În oficiul micii afaceri Cetigan SRL – producția semifabricatelor alimentare cu preparare rapidă sub marca comercială Frozzy – în acea seară predomina atmosfera de neliniște. Aceasta rezulta din mai multe cauze: toată materia prima se procură din străinătate, euro crește, iar rentabilitatea firmei scade de la o zi la alta.

“Toată materia primă e importată. Măsline pentru pizza, coriandru, piper negru și alte condimente – toate sunt furnizate din străinătate. Margarina, la fel, este importată. La noi ea nu se produce. Chiar și sarea e adusă din altă țară”, - explică tehnologul Cetigan Natalia Gasparian, “Și făina moldovenească nu trebuie să fie utilizată, - replică managerul întreprinderii Vlad Ceban, - dacă doriți ca produsul – colțunași sau pizza – să fie gustos. Ea e importată din Ucraina. Furnizorii cer achitarea imediată a produsului comandat. Noi îi plătim în dolari și ne vindem produsele în lei, care sunt din nou schimbați în dolari. Chiar și în perioadele mai bune de activitate pierdeam mult din cauza devierii schimbului valutar. Iar acum are loc devalorizarea leului. Noi, însă, nu putem să ridicăm constant prețurile – avem înțelegere cu magazin și nu avem dreptul să schimbăm prețurile mai mult de două ori pe an. În plus, avem mulți concurenți atât locali, cât și din Ucraina. La fel, populația Moldovei are o putere de cumpărare destul de joasă – e destul să ridicăm puțin prețul ca să scadă brusc cererea pentru produs”.

Din conversație, reporterul MyBusiness.md a aflat că, totuși, nu a fost mereu așa. Cetigan e activă pe piață din anul 2004 și primii cinci ani de funcționare au fost rentabili și avantajoși. “În anul 2006 am procurat în suburbie un teritoriu și am dat comandă de proiect al unei noi întreprinderi”, - povestește Natalia Gasparian. Însă a intervenit criza din anul 2009 și, odată cu aceasta, a scăzut brusc puterea de cumpărare a populației și proiectul unei noi întreprinderi a rămas doar pe hârtie.

În prezent, capacitatea de producție a întreprinderii Cetigan ocupă 300 de metri pătrați. Numărul de angajați – 50 de persoane. “Noi producem mici, colțunași, pelmeni, cârnați și altele. Totuși, întâmpinăm greutăți în lărgirea sortimentului de producție, doar acesta depinde de puterea de cumpărare joasă a populației și de lipsa de interes pentru noile variante de produse”, - explixă Vlad Ceban.

Să luăm drept exemplu pizza. “Am produs 6 variații de pizza, rețetele cărora au fost alcătuite de noi, - povestește tehnologul Cetigan, - cu șuncă, pui, pastramă, salam, pizza vegetariană și pizza mică. În Europa ultima e foarte răspândită printre studenți sau pensionari. Ea nu trebuie să fie tăiată și poate fi consumată la o singură masă. În Europa pizza respectivă e bine vândută. La noi, însă, din contra, nu este cerută. Piața noastră nu acceptă noutățile alimentare”.

“Am produs multe, - continuă Vlad Ceban, - clătite, colțunași, prăjituri umplute, blinele beloruse, iar după închideam producția din cauza că nu se vindeau. În Ucraina produsele semifabricate au un succes enorm – ei realizează totul ce este posibil: sarmale, găluște, borș congelat... ” Iar în Moldova populația trăiește după alte reguli – totul ce gospodina poate să facă de sine stătător nu se vinde. Populația nu are bani, astfel cumpără numai ceea ce e mai ieftin. Din cele 6 variante de pizza au rămas în producție doar două – cu șuncă și cu pui – cele mai ieftine.

Probleme de realizare. “Noi vindem pizza pentru 23 lei, - povestește Natalia Gasparian. – Magazinul mai adaugă 20-25 procente. Chiar și rețelele de supermarket-uri ne întorc banii abea în 3-4 luni după realizare. În plus, unele, la fel, produc pizza și pentru ele e mai importantă vânzarea produsului lor decât al nostru”.

Returnarea banilor pentru produsul realizat e cea mai mare problemă pentru Cetigan SRL. Natalia Gasparian a prezentat reporterului MyBusiness.md seria de apeluri la judecată pentru nerespectarea termenului de plată– 60 de cazuri juridice. “Există firme care nu ne întorc bani ani întregi. Există și companii care au dat faliment. Primeam datorii sub formă de zahăr, vodkă, cereale, care erau vândute de noi pentru a plăti salariile angajaților”.

Produsele Frozzy se vând în toată Moldova. Totuși, încurcă concurenții nelicențiați. “Acum în fiecare sat există câte un aparat de pelmeni, - se plânge Vlad Ceban. – Unele produse se realizează oficial, altele – nu. În așa mod piața devine dezechilibrată, doar prețurile rămân joase. Noi, însă, plătim impozitele, ceea ce influențează direct prețul. După anul 2009 au apărut multe impozite noi: pe profit, a crescut fondul de pensii, asigurarea medicală – a fost 2 procente, acum e 5.  Impozitul pe venit e plătit de două ori pe an. În plus, ni se promite creșterea prețurilor pentru energia electrică cu aproximativ 30-50 procente. Toate frigiderele noastre sunt electrice. Imaginați-vă dacă noi vom mai adăuga această schimbare la prețul pentru pelmeni. Oare cine le va mai procura? Sunt deja mulți care spun că produsele sunt prea scumpe”.

Cetigan a încercat să delimiteze secțiile separate a produselor sale, dar a fost prea scump. Magazinul cere pentru arendă o sumă prea mare, adăugând și salariul vânzătorului. Își pot permite secțiile date doar firmele mari, care vor obține din aceasta rentabilitate. În Moscova astfel de pucte  comerciale sunt utile: gospodinele nu au timp să gătească mâncare – după trei ore în drum spre casă de la serviciu semifabricatele pot fi considerate cea mai bună soluție pentru cină. În plus, orașul e aglomerat, iar oamenii au salarii mare. Cât despre Europa – nici nu se mai discută. Acolo gospodina cheltuie 11 minute să pregătească o cină: a încălzit semifabricatul și și-a hrănit familia.

“Ne-ar fi de folos exportul în Ucraina, în Rusia, - spun angajații Cetigan. – Dar ne încurcă toate condițiile impuse de sistemul birocratic. Au venit românii, au gustat și au apreciat produsele noastre. Și-au luat acasă modelele oferite spre degustare și atât. Piața UE ne este închisă, deși ne o promit deja de 8 ani. Ne-ar ajuta implicarea statului în dezvoltarea micului business. Dar unde să o găsim? ”