S-ar părea că aceasta este opțiunea dorită: „profit din nimic, iai ziarele vechi și le împletești”. Însă procesul de confecționare a articolelor din nuielele din ziare necesită mult timp. Pentru început, trebuie preparate tuburi din ziare, care să fie de grosimi egale (se taie hârtia, apoi se răsucesc, într-un anumit mod, tuburile și se lipesc) și, doar după aceasta, se purcede la lucrul propriu-zis. Iar împletirea în sine necesită anumite abilități și multă răbdare. Dar eroinei noastre i-a reușit totul din prima încercare. Și a apărut dorința de a face și altceva, de a se dezvolta în domeniu, de a încerca variante noi de ornament. „Astfel a și început procesul. Am procurat vopselele necesare, pensule, lipici. Și, acum, mă ocup zilnic de lucru la domiciliu, de regulă noaptea, atunci când copiii dorm și pot să mă concentrez în liniște, să experimentez cu formele obiectelor, să încerc să împletesc ceva nou, inedit. De exemplu, am realizat recent un coș, care are forma unui cărucior. În el pot fi depozitate lucruri sau el poate fi folosit pe post de jucărie. Sau vasul destinat păstrării legumelor are forma unei ceainării. Printr-un orificiu special poate fi luată cantitatea necesară de ceapă sau de pachețele de ceai. Totodată, totul arată frumos și îngrijit. Sau ramele foto, în formă de stele, în care pot fi plasate cu ușurință fotografiile celor dragi”, - spune meșterița despre lucrările sale.

În cele din urmă, sortimentul de articole handmade a început să crească și, evident,  cantitatea de ziarele și revistele a devenit insuficientă. Lilia Soltan a apelat la cunoscuți, iar apoi și la poștă, în vederea ziarelor vechi. Și a venit momentul în care ea a înțeles că e timpul ca produsele să iasă pe piață. Dar unde? Conform spuselor Liliei Soltan, în Criuleni nu există cerere pentru astfel de produse. De aceea ea a apelat la Internet și, pe rețelele de socializare, a aflat că în capitală se organizează tot felul de iarmaroace handmade. A vorbit cu organizatorii și, periodic, participă la astfel de evenimente, promovând în rândul cumpărătorilor ideea de „utilizare a produselor reciclate, realizate de meșterii locali”. Apropo, obiectele decorative, confecționate din nuielele de ziar, au fost remarcate de iubitorii de articole inedite și de susținătorii ecologiei. Era atrăgător și faptul că prețurile pentru astfel de obiecte nu sunt la fel de mari ca și la articolele similare de import (la fel materiale reciclate, dar străine). În dependență de mărime, formă și de complexitatea ornamentului, prețurile variază între 30 și 200 de lei.

Vorbind despre planuri, Lilia Soltan a spus pentru mybusiness.md că își dorește să meargă și mai departe, să împletească din ziare scaune și mese pentru bucătăria de vară. „Garantez faptul că pe acel scaun vei putea să te așezi. Este o direcție cât se poate de promițătoare”, - consideră meșterița. Nu ne rămâne decât să așteptăm primul „scaun din ziare”. Este posibil ca apariția lui în cadrul unui iarmaroc de handmade va genera un val de modă pentru mobilierul confecționat din materiale reciclate, made in Moldova.

Articol pregătit de MyBusiness.md

Vara străzile Chișinăului erau cutreierate de biciclete neobișnuite, care le făceau pe trecătorii să-și întoarcă privirile și care erau claxonate de automobiliști. De biciclete erau atașate construcțiile pe roți cu panouri publicitare. Această metodă de publicitate e bine răspândită peste hotare, iar pentru Moldova e ceva nou și neobișnuit.

Mihail Cecan (pe poză în dreapta), care a lansat acest serviciu în Chișinău, a decis să deschidă această afacere după ce, în 2008, a cumpărat o bicicletă scumpă și a început să analizeze variantele posibile de răscumpărare a cheltuielilor. În acest fel a fost creată întreprinderea care oferă servicii de publicitate mobilă, care, de fapt, sunt cerute nu de companii mici (ceea ce nu le-ar costa mult), ci de firme mari și vestite. Clienții lui au fost giganții pieței, cum ar fi Moldtelecom, Moldcell, Orifame, inclusiv Alina cosmetics și Holoday service. Managerul de promovare Ion Guțu a explicat că marile companii mereu caută metode noi de promovare a produselor sale. De aici apăruse și explozia de interes pentru serviciul dat. Micile întreprinderi, din contra, nu caută posibilități noi de reclamă.

Trei bicicliști cutreierau străzile centrale ale capitalei câte șase ore pe zi. În timpul pauzelor plasau panourile publicitare în locuri bine-observabile, inclusiv în parcuri. Și, la dorința clientului, răspândeau și flyere. Este deja demonstrat că această publicitate e mai eficientă decât billboard-urile și citylight-urile. Pe lângă faptul că atrage atenție, ea reușește să mențină privirea clientului potențial asupra ei pentru mai mult timp. Curiozitatea provoacă dorința de a examina mai detaliat purtătorul neobișnuit de publicitate.

Din păcate, acest proiect, activând timp de doi ani, s-a închis. Partenerul lui Mihai s-a lăsat de această activitate. În anul 2012 autorul ideei s-a întors la ea, dar cu dorința de a se extinde. În acea perioadă, el și-a găsit o altă pasiune – scuterul retro, și anume Vespa italian (care se produce din anul 1946).

- În prezent am trei scutere, mai multe în Moldova nu poți găsi, - povestește Mihail Cecan. – Ele sunt foarte stilate și atrag multă atenție, astfel pot avea și succes la o acțiune publicitară. În spatele fiecărui scuter va fi atașat panoul. E același mecanism aplicat ca și pentru biciclete, doar că e mai interesant. O astfel de combinație între un Vespa roșu și un panou publicitar nu poate trece neobservabilă. Bicicletele, la fel, vor fi utilizate, dar pe o altă platformă. Reclama pe scuter va părea mai prezentabilă datorită însăși mijlocului de transport frumos și ținutei solide a șoferilor, îmbrăcați în costume cu cravate și cămăși. În orașele vechi ale Europei de Vest e răspândită imaginea bărbaților bine îmbrăcați pe scutere.

Acest tip de publicitate mobilă nu este unul standard. O publicitate simpă de pe billdoard-uri, la radio etc nu mai este atât de eficientă. Iar variantele noi ale ei atrag multă atenție deoarece sunt neobișnuite. Știm exact că primii cinci clienți vor primi cea mai multă atenție din publicitatea pe Vespa. Iar după ce vor apărea primul și al doilea client, toți vor ști de acest serviciu, e de ajuns să ieșim de câteva ori în oraș cu panoul publicitar. În Europa și SUA este răspândită această metodă de reclamare, dar cu o singură diferență: de mijlocul de transport se anexează o rulotă cu publicitatea. Noi am decis să utilizam un banner solid din particularitățile de circulare pe drumurile noastre.

La fel, vom utiliza scuterele pentru sesiuni foto, le vom da în arendă împreună cu șoferul pentru excursii prin Chișinău și participare la diferite evenimente. Pentru început voi fi și eu șofer, deși sunt director. Pentru moment nu oferim scutere în arendă deoarece trebuie să asigurăm lor și clienților securitatea. Problema este că automobiliștii locali nu atrag atenție asupra acestei categorii de participanți la trafic, astfel pentru un șofer fără experiență e periculos să circule pe străzile Chișinăului. Iar dacă va fi un accident, afacerea automat se va închide, - povestește interlocutorul.

Pe lângă publicitatea pe suporturi neobișnuite mai este și altceva. În prezent, echipa lui Mihail se ocupă de dezvoltarea site-urilor, designul web, propulsearea acestora în sistemele de căutare și publicitate Google. În combinarea acestor două domenii rezultă o companie bine-formată – de la crearea site-urilor până la reclamarea produsului pe străzi prin intermediul scuterelor retro și bicicletelor. Publicitatea mobilă va fi disponibilă doar în perioada caldă a anului. Însă Mihail așteaptă cu nerăbdare să savureze această plăcere. A alcătuit și sloganul: “Vespa – plăcerea pentru cei care îl conduc și fericirea pentru cei care îl privesc”.

- E plăcut să conduci acest tip de scuter deoarece el e foarte stabil. Iar dacă ești la volan într-un costum diplomatic, arăți și foarte stilat. Admiram oamenii pe scutere în vechile orașe Europene. Noi dorim să promovăm acest mod de viață și în Moldova (în afară de scopurile de afaceri). Iar prin exemplul nostru le propunem oamenilor să treacă de la patru roți la două. Este mai rapid și eficient. În plus, e mai ușor să găsești cu acesta un loc de parcare. Doresc ca în Moldova, ca și în Europa, să apară amatori de scutere și biciclete, - a afirmat Mihail Cecan.

Articol pregătit de MyBusiness.md

“Am deschis magazinul în perioada în care rock-ul a fost la putere, - povestește Andrei Feodorov, directorul și proprietarul magazinului de rock Nirvana. – Pentru început, am arendat o încăpere, iar după am primit posibilitatea să procurăm acest mic spațiu în subsol la Râșcani. Nu e situat chiar într-un loc ușor observabil, dar e destul de vizibil pentru ca un rocker să afle despre noi, iar de la el să afle și restul.  

Însă, dacă intră, intervin și cazuri destul de neplăcute. De exemplu, un bărbat a crezut că magazinul nostru vinde arme: a confundat inelele cu boxurile metalice. Altul, mai în vârstă, a crezut că noi vindem articole sataniste – ne făcea semne violente cu bățul, implora să ne trezim la realitate. Cu greu l-am calmat și l-am condus până la ușa de ieșire”.

Deși, inițial, magazinul a fost format pentru amatorii de rock, el este la fel de bine vizitat și de bikeri. Ei au multe elemente în comun cu rockerii: cranii cu oase încrucișate, demonii în flăcări. Bikerii consideră că aceste imagini aportă un anumit farmec – le protejează pe drum. “În prezent, totuși, bikerii își procură articolele necesare de pe Internet, - continuă Andrei Feodorov. – O bandană pentru 25 lei o cumpără, desigur, la noi. Însă articolele mai scumpe sunt achiziționate prin intermediul paginilor web. Internetul a micșorat profitul multor colegi, nu doar vânzătorilor din magazinele rock.

Noi nu avem posibilitatea să concurăm cu Internetul. Doar toată marfa e adusă legal - plătim furnizorilor și taxele vamale. Astfel, costul produsului crește de câteva ori: cheltuieli de transport, 20% - TVA, 8% - indicativul, salariile vânzătorilor, serviciile comunale… Magazinele activează pentru o rentabilitate de 10-20%. Astfel, e mai ușor să faci cumpărăturile online ”.

În primul rând, ne încurcă Internetul. În al doilea rând, autoritățile orașului nu mai organizează concerte rock. Primarul Serafim Urecheanu a fost biker, juca șah și suporta activitățile rockerilor prin organizarea festivalurilor. Iar după ce a plecat, nu mai avem parte de concerte rock. Directorul trupei Zdob și Zdub Igor Dînga într-o zi a povestit reporterului MyBusiness.md că în capitalele Europene se dezvoltă zeci de cafenele rock, unde își formează viitorul tinerele trupe rock. Așa își începeau activitatea the Beatles și multe altele. La noi, însă, tendința respectivă lipsește. Doar din acest punct de vedere putem afirma că, prin cultura sa, Chișinăul poate fi introdus drept capitala europeană doar pe hârtie. Iar acum câțiva ani se organizau des festivaluri de rock, ceea ce trezea interesul pentru articolele rock. Cum se anunță un concert – fanii veneau în avalanșă la magazin și cumpărau bandane, pictograme, inele…

“Acum trei ani tineretul a devenit pasionat de o altă tendință muzicală – una depresivă, - povestește Andrei Feodorov. – Atunci veneau clienți și cereau elemente corespunzătoare. Toți ca unul afirmau că sunt în depresie. Dar recent, nici depresia nu-i mai atrage pe tineri.

Avem în capitală și mișcarea de rapperi. Însă aici toate accesoriile vin din magazine de haine sport – un chipiu și un tricou mai larg.

În suportul afacerii principale noi am fost obligați să deschidem o secție de instrumente muzicale – chitare, corzi și altele. Am adus tobe. Acestea sunt greu de comandat de pe Internet – va ieși prea scump. Astfel, am crezut că vom avea mai mulți clienți. Însă, în prezent, se formează tot mai puține trupe rock în Molodva și instrumentele nu sunt cerute. Așa, tobele noastre au rămas tot acolo. Avem mai multe chitare, majoritatea fiind la prețuri acceptabile – 1500 lei pentru una acustică. Noi vindem produse pentru începători". “Și sunt cerute?” “La un nivel cu celelalte produse”. “Nu vă încurcă piața online?” “Nu aici e problema. A scăzut cererea. E mai dificil să comanzi o chitară prin rețele Internet decât o jachetă de biker. Un prieten a reușit să achiziționeze o chitară scumpă din a treia încercare – primele două aveau un sunet diferit. În prezent, automobiliștii câștigă prin aducerea chitarelor în țară. Majoritatea au un defect tehnic sau mecanic. Acolo, chitara respectivă costă 30-40 euro, iar la reduceri – 10-15. Și la noi în țară ea se vinde la prețuri minime, deși nu mai este o chitară, ci lemne de foc. La noi vin clienții cu cererea de a repara chitare stricate: “E posibil de făcut ceva să sune bine?” Un profesional a încercat să interpreteze câteva piese utilizând o chitară similară și nu a reușit. Atunci, ce putem spune despre un copil căruia părinții cumpără o chitară ieftină, spunând: “dacă vei învăța să cânți pe aceasta, o să-ți cumpărăm una mai scumpă”? El nu doar că nu o să învețe nimic, dar o să-I dispară complet interesul pentru muzică.  

Instrumentele scumpe sunt inutile. Ne-au oferit în comision o chitară de firmă, prețul căreia pe piață ajunge până la o mie cinci sute dolari și a încercat s-o vândă pentru o mie. Aceasta a stat la noi un an și nimeni nu a cumpărat-o. Au fost câțiva care ne-au cerut să testeze sunetul și doar cu asta am rămas. În țară sunt puțini muzicieni profesioniști care au nevoie de o chitară scumpă și de calitate. O procură, de obicei, prin alte surse și o folosesc timp de 10-20 ani. Deaceea nu e o cerere mare pentru instrumentele scumpe”.

“Cea mai mare cerere au corzile pentru chitară – sunt un produs ușor uzabil, deci sunt bine vândute, - remarcă Andrei Feodorov. – În shimb, scade cererea pentru acordoare. E o unealtă care servește la acordarea chitarei. Acum au apărut programe de acordare pentru iphon-uri și acestea sunt tot mai des utilizate.

Și încă ceva: suntem un magazin de rock, însă nu avem posibilitatea să vindem muzică. Acum patru ani am încheiat un contract cu Zdob și Zdub, dar, când am început să le vindem albumele, a intervenit agenția de protecție a drepturilor de autor. Avem dreptul să le vindem muzica, însă nu o putem lăsa să răsune în magazin. Altfel, trebuie să plătim diferitor organizații publice. Așa am renunțat la ideea să vindem muzica, mai ieftin ieșim”.

Articole pregătit de MyBusiness.md