În luna martie, compania autohtonă „Svepcos SRL”, care se ocupă cu producția de articole decorative din piatră, a împlinit 17 ani de activitate. Iar directorul ei, Mihail Lakirovici, timp de 47 de ani lucrează cu piatra decorativă, încă din anul 1968. Conform spuselor lui, el a „ridicat” în Chișinău uzina de prelucrare a pietrei „Azurit”. El, împreună cu alți specialiști, în anul 1984 punea din nou în funcțiune cariera de marmură de la Rușchița, România, care a fost abandonată încă din epoca romană – Ceaușescu a avut nevoie de marmură pentru construcția „Casei Poporului” din București. Prin urmare, administratorul întreprinderii mici „Svepcos” are destulă experiență în domeniu.
„Noi lucrăm cu marmura și granitul, - spune Mihail Lakirovici. – Puțin și cu onixul, - el e scump și este utilizat în scopuri decorative. Din el se realizează mese sau este 
folosit pentru baruri”. În spate la onix se plasează un sistem de iluminare, iar rezultatul constă într-o lumină difuză, foarte frumoasă și cu note sidefate.
„Piatra o procurăm în mod direct, - continuă directorul Svepcos, - fără intermediari. Eu știu unde și ce fel de piatră se găsește, în cadrul diferitelor rezerve naturale mondiale. Chiar și volumele lor”. În timpul anilor de lucru cu piatra decorativă, Mihail Lakirovici a învățat să recunoască „cu ochii închiși” marmura și granitul.
Întreprinderea achiziționează piatră din întreaga lume: Norvegia, Egipt, Iran, Finlanda, Brazilia, 
Italia, Spania, „Nu utilizăm doar piatra chinezească, - zice Svetlana Portnaia, designerul companiei. – Ei o prelucrează rău și ea în sine este de o calitate proastă – e cu pori. În pori intră umezeala și piatra se distruge rapid”.
De la producător, marmura și granitul ajung sub formă de fâșii tăiate, cu grosimea de 2 și de 3 centimetri. „După vămuire, metrul pătrat de „trei” costă 85-90 euro. „Doiul” – 75-80 euro, - spune Mihail Lakirovici. – Prețurile variază în funcție de țara din care a fost adusă piatra”.
Sortimentul de bază al comenzilor „Svepcos” constă din scări, pe ale căror trepte este utilizat materialul de trei centimetri, iar pe coloane – de doi centimetri; blaturile pentru bucătărie și pentru baie; pervazurile exterioare și interioare; șemineurile. Se comandă mai multă marmură decât granit. Se comandă și șemineuri, dar puține, căci un cămin clasic, calitativ costă 3,5 mii de euro.
Au fost și comenzi din străinătate – Italia și Germania. „Arhitecții noștri construiesc vile lângă București și Iași, - continuă Mihail Lakirovici. – Au venit la noi pentru comenzi. Dar taxele vamale interne măresc cu 30% prețurile pentru produsele noastre, de aceea pentru clienții români este mai convenabil să procure articolele din piatră decorativă de acasă, din România, dat fiind faptul că ei dispun de trei cariere proprii de granit și de marmură”.
Italia a comandat de la „Svepcos” scări de marmură, deși, în această țară, tradiția de prelucrare a marmurei datează mai bine de două mii de ani. Comanda din Germania a fost 
primită cu puțin timp în urmă. „La ei este foarte costisitoare forța de muncă, - zice Mihail Lakirovici, - de aceea, chiar și cu taxele noastre vamale și cu transportarea în Europa, a existat sens în plasarea la noi a comenzii. Nemții au comandat o podea de marmură și noi am figurat desenul pietrei astfel, încât acesta a coincis totalmente în timpul montării. Ei ne-au scris apoi că se creează impresia că podeaua ar fi fost făcută dintr-o singură placă de marmură”.
La „Svepcos” comandă blaturi din piatră firmele care comercializează mobilă italiană. Procesul de transportare a blaturilor de masă din Italia este cât se poate de anevoios – este costisitor și există probabilitatea de spargere în decursul călătoriei. Este mult mai sigur și mai ieftin ca ele să fie realizate pe loc, în Moldova. 
Iar calitatea este la nivel italienesc.
„Spațiul nostru de producție are o suprafață de 240 metri pătrați, dispune de polizoare și mașini de tăiat mari. Depozitul are aproximativ aceeași suprafață. În cadrul întreprinderii lucrează 5 angajați, toți fiind profesioniști, cu experiență de muncă. Cifra de afaceri anuală este de 2-2,5 milioane lei. Și, chiar și cu atâția lucrători, noi am fi putut produce de două ori mai mult”, - critică Mihail Lakirovici.
Ulterior, directorul a spus că întreprinderea activează cu o rentabilitate de 6%, iar 4% se depun. Dacă rentabilitatea este mai joasă, dispare întregul sens de a lucra. Atunci când Zinaida Greceanîi a ocupat funcția de prim-ministru, businessul mic a fost eliberat de impozitul pe venit de 12%, timp de doi ani. Iar următorii doi ani, întreprinderile mici plăteau o jumătate din acest procent. Pentru domeniul afacerilor mici, această perioadă a fost una fericită – „am putut să achiziționăm utilajele necesare, să ne re-echipăm spațiul de lucru și să procurăm materie primă”.
„Pentru noi contează să păstrăm prețurile mici, deoarece ne încurcă cei care nu plătesc impozite, - a spus directorul Svepcos. – Actualmente, au apărut numeroase firme mici care mai că nu lucrează în garajuri. Activează ilegal și, evident, nu plătesc impozite. Noi, însă, doar pe salarii plătim impozite a căror sumă este aproximativ o jumătate din valoarea lor (colectiv angajator și angajat). De aceea, la cei care lucrează ilegal și prețurile sunt mai mici. Dar și calitatea este mai joasă – ceea ce se observă și cu ochiul liber. Dar clientul, care se orientează doar după preț, preferă să procure de acolo unde este mai ieftin. Iar apoi vine la noi – faceți ceva cu scara, reparați-o! Dar nu o poți repara, trebuie schimbat totul. Dar situația financiară nu permite plata dublă, pentru scara stricată și pentru cea nouă, de aceea rămâne cea veche, realizată de către băieții cărora ar putea să le fie încredințată doar tăierea cotilețului”.
Articol pregătit de MyBusiness.md
