Discuția cu directorul general al companiei Ambianța, vice-președintele Uniunii Producătorilor de Mobilă din Modlova Dorin Dumbrăveanu.

- În prima jumătate a lunii martie anului curent Ambianța a deschis un magazin de mobilă în capitala României. Este un eveniment unic sau o parte dintr-o campanie strategică?

Este, desigur, o parte din strategie, fiind chiar cea mai importantă. Este deja al șaselea magazin de pe teritoriul României care ne aparține. Astfel, noi colaborăm cu câteva rețele și distributori români, cum ar fi rețeaua de supermarketuri Dedeman, unde se vând nouă modele produse de noi.

În plus, avem birouri de vânzări în București, Brașov, Iași și Bacău. Planificăm să deschidem încă unul în vestul României.

De fapt, am ieșit pe piața românească în anul 2008 și prezența noastră acolo ne-a ajutat să trecem peste criza din 2009.

Tot atunci am încercat să ne dezvoltăm în sensul “opus”: am deschis un magazin în Odesa. Totuși, dacă în România condițiile de transportare a mărfurilor rămân stabile, în Ucraia acestea se schimbă mereu. Și fiecare vămuire se trasnforma într-o mare problemă. Deaccea, în doi ani noi a decis să renunțăm la această destinație.

- Dar piața moldovenească rămâne pentru Dvs. neschimbabilă?  

Desigur. Noi suntem legați de Moldova și producătorii de mobilă locali.

Compania noastră a fost fondată în anul 1999 în Chișinău și numită OOO “Anturaj-Nou”. În acea perioadă ea includea un departament de producție și câteva direții de activitate legate de acesta.

În anul 2001, în urma măririi volumului de producție și de vânzări, a apărut necesitatea de divizare a corporației existente în trei companii separate: OOO “Virtute Grup”, specializată pe aducerea materiei prime, OOO “Anturaj Nou” – activitatea căreia era orientată spre producția mobilei tapițate și tapițerie și OOO “Ambianța”, care răspunde pentru vânzarea și furnizarea mobilei. de relațiile cu clienții și de o serie întreagă de servicii.

Activitatea întregului grup e orientată spre producția mobilei în serie. Comenzile individuale, după părerea noastră, trebuie să fie realizate doar în cazuri particulare.

Din echipa noastră fac parte designeri, constructori, tehnologi, care știu la perfecție mărimile tip și ergonomia apartamentelor moderne. Ei caută pentru acestea soluții optime. Cu toate acestea, producția în serie este mai ieftină decât analogul acesteia, făcut la comandă.

Mărfurile noastră sunt orientată spre consumatori din clasa econom. Oferim spre vânzare absolut totul, în afară de mobilă tapițată: bucătării, dormitoare, garderobe și saloane, saltele ergonomice… Ne mândrim cu chicinete, care concurează cu succes cu cei mai mari producători din România.

Ne dezvoltăm în continuare și recent am trecut la prețuri pentru clasa medie.

- Conform datelor Biroului Național de Statistică, producția mobilei în Moldova în anul 2014, în comparație cu cel precedent, a crescut cu 7,4%. Totuși, luna decembrie 2014 a remarcat un indicator de 96% comparativ cu decembrie 2013. Cum ați putea să explicați aceste date din perspectiva înteprinderilor ce fac parte din UTM?

Noi am remarcat o dinamicitate similară. Până în luna octombrie a fost o creștere constantă. Iar în noiembrie-decembrie a avut loc o scădere bruscă. După părerea mea, factorul de influență de bază au fost banii de care duc lipsă vânzătorii de mere și prune și alți furnizori de produse agricole în Rusia. În plus, influențează și instabilitatea politică din țară, care mereu afectează vânzarea mărfurilor pe termen lung.

- Ce acțiuni întreprinde Uniunea Producătorilor de Mobilă pentru a ameliora situația pentru firmele sale?

În primul rând, UPM este o organizație tânără și abea începe să-și realizeze potențialele posibilități.

Primul proiect mare a fost construcția hipermarketului de mobilă MobiMall în Chișinău, unde sunt prezentate produse de la 10 membri ai Uniunii și a centrului comercial similar în Comrat, unde își dezvoltă activitatea 4 participanți ai alianței noastre. Aceasta a fost o decizie bună și acele companii, a căror producția este expusă în proiectele noastre comune, au remarcat imediat creșterea volumului de vânzări.

Anul trecut am participat la cea mai mare expoziție de mobilă din București. Pentru aceasta trebuie să aducem mulțumiri Ministerului economiei al RM, care a suportat o parte din cheltuieli.

În urma invitației din partea Guvernului, UPM a participat la dezvoltarea Nomenclaturii combinate de mărfuri, care a intrat în vigoare pe data de 1 ianuarie 2015 și a unit într-un singur document nomenclatura tarifară și statistică, precum și tariful vamal de import. Au fost luate în considerare și propunerile noastre: au fost reduse unele tarife la materia primă și semifabricate ce nu se produc în țară, iar altele au fost anulate.  

Anul curent, membrii UPM planifică să participe la expoziția de mobilă din România. Să luăm în considerare și faptul că România a mărit exportul de mobilă cu 70%!
 
Paralel, dezvoltăm proiectul de deschidere în București a centrului comercial de mobilă moldovenească sub marca noastră MobiMall. Este o sarcină complicată, dar suntem siguri că Uniunea noastră ve reuși să stârnească interesul și să găsească suportul din partea organelor de stat, atât a Moldovei, cât și a României.

Foto:
-    Dorin Dumbrăveanu;
-    Mobila de la Ambianța.

Articol pregătit de MyBusiness.md

În luna martie, compania autohtonă „Svepcos SRL”, care se ocupă cu producția de articole decorative din piatră, a împlinit 17 ani de activitate. Iar directorul ei, Mihail Lakirovici, timp de 47 de ani lucrează cu piatra decorativă, încă din anul 1968. Conform spuselor lui, el a „ridicat” în Chișinău uzina de prelucrare a pietrei „Azurit”. El, împreună cu alți specialiști, în anul 1984 punea din nou în funcțiune cariera de marmură de la Rușchița, România, care a fost abandonată încă din epoca romană – Ceaușescu a avut nevoie de marmură pentru construcția „Casei Poporului” din București. Prin urmare, administratorul întreprinderii mici „Svepcos” are destulă experiență în domeniu.

„Noi lucrăm cu marmura și granitul, - spune Mihail Lakirovici. – Puțin și cu onixul, - el e scump și este utilizat în scopuri decorative. Din el se realizează mese sau este folosit pentru baruri”. În spate la onix se plasează un sistem de iluminare, iar rezultatul constă într-o lumină difuză, foarte frumoasă și cu note sidefate.

„Piatra o procurăm în mod direct, - continuă directorul Svepcos, - fără intermediari. Eu știu unde și ce fel de piatră se găsește, în cadrul diferitelor rezerve naturale mondiale. Chiar și volumele lor”. În timpul anilor de lucru cu piatra decorativă, Mihail Lakirovici a învățat să recunoască „cu ochii închiși” marmura și granitul.

Întreprinderea achiziționează piatră din întreaga lume: Norvegia, Egipt, Iran, Finlanda, Brazilia, Italia, Spania, „Nu utilizăm doar piatra chinezească, - zice Svetlana Portnaia, designerul companiei. – Ei o prelucrează rău și ea în sine este de o calitate proastă – e cu pori. În pori intră umezeala și piatra se distruge rapid”.

De la producător, marmura și granitul ajung sub formă de fâșii tăiate, cu grosimea de 2 și de 3 centimetri. „După vămuire, metrul pătrat de „trei” costă 85-90 euro. „Doiul” – 75-80 euro, - spune Mihail Lakirovici. – Prețurile variază în funcție de țara din care a fost adusă piatra”.

Sortimentul de bază al comenzilor „Svepcos” constă din scări, pe ale căror trepte este utilizat materialul de trei centimetri, iar pe coloane – de doi centimetri; blaturile pentru bucătărie și pentru baie; pervazurile exterioare și interioare; șemineurile. Se comandă mai multă marmură decât granit. Se comandă și șemineuri, dar puține, căci un cămin clasic, calitativ costă 3,5 mii de euro.

Au fost și comenzi din străinătate – Italia și Germania. „Arhitecții noștri construiesc vile lângă București și Iași, - continuă Mihail Lakirovici. – Au venit la noi pentru comenzi. Dar taxele vamale interne măresc cu 30% prețurile pentru produsele noastre, de aceea pentru clienții români este mai convenabil să procure articolele din piatră decorativă de acasă, din România, dat fiind faptul că ei dispun de trei cariere proprii de granit și de marmură”.

Italia a comandat de la „Svepcos” scări de marmură, deși, în această țară, tradiția de prelucrare a marmurei datează mai bine de două mii de ani. Comanda din Germania a fost primită cu puțin timp în urmă. „La ei este foarte costisitoare forța de muncă, - zice Mihail Lakirovici, - de aceea, chiar și cu taxele noastre vamale și cu transportarea în Europa, a existat sens în plasarea la noi a comenzii. Nemții au comandat o podea de marmură și noi am figurat desenul pietrei astfel, încât acesta a coincis totalmente în timpul montării. Ei ne-au scris apoi că se creează impresia că podeaua ar fi fost făcută dintr-o singură placă de marmură”.

La „Svepcos” comandă blaturi din piatră firmele care comercializează mobilă italiană. Procesul de transportare a blaturilor de masă din Italia este cât se poate de anevoios – este costisitor și există probabilitatea de spargere în decursul călătoriei. Este mult mai sigur și mai ieftin ca ele să fie realizate pe loc, în Moldova. Iar calitatea este la nivel italienesc.

„Spațiul nostru de producție are o suprafață de 240 metri pătrați, dispune de polizoare și mașini de tăiat mari. Depozitul are aproximativ aceeași suprafață. În cadrul întreprinderii lucrează 5 angajați, toți fiind profesioniști, cu experiență de muncă. Cifra de afaceri anuală este de 2-2,5 milioane lei. Și, chiar și cu atâția lucrători, noi am fi putut produce de două ori mai mult”, - critică Mihail Lakirovici.

Ulterior, directorul a spus că întreprinderea activează cu o rentabilitate de 6%, iar 4% se depun. Dacă rentabilitatea este mai joasă, dispare întregul sens de a lucra. Atunci când Zinaida Greceanîi a ocupat funcția de prim-ministru, businessul mic a fost eliberat de impozitul pe venit de 12%, timp de doi ani. Iar următorii doi ani, întreprinderile mici plăteau o jumătate din acest procent. Pentru domeniul afacerilor mici, această perioadă a fost una fericită – „am putut să achiziționăm utilajele necesare, să ne re-echipăm spațiul de lucru și să procurăm materie primă”.

„Pentru noi contează să păstrăm prețurile mici, deoarece ne încurcă cei care nu plătesc impozite, - a spus directorul Svepcos. – Actualmente, au apărut numeroase firme mici care mai că nu lucrează în garajuri. Activează ilegal și, evident, nu plătesc impozite. Noi, însă, doar pe salarii plătim impozite a căror sumă este aproximativ o jumătate din valoarea lor (colectiv angajator și angajat). De aceea, la cei care lucrează ilegal și prețurile sunt mai mici. Dar și calitatea este mai joasă – ceea ce se observă și cu ochiul liber. Dar clientul, care se orientează doar după preț, preferă să procure de acolo unde este mai ieftin. Iar apoi vine la noi – faceți ceva cu scara, reparați-o! Dar nu o poți repara, trebuie schimbat totul. Dar situația financiară nu permite plata dublă, pentru scara stricată și pentru cea nouă, de aceea rămâne cea veche, realizată de către băieții cărora ar putea să le fie încredințată doar tăierea cotilețului”.

Articol pregătit de MyBusiness.md

Proprietarii de pisici, locuitori ai mediului urban, care își cresc animalele de companie în apartament, le limitează în mod semnificativ activitatea naturală. Pisicilor le este interzis să se cațere pe draperii, să-și ascută ghearele în locurile în care își doresc, să se joace cu frunzele plantelor de cameră. De aceea, este naturală dorința stăpânilor grijulii de a le compensa inconveniențele „forțate” prin amenajarea spațiului pentru joacă, pentru somn. Astfel, pe piață apar noi direcții ale cererii consumatorilor, pe care le observă oamenii întreprinzători și, în măsura posibilului, încep să le dezvolte activ, propunând noi tipuri de produse.

La fel s-a întâmplat și în familia Irinei și a lui Anatolie Pugaci, din capitală. Crescând pisici în apartament, inițial, soții au hotărât să realizeze manual un „loc de joacă” pentru motănași. Cuplul a fost atât de entuziasmat de crearea căsuțelor pentru pisici și a obiectelor destinate ascuțirii ghearelor, încât, cu timpul, simplul hobby comun a ieșit din limitele apartamentului și a crescut într-o interesantă afacere la domiciliu, cu șanse mari de evoluare pe viitor.

Dacă e să privim lucrurile mai detaliat, numeroși locuitori ai capitalei cresc în apartamentul lor o pisică sau două, sau chiar trei și, drept urmare, pe piață există o cerere pentru obiectele destinate ascuțirii ghearelor și casele pentru pisici. Pe parcursul unui an de activitate în acest domeniu, în portofoliul Irinei și al lui Anatolie Pugaci s-au adunat 17 variante de diverse complexe monolite și multifuncționale de căsuțe, precum și de obiecte pentru ascuțirea ghearelor, toate destinate pisicilor.

„Prima întrebare care ar putea apărea este de ce este nevoie de așa ceva? Dat fiind faptul că, precum ar fi o opinie comună a multora, dacă zici căsuțe pentru pisici – este vorba despre o simplă jucărie sau de un element al decorului pentru stăpânul în sine, căci pisica este o fire liberă, doarme unde vrea ea și își ascute ghearele pe unde apucă. De fapt, toate aceste imprevizibile, aparent, procese de selecție a locurilor „proprii” din apartament au loc din cauza faptului că pisica nu dispune de un spațiu multifuncțional propriu, care i-ar satisface toate nevoile. Eu nu insist asupra faptului că fiecare ar trebui să-și procure astfel de ustensile pentru animalele sale de companie, dar, pentru ca mobilierul să nu aibă de suferit, este suficientă procurarea unui suport destinat ascuțirii ghearelor. Motănașul se va obișnui cu un anumit loc și nu vor mai exista probleme legate de tapete sau mobilă”, - a zis Irina Pugaci pentru mybusiness.md.

Conform spuselor ei, în urmă cu un an, ea și cu soțul ei au hotărât să crească acasă două pisici de rasă scoțiană. Dat fiind faptul că ambii au aptitudini artistice, au hotărât să realizeze personal o căsuță pentru ele. În timp ce motănașii veneau din străinătate în familia nouă, Irina și Anatolie au decis că trebuie să facă ceva pentru micile vietăți, pentru ca ele să aibă un loc anumit ca să-și ascute ghearele, unde să se joace și unde să se odihnească. Desigur, prima variantă a fost creată luând în calcul interesele personale. În familia Pugaci locuiește și un câine, iar stăpânii planificau ca acea căsuța pentru pisici să fie amplasată într-un anumit loc, la bucătărie. Astfel, au creat totul singuri, iar motănașilor scoțieni le-a plăcut  „casa” realizată în Moldova. „Din prima fază ei și-au dat seama că acesta este teritoriul lor, că-și pot ascuți ghearele acolo, că se pot juca, pot sări și dormi. Apropo, primul nostru model s-a dovedit a fi foarte rezistent, în decursul unui an nu s-a stricat nimic și, se pare că, se va menține încă mult timp, dat fiind faptul că ne-am propus din start să facem doar lucruri calitative”, - a remarcat Irina. Ulterior, fiind curioși de existența cererii pentru astfel de produse, cuplul a postat pe site-ul de anunțuri fotografia casei pentru pisici. Și au început să sune proprietarii de pisici, care erau interesați dacă sunt și alte variante. Simțind interesul din partea potențialilor cumpărători, soții Pugaci au hotărât să realizeze o țeavă pentru ascuțitul ghearelor, cu un raft. Au încercat să posteze poza pe site-urile de socializare și iarăși au avut parte de succes în rândul utilizatorilor, iar modelul a fost vândut în decursul a două zile. Au mai confecționat un model, complicând puțin construcția și, la fel de repede, l-au și vândut. De aceea, cuplul a hotărât să amenajeze un atelier improvizat în una dintre camerele apartamentului, destinat ulterioarelor încercări artistice. Au procurat materialele necesare (iută, blană artificială, spumă de cauciuc, PFL, plăci agromerate) și, în timpul liber, au început să creeze variante ale căsuțelor pentru pisici. Irina  propune ideea, desenează schițele și realizează lucrul legat de spiralarea iutei, iar Anatolie proiectează și realizează partea tehnică.

„Procesul de realizare a căsuțelor pentru pisici este destul de solicitant, dar ne place mult. Dacă nu ne-ar fi plăcut, ne-am fi limitat la primul model, creat pentru animăluțele noastre.

Practic, noi facem totul în doi, iar volumul de lucru îl realizăm în raport egal. Totul, de la început și până la final, efectuăm manual. Cea mai complicată etapă constă în răsucirea iutei, pentru suportul destinat ascuțirii ghearelor, pe un stâlp cu înălțimea de un metru și jumătate și fixarea ei de acesta, astfel încât ea să nu se desprindă în timpul activității zilnice de ascuțire a ghearelor.

Treptat, ajungeam la construcții tot mai complicate (am adăugat o platformă, scări, spațiu pentru odihnă, am confecționat o căsuță-cutie pentru somn), ne-am corectat punctele „slabe” (de exemplu, am hotărât să fixăm jucăriile cu fire puternice de nailon). Și, de fiecare dată, fotografia cu un model nou o plasăm pe Internet. Astfel, cu timpul, am adunat un portofoliu destul de voluminos, în baza căruia și ni se adresează clienții prin intermediul rețelelor de socializare.

Prețurile pentru suporturile de ascuțit gheare și pentru căsuțe variază în funcție de cheltuielile pe materialele necesare, precum și de complexitatea și înălțimea modelului. De regulă, articolele costă între 300 și 3100 de lei.

Datorită faptului că a fost realizată o campanie de promovare pe rețelele de socializare, sunt mulți cei care știu de oferta noastră și ni se adresează direct. De regulă, comanda este realizată în termen de la două zile și până la o săptămână, în dependență de disponibilitatea noastră, căci avem doi copii, soțul lucrează, iar eu mă aflu în concediu de maternitate”.

Răspunzând la întrebarea legată de aspectul dacă ar putea munca la domiciliu să crească într-o afacere, Irina Pugaci a răspuns: „Ideea deschiderii a unei afaceri proprii de producție a suporturilor pentru ascuțirea ghearelor, a jucăriilor și a căsuțelor pentru pisici este vie și cât se poate de atrăgătoare prin faptul că necesită investiții inițiale minime, iar produsele pot fi comercializate și pe Internet. Poate că, atunci când copiii vor mai crește, ne vom gândi cu seriozitate la deschiderea unui atelier propriu și la transformarea hobby-ului într-o afacere veridică. Însă, dacă e să trecem la un alt nivel, aceasta ar genera un șir de întrebări organizaționale, va fi necesar un spațiu pentru atelier, brațe de muncă. Apar întrebări, de exemplu ce efect asupra calității și a prețurilo vor avea aceste schimbări, iar, deocamdată, nu avem răspunsuri”.

 

Luna aprilie 2015 va fi prima din ultimele decenii în care populaţia României va consuma gaze doar din producţie internă. Şi în industrie importurile vor fi extrem de mici, dacă vor fi, pentru că este suficient gaz pe piaţa locală.

Procentul de import de gaze pe piaţa reglementată pe care ANRE îl va aviza pentru aprilie este de 0%, iar următoarele luni vor fi , de asemenea, fără importuri, precizează, pentru ECONOMICA.NET, Niculae Havrileţ, preşedintele Autorităţii. Ar fi pentru prima dată în istoria ultimelor decenii când populaţia României se va alimenta 100% cu gazul produs intern.

„Aprilie, mai, apoi toată vara şi toamna acestui an, România va funcţiona fără gaze de import ruseşti. La această situaţie am ajuns în urma scăderii consumurilor specifice pe partea de industrie, dar şi a investiţiilor în eficienţă energetică”, spune Havrileţ.

ANRE primeşte nominalizările de import de la distribuitori şi transportatorul Transgaz, apoi avizează procentul oficial de import pentru acea lună. De trei ani, pe piaţa reglementată a consumatorilor casnici, procentul de import este de 2%, foarte mic, însă până şi acest mic import se va sista.

Piaţa gazelor pentru fabrici este, din 1 ianuarie, liberalizată în întregime. Firmele mari îşi pot aduce gaze din import la un preţ pe care îl negociază direct cu furnizorul, fără a mai fi nevoie de coşul reglementat de către ANRE. Însă, şi aceste importuri, dacă vor fi, sunt neînsemnate cantitativ, pentru că este suficient gaz pe piaţa internă.

Potrivit explicaţiilor oferite de Havrileţ, în ultimii ani, au scăzut considerabil consumurile marii industrii energofage, cum ar fi cea a îngrăşămintelor sau a sticlei, din motive de restrângere a pieţei dar şi prin investiţii în eficientizare energetică. Astfel, gazul produs intern a ajuns să fie suficient pentru acoperirea necesarului de consum, atât al fabricilor cât şi al populaţiei. Totuşi, până în prezent, importurile au existat, chiar dacă la niveluri mult reduse faţă de perioada antecriză. Astfel, până la liberalizarea totală din 1 ianuarie 2015, industria primea gaze la un coş ce conţinea 5% importuri, 10% în perioada de iarnă. Populaţia primeşte, de peste doi ani, gaze la un coş cu 2% importuri.

În prezent, consumul anual de gaze al României este de 10-11 miliarde de metri cubi anual, din care până la 400 de milioane de metri cubi reprezintă importuri. În 2007, consumul a fost de 18 miliarde de metri cubi, din care importuri circa 6 miliarde de metri cubi. Factura României de-atunci era de 4-5 miliarde de dolari anual. Acum, importatorii români plătesc până la 500 de milioane de dolari pe an.

1.000 de metri cubi de gaze ruseşti costă 380 de dolari. Gazele româneşti costă circa 200 de dolari pe mia de metri cubi. Piaţa consumatorilor casnici din România trebuie liberalizată total, potrivit angajamentelor luate de statul român în faţa FMI şi UE, până în 2018. La acel moment, preţul gazelor din intern trebuie să atingă convergenţa cu piaţa.

Producţia locală de gaze este asigurată, în cea mai mare parte, de Romgaz şi Petrom.

Dacă vreți să faceți un business și nu aveți nici cea mai vagă idee despre ce trebuie făcut, preluarea unei afaceri în franciză este soluția cea mai rapidă.

Cele mai multe afaceri au o taxă de intrare de până în 5.000 de euro și cu acest buget puteți aspira inclusiv la ”închirerea” unor mărci răsunătoare.

Un prim pont pentru cine vrea să intre pe această piață care generează venituri totale de peste 1,5 miliarde de euro: pe lângă taxa de franciză, trebuie luate în calcul și investițiile în închierea și amenajarea spațiului de vânzare, precum și costurile redevenței lunare (taxa pe care o plătiți pentru ”închiriea brandului”. În limbaj de specialitate, cel care preia o franciză se numeșe francizat, iar cel care o acordă este francizor.

Cei din urmă preferă, de regulă, o redevență lunară, procent din vânzări sau o contribuție directă la bugetul de marketing. În cazul Subway, lanț de restaurante fast food care în trei ani a ajuns la peste 20 de francize în România, taxa este 7.500 de euro, iar redevența lunară ajunge la 8% din vânzări.

Cele mai căutate francize vin din comerț, baruri, restaurante și cafenele

Principalele motoare ale acestui tip de business au fost comerțul și sectorul HoReCa (mai ales restaurantele, cafenelele și barurile) – aceste depășesc împreună 60% din piața locală a a francizelor. Peste 330 de francize funcționează în acest moment în România, potrivit companiei de consultanță Inventure Franchise Consulting care a editat împreună cu Ziarul Financiar un catalog al francizelor din România.

Un succes neobișnuit îl are brandul de spălătorii ecologice fără apă 111 Eleven One Waterless Carwash, lansat în România în 2007. Acesta numără acum aproape 100 de francize în țară și în străinătate. Taxa de franciză este de 3.000 de euro, fără costuri de marketing.

Printre cele mai ieftine și căutate francize din România sunt brandurile de simigerie și patiserie, precum Fornetti, ajuns la peste 600 de unități deschise în România. Taxa de franciză e de doar 500 de euro iar investiția inițială în stocul de marfă nu depășește 1.500 de euro.

O altă afacere din același segment care câștigă teren în ultima vreme este gogoșeria Fițoșica ajunsă la zece francize în mai multe orașe din România. Taxa de franciză este de 3.000 de euro, la aceasta adăugându-se o investiție inițială care variază între cinci și zece mii de euro (include și rulota în care este amplasată gogoșeria).

Cu pași mici, francizele cuprind și .ro

Un segment slab acoperit pe piața locală este cel al francizelor online, florăria digitală Floridelux.ro fiind unul dintre puținele exemple. Magazinul online a ajuns la șase francize deschise în țară și caută să se extindă în alte cinci mari orașe, precum Timișoara, Sibiu sau Constanța. Taxa de franciză este de 5.000 de euro, aproape un sfert din investiția inițială necesară.

Multe afaceri caută primul partener pentru franciză, așa cum este și situația magazinelor de proximitate 1 Minute pentru care taxa de intrare nu depășește 3.000 de euro. Cifra de afaceri a magazinelor brandului polonez totalizează 13 milioane de lei anul trecut, vânzări obținute în cele 12 unități proprii.

Deocamdată, specialiștii nu oferă un verdict în ceea ce privește strategia ideală de a investi într-o franciză: nu este cunsocut dacă e mai bine să vă asociați cu o marcă foarte extinsă în țară (număr de francize) sau cu una aflată la început de drum. De exemplu, retailerul de haine Celio care operează doar trei magazine în București și Iași caută parteneri pentru expansiunea în țară. În locul taxei inițiale, francizatul Celio trebuie să contribuie la bugetul de marketing cu 4% din vânzările proprii.

http://adevarulfinanciar.ro/

 

Eclipsa de Soare care va fi vizibilă vineri în Europa va afecta reţeaua de transmitere a energiei electrice, oprind timp de câteva minute, în cvasitotalitate, producţia de energie electrică din energie solară prin intermediul panourilor fotovolatice, obligându-i pe administratorii reţelelor electrice să ia o serie de măsuri inedite, conform unui material publicat marţi de AFP.

Dacă dimineaţa zilei de 20 martie este una însorită, producţia europeană de energie energie electrică din energia solară ar putea scădea cu 34.000 de megawaţi, adică echivalentul a 80 de unităţi de producţie la nivel mondial.

'Riscurile producerii unui incident nu pot fi complet excluse', a prevenit recent grupul european al administratorilor de reţele electrice şi de gaz, Entso-e. Parcul european de panouri solare este în prezent de 100 de ori mai extins decât era la precedenta eclipsă totală de Soare, produsă în 1999.

Căderea bruscă a producţiei de energie electrică din energie solară în contextul eclipsei ar putea reprezenta o problemă în contextul în care securitatea reţelelor electrice se bazează pe echilibrul permanent dintre producţia şi consumul de electricitate, conform lui Jean-Paul Roubin, directorul Centrului Naţional francez de Exploatare a Sistemului Electric. El a precizat că scăderea producţiei de energie electrică va fi foarte rapidă şi de 'patru până la şase ori mai mare' decât scăderile de producţie înregistrate în mod normal atunci când Soarele apune.

Germania, ţară care dispune de un parc fotovoltaic cu capacitatea de 40.000 MW şi unde energia electrică de origine solară a reprezentat 18% din consumul total de energie în anul 2014, va fi ţara cea mai afectată de această eclipsă.

Dacă cerul va fi senin la ora 09:30 (08:30 GMT) se poate înregistra o scădere de 75% a capacităţii de producţie în prima fază a eclipsei care va străbate Europa din Portugalia spre Finlanda între orele 09:00 şi 12:00.

În afară de Germania, Italia (20.000 MW) şi în mai mică măsură Spania (6.700 MW) şi Franţa (5.300 MW) dispun de importante parcuri fotovoltaice.

Pentru a micşora efectele eclipsei administratorii europeni ai reţelelor electrice au pus la punct o procedură specială pentru a evita întreruperea alimentării cu energie electrică în unele zone. Ei au crescut rezerva cotidiană de producţie, ce este folosită de obicei pentru ajustări punctuale ale fluxului de energie aflat în reţele. În Franţa, spre exemplu, această rezervă va creşte de la 1.000 de MW la 1.700 de MW. De asemenea, tot în Franţa a fost luată şi măsura pregătirii de mijloace suplimentare de producţie în cazul în care va fi necesar - cum ar fi hidrocentralele care au avantajul că pot fi pornite relativ rapid. În cazul Germaniei povara va cădea pe termocentrale.

Lista capacităţilor de producţie suplimentară va fi împărţită între toţi administratorii de reţele electrice din cadrul Entso-e.

ziarulevenimentul.ro/

În luna martie 2015, au avut loc un șir de evenimente internaționale la care Moldova a fost promovată activ sub noul brand  cu simbolul Pomului Vieții ca cea mai autentică destinație turistică din Europa.

În perioada 4-8 martie Moldova a participat la cea mai mare expoziție specializată de turism din lume -ITB Berlin, expoziție care a înregistrat o creștere a vizitatorilor și întâlnirilor de afaceri stabilind noi recorduri - 175.000 de vizitatori. În cadrul ITB, cu suportul proiectul USAID CEED II, pentru a doua oară, a fost organizată o conferință de presă  dedicată Moldovei, unde  jurnaliștilor de la renumitele canale media din Germania cum ar fi Berliner-Umschau, sr-online.de, ZDF, C-btv, Falcona-leipzig, Muenzenbergmedien, Netzpool și Magazine4you, li s-au prezentat cele mai cunoscute atracții turistice din Moldova printre care vinării, numeroase mănăstiri ortodoxe, cetăți medievale, viața rurală, cultura autentică și desigur legenda “Pomului Vieții”. Reprezentanții mass media au arătat un interes sporit față de Moldova și noua sa imagine, iar cei mai buni vor avea posibilitatea să participe la un tur de familiarizare în Moldova în luna aprilie.

În perioada 12-15 martie, la București a avut loc Târgul de Turism din România la care s-a prezentat cu succes și Republica Moldova. La aceste expoziții au participat cei mai mari tur-operatori, prestatori de servicii din domeniului turismului și vinării: „Tatra-Bis” SRL, „Air Moldova” I.S.C.A, "Infoturism Grup" SRL (Amadeus Travel Lufthansa City Center),  “Et Cetera Wines” SRL, “Solei-Turism” SRL, “AeroTur” SRL, “MoldovaTur” SRL, Cricova”S.A. Scopul acestor expoziții este de a oferi potențialilor vizitatori informații actualizate cu privire la cele mai noi oferte, produse și destinații. Vinurile și gastronomia rămân a fi cele mai atractive produse turistice.

Mai mult de cât atât, la data de 12 martie, în incinta unui restaurant tradițional Moldovenesc din București, a avut loc un eveniment B2B cu scopul de promovare a Moldovei ca destinație pentru MICE turism și turism vinicol. Evenimentul a fost organizat de către Asociația Națională pentru Turism Receptor din Moldova, cu susţinerea proiectului USAID CEED II și în parteneriat cu Centrul Cultural Vatra și face parte din Programul de promovare a Moldovei ca destinație turistică. Cei mai mari tur-operatori din Moldova și vinăriile au avut posibilitatea să prezinte oferte și să stabilească contacte si parteneriate cu reprezentanții marilor companii din România din domeniul financiar-bancar, medical, IT și altele. La eveniment au participat Ambasadorul Republicii Moldova la București, domnul Iurie Reniță, Înaltul Reprezentant al Guvernului României pentru R. Moldova, Doamna Iuliana Gorea-Costin,  Directorul General al Agenției Turismului din Republica Moldova, Nicolae Platon  și omologul său român, doamna Simona Allice Man, alți  reprezentanți ai corpului diplomatic acreditat la București, importanți oameni de afaceri, reprezentanți ai mass-media și bloggeri din România. Evenimentul a culminat cu o degustare de vinuri moldovenești ale companiilor Asconi, Branești, Poiana, Mimi, Etcetera, Chateau Vartely si Purcari. Acestea au fost prezentate de către Președintele Asociației Sommelierilor din Romania, domnul Avram Laurențiu Achim, care este un mare iubitor al vinurilor din Republica Moldova.

Amintim că în 2013 Lonely Planet a declarat Republica Moldova # 1 destinația neexplorată din Europa, acesta fiind și sloganul primei campanii internaționale de promovare prin difuzarea unui spot video la canalul Euronews în luna noiembrie-decembrie 2014. În perioada difuzării spotului, www.moldovaholiday.travel, cel mai mare portal informativ turistic, a fost accesat de 25.000 de vizitatori străini.

Foto: MyBusiness.md

Fratii Nobuo si Yutaka Kondo detin compania Kondo Machine, care creeaza componente specializate pentru motoarele Rolls-Royce de avion si linii de fabricatie pentru componentele masinilor Toyota. Cei doi frati, ingineri si pasionati de mersul cu bicicleta, si-au imbinat cele doua pasiuni si au reusit sa reinventeze roata.

Rotile Gokiso sunt facute din titaniu si fibra de carbon si ofera utilizatorului o calatorie incredibil de lina. La teste, rotilor Gosiko le ia sase minute sa se opreasca de la sine, comparativ cu 90 de secunde cat rezista rotile conventionale. Acest nivel de calitate este greu accesibil insa - rotile fratilor Kondo costa 7.900 de dolari perechea, scrie Bloomberg.

In patru ani de cand le-au pus in vanzare, fratii au vandut 30 de perechi si aproximativ 1.000 de bucati dintr-un model mai simplu, care costa pana in 3.300 de dolari.

In Japonia, regandirea inginereasca a produselor creeaza componente industriale superbe, insa putine ajung sa "prinda" la cumparatori, scrie sursa citata.

Sharp a scos pe piata un frigider de 1.300 de dolari care produce cuburi de gheata translucide, comparativ cu cele alburii obisnuite, Panasonic vinde o masina de spalat de 1.800 de dolari care estimeaza cat detergent e necesar dupa ce introduci marca intr-o aplicatie si iti apropii telefonul de un senzor al masinii, iar Pioneer incearca sa vand un dispozitiv GPS de 2.500 de dolari care proiecteaza instructiunile pe parbrizul masinii.

Fratii Kondo spun ca nu s-au gandit cine le va cumpara produsul atunci cand au inceput sa dezvolte roata, in 2009.

Folosind o bicicleta de testare, fratii au rulat rotile la viteze de pana la 300 de kilometri pe ora. Apoi, pentru testul durabilitatii, le-au rulat cu 100 de kilometri la ora, timp de zece ore pe zi, timp de 100 de zile, adica o distanta reprezentand de doua ori circumferinta Pamantului. Dupa toate aceste teste, rotile tot rulau ca noi, spun fratii.

Rotile Gokiso au o treime din rezistenta mecanica a celui mai apropiat rival de pe piata, ceea ce le ofera utilizatorilor viteza si secunde pretioase in plus.

http://www.ziare.com/

 

Oligarhul rus Boris Mints (56 de ani), proprietarul O1 Group – specializat în investiţii imobiliare şi în fonduri de pensii private, alături de CA Immo, din care a cumpărat recent 26%, a prezentat acţionarilor Immofinanz o ofertă de preluare a 13,5% din acţiunile companiei pentru 423 mil. euro. Austriecii au respins oferta.

Preţul oferit de consorţiu a fost de 2,8 euro/acţiune şi se extinde asupra a 13,5% din acţiunile Immofinanz, inclusiv acţiunile de trezorerie ale companiei, sau 15% din acţiunile în circulaţie. CA Immo deţine deja 3% din Immofinanz. Cele două companii sunt cei mari proprietari străini de clădiri de birouri din România. Oferta este cu 25,5% peste preţul mediu din ultimele şase luni al acţiunilor Immofinanz şi cu 15,9% peste preţul acţiunilor din 23 februarie 2015 (ultima zi înainte de apariţia primelor informaţii despre interesul consorţiului pentru achiziţie).

„Nu ne putem imagina că cele două părţi vor putea acumula numărul dorit de acţiuni pe bursă la preţul anunţat. Nu putem recomanda această ofertă acţionarilor noştri la preţul anunţat“, a declarat Eduard Zehetner, CEO-ul Immofinanz, salutând însă pretendenţii în calitate de acţionari. Reprezentantul grupului austriac a anunţat încă din momentul în care s-a făcut publică intenţia consorţiului că ar trebui să ofere cel puţin 4 euro pe acţiune pentru ca oferta să se materializeze. Peste o treime din veniturile obţinute de Immofinanz din chirii se bazează pe proprietăţile deţinute de grup în Rusia.

„Vedem oferta curentă ca pe o continuare a strategiei noastre de diversificare şi extindere în Europa Centrală, începută prin achiziţia unui pachet de 26% din CA Immo. Atât CA Immo, cât şi O1 Group se angajează să joace un rol de sprijin pe termen lung al Immofinanz în atingerea potenţialului maxim“, a declarat Boris Mints, preşedintele O1 Group. Boris Mints (Minţ) s-a născut în 1958 în localitatea Rîbniţa din Republica Moldova, dar are cetăţenie rusă.

Şeful Immofinanz a mai anunţat luna trecută că nu este exclusă o eventuală fuziune între CA Immo şi Immofinanz. O astfel de acţiune ar crea un proprietar de birouri gigantic în România, de vreme ce cele două companii deţin circa 15% din suprafaţa totală de clădiri de birouri din ţară. Bruno Ettenauer, directorul executiv al CA Immo, a anunțat ieri că, în acest moment, cele două grupuri nu au în plan o preluare integrală sau o fuziune cu Immofinanz.

Immofinanz este cel mai mare proprietar de spaţii de birouri din România, deţinând un portofoliu de 206.347 mp. În această ierarhie, investitorul austriac este urmat de antreprenorul român Liviu Tudor, care deţine 150.000 mp de spaţii de birouri, şi de austriecii de la CA Immo, care au 106.000 mp.

Proprietăţile grupului Immofinanz în România reprezintă 13,9% din portofoliul total al companiei, potrivit raportului financiar din primul trimestru al anului financiar 2014/2015. Grupul deţine în România 83 de proprietăți (16 investiţii finalizate, 12 în curs de dezvoltare şi 55 de proiecte în curs de analiză), cu o valoare de 964 milioane de euro (658,4 milioane de euro – investițiile finalizate, 41 milioane de euro – proiecte în curs de dezvoltare și 264,6 milioane de euro – proiecte în curs de analiză). Portofoliul curent de investiții este constituit din nouă clădiri de birouri (14,5% din întregul portofoliu de clădiri de birouri), patru proprietăți în zona de retail (10,2% din întregul portofoliu de retail) și trei centre logistice (3,3% din întregul portofoliu de logistică).

Achiziţii repetate

În octombrie anul trecut, milionarul Boris Mints a intrat, prin intermediul companiei sale O1 Group, în acţionariatul CA Immo după ce a achiziţionat un pachet de acţiuni de la UniCredit Bank Austria pentru 295 mil. euro. Tranzacţia a transformat grupul O1 în acţionar cu 16,35% din CA Immo. Într-o tranzacţie ulterioară, încheiată luna trecută, Boris Mints a mai cumpărat 9,65% din acţiunile companiei, în urma unei tranzacţii de circa 180 mil. euro. Astfel, oligarhul rus a devenit principalul acţionar al CA Immo, cu o participaţie de 26%, în urma unor investiţii cumulate de 475,2 mil. euro.

Averea milionarului rus Boris Mints este estimată de revista americană Forbes la 1,6 mld. dolari. Compania sa O1 Properties este unul dintre cei mai mari proprietari de clădiri de birouri din Moscova, cu un portofoliu închiriabil de 497.000 mp. Valoarea actuală a portofoliului O1 Properties se ridică la 4,5 mld. dolari.

Capital.ro

Colecțiile brandurilor autohtone, prea numeroase pentru a încăpea într-o singură defilare, au dat tonul acestei primăveri în cadrul celor două zile de prezentări DIN INIMĂ Spring Fashion Weekend 2015, ediția a VII-a. 33 de designeri moldoveni și-au etalat noile creații, lucrate cu mult suflet și dedicație, în cadrul unui show savurat cu admirație de către public. Pentru rolurile de modele au fost invitați politicieni, oameni de afaceri, personalități din cultură și industria muzicală, jurnaliști și vedete, care au defilat cu mândrie în ținute 100% autohtone. Organizatorii – Asociația  Patronală a Industriei Ușoare din Moldova (APIUS), Asociaţia Femeilor Antreprenoare din Moldova (AFAM‬) şi Proiectul USAID CEED II – au reușit să abordeze evenimentul în mod creativ și să îi dea un nou format.

Doina Nistor, directorul Proiectului USAID CEED II: „Tot mai mulți designeri vor să fie prezenți pe podiumul „DIN INIMĂ”, pentru că acest eveniment oferă un plus de valoare muncii lor, dar și o pistă de promovare pentru creațiile autohtone. Odată cu fiecare ediție, DIN INIMĂ devine o și mai mare provocare, pentru că vrem să surprindem și să venim cu ceva nou. Ne-am propus ca de data aceasta modelul să fie mai aproape de om, pentru că este un eveniment de comunitate. Sperăm că la toamnă vom avea chiar un Fashion Week.”

Colecțiile de primăvară prezentate au fost cât se poate de variate și originale. Creatorii de modă au optat atât pentru nuanțe pale, combinându-le cu cele mai intense și profunde culori, cât și pentru stilul sobru, cu accesorii discrete sau, dimpotrivă, pentru look-uri îndrăznețe și opulente.

Olga Coţman, designer: „Colecția este voluminoasă, iar gama de culori - intensă. Avem diferite modele de fuste, bluzițe, jachete. Orice domnișoară va fi admirabilă, elegantă și în același timp se va simți confortabil în ținutele noastre.”

Atât designerii consacrați, cu branduri deja îndrăgite, cât și tinerii creatori au reușit să cucerească prin măiestrie și ingeniozitate.
Monica Babuc, ministrul Culturii: „O bună parte a garderobei mele o constituie produsele designerilor moldoveni, pe care le recomand tuturor cu mare căldură, pentru că sunt autentice și de calitate. Am avut multe ocazii de a etala ținutele creatorilor noștri în afara ţării și mai mereu am fost întrebată cine e autorul articolelor vestimentare pe care le port. Designerii din Moldova stârnesc un mare interes și admirație, lucru care mă bucură nespus și mă face să fiu încrezătoare în viitorul industriei ușoare din Republica Moldova.”

Olia Tira, interpretă: „A devenit pentru mine o tradiție să particip la DIN INIMĂ Fashion Walk. Unul dintre organizatori m-a numit veterană a acestui show. An de an, port cu mare drag colecţiile designerilor autohtoni. În garderoba mea am o mulțime de piese și ținute fabricate în Moldova.”

Evenimentul a reunit sub același brand, DIN INIMĂ, colecțiile de primăvară de la Kheops, Goreea, Lia Fia, Nanetty, Hîncu, Creme Brulee, Maxi Kids, Ponti, Georgette, Tricon, My Revival, Cristina, Sekana, Ionel, Zorile, L'ame de la femme, Julia Allert, La Tyana, Sandi, Divero, Malena, Folks, Etnopera, Malcom, Ludmila Storojuc, Seline, Polina Hasanova, VB, Irka Shoes, Alina Bradu, Brio Exclusive, Irina Ulianovschi, Olea by Divero, Raquette, O'Blanc, Le Parole și EHO.

Banii adunați în urma evenimentului  vor fi investiți în viitorul industriei de modă. Resursele financiare vor fi alocate Centrului de Excelență și Accelerare în Tehnologii și Design ZIP HOUSE, care își va deschide ușile în iunie 2015 și unde vor fi „crescute” noile generații de creatori vestimentari.

DIN INIMĂ Spring Fashion Weekend 2015 a avut loc pe 14 și 15 martie, la Sala cu Orgă din Capitală. Evenimentul s-a desfășurat sub patronajul Ministerului Culturii și cu susținerea Primei Doamne, Margareta Timofti.

Despre proiectul „Din Inimă”

Campania „Din ♥ branduri de Moldova” a fost inițiată în Martie 2012 de către proiectul USAID CEED II și Asociația Patronală din Industria Ușoară (APIUS), în parteneriat cu companiile autohtone, care au creat mărci de succes pe piața locală. Scopul proiectului este de a spori prestigiul brandurilor moldovenești producătoare de haine, încălțăminte și accesorii. O mare parte dintre acești producători sunt asistaţi în continuare de proiectul USAID CEED II în procesul de consolidare a mărcilor proprii, a abilităților de design și a capacităților de marketing.