Compania de consultanță juridică Juststudiumanima SRL oferă un nou serviciu pentru Moldova: consultanțe juridice în posesia cardului preplătit.

Posesorul acestui card poate oricând să se adreseze pentru o consultare la un avocat cu experiență prin mail sau telefon. Astfel, el va primi o consultare imediată pentru un număr larg de întrebări. Numărul de apeluri este nelimitat.

Fondatorul companiei Juststudiumanima Igor Blanari este sigur că serviciul va avea succes. “Compania noastră activează din anul 2007 în diferite domenii, iar printre angajații noștri se numără licențiații în drept; masteranzi, specializați în oferirea serviciilor oamenilor de afaceri; doctoranzi în științe juridice. Juststudiumanima SRL este una din companii care a fost invitată de Ministerul justiției să participe la realizarea proiectului de reformare a jurisprudenței moldovenești”.

Deși oferta dată nici nu a fost publicată pe site-ul oficial al companiei, au fost realizate deja 10 carduri. Abonamentul neliminatat pe trei luni costă 1000 lei, pe un an – 4000 lei.

 

Articol pregătit de MyBusiness.md

În luna noiembrie a anului precedent, 2014, centrul de hidro-kinetoterapie pentru copii, „Tony Hawks Center”, a montat un sistem alternativ de încălzire. Asamblajul, compus din 18 panouri solare, și automatizarea sistemului de încălzire au costat 290 de mii de lei. Banii au venit din partea unei persoane fizice – actorul de comedie din Marea Britanie, Tony Hawks (numele căruia îl și poartă centrul) și a ONG-ului britanic „Child Aid”.  Tony Hawks este cunoscut în țara noastră prin cartea sa „Cum am jucat tenis cu moldovenii”. Fondul financiar, acumulat din vânzările acestei cărți, a constituit baza sprijinului financiar al centrului.

„Tony Hawks Center” este un centru medical destinat copiilor care suferă de boli cronice, proveniți din familii social vulnerabile.

Instalarea de colectoare solare avea un scop concret – diminuarea cheltuielilor pentru încălzirea centrului, precum și asigurarea lui cu apă fierbinte pentru necesitățile tehnice. Și mai ales – menținerea temperaturii optime în bazin, care este utilizat pentru procedurile medicale.
Medicul pediatru și directorul executiv al centrului, Diana Covalciuc, a spus că bazinul are o capacitate de mai bine de 40 m3 de apă.

În ziua în care era realizat acest reportaj, temperatura aerului din exterior s-a încălzit până la 6˚ Celsius. Bateriile solare, împreună cu încălzirea cu gaz, asigurau la ieșire temperatura apei de + 52˚C. „Apa, încălzită cu ajutorul panourilor solare, este suficientă pentru a umple piscina, - a zis directorul Centrului, - și pentru asigurarea cu apă caldă a clădirii. Însă, energia acumulată din panourile solare nu este suficientă și pentru încălzirea Centrului, de aceea este necesară conectarea încălzirii cu gaz”. În a doua jumătate a lunii martie, administrația centrului planifică deconectarea încălzirii cu gaz. Odată cu încălzirea aerului exterior și cu creșterea zilelor cu soare, energia panourilor solare va fi destulă pentru necesitățile tehnice ale clădirii.

Pentru a minimaliza la maximum pierderile de căldură, înainte de montarea panourilor solare, pereții și acoperișul centrului au fost izolați termic. Cheltuielile pentru încălzire, furnizarea de apă caldă și bazin s-au redus, aproximativ, în jumătate. În cele aproape 5 luni, în care funcționează sursa alternativă de căldură, Centrul a putut să economisească în jur de 10% din prețul cheltuielilor pentru asamblarea ei.

Diana Covalciuc i-a spus reporterului MyBusiness.md că suprafața totală încălzită a Centrului este de 300 metri pătrați. În plus, este încălzit puțin și subsolul clădirii, pentru ca să nu fie supus umezelii, cu o suprafață de 150 metri pătrați. „Acum, noi plătim pentru încălzire 5-6 mii de lei pe lună. Eu locuiesc într-o casă particulară, a cărei suprafață este de două ori mai mică decât cea a Centrului, fiind de aproximativ 150 m2, dar în lunile de iarnă plătim mai mult. Nu cu mult, dar mai mult”, - a precizat Diana Covalciuc.

Articol pregătit de MyBusiness.md

Cea mai răspândită greşeală a celor care ţin un training sau discută cu un grup de oameni este focusarea pe propriul discurs şi nu pe abilităţile cu care rămân cei instruiţi. Cum schimbi asta? Cum să transmiţi unei echipe abilităţi şi nu informaţie? Cum să faci aşa ca cei care te ascultă să obţină rezultate măsurabile ulterior?

Participă la Training pentru TRAINERI, un program format din partea teoretică şi exerciţii practice din care vei înţelege clar ce înseamnă a fi trainer şi cum să livrezi un training eficient.

Vezi AGENDA trainingului aici >>>

Ce înseamnă ToT?

Locul de unde vei prelua instrumente, tehnici şi strategii corecte de instruire a unui grup; vei învăţa să combini armonios toate elementele unui training calitativ - aranjare, logistică, captarea atenţiei, discurs, structură şi program, depăşirea situaţiilor dificile etc.; vei înţelege cum să transmiţi un mesaj aşa ca să-ţi influenţezi publicul, îndemnând la acţiuni concrete într-un anumit domeniu.

Potrivit nu doar pentru traineri

Un astfel de training este recomandat inclusiv directorilor de companii, în special în Moldova, unde firmele nu investesc prea mult în instruire externă şi antreprenorii îşi instruiesc singuri angajaţii. A preda angajaţilor tăi prin a da ordine e o strategie greşită, trebuie să ştii cum să livrezi informaţia aşa încât ea să fie percepută corect. Participă dacă eşti specialist în resurse umane, instruieşti şi comunici cu personalul companiei, dar şi dacă eşti student, tânăr implicat, care îşi asumă roluri de leadership şi trebuie să poată coordona eficient o echipă.  

Trainingul pentru TRAINERI este potrivit oricărui domeniu de activitate, iar participanţii vor intra în pielea unui trainer prin mai multe exerciţii practice şi pregătirea unei minisesiuni de training.

Înregistrează-te ACUM la Training pentru TRAINERI şi beneficiază de preţ redus >>>

“În plină eră informaţională a devenit crucial să poţi alege informaţia potrivită, dar mai ales s-o poţi livra. Spre deosebire de oratorie, care ţine strict de speaker, de controlul emoţiilor, savurarea procesului şi aplauze, trainingul înseamnă concentrarea atenţiei pe cei din faţa ta, pe rezultatele lor după ceea ce pleacă de la tine.” (Alexandru Bordea, trainer certificat CNFPA România).

Graff, una dintre cele mai cunoscute case de bijuterii de lux din lume, a expus anul acesta la BaselWorld, cel mai mare târg de ceasuri şi bijuterii la nivel global, un ceas executat numai din diamante al cărui preţ este de 40 de milioane de dolari. Aceasta este cea mai scumpă piesă expusă anul acesta la BaselWorld şi cel mai probabil îşi va găsi cumpărătorul în China, după cum au spus reprezentanţii companiei.

În total, piesa, care se numeşte Fascination, este alcătuită din diamante de aproape 153 de carate în timp ce în mijlocul piesei stă un diamant de 38 de carate. Diamantul central se poate scoate şi poate fi purtat ca inel. Piesa în întregime poate fi purtată şi ca un ceas şi ca o braţară, cadranul ceasului putând fi ascuns sub diamantul central.

“Dacă tot putem, de ce să nu facem ceva fabulos?”, îşi întreba ieri o reprezentantă a casei Graff grupul de vizitatori asiatici care asistau la o prezentare a piesei de 40 de milioane de dolari.

“Bună decizie!”, au replicat aproape în cor aceştia.

http://da.zf.ro/

 

Noi ştim că aţi redus bugetul. Aşa au făcut toţi. Iar cel mai mult are de suferit marketingul şi vânzările. E posibil în aceste condiţii de păstrat şi  de mărit cifra de afaceri?

Noi suntem convinşi că reducerea bugetului pentru departamentul comercial în cele mai multe companii este benefică. Aceasta este o nouă oportunitate de a aborda raţional resursele, de a asimila noi instrumente eficiente şi de a se extinde spre noi canale de vânzare. Desigur, dacă ştiţi cum.   

Pe data de 3-4 aprilie, Vă invităm la cel mai mare business-forum din Moldova, Sales&Marketing. Vă aşteaptă 2 zile non-stop de traininguri şi seminare pe vânzări şi marketing, de la cei mai buni business-traineri. Aceasta este o şansă pentru acei manageri şi   angajaţi ai unităţilor comerciale, care apreciază formatul „intensiv” de informaţie utilă în cel mai scurt timp.

Vedeţi site-ul evenimentului ->>>  

Cumpăraţi bilet la business-forum

La business-forum vor fi prezenţi autorii literaturei de business:  

 Aflaţi cine vor fi speakerii business-forumului ->>>

Înregistrarea la business-forum

Discuția cu directorul general al companiei Ambianța, vice-președintele Uniunii Producătorilor de Mobilă din Modlova Dorin Dumbrăveanu.

- În prima jumătate a lunii martie anului curent Ambianța a deschis un magazin de mobilă în capitala României. Este un eveniment unic sau o parte dintr-o campanie strategică?

Este, desigur, o parte din strategie, fiind chiar cea mai importantă. Este deja al șaselea magazin de pe teritoriul României care ne aparține. Astfel, noi colaborăm cu câteva rețele și distributori români, cum ar fi rețeaua de supermarketuri Dedeman, unde se vând nouă modele produse de noi.

În plus, avem birouri de vânzări în București, Brașov, Iași și Bacău. Planificăm să deschidem încă unul în vestul României.

De fapt, am ieșit pe piața românească în anul 2008 și prezența noastră acolo ne-a ajutat să trecem peste criza din 2009.

Tot atunci am încercat să ne dezvoltăm în sensul “opus”: am deschis un magazin în Odesa. Totuși, dacă în România condițiile de transportare a mărfurilor rămân stabile, în Ucraia acestea se schimbă mereu. Și fiecare vămuire se trasnforma într-o mare problemă. Deaccea, în doi ani noi a decis să renunțăm la această destinație.

- Dar piața moldovenească rămâne pentru Dvs. neschimbabilă?  

Desigur. Noi suntem legați de Moldova și producătorii de mobilă locali.

Compania noastră a fost fondată în anul 1999 în Chișinău și numită OOO “Anturaj-Nou”. În acea perioadă ea includea un departament de producție și câteva direții de activitate legate de acesta.

În anul 2001, în urma măririi volumului de producție și de vânzări, a apărut necesitatea de divizare a corporației existente în trei companii separate: OOO “Virtute Grup”, specializată pe aducerea materiei prime, OOO “Anturaj Nou” – activitatea căreia era orientată spre producția mobilei tapițate și tapițerie și OOO “Ambianța”, care răspunde pentru vânzarea și furnizarea mobilei. de relațiile cu clienții și de o serie întreagă de servicii.

Activitatea întregului grup e orientată spre producția mobilei în serie. Comenzile individuale, după părerea noastră, trebuie să fie realizate doar în cazuri particulare.

Din echipa noastră fac parte designeri, constructori, tehnologi, care știu la perfecție mărimile tip și ergonomia apartamentelor moderne. Ei caută pentru acestea soluții optime. Cu toate acestea, producția în serie este mai ieftină decât analogul acesteia, făcut la comandă.

Mărfurile noastră sunt orientată spre consumatori din clasa econom. Oferim spre vânzare absolut totul, în afară de mobilă tapițată: bucătării, dormitoare, garderobe și saloane, saltele ergonomice… Ne mândrim cu chicinete, care concurează cu succes cu cei mai mari producători din România.

Ne dezvoltăm în continuare și recent am trecut la prețuri pentru clasa medie.

- Conform datelor Biroului Național de Statistică, producția mobilei în Moldova în anul 2014, în comparație cu cel precedent, a crescut cu 7,4%. Totuși, luna decembrie 2014 a remarcat un indicator de 96% comparativ cu decembrie 2013. Cum ați putea să explicați aceste date din perspectiva înteprinderilor ce fac parte din UTM?

Noi am remarcat o dinamicitate similară. Până în luna octombrie a fost o creștere constantă. Iar în noiembrie-decembrie a avut loc o scădere bruscă. După părerea mea, factorul de influență de bază au fost banii de care duc lipsă vânzătorii de mere și prune și alți furnizori de produse agricole în Rusia. În plus, influențează și instabilitatea politică din țară, care mereu afectează vânzarea mărfurilor pe termen lung.

- Ce acțiuni întreprinde Uniunea Producătorilor de Mobilă pentru a ameliora situația pentru firmele sale?

În primul rând, UPM este o organizație tânără și abea începe să-și realizeze potențialele posibilități.

Primul proiect mare a fost construcția hipermarketului de mobilă MobiMall în Chișinău, unde sunt prezentate produse de la 10 membri ai Uniunii și a centrului comercial similar în Comrat, unde își dezvoltă activitatea 4 participanți ai alianței noastre. Aceasta a fost o decizie bună și acele companii, a căror producția este expusă în proiectele noastre comune, au remarcat imediat creșterea volumului de vânzări.

Anul trecut am participat la cea mai mare expoziție de mobilă din București. Pentru aceasta trebuie să aducem mulțumiri Ministerului economiei al RM, care a suportat o parte din cheltuieli.

În urma invitației din partea Guvernului, UPM a participat la dezvoltarea Nomenclaturii combinate de mărfuri, care a intrat în vigoare pe data de 1 ianuarie 2015 și a unit într-un singur document nomenclatura tarifară și statistică, precum și tariful vamal de import. Au fost luate în considerare și propunerile noastre: au fost reduse unele tarife la materia primă și semifabricate ce nu se produc în țară, iar altele au fost anulate.  

Anul curent, membrii UPM planifică să participe la expoziția de mobilă din România. Să luăm în considerare și faptul că România a mărit exportul de mobilă cu 70%!
 
Paralel, dezvoltăm proiectul de deschidere în București a centrului comercial de mobilă moldovenească sub marca noastră MobiMall. Este o sarcină complicată, dar suntem siguri că Uniunea noastră ve reuși să stârnească interesul și să găsească suportul din partea organelor de stat, atât a Moldovei, cât și a României.

Foto:
-    Dorin Dumbrăveanu;
-    Mobila de la Ambianța.

Articol pregătit de MyBusiness.md

În luna martie, compania autohtonă „Svepcos SRL”, care se ocupă cu producția de articole decorative din piatră, a împlinit 17 ani de activitate. Iar directorul ei, Mihail Lakirovici, timp de 47 de ani lucrează cu piatra decorativă, încă din anul 1968. Conform spuselor lui, el a „ridicat” în Chișinău uzina de prelucrare a pietrei „Azurit”. El, împreună cu alți specialiști, în anul 1984 punea din nou în funcțiune cariera de marmură de la Rușchița, România, care a fost abandonată încă din epoca romană – Ceaușescu a avut nevoie de marmură pentru construcția „Casei Poporului” din București. Prin urmare, administratorul întreprinderii mici „Svepcos” are destulă experiență în domeniu.

„Noi lucrăm cu marmura și granitul, - spune Mihail Lakirovici. – Puțin și cu onixul, - el e scump și este utilizat în scopuri decorative. Din el se realizează mese sau este folosit pentru baruri”. În spate la onix se plasează un sistem de iluminare, iar rezultatul constă într-o lumină difuză, foarte frumoasă și cu note sidefate.

„Piatra o procurăm în mod direct, - continuă directorul Svepcos, - fără intermediari. Eu știu unde și ce fel de piatră se găsește, în cadrul diferitelor rezerve naturale mondiale. Chiar și volumele lor”. În timpul anilor de lucru cu piatra decorativă, Mihail Lakirovici a învățat să recunoască „cu ochii închiși” marmura și granitul.

Întreprinderea achiziționează piatră din întreaga lume: Norvegia, Egipt, Iran, Finlanda, Brazilia, Italia, Spania, „Nu utilizăm doar piatra chinezească, - zice Svetlana Portnaia, designerul companiei. – Ei o prelucrează rău și ea în sine este de o calitate proastă – e cu pori. În pori intră umezeala și piatra se distruge rapid”.

De la producător, marmura și granitul ajung sub formă de fâșii tăiate, cu grosimea de 2 și de 3 centimetri. „După vămuire, metrul pătrat de „trei” costă 85-90 euro. „Doiul” – 75-80 euro, - spune Mihail Lakirovici. – Prețurile variază în funcție de țara din care a fost adusă piatra”.

Sortimentul de bază al comenzilor „Svepcos” constă din scări, pe ale căror trepte este utilizat materialul de trei centimetri, iar pe coloane – de doi centimetri; blaturile pentru bucătărie și pentru baie; pervazurile exterioare și interioare; șemineurile. Se comandă mai multă marmură decât granit. Se comandă și șemineuri, dar puține, căci un cămin clasic, calitativ costă 3,5 mii de euro.

Au fost și comenzi din străinătate – Italia și Germania. „Arhitecții noștri construiesc vile lângă București și Iași, - continuă Mihail Lakirovici. – Au venit la noi pentru comenzi. Dar taxele vamale interne măresc cu 30% prețurile pentru produsele noastre, de aceea pentru clienții români este mai convenabil să procure articolele din piatră decorativă de acasă, din România, dat fiind faptul că ei dispun de trei cariere proprii de granit și de marmură”.

Italia a comandat de la „Svepcos” scări de marmură, deși, în această țară, tradiția de prelucrare a marmurei datează mai bine de două mii de ani. Comanda din Germania a fost primită cu puțin timp în urmă. „La ei este foarte costisitoare forța de muncă, - zice Mihail Lakirovici, - de aceea, chiar și cu taxele noastre vamale și cu transportarea în Europa, a existat sens în plasarea la noi a comenzii. Nemții au comandat o podea de marmură și noi am figurat desenul pietrei astfel, încât acesta a coincis totalmente în timpul montării. Ei ne-au scris apoi că se creează impresia că podeaua ar fi fost făcută dintr-o singură placă de marmură”.

La „Svepcos” comandă blaturi din piatră firmele care comercializează mobilă italiană. Procesul de transportare a blaturilor de masă din Italia este cât se poate de anevoios – este costisitor și există probabilitatea de spargere în decursul călătoriei. Este mult mai sigur și mai ieftin ca ele să fie realizate pe loc, în Moldova. Iar calitatea este la nivel italienesc.

„Spațiul nostru de producție are o suprafață de 240 metri pătrați, dispune de polizoare și mașini de tăiat mari. Depozitul are aproximativ aceeași suprafață. În cadrul întreprinderii lucrează 5 angajați, toți fiind profesioniști, cu experiență de muncă. Cifra de afaceri anuală este de 2-2,5 milioane lei. Și, chiar și cu atâția lucrători, noi am fi putut produce de două ori mai mult”, - critică Mihail Lakirovici.

Ulterior, directorul a spus că întreprinderea activează cu o rentabilitate de 6%, iar 4% se depun. Dacă rentabilitatea este mai joasă, dispare întregul sens de a lucra. Atunci când Zinaida Greceanîi a ocupat funcția de prim-ministru, businessul mic a fost eliberat de impozitul pe venit de 12%, timp de doi ani. Iar următorii doi ani, întreprinderile mici plăteau o jumătate din acest procent. Pentru domeniul afacerilor mici, această perioadă a fost una fericită – „am putut să achiziționăm utilajele necesare, să ne re-echipăm spațiul de lucru și să procurăm materie primă”.

„Pentru noi contează să păstrăm prețurile mici, deoarece ne încurcă cei care nu plătesc impozite, - a spus directorul Svepcos. – Actualmente, au apărut numeroase firme mici care mai că nu lucrează în garajuri. Activează ilegal și, evident, nu plătesc impozite. Noi, însă, doar pe salarii plătim impozite a căror sumă este aproximativ o jumătate din valoarea lor (colectiv angajator și angajat). De aceea, la cei care lucrează ilegal și prețurile sunt mai mici. Dar și calitatea este mai joasă – ceea ce se observă și cu ochiul liber. Dar clientul, care se orientează doar după preț, preferă să procure de acolo unde este mai ieftin. Iar apoi vine la noi – faceți ceva cu scara, reparați-o! Dar nu o poți repara, trebuie schimbat totul. Dar situația financiară nu permite plata dublă, pentru scara stricată și pentru cea nouă, de aceea rămâne cea veche, realizată de către băieții cărora ar putea să le fie încredințată doar tăierea cotilețului”.

Articol pregătit de MyBusiness.md

Proprietarii de pisici, locuitori ai mediului urban, care își cresc animalele de companie în apartament, le limitează în mod semnificativ activitatea naturală. Pisicilor le este interzis să se cațere pe draperii, să-și ascută ghearele în locurile în care își doresc, să se joace cu frunzele plantelor de cameră. De aceea, este naturală dorința stăpânilor grijulii de a le compensa inconveniențele „forțate” prin amenajarea spațiului pentru joacă, pentru somn. Astfel, pe piață apar noi direcții ale cererii consumatorilor, pe care le observă oamenii întreprinzători și, în măsura posibilului, încep să le dezvolte activ, propunând noi tipuri de produse.

La fel s-a întâmplat și în familia Irinei și a lui Anatolie Pugaci, din capitală. Crescând pisici în apartament, inițial, soții au hotărât să realizeze manual un „loc de joacă” pentru motănași. Cuplul a fost atât de entuziasmat de crearea căsuțelor pentru pisici și a obiectelor destinate ascuțirii ghearelor, încât, cu timpul, simplul hobby comun a ieșit din limitele apartamentului și a crescut într-o interesantă afacere la domiciliu, cu șanse mari de evoluare pe viitor.

Dacă e să privim lucrurile mai detaliat, numeroși locuitori ai capitalei cresc în apartamentul lor o pisică sau două, sau chiar trei și, drept urmare, pe piață există o cerere pentru obiectele destinate ascuțirii ghearelor și casele pentru pisici. Pe parcursul unui an de activitate în acest domeniu, în portofoliul Irinei și al lui Anatolie Pugaci s-au adunat 17 variante de diverse complexe monolite și multifuncționale de căsuțe, precum și de obiecte pentru ascuțirea ghearelor, toate destinate pisicilor.

„Prima întrebare care ar putea apărea este de ce este nevoie de așa ceva? Dat fiind faptul că, precum ar fi o opinie comună a multora, dacă zici căsuțe pentru pisici – este vorba despre o simplă jucărie sau de un element al decorului pentru stăpânul în sine, căci pisica este o fire liberă, doarme unde vrea ea și își ascute ghearele pe unde apucă. De fapt, toate aceste imprevizibile, aparent, procese de selecție a locurilor „proprii” din apartament au loc din cauza faptului că pisica nu dispune de un spațiu multifuncțional propriu, care i-ar satisface toate nevoile. Eu nu insist asupra faptului că fiecare ar trebui să-și procure astfel de ustensile pentru animalele sale de companie, dar, pentru ca mobilierul să nu aibă de suferit, este suficientă procurarea unui suport destinat ascuțirii ghearelor. Motănașul se va obișnui cu un anumit loc și nu vor mai exista probleme legate de tapete sau mobilă”, - a zis Irina Pugaci pentru mybusiness.md.

Conform spuselor ei, în urmă cu un an, ea și cu soțul ei au hotărât să crească acasă două pisici de rasă scoțiană. Dat fiind faptul că ambii au aptitudini artistice, au hotărât să realizeze personal o căsuță pentru ele. În timp ce motănașii veneau din străinătate în familia nouă, Irina și Anatolie au decis că trebuie să facă ceva pentru micile vietăți, pentru ca ele să aibă un loc anumit ca să-și ascute ghearele, unde să se joace și unde să se odihnească. Desigur, prima variantă a fost creată luând în calcul interesele personale. În familia Pugaci locuiește și un câine, iar stăpânii planificau ca acea căsuța pentru pisici să fie amplasată într-un anumit loc, la bucătărie. Astfel, au creat totul singuri, iar motănașilor scoțieni le-a plăcut  „casa” realizată în Moldova. „Din prima fază ei și-au dat seama că acesta este teritoriul lor, că-și pot ascuți ghearele acolo, că se pot juca, pot sări și dormi. Apropo, primul nostru model s-a dovedit a fi foarte rezistent, în decursul unui an nu s-a stricat nimic și, se pare că, se va menține încă mult timp, dat fiind faptul că ne-am propus din start să facem doar lucruri calitative”, - a remarcat Irina. Ulterior, fiind curioși de existența cererii pentru astfel de produse, cuplul a postat pe site-ul de anunțuri fotografia casei pentru pisici. Și au început să sune proprietarii de pisici, care erau interesați dacă sunt și alte variante. Simțind interesul din partea potențialilor cumpărători, soții Pugaci au hotărât să realizeze o țeavă pentru ascuțitul ghearelor, cu un raft. Au încercat să posteze poza pe site-urile de socializare și iarăși au avut parte de succes în rândul utilizatorilor, iar modelul a fost vândut în decursul a două zile. Au mai confecționat un model, complicând puțin construcția și, la fel de repede, l-au și vândut. De aceea, cuplul a hotărât să amenajeze un atelier improvizat în una dintre camerele apartamentului, destinat ulterioarelor încercări artistice. Au procurat materialele necesare (iută, blană artificială, spumă de cauciuc, PFL, plăci agromerate) și, în timpul liber, au început să creeze variante ale căsuțelor pentru pisici. Irina  propune ideea, desenează schițele și realizează lucrul legat de spiralarea iutei, iar Anatolie proiectează și realizează partea tehnică.

„Procesul de realizare a căsuțelor pentru pisici este destul de solicitant, dar ne place mult. Dacă nu ne-ar fi plăcut, ne-am fi limitat la primul model, creat pentru animăluțele noastre.

Practic, noi facem totul în doi, iar volumul de lucru îl realizăm în raport egal. Totul, de la început și până la final, efectuăm manual. Cea mai complicată etapă constă în răsucirea iutei, pentru suportul destinat ascuțirii ghearelor, pe un stâlp cu înălțimea de un metru și jumătate și fixarea ei de acesta, astfel încât ea să nu se desprindă în timpul activității zilnice de ascuțire a ghearelor.

Treptat, ajungeam la construcții tot mai complicate (am adăugat o platformă, scări, spațiu pentru odihnă, am confecționat o căsuță-cutie pentru somn), ne-am corectat punctele „slabe” (de exemplu, am hotărât să fixăm jucăriile cu fire puternice de nailon). Și, de fiecare dată, fotografia cu un model nou o plasăm pe Internet. Astfel, cu timpul, am adunat un portofoliu destul de voluminos, în baza căruia și ni se adresează clienții prin intermediul rețelelor de socializare.

Prețurile pentru suporturile de ascuțit gheare și pentru căsuțe variază în funcție de cheltuielile pe materialele necesare, precum și de complexitatea și înălțimea modelului. De regulă, articolele costă între 300 și 3100 de lei.

Datorită faptului că a fost realizată o campanie de promovare pe rețelele de socializare, sunt mulți cei care știu de oferta noastră și ni se adresează direct. De regulă, comanda este realizată în termen de la două zile și până la o săptămână, în dependență de disponibilitatea noastră, căci avem doi copii, soțul lucrează, iar eu mă aflu în concediu de maternitate”.

Răspunzând la întrebarea legată de aspectul dacă ar putea munca la domiciliu să crească într-o afacere, Irina Pugaci a răspuns: „Ideea deschiderii a unei afaceri proprii de producție a suporturilor pentru ascuțirea ghearelor, a jucăriilor și a căsuțelor pentru pisici este vie și cât se poate de atrăgătoare prin faptul că necesită investiții inițiale minime, iar produsele pot fi comercializate și pe Internet. Poate că, atunci când copiii vor mai crește, ne vom gândi cu seriozitate la deschiderea unui atelier propriu și la transformarea hobby-ului într-o afacere veridică. Însă, dacă e să trecem la un alt nivel, aceasta ar genera un șir de întrebări organizaționale, va fi necesar un spațiu pentru atelier, brațe de muncă. Apar întrebări, de exemplu ce efect asupra calității și a prețurilo vor avea aceste schimbări, iar, deocamdată, nu avem răspunsuri”.

 

Luna aprilie 2015 va fi prima din ultimele decenii în care populaţia României va consuma gaze doar din producţie internă. Şi în industrie importurile vor fi extrem de mici, dacă vor fi, pentru că este suficient gaz pe piaţa locală.

Procentul de import de gaze pe piaţa reglementată pe care ANRE îl va aviza pentru aprilie este de 0%, iar următoarele luni vor fi , de asemenea, fără importuri, precizează, pentru ECONOMICA.NET, Niculae Havrileţ, preşedintele Autorităţii. Ar fi pentru prima dată în istoria ultimelor decenii când populaţia României se va alimenta 100% cu gazul produs intern.

„Aprilie, mai, apoi toată vara şi toamna acestui an, România va funcţiona fără gaze de import ruseşti. La această situaţie am ajuns în urma scăderii consumurilor specifice pe partea de industrie, dar şi a investiţiilor în eficienţă energetică”, spune Havrileţ.

ANRE primeşte nominalizările de import de la distribuitori şi transportatorul Transgaz, apoi avizează procentul oficial de import pentru acea lună. De trei ani, pe piaţa reglementată a consumatorilor casnici, procentul de import este de 2%, foarte mic, însă până şi acest mic import se va sista.

Piaţa gazelor pentru fabrici este, din 1 ianuarie, liberalizată în întregime. Firmele mari îşi pot aduce gaze din import la un preţ pe care îl negociază direct cu furnizorul, fără a mai fi nevoie de coşul reglementat de către ANRE. Însă, şi aceste importuri, dacă vor fi, sunt neînsemnate cantitativ, pentru că este suficient gaz pe piaţa internă.

Potrivit explicaţiilor oferite de Havrileţ, în ultimii ani, au scăzut considerabil consumurile marii industrii energofage, cum ar fi cea a îngrăşămintelor sau a sticlei, din motive de restrângere a pieţei dar şi prin investiţii în eficientizare energetică. Astfel, gazul produs intern a ajuns să fie suficient pentru acoperirea necesarului de consum, atât al fabricilor cât şi al populaţiei. Totuşi, până în prezent, importurile au existat, chiar dacă la niveluri mult reduse faţă de perioada antecriză. Astfel, până la liberalizarea totală din 1 ianuarie 2015, industria primea gaze la un coş ce conţinea 5% importuri, 10% în perioada de iarnă. Populaţia primeşte, de peste doi ani, gaze la un coş cu 2% importuri.

În prezent, consumul anual de gaze al României este de 10-11 miliarde de metri cubi anual, din care până la 400 de milioane de metri cubi reprezintă importuri. În 2007, consumul a fost de 18 miliarde de metri cubi, din care importuri circa 6 miliarde de metri cubi. Factura României de-atunci era de 4-5 miliarde de dolari anual. Acum, importatorii români plătesc până la 500 de milioane de dolari pe an.

1.000 de metri cubi de gaze ruseşti costă 380 de dolari. Gazele româneşti costă circa 200 de dolari pe mia de metri cubi. Piaţa consumatorilor casnici din România trebuie liberalizată total, potrivit angajamentelor luate de statul român în faţa FMI şi UE, până în 2018. La acel moment, preţul gazelor din intern trebuie să atingă convergenţa cu piaţa.

Producţia locală de gaze este asigurată, în cea mai mare parte, de Romgaz şi Petrom.

Dacă vreți să faceți un business și nu aveți nici cea mai vagă idee despre ce trebuie făcut, preluarea unei afaceri în franciză este soluția cea mai rapidă.

Cele mai multe afaceri au o taxă de intrare de până în 5.000 de euro și cu acest buget puteți aspira inclusiv la ”închirerea” unor mărci răsunătoare.

Un prim pont pentru cine vrea să intre pe această piață care generează venituri totale de peste 1,5 miliarde de euro: pe lângă taxa de franciză, trebuie luate în calcul și investițiile în închierea și amenajarea spațiului de vânzare, precum și costurile redevenței lunare (taxa pe care o plătiți pentru ”închiriea brandului”. În limbaj de specialitate, cel care preia o franciză se numeșe francizat, iar cel care o acordă este francizor.

Cei din urmă preferă, de regulă, o redevență lunară, procent din vânzări sau o contribuție directă la bugetul de marketing. În cazul Subway, lanț de restaurante fast food care în trei ani a ajuns la peste 20 de francize în România, taxa este 7.500 de euro, iar redevența lunară ajunge la 8% din vânzări.

Cele mai căutate francize vin din comerț, baruri, restaurante și cafenele

Principalele motoare ale acestui tip de business au fost comerțul și sectorul HoReCa (mai ales restaurantele, cafenelele și barurile) – aceste depășesc împreună 60% din piața locală a a francizelor. Peste 330 de francize funcționează în acest moment în România, potrivit companiei de consultanță Inventure Franchise Consulting care a editat împreună cu Ziarul Financiar un catalog al francizelor din România.

Un succes neobișnuit îl are brandul de spălătorii ecologice fără apă 111 Eleven One Waterless Carwash, lansat în România în 2007. Acesta numără acum aproape 100 de francize în țară și în străinătate. Taxa de franciză este de 3.000 de euro, fără costuri de marketing.

Printre cele mai ieftine și căutate francize din România sunt brandurile de simigerie și patiserie, precum Fornetti, ajuns la peste 600 de unități deschise în România. Taxa de franciză e de doar 500 de euro iar investiția inițială în stocul de marfă nu depășește 1.500 de euro.

O altă afacere din același segment care câștigă teren în ultima vreme este gogoșeria Fițoșica ajunsă la zece francize în mai multe orașe din România. Taxa de franciză este de 3.000 de euro, la aceasta adăugându-se o investiție inițială care variază între cinci și zece mii de euro (include și rulota în care este amplasată gogoșeria).

Cu pași mici, francizele cuprind și .ro

Un segment slab acoperit pe piața locală este cel al francizelor online, florăria digitală Floridelux.ro fiind unul dintre puținele exemple. Magazinul online a ajuns la șase francize deschise în țară și caută să se extindă în alte cinci mari orașe, precum Timișoara, Sibiu sau Constanța. Taxa de franciză este de 5.000 de euro, aproape un sfert din investiția inițială necesară.

Multe afaceri caută primul partener pentru franciză, așa cum este și situația magazinelor de proximitate 1 Minute pentru care taxa de intrare nu depășește 3.000 de euro. Cifra de afaceri a magazinelor brandului polonez totalizează 13 milioane de lei anul trecut, vânzări obținute în cele 12 unități proprii.

Deocamdată, specialiștii nu oferă un verdict în ceea ce privește strategia ideală de a investi într-o franciză: nu este cunsocut dacă e mai bine să vă asociați cu o marcă foarte extinsă în țară (număr de francize) sau cu una aflată la început de drum. De exemplu, retailerul de haine Celio care operează doar trei magazine în București și Iași caută parteneri pentru expansiunea în țară. În locul taxei inițiale, francizatul Celio trebuie să contribuie la bugetul de marketing cu 4% din vânzările proprii.

http://adevarulfinanciar.ro/