În Moldova, pentru moment, sunt înregistrate 9 parcuri industriale: Tracom (Chișinău); Răut (Bălți); Edineţ; Bioenergagro (Drochia); CAAN și Triveneta CAVI Development (Strășeni); Cimişlia; FAIP (Durlești); Comrat (compania-administrator Sud Invest Company SRL).  

În anul 2014 volumul vânzărilor a întreprinderilor-rezidente parcurilor date a constituit 452,5 milioane lei, ceea ce este cu 117% mai mult decât în anul 2013.

În 4 ani de activitate, în cadrul parurilor industriale s-au realizat investiții în sumă de 317,5 mln lei, s-au produs și comercializat mărfuri în sumă de 791,5 mln lei, au fost achitate impozite și taxe în sumă de 144,1 mln lei și au fost create 1234 locuri de muncă.

Acum patru ani în Moldova nu exista nici un parc. Mai mult decât atât, însăși ideea de creare a acestor aglomerate, care se propulsa activ de Ministerul Economiei, părea utopică.

Primul proiect de inițiere a parcului industrial moldovenesc a fost Tracom, care este amplasat pe teritoriul fostei uzine de tractoare din Chișinău (UTC), având suprafața totală de 32,26 ha.

Să ne reamintim că timp de zece ani conducerea statului nu găsea soluții în utilizarea acestui teritoriu amplasat în centrul Chișinăului. El nu servea la construcția blocurilor locative, astfel încât solul, pe parcursul a 50 ani de activitate a UTC, a absorbit prea multe deșeuri industriale. Tentative multianuale de a restabili acolo construcția tractoarelor beloruse au eșuat. Căutarea investorilor strategici, care ar fi procurat și ar fi amenajat acest teritoriu imens nu a dat nici un rezultat.  

Iar, luând în considerare situația economică din țară, “proiectul Tracom” a devenit pentru Moldova nu doar o sarcină locală, dar și una strategică: experiența pozitivă poate fi aplicată în toată Moldova, iar cea negativă luată drept exemplu de cum nu trebuie procedat.

În ajunul celei de-a patra aniversări de adoptare a Regulamentului Guvernului Nr.440 din 16.06.2011 de atribuire SA Tracom statutul de parc industrial, administratorul acestuia Vitalie Vrabie și-a chemat în vizită colegii – directorii structurilor, administratorii altor parcuri din Moldova: să prezinte ce a reușit să facă, să povestească despre planuri și perspective de viitor.

Tracom, în forma sa actuală, oferă impresii interesante acelor persoane care au fost aici acum câțiva ani și au văzut imaginea întreprinderii ruinate.

Timp de ultimii 4 ani pe teritoriul parcului a fost adus gaz, au fost restabilite instalațiile sanitare și conectate la rețeaua orașului. A fost modernizată și conexiunea telefonică. A fost construită o substație electrică cu puterea de 50 kWA. Reabilitată ramura feroviară. Deschise trei ieșiri – pentru transport și pentru pietoni. (Una din ele este echipată cu spălătorie auto pentru automobile și camioane). Se produc lucrări de plasare a asfaltului pe drumuri interne. 

Și, în pași mici apar pete colorate ale clădirilor restaurate, în care deja activează diverse companii de producție și servii.

“Au fost realizate 30 de licitații pentru a obține dreptul de a fi unul din reședinții parcului, - a povestit Vitalie Vrabie. – Au participat 80 de companii, dintre care au fost alese 39. Cheltuieli planificate – 50 mln euro, volumul anual al vânzărilor – 80 mln euro, vor fi create 1800 locuri de muncă”.

Între timp se observă următoarea dinamicitate. Dacă în anul 2012 în parc activau 273 lucrători, în 2013 numărul lor a crescut până la 414, în 2014 – 732. Volumul vânzărilor: 104 mln/160 mln/381 mln. Volumul investițiilor: 35 mln/134 mln/232 mln. Toate acestea au rezultat în ciuda crizei economice și politice din țară.

În prezent în parc se produc cabluri electrice, mobilă, sacuri pentru ciment și alte materiale granulare, haine medicale de unica folosință, piese turnate din fontă ș.a.  

Însă e mai important faptul că schema funcționează și poate fi dezvoltată în continuare.

Administrația Tracom deja a decis să realizeze cel mai dificil obiect: atelier de asamblare principal cu o suprafață totală de 35 mii m.p. “Investitori mare, - explică domnul Vrabie, - nu doresc să viziteze teritoriile neasamblate cum ar fi Greenfield sau Brownfield. Din experiența statelor vecine putem concluziona că ei ar fi în stare să producă și să asambleze utilaje, să angajeze persoane în prezența spațiilor moderne de producție, depozitare și oficii. Noi, pentru moment, nu avem posibilitatea să propunem acestea din lipsa de finanțare”.

Viceministrul economiei Tudor Copaci, care a fost prezent la întâlnire, a povestit că ministerul încearcă regulat să includă în proiectul bugetar al anului viitor 10-20 mln lei pentru dezvoltarea parcurilor industriale (cifra, totuși, nu poate impresiona, luând în considerare ultimele evenimente din viața financiară a Moldovei, - nota MyBusiness.md). Însă ministerul de finanțe blochează regulat aceste inițiative. Și doar anul trecut a fost stabilită o înțelegere cu ministerul dezvoltării regionale și construcțiilor, în rezultatul căreia din fondul dezvoltării regionale au fost oferite parcurilor industriale din Bălți și Edineț 26 mln lei.

În plus, mai sunt și fonduri pentru trafic și mediu, accesul la care este limitat.

Mai mult decât atât, e clar faptul că accesul la finanțare și la alte programe poate fi obținut doar în urma realizărilor făcute. Astfel, Tracom poate la fel lua rolul de indicator.

În urma întâlnirii, administratorii parcurilor industriale ale Moldovei au decis să creeze o asociație. Și, posibil, acordul de creare a acesteia va fi semnat spre sfârșitul lunii mai în cadrul întâlnirii cu ministrul economiei Stephane Bride.

Pe poză: Vitalie Vrabie

Articol pregătit de MyBusiness.md

Asociația antreprenorilor cu dizabilități din RM, „Abilități Europene Fără Limite”, și-a început activitatea în luna decembrie a anului trecut. Această denumire trezește uimirea tuturor celor care o aud, prin faptul că este inedită și specifică. Într-adevăr. Noua asociație nu se încadrează în direcția generală a organizațiilor care se ocupă de persoanele cu dizabilități din Moldova, în primul rând prin faptul că este orientată pe susținerea și dezvoltarea abilităților antreprenoriale.

„Auzim deseori fraza: „La noi în țară oamenii sănătoși nu riscă să-și deschidă o afacere, aici, însă...”. Membrii asociației noastre, care sunt doar zece, deocamdată, spulberă acest stereotip prin propriul exemplu de gestionare a unei afaceri. Dizabilitățile fizice ale omului nu sunt luate în calcul, atunci când există o inițiativă și dorința de a-ți dezvolta propriul business. În lume sunt numeroase persoane, inclusiv oameni de afaceri, care suferă de un anumit handicap”, - a zis președintele Asoțiației antreprenorilor cu dizabilități din RM, „Abilități Europene Fără Limite”, Irina Revin, pentru mybusiness.md.

Conform datelor organizațiilor de protecție socială, actualmente, în Moldova sunt înregistrate mai bine de 183 de mii de persoane cu dizabilități. „Cu regret, în societatea noastră astfel de oameni sunt lipsiți de inițiativă, se află într-un cocon de inacțiune sau în rol de persoană care cere. Cu toate acestea, mulți dintre ei nu și-au pierdut capacitatea de a lucra, iar acest aspect presupune faptul că ei ar putea fi de folos societății. Și nu este vorba doar despre faptul că ei ar putea face ceva cu mâinile sale. Cu o abordare corectă, reglând afacerea, aceasta poate fi gestionată. Contează să fie găsită o idee bună. Pentru aceasta este necesară dezvoltarea propriilor abilități, inclusiv a celor mentale, și nu în ultimul rând a celor de moralitate. Se pot schimba multe odată ce încerci să faci ceva, iar în Moldova există exemple reale de succes”, - a zis Irina Revin, a cărei poveste de viață reprezintă o confirmare a spuselor sale.

„Femeia de cristal” (Irina suferă de o boală rară – osteogeneză imperfectă), absolventă a două facultăți (are specializare de economist și IT manager) a reușit să-și construiască propria afacere practic de la zero. Actualmente, Irina Revin este directorul firmei de IT „Revin-pro”, care se ocupă de crearea de site-uri și aplicații, orientate pe piața externă.

„După absolvirea facultății am lucrat într-o agenție de publicitate. Iar într-un anumit moment am realizat faptul că nu mai vreau să lucrez pentru „un nene”, ci vreau să mă dezvolt și să lucrez pentru mine. Atunci când mi-am dat demisia, dispuneam o sumă de bani care mi-ar fi asigurat doar două luni de trai. De fapt, mă duceam nicăieri. Și am început să mă gândesc cu ce aș putea să mă ocup. Și s-a trezit creierul: „Trebuie să faci ceea ce știi și ce îți place”. Ca rezultat, am început să mă ocup de dezvoltarea site-urilor. Inițial, lucram ca și freelancer, preluam comenzi. Mai târziu, remarcând calitatea muncii, au început să mi se adreseze clienți din ce în ce mai importanți, în mare parte din străinătate. Acest aspect m-a determinat să mă gândesc la necesitatea obținerii de status de persoană juridică. Ca rezultat, la început mi-am înregistrat firma în America, iar după trei ani și jumătate – în Moldova. S-a dovedit a fi faptul că este mult mai simplu să îți înregistrezi firma în străinătate, decât acasă. Dacă în SUA întreaga înregistrare s-a desfășurat online (există semnătură și ștampilă electronică), atunci în Moldova a trebuit să trec pe la o multitudine de autorități, iar unele dintre ele se află în niște clădiri vechi, fără lift. Pentru o singură ștampilă trebuia să urc pe cârje scările risipite. În plus, nu primeam de la funcționari informații despre cum ar trebui să procedez în continuare”, - spune Irina.

Experiența personală, precum și întâlnirile cu antreprenorii din comunitatea de persoane cu dizabilități, care împărtășesc aceleași viziuni, au generat ideea că Moldova necesită o organizație care îi va ajuta pe tinerii antreprenori cu dizabilități. Ajutorul presupune consultanță juridică („legile sunt multe, dar trebuie să le înțelegi”), organizarea de traininguri, al căror scop este familiarizarea cu skillsurile de gestionare a unei afaceri (la nivel de bază), ghidarea tinerilor antreprenori în vederea scrierii planurilor de afacere, căutarea de fonduri preferențiale pentru proiect (cu rambursarea creditului pe termen de 5-10 ani).

Conform spuselor cofondatorului Asociației, Oxana Pișeanskaia, la momentul actual, acțiunile organizației sunt îndreptate spre căutarea de persoane întreprinzătoare, cu dizabilități, precum și fuziunea celor care au deja o afacere. „Suntem siguri de faptul că, din numărul total de persoane cu dizabilități din Moldova, există măcar o sută de oameni care își doresc să fie oameni de afaceri, dar nu le reușește, deoarece nu știu cum ar trebui să procedeze. Există multe persoane cu dizabilități fizice, dar care sunt specialiști cu studii superioare finalizate. Desigur, este o mare diferență dintre ceea ce știi tu să faci și abilitatea de a gestiona o afacere. Dar, având competențele necesare, unor astfel de oameni le va fi mai ușor să depindă de ei înșiși și să aibă o afacere proprie, decât să se „închine” angajatorilor, care angajează fără prea mult entuziasm persoanele cu handicap. Noi suntem dispuși să susținem astfel de persoane și să le împărtășim propria noastră experiență. În acest sens a și fost dezvoltat portalul abilitati.md, unde vor putea fi adresate întrebări și primite consultații”, - zice Oxana Pișeanskaia, care, pe lângă activitățile sociale, gestionează o mică întreprindere de contabilitate pentru ONG-uri. Apropo, Oxana a primit destule refuzuri de angajare, explicația cărora era una banală: condițiile de muncă nu erau adaptate pentru lucrătorii cu dizabilități.

În opinia Irinei Revin, antreprenorii cu dizabilități se ciocnesc de aceleași probleme ca și restul, dar se adaugă dificultăți asociate (lipsa de rampe și alte condiții necesare, procesul lung de înregistrare, mersul la autorități, nivelul scăzut de informare), care nu-i permit unei persoane să-și organizeze activitatea într-un mod confortabil.

„Aderând la Asociația de antreprenori, care lucrează și plătesc impozite la stat, ei vor putea deja să întrebe statul de ce nu sunt create condițiile necesare pentru adaptarea socială, dar nu să-i ceară ajutorul. În ceea ce privește legislația, totul e cât se poate de ok, dar nu există instrumente care ar și implementa aceste frumoase legi. De aceea pe ordinea de zi se află crearea de lobby, care ar putea promova în Parlament interesele oamenilor cu dizabilități”, - zice dânsa.

Membrii Asociației consideră că există numeroase direcții diferite, în care își pot desfășura activitatea antreprenorii cu dizabilități, dacă și-o doresc. De exemplu, producția de îmbrăcăminte, încălțăminte și alte produse de consum în masă, domeniul designului, servicii de consulting pe Internet, traininguri și programe de formare, care permit schimbul de experiență cu alte persoane, care se ciocnesc de probleme similare, serviciile saloanelor de înfrumusețare. Ca și exemplu a fost menționată antreprenoarea Mariana Andrușoi din Ceadîr-Lunga, care a început prin furnizarea de servicii de manichiură la domiciliu, iar acum se pregătește de deschiderea propriului salon.

 

Autor: Svetlana Șalberova

Articol pregătit de MyBusiness.md

Pe cea mai mare piață de flori (str. Bănulescu Bodoni) apar tot mai multe flori moldovenești care reușesc să înlăture concurența celor importate, produse în cadrul licitațiilor de flori din Amsterdam (Olanda).

În câteva buticuri își realizează vânzări însăși producătorii. Însă, floriștii sunt persoane timide care, fie nu doresc să povestească despre afacerile lor, fie o fac fără tragere de inimă. Totuși, am reușit să discutăm cu unul din ei.

Co-proprietarul gospodăriei țărănești din satul Bardar, raionul Ialoveli, Tamara și-a dedicat 20 de ani din viață floriculturii. Tot aici e implicat și soțul ei. O seră mică construită dintr-un carcas de lemn acoperit cu o peliculă e situată în grădina casei (aria totală a suprafeței, ce include casa, este de 10 acri). Familia reușește să-și dezvolte afacerea individual, fără a angaja alți lucrători, deși este ocupată de dimineață până seară. În afară de lucrul în seră, Tamara o dată în două zile își vinde flori în butic. O înlocuiesc realizatorii care lucrează noaptea. În activitatea dată sunt implicate și rudele Tamarei, care sunt proprietarii altor sere. Iar fratele ei a creat prima din Moldova afacere privată de creștere a lalelelor.  

Tamara, deși a absolvit facultatea de contabilitate, a devenit florist, asimilând toate particularitățile de creștere a acestor plante frumoase. Totuși, prima specializare a ajutat-o să ducă evidența contabilă gospodăriei țărănești individual. Ea afirmă că florile pot fi vândute pe tot parcursul anului. Doar că iarna acestea necesită mai multe cheltuieli. Astfel, pentru ca prețurile de iarnă să nu fie prea ridicate, costul inițial este calculat în baza cheltuielilor anuale. Iarna aici sunt crescute lalele, garofițe, alstromerii (care seamănă cu lalele de diferite culori).

De exemplu, alstromeriile nu-și scimbă prețul atât iarna, cât și vara – 15-20 lei bucata (răsăduri sunt din Olanda). Cel mai mult variază prețuri pentru lalele. În prezent, când acestea înfloresc în zone deschise, ele se vând câte 5-7 lei bucata, iarna – câte 15-20 lei. Însă totul depinde de soiul și calitatea produsului. Lalelele creează, de obicei, cele mai multe probleme.

În ultimul timp floriștii naționali tot mai mult preferă cepe de lalele olandeze, pe care le procură de la importatori locali pentru 4-10 lei bucata sau chiar și mai scump. Soiurile moldovenești includ doar pe cele roșii, care sunt destul de simple și, respectiv, mai rar cerute. Clienții mereu doresc ceva mai original.

- Cel mai dificil e să ghicești care va fi soiul și culoarea lalelelor care va fi cea mai cerută pe piață, - afirmă Tamara. – Totul depinde de culoarea recent intrată în modă. Când designerii propuneau haine galbene, lalele galbene erau vândute în primul rând. Mereu tindem să producem soiuri noi, însă ceea ce se vinde anul curent poate să nu mai fie cerut în viitor. Apropo, lalelele anului dat deja se termină.

Consumatorii iubesc flori de sezon. Unii floriști cresc în sere ghiocei – mari și frumoși – din cepe olandeze. Mi-a venit și mie ideea să le plantez, însă în acest caz aș fi fost nevoită să construiesc încă o seră mică. Nu mai vreau să investesc bani.

Dacă a venit timpul narciselor, acestea se vând cel mai bine. Cum apar crini, clienții își orientează preferințele asupra lor. Crinii mei cresc afară. Par a fi o plantă simplă, care se dezvoltă repede, dar, când am plantat rădăcini, în al doilea an erau puține și doar în al treilea s-au răspândit. După vor apărea bujori. La sfârșitul lunii mai va înflori eustoma (trandafir irlandez) și se va ține până la sfârșitul lunii noiembrie (răsad pentru ea este, la fel, din Olanda). Deoarece acestea sunt flori ce preferă căldura, nu pot fi crescute iarna. Vara vor apărea romanițe, iris, trandafiri. Toamna – multe soiuri de crizanteme (inclusiv și cele coreene). În total producem pe an 15 soiuri de flori.

În trecut creșteam și iarna trandafiri moldovenești. Însă aveam multe cheltuieli nejustificate. Acum le producem doar în perioada caldă a anului. Putem să pregătim totul din timp pentru ca ei să apară mai repede pe piață. Însă conumatorii preferă trandafiri aduși din Olanda, chiar dacă aceștia sunt mai scumpi. Oamenii apreciază faptul că ei sunt înalți, de aceeași lungime, având o tulpină groasă și corole de aceeași mărime. Iar trandafiri moldovenești nu sunt atât de înalți, doar cei roșii ajung până la lungimea de 1,2 m, însă sunt tardivi. În Olanda trandafiri sunt crescuți în respectarea anumitor reguli, care în Moldova nu se aplică. Totuși, în ciuda cererii, nu vând trandafiri importați deoarece îi cresc pe ai mei. În plus, nu vreau să mă ocup de import. În afară de flori standarde, vindem și surfini (este un hibrid între petunii, care se diferențiază prin tulpine mari și corole bogate – rezultă o cascadă de flori) în oale pentru balcoane. Pentru acestea procurăm răsad în Moldova și le creștem în seră.

Este tot mai greu de a menține afacerea din cauza unei concurențe mari, ce include și flori importate. Oamenii sunt obișnuit cu importul și rămân surprinși de fiecare dată când află că florile din buticul meu sunt crescute în Moldova. Afacerea a fost interesantă în perioada când clienții așteptau florile să fie transportate din sate. Așa a fost în perioada când fratele meu a început să crească lalele: consumatorii îl așteptau să aducă pentru a doua oară flori. Însă el are deja 75 ani și nu mai are posibilitatea să se ocupe de afacera dată. Doar este o muncă grea, - a mărturisit floristul.

Tamara, în așteptarea clienților, niciodată nu pierde timpul: face buchete la comandă  sau coronițe de flori pentru mirese. În timp ce își descria meseria, plasa o floare după alta într-o nouă coroniță albă pentru mireasă.  

Articol pregătit de MyBusiness.md

Puterea financiară a Beijingului dă băncilor chineze forţa de a-i împinge pe rivalii americani de pe poziţiile de jucători dominanţi pe scena financiară globală.

Cea mai recentă dovadă a forţei instituţiilor financiare din China este clasamentul Forbes al celor mai mari companii din lume. În ediţia din acest an, pentru prima dată, cele mai mari patru bănci din China ocupă primele poziţii în acest top. Industrial and Commercial Bank of China a păstrat primul loc pentru al treilea an consecutiv, în timp ce Bank of China a urcat cinci poziţii până pe patru. Locurile doi şi trei sunt ocupate de China Construction Bank şi Agricultural Bank of China.

Statele Unite şi China domină în continuare lumea globală a businessului, însă China, deşi deţine jumătate din poziţiile ocupate de companiile americane în clasamentul Forbes, a adăugat mai multe poziţii decât orice altă ţară din lume.

Câştigurile raportate de băncile din cea de-a doua economie ca mărime din lume ilustrează clar ameninţarea pe care acestea o prezintă la adresa instituţiilor financiare americane, potrivit analistului Dick Bove de la Rafferty Capital Markets, citat de CNBC. Băncile chinezeşti au posibilitatea să-şi majoreze rapid activele datorită politicii guvernului chinez, care şi-a redus cerinţele privitoare la rezervele obligatorii. În schimb, Statele Unite urmează în continuare o politică de restrângere a operaţiunilor celor mai mari bănci ale ţării. O comparaţie între activele celor mai mari patru bănci americane, JP Morgan Chase, Citi­group, Bank of America şi Wells Fargo şi rivalele chineze ale acestora, Industrial and Commercial Bank of China, China Construction Bank, Agricultural Bank of China şi Bank of China, redă o imagine sumbră pentru băncile din cea mai mare economie a lumii.

În 2004, tabăra americană avea active cu 200% mai mari ca valoare comparativ cu cea chineză şi profit net cu 339% mai mare. Acum, procentele sunt 71,6 şi 50,8.

Scăderea accentuată este rezultatul direct al eforturilor autorităţilor americane de a restricţiona operaţiunile băncilor prin ceea ce unii analişti consideră a fi reglementare excesivă.

În ultimii ani, băncile chineze au devenit din ce în ce mai active la nivel mondial la capitolul achiziţii sau finanţări de achiziţii în domenii variind de la cel bancar la cel imobiliar şi transport. La începutul acestui an, Industrial and Commercial Bank of China anunţa finalizarea achiziţiei a 60% din Standard Bank cu sediul în Londra.

La rândul lor, Bank of China şi China Merchants Bank pun la punct o facilitate de creditare de aproximativ 800 milioane de dolari pentru a finanţa achiziţionarea de către un consorţiu chinez a companiei OmniVision Technologies, listată în SUA.

Totuşi, băncile chineze se confruntă la rândul lor cu o serie de probleme. Cea mai mare este legată de creşterea volumului de credite „toxice“. Potrivit Bloomberg, cele mai mari cinci bănci ale Chinei riscă să se confrunte în acest an cu cea mai slabă creştere a profitului din ultimul deceniu. Rezultatele pe primul trimestru au indicat un avans al creditelor neperformante.

http://www.zf.ro/

 

Cafeaua de specialitate este o tendinta care a luat amploare la nivel mondial. In SUA, orice local care se respecta iti propune asa ceva in meniu, iar asta a facut ca in 2014 consumul de cafea de specialitate sa-l depaseasca pe cel de cafea comerciala, spune Andrei Simion, co-fondator Guido Coffee.

Antreprenorul vorbeste despre inceputurile aparte pe care le-a avut cu cafeaua de specialitate, dar si despre mica prajitorie pe care a pus-o pe picioare alaturi de multicampioana nationala si locul 6 mondial la "Coffee in good spirits", Floriana Vlaicu.

A descoperit aroma cafelei adevarate in Grecia, dupa care a decis ca avem de invatat de la greci.

A adus in Romania cativa traineri din insorita tara si, in timp ce parcurgea toate cursurile de specialitate, a investit 80.000 de euro in ceea ce urma sa devina prajitoria "Guido Coffee".

Aduce cafele din zece tari din America Centrala si de Sud, Africa si Asia, dar nu asta e ceea ce ii da plusvaloare afacerii sale.

"Selectam anumite microloturi din aceste tari care au caracteristici diferite, specifice zonei si metodei de procesare", explica antreprenorul si iubitorul de cafea Adrian Simion, intr-un interviu acordat Business24.

Cum ati descoperit dumneavoastra gustul adevaratei cafele?

Prima data am gustat in Viena, acum 10 ani, o cafea care era superioara fata de ce gaseam in Romania.

Pana atunci nu eram un consumator de cafea.

In 2013 am vizitat Atena unde am fost in mai multe localuri cu cafea de specialitate. Acolo am gustat cafele cu arome naturale foarte diferite intre ele si care lasau un retrogust prelung. Am fost impresionat de faptul ca pana atunci nici nu stiam ca exista asa ceva.

Cursurile au fost efectuate la noi imediat dupa instalarea echipamentelor cu traineri din Grecia, dupa care a urmat o lunga perioada de testare a profilelor si a comportamentului cafeleleor noastre in diferite metode de preparare.

Cum v-ati gandit sa puneti bazele unei prajitorii in Bucuresti?

Pasiunea pentru cafea m-a determinat sa incep, chiar daca inainte am lucrat in domenii complet diferite.

Preparam de mai mult timp espresso acasa si experienta din Atena m-a convins sa aduc si in Romania astfel de cafele, atat pentru consumul de acasa cat si pentru HoReCa.

Cine este partenerul dumneavoastra de afaceri? Spuneti-ne mai multe despre ea si despre pasiunile pe care le aveti in comun.

Floriana Vlaicu este cel mai pasionat om de cafea pe care l-am cunoscut vreodata.

Este multicampioana nationala si locul 6 mondial la "Coffee in good spirits", o disciplina de preparare a cafelei impreuna cu bauturi spirtoase.

De asemenea este cofondatoare a Bucharest School of Coffee, loc in care am si cunoscut-o.

Pasiunea pentru cafea si dorinta de a o impartasi ne-a apropiat si dupa cateva discutii ne-am dat sema ca ne completam reciproc si am hotarat sa deschidem Guido Coffee, magazin, prajitorie si scoala de cafea.

Ce cafele aduceti la noi in tara?

Aducem cafele din 10 tari din America Centrala si de Sud, Africa si Asia. Din tari precum Panama sau Etipoia avem cate 2 sau 3 sortimente.

Insa nu este vorba doar despre tarile de origine, cat despre faptul ca selectam anumite microloturi din aceste tari care au caracteristici diferite, specifice zonei si metodei de procesare.

Pentru fiecare sortiment facem numeroaste teste pentru a ajunge la profilul de prajire care scoate in evidenta aceste caracteristici si cele mai bune arome.

Cate astfel de prajitorii are Romania?

Sunt mai multe prajitorii care folosesc cafea de origine, insa prajitorii cu cafea de specialitate sunt mai putin de 10 in toata tara.

Spuneati ca investitia a fost de 80.000 de euro. In ce a constat aceasta investitie?

Ne-am propus de la inceput sa avem cele mai bune echipamente, atat pentru prajit cat si pentru preparat.

In consecinta, cea mai mare parte din investitie a mers catre echipamente, cafea si accesorii aferente, dar si in amenajare si promovare.

In cat timp sperati ca veti recupera investitia?

Este greu de estimat pentru ca dezvoltarea afacerii este mult mai importanta acum.

Ne dorim ramanem un reper pentru calitatea cafelelor noastre si asta insemna o investitie mare de resurse in cercetare si dezvoltare.

Ce ne puteti spune despre aceasta tendinta a localurilor din afara de a alege sa le ofere clientilor o altfel de cafea?

Cafeaua de specialitate este un trend mondial care a luat o amploare foarte mare in ultimii ani. 2014 este primul an in care in SUA consumul de cafea de specialitate a depasit consumul de cafea comerciala.

In afara astfel de localuri sunt vanate de consumatori si se organizeaza asa numitele "coffee tours" in jurul acestora.

Are potential si Romania pentru astfel de optiuni?

Cu siguranta. Atata timp cat produsul oferit clientilor este net superior, ma astept ca in urmatorii ani ca din ce in ce mai multe localuri sa-si indrepte atentia catre cafeaua de specialitate.

In mod clar atentia catre calitate este un diferentiator foarte important si odata cu cresterea nivelului de educatie al consumatorilor pentru cafea, localurile vor veni in intampinarea cererii.

Primul local cu care ati colaborat ii apartine lui Chef Foa. Cum ati intrat in contact cu el?

Primul local cu care am colaborat pornind de la consultanta si training pana la echipamente si bineinteles cafea a fost M60, o cafenea situata pe Str. Mendelev.

O partenera a lui Chef Foa a intrat intr-o zi in magazin, dorindu-si o cafea mai buna pentru Stradale, un restaurant cu produse deosebite.

Cred ca degustarea pe care am organizat-o pentru ei a reusit sa ii convinga. In mai putin de o luna a fost organizat evenimentul de deschidere si de atunci atat clientii cat si echipa de acolo sunt foarte multumiti de alegere.

Cum ati caracteriza primul an de activitate pentru GUIDO?

Mai avem doua luni pana sa implinim 1 an si cred ca dincolo de idee si pasiune, in spatele Guido Coffee sta foarte multa munca.

Efortul s-a indreptat pentru cresterea brand-ului prin produse de calitate si educatie.

Experimentam constant cu cafele noi, metode de preparare si in acelasi timp dezvoltam produse noi pe care dorim sa le scoatem pe piata cat mai curand.

Ce planuri de business aveti?

Asa cum am spus, cel mai important aspect pentru noi este dezvoltarea. In curand vom mari capacitatea de productie si dorim sa ne marim echipa cu oameni la fel de pasionati ca si noi.

De asemenea urmeaza sa ne ajunga un espressor foarte performant, care ofera posibilitatea de a experimenta diferite moduri de extractie, primul de acest fel in Bucuresti.

Astfel ajungem la cercetare care este una din liniile noastre de dezvoltare foarte importante.

Nu in ultimul rand dorim sa ne imbunatatim prezenta pe piata in mai multe localuri si la evenimente.

http://www.business24.ro/

 

Chişinău, 7 mai /MOLDPRES/. Angajatorii care vor refuza să încheie un contract de muncă cu o persoană cu dizabilităţi, ce dispune de recomandări, vor fi amendaţi. Prevederea este inclusă într-un proiect de lege care a fost adoptat astăzi de Parlament în lectura a doua, informează MOLDPRES.

Potrivit proiectului, amenda în aceste cazuri va ajunge pînă la șapte mii de lei. Documentul mai prevede aplicarea unor amenzi de pînă la zece mii de lei pentru încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor cu dizabilități.

Amenzi de pînă la opt mii de lei vor fi aplicate şi pentru neamenajarea mijloacelor de transport în comun, astfel încît acestea să poată fi folosite de către persoane cu nevoi speciale.

Legea urmează să intre în vigoare la data publicării, cu excepția unor articole.

Radu Savopol, designer de interior şi arhitect care a creat brandul de puburi Old Nick, prezent în Sinaia şi în Bucureşti, va des­chi­de în luna mai a treia cafenea „5 to go“, concept care promovează ideea comercializării oricărui produs din portofoliu cu 5 lei. Noua cafenea va fi amplasată în zona Unirii, lângă hotelul Horoscop, şi va presupune o investiţie de 15.000 de euro. Unitatea va fi deschisă la circa două luni de la inaugurarea celei de-a doua cafenele, din Pache Protopopescu.

Prima cafenea „5 to go“ a fost deschisă la începutul anului, iar până la finalul lui 2015 antreprenorul vrea să deschidă şapte astfel de unităţi doar în Bucureşti.

„Toate cafenelele respectă con­cep­tual «5 to go», astfel că orice produs costă cinci lei. A treia cafenea, care urmează să fie deschisă în zona Piaţa Unirii, va necesita o investiţie de 15.000 de euro. Prima cafenea nu a ajuns la maturitate deplină, astfel că abia în următoarele trei luni putem trage o concluzie în privinţa profitabilităţii. Dar, în prezent, în prima cafenea „5 to go“ intră 200-250 de clienţi pe zi, iar bonul mediu este de 9-13 lei“, spun reprezentanţii „5 to go“. Astfel, prima cafenea a brandului „5 to go“, din Piaţa La­hovari, ajunge la vânzări medii de mi­nimum 1.800 de lei pe zi, potrivit calculelor ZF.

Fiecare unitate „5 to go“ are în pre­zent doi angajaţi (barista de meserie), care prepară în fiecare zi băuturi pe bază de cafea, fresh-uri sau iaurturi cu cereale. Cafeneaua mai co­mer­cia­lizează şi produse de patiserie sau „minuturi“ realizate chiar în bucă­tăria Old Nick Pub (deţinut de Radu Savopol), băuturi răcoritoare şi băuturi de sezon (limonade sau smoothie-uri).

„Cea mai mare problemă întâmpinată până acum este găsirea unor spaţii comerciale bine poziţionate şi la un preţ corect şi decent. Ne gândim şi la extindere în alte oraşe, însă această opţiune este prevăzută în planul nostru de dezvoltare pentru 2016“, mai spun reprezentanţii 5 to go.

Old Nick Bar Caffe SRL, entitatea juridică ce administrează conceptul Old Nick Pub, brandul „La cafenea” (din Sinaia), „5 to go“ şi firma de design no.9, a avut în 2013 afaceri de peste 400.000 de euro şi pierderi de circa 43.000 de euro (cu 50% mai mici ca anul precedent), potrivit datelor de la Ministerul de Finanţe.

http://www.zf.ro/

 

Moldova poate deveni un jucător important pe piaţa internaţională a vinurilor. Asta spun experţii din Statele Unite ale Americii, după ce au participat la două degustări specializate ale „Wine of Moldova”, organizate pe 28 aprilie a.c. în Astor Center, la New York. Participanții la evenimente, reprezentanţi ai presei și importatori americani de vinuri, au fost  impresionațide tradiţiile vinicole moldoveneşti, de calitatea și stilul vinurilor din Moldova, împărtășindu-și descoperirile  pe importante platforme online.  Formatorii de opinie au afirmat că vinurile noastre de calitate răspund tendințelor de consum de pe piața americană și sunt foarte atractive pentru proiectele comerciale din domeniu. Pe lângă curiozitatea americanilor pentru originea vinurilor, desemnate ca „cel mai bine ascuns secret al Europei vinicole” (”Europe’s best kept secret”)  aceștia au catalogat drept excepţional raportul preţ-calitate al produselor noastre.  

„Wine of Moldova”, în scrierile jurnaliştilor specializați în domeniul vinurilor

„Vinurile moldoveneşti sunt în mare parte prelucrate manual şi sunt create pentru a rezista în faţa sticlelor scumpe”, notează în revista Luxury Web Magazine, Morton Hochstein.

Şi renumitul blogger Lyra Mag a menţionat că a participat la eveniment şi a afirmat că „tot ce am gustat a fost delicios, începând cu vinuri sofisticate şi complexe, până la cele care pot fi consumate la masă în fiecare zi”.

Beth Willard, manager al unui mare importator de vinuri din Marea Britanie și autor pentru The Drinks Business, revistă care înregistrează peste 100 de mii de vizitatori unici lunar, a descris profilul calitativ al vinurilor din Moldova și a invitat consumatorii să ne descopere ţara şi vinurile noastre.

„Acum este timpul să învăţam despre istoria îndelungată a acestei ţări, să-i cunoaştem pe oamenii pasionaţi şi deschişi la suflet, dar cea mai importantă este dragostea pentru vinurile sale”, scrie Beth Willard.

Alături de jurnalişti şi bloggeri, la cele două degustări din New York au participat peste 150 de importatori, distribuitori, sommelieri şi oficiali importanţi, care au degustat vinurile de la 13 producători din Moldova. Peste 50 de vinuri liniștite şi spumante au fost propuse în degustarea comentată și ulterior – într-o degustare liberă pentru profesioniști.

Diplomaţii moldoveni promovează vinurile noastre

La New York, cu un mesaj de susţinere a venit şi Vlad Lupan, ambasadorul Misiunii permanente a Republicii Moldova la Organizaţia Naţiunilor Unite. Oficialul a menţionat pe un site de socializare că a continuat seria evenimentelor de promovarea a vinurilor noastre în SUA,  organizând o prezentare şi pentru omologii săi din Grupul Est-European al ONU, două zile mai târziu. „Mulţi dintre ei au mai gustat vinul nostru, însă au rămas impresionaţi şi de această dată. Când au aflat că vinurile din Republica Moldova au ajuns în sistemul Duty Free diplomatic, au promis să ne ofere sprijin prin… cumpărături. Prietenii la nevoie se cunosc”, a notat Vlad Lupan.

Noi proiecte comerciale ale vinificatorilor din Moldova, inițiate la New York

Vizita vinificatorilor moldoveni în SUA se încadrează în campania integrată de comunicare pe piaţa din  SUA, inițiată ca urmare a vizitei Secretarului General de Stat John Kerry, din 2013. Aceasta a dat un imbold puternic în promovarea vinurilor noastre pe piaţa americană, prima misiune de afaceri fiind organizată în august 2014 și urmată de o campanie dinamică de PR printre liderii de opinie americani. Astfel, doar în ultimul an, 22 de importatori americani au manifestat interes pentru vinurile noastre, iar pe parcursul anului 2014  au reuşit să comercializeze pe teritoriul SUA peste o jumătate de milion de litri de vin moldovenesc. La vinăriile cu experiență de lucru în SUA s-au aliniat alți 4 noi exportatori, care au identificat parteneri comerciali și implementează programe de promovare ambițioase. Producătorii de vin au reușit să introducă vinurile lor în prestigioase magazine specializate, printre care și Astor Center din New York, în care poate fi cumpărat vinul Feteasca Albă din Moldova.

Dumitru Munteanu, directorul ONVV: „Wine of Moldova are toate şansele să devină un jucător important pe piaţa vinurilor din SUA – actualmente cea mai mare de pe glob. Aceste două degustări răspund așteptărilor noastre și confirmă ambițiile comerciale ale vinificatorilor moldoveni. În urma acestor evenimente, cu siguranţă vinificatorii noştri vor stabili noi parteneriate de afaceri şi îşi vor spori exporturile, aşa cum s-a întâmplat şi în anul 2013, după vizita Secretarului de Stat.”

Evenimentele de la New York au fost organizate de Oficiul Național al Viei și Vinului, cu susținerea partenerului său strategic  proiectul USAID Creșterea Competitivității și Dezvoltarea Întreprinderilor II (CEED II) și cu suportul programului ”The Special American Business Internship trening” (SABIT) al Guvernului SUA. Organizarea evenimentelor face parte dintr-o amplă campanie de promovare a brandului de țară ”Wine of Moldova” pe cele mai importante piețe internaționale, care a fost lansată în 2014.

Despre Oficiul Național al Viei și Vinului

Oficiul Național al Viei și Vinului (ONVV) este o instituție publică, organizată printr-un parteneriat public-privat în domeniul implementării de politici în industria vitivinicolă, creat în rezultatul unui amplu proces de reformă legislativă în sectorul vitivinicol. Printre obiectivele de bază ale ONVV se numără diversificarea piețelor de desfacere și promovarea vinurilor moldovenești, prin programul național și brandul național vinicol “Wine of Moldova. A legend alive”.

Proiectul Competitivitatea Agricolă și Dezvoltarea Întreprinderilor (ACED) a organizat pe 14 mai 2015 ziua câmpului cu tema ”Înființarea plantațiilor de afine”, în apropierea satului Dolna, Raionul Strășeni, unde acest fruct bacifer a fost plantat pe o suprafață de 10 hectare – aceasta fiind prima plantație de afine din Moldova, comunică Agroconect.

Evenimentul a avut loc pe terenurile companiei Lolly Berry SRL, cu participarea a peste 80 de producători de pomușoare și fructe, consultanți, oameni de afaceri, funcționari ai direcțiilor de stat pentru probleme agricole, jurnaliști și reprezentanți ai Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID) și Corporației Provocările Mileniului (MCC), cele două organizații americane care finanțează Proiectul ACED.

În cadrul părții teoretice, Parascovia Sava, doctor în agricultură la Institutul Științifico-Practic de Horticultură și Tehnologii Alimentare a Moldovei (IȘPHTA), a prezentat informații despre importanța culturii afinelor, calitățile fitoterapeutice, calitatea și parametrii fructelor, particularitățile de producere în câmp deschis și în sere, precum și soiurile din colecția Institutului. Ea a oferit și exemple de producere a afinelor în alte țări – România, Ucraina, Elveția, și a vorbit despre marketingul acestora și oportunitățile de export.

Un alt vorbitor, Mihail Machidon, șeful Comisiei de Stat pentru Testarea Soiurilor de Plante, a trecut în revistă colaborarea cu succes între structura pe care o conduce, IȘPHTA, Proiectul ACED și Lolly Berry SRL în ce privește testarea soiurilor de afine în condițiile climei și solurilor din Moldova. El a oferit o descriere a pașilor necesari pentru testarea soiurilor de plante care urmează a fi cultivate în Moldova.

Directorul Lolly Berry SRL, Iurie Tarai, care a beneficiat de suport tehnic și consultanță internațională din partea ACED, a menționat că intenționează să comercializeze afinele pe piața locală, dar nu a exclus posibilitatea de a exporta acest produs în viitor, precizând că în magazinele din Uniunea Europeană un kilogram de afine costă 7-9 euro. El a povestit despre experiența în producerea afinelor, pe care a studiat-o în Europa, și asistența tehnică din partea expertului american în producerea afinelor Richard Dale. ”Deși au o valoare adăugată foarte înaltă, afinele nu sunt răspândite în Republica Moldova în măsura în care le vedem pe piețele occidentale. Consumatorii din țara noastră abia acum încep să aprecieze calitățile gustative și nutritive ale acestui produs,” a declarat Tarai.

Participanții la eveniment au avut posibilitatea de a se implica într-o sesiune de întrebări-răspunsuri cu gazda, care a fost asistată cu comentarii și explicații din partea specialiștilor ACED și a consultanților naționali.

În ultimul deceniu, categoria pomușoarelor în lume a cunoscut cea mai rapidă creștere în comerțul internațional cu fructe. Potrivit datelor Comisiei ONU pentru Comerț pentru anii 2003-2013, exportul mondial de pomușoare s-a dublat, în timp ce exporturile de fructe comestibile în general a crescut cu doar 25%. În Statele Unite ale Americii,  care este cel mai mare producător de afine în lume, producția s-a majorat de la 50,000 la 350,000 tone anual în ultimii 20 de ani. În Europa, afinele au devenit un produs întrebat doar în anii recenți; cu toate acestea UE este deja o piață de sute de milioane pentru afacerile cu afine. Germania, de exemplu, a importat 2,400 de tone de afine în anul 2013, un volum de 10 ori mai mult decât în 2008. În expresie bănească, valoarea importurilor pe piața germană a crescut de la 1 milion la 14 milioane euro.

 

Din ce în ce mai activ ne ademenesc mările și țările străine de pe billboard-uri. Ne promit o odihnă de poveste cu impresii de neuitat și o ”resetare” pentru restul anului.

Ne-au cucerit și am intrat la agenția turistică. Ce urmează?

Există o părere veche precum că un vînzător bun e în stare să vîndă chiar și zăpadă eschimoșilor. Însă nu este chiar așa - doar un vînzător nepriceput și fără perspectivă ar vinde zăpadă eschimoșilor. Un vînzător bun, în primul rînd, o să afle care sînt necesitățile reale ale eschimoșilor. Un încălzitor sau niște mănuși de protecție împotriva frigului ar trezi mai mult interes.

Una dintre axiomele de bază în vînzări este de a indentifica și clarifica dorințele și necesitățile Clientului.

Să propui o excursie, un hotel, o destinație etc. doar în baza răspunsurilor la două întrebări, fără ca să înțelegi ce este important pentru Clientul dat este, pe de o parte, lipsit de profesionalism, iar pe de altă parte un risc să pierzi Clientul, adică vînzarea. Situația devine și mai urîtă în cazul în care diferitor Clienți le povestim una și aceeași despre sejur – facem o prezentare șablonată. Fiecare Client vine cu propriile așteptări și dorințe referitor la vacanță. Chiar dacă  întîmplarea a făcut să aleagă aceeași destinație, același hotel, pentru un Client este important ca hotelul să fie la doi pași de plajă, pentru altul activitățile pentru copii, iar pentru al treilea un service impecabil. Doar atunci cînd avem claritatea a ceea ce este important pentru Clientul dat, putem trece la prezentarea produsului turistic. Punem accentele necesare în prezentare și oferim informația relevantă fără a polua informațional percepția Clinetului. În final Clientul trebuie să rămînă cu impresia că oferta, propunerea este doar pentru el.  

Ignorarea dorințelor Clientului și presupunerea a ceea ce l-ar interesa sau propunerea a ceea ce ne place personal, pot avea consecințe neplăcute. Și anume:

•    Nu i-a plăcut oferta pentru că ”nu e ceea ce caut”, respectiv ratarea vînzării
•    Clientul rămîne cu impresia că vorbește în limbi diferite cu operatorul – ”eu laie, el bălaie ”, ca urmare operatorul se plînge de comunicare dificilă și Client ”mofturos”.
•    Nemulțumiri după vacanță – ”Eu mi-am dorit altceva, nu ceea ce mi-ați vîndut. Știți doar bani să scoateți”

Ca să clarificăm și să înțelegem dorințele reale, și respectiv să propunem Clientului anume ceea ce dorește este necesar să punem întrebări. Nu una-două, ci o serie de întrebări. Pe de altă parte, multe întrebări sînt, adesea, enervante pentru Client. Și atunci cum nu dai, nu e bine. Soluția este una simplă – există un procedeu pentru asemenea cazuri. Înainte de a pune întrebări spunem fraza următoare: Pentru ca să vă propun varianta cea mai potrivită, care să vă satisfacă maximal, trebuie să clarific unele detalii. Sînteți gata să-mi răspundeți la cîteva întrebări? Clientul dă din cap afirmativ și calm răspunde la întrebările adresate.

Iată cîteva opțiuni bune pentru început de întrebare:

-    După care criterii veți alege...?
-    Care sînt factorii hotărîtori în...?
-    După părerea dumneavoastră ce este un/o bun/ă...?
-    Bazîndu-vă pe experiență, cum credeți...?
-    Ce este cel mai important la alegerea...?

Dacă Clinetul nu știe foarte limpede ce dorește, așa se întîplă deseori, atunci întrebați-l ce NU-și dorește la sigur.  De obicei oamenii foarte bine știu ce NU-și doresc. Nu vreau unde-i multă lume, nu vreau să fie departe de aeroport, nu vreau plajă de scoici și a.m.d. Această informație va servi ca puncte de reper pentru operator.

Nu economisiți efort și timp pentru a descoperi dorințele reale ale Clienților, adresați întrebări, ascultați atent răspunsurile și veți rămîne ambii satisfăcuți. Dumneavoastră de vînzare, Clientul de produsul turistic.

 Articol pregătit de School of Business Communications pentru MyBusiness.md