Rețeaua AdInsta®, destinată proiectului de masă de Internet, Instagram, funcționează în baza principiului de hashtag. De asemenea, există și o aplicație pentru iPhone/iPad/Apple iWatch.

Hashtag-ul este o marcă specială, cu ajutorul căreia pot fi căutate postările pe un anumit subiect, în cadrul rețelelor de socializare. Pentru a crea un hashtag este necesară plasarea semnului „diez” înainte de cuvântul cheie - #ads, #adinsta, #yourbrandname. Semnul # (dash) transformă cuvântul sau fraza într-un link. Dacă accesezi acest link, pot fi vizualizate toate postările care au fost etichetate cu acest hashtag. Această direcție este foarte populară în rândul specialiștilor de lead generation (lead – o acțiune finisată, de exemplu, înregistrarea pe site sau o cumpărătură).

Hashtag-ul a început să fie utilizat prima dată în cadrul rețelei de socializare Twitter, fiind o metodă comodă pentru clasificarea tweet-urilor (a postărilor, mesajelor). De exemplu, dacă tweet-ul conține eticheta #marketing, atunci acest cuvânt va deveni un link și tweet-ul vostru va fi inclus în lista de rezultate pentru cuvântul cheie căutat. Conform statisticii, etichetându-vă tweet-urile cu hashtag-uri, se mărește dublu implicarea utilizatorilor în tweet.

Rețelele de socializare Twitter, Facebook, Vkontakte, Instagram, Pinterest, Google+, Vimeo, Flickr, Tumblr susțin hashtag-urile.

Antreprenorul pe internet din Moldova, magistru în informatică, Alexandru Negară pe 30 ianuarie 2015, a înregistrat la Agenția de Stat pentru Proprietate Intelectuală (AGEPI) platforma de marketing digital pentru rețeaua de socializare Instagram, „AdInsta®”, care utilizează un algoritm unic, ce permite utilizatorului să câștige în baza hashtag-urilor populare, pe scară globală.

Cu această ocazie a fost emis un brevet internațional cu numărul 4065.

Un aspect important: în cadrul acestei rețele de publicitate nu sunt utilizate tehnologiile sau setările de cod Instagram, doar algoritmi și metode exclusive.

„Lucrez la această platformă din anul 2013, - a spus Alexandru Negară pentru mybusiness.md. - Și o voi dezvolta în continuare, deoarece sunt ferm convins de faptul că, deja peste câțiva ani, hashtag-urile vor înlocui parțial sau totalmente modalitățile actuale de plată „pe număr de vizualizări”, „pe număr de click-uri”, „pe număr de conversii” ș.a. în publicitatea pe internet.
Proiectul a fost deja nominalizat în cadrul concursurilor internaționale „Premiile Runet”, F6S.COM ș.a. Acest startup nu este finanțat de către investitori, ci se dezvoltă pe cont propriu. Dacă investitorilor le va fi interesantă ideea și vor fi dispuși să ajute cu finanțarea – voi fi deschis pentru discuții”.

Deocamdată, Alexandru dezvoltă un „Cabinet personal” pentru automatizarea procesului de plasare a anunțurilor în rețeaua AdInsta®.

Foto: BusinessClass

Articol pregătit de MyBusiness.md

Directorul micului business “Coroana Universului”, Alexei Romanenco, având deficiențe de vedere, a reușit timp de opt ani să scoată firma Societății Orbilor dintr-un blocaj de producție. După ce i-a venit ideea să producă cârlige de rufe, el a reușit să ofere 29 locuri de muncă persoanelor cu deficiențe de vedere și, în condițiile de concurență ridicată, să mărească sortimentul de produse, obținând astfel succes. În afară de trei tipuri de cârlige de rufe, ”Coroana Universului” a reglat producția capacelor pentru borcane, recipientelor de apă pentru păsări, cupelor de uz casnic. Iar recent sortimentul s-a lărgit cu articolele artistice – angajații nevăzători au început să producă iconițe și suporturi pentru sticluțe din lemn.

Întreprinderea “Coroana Universului” a fost creată în anul 2001 de Societatea Orbilor din Moldova în urma colaborării interguvernamentale între China și Moldova. În acea perioadă, partea chineză a cadonat țării noastre utilaj special de producție a seriei de dopuri pentru bere și apă dulce. Anume dopul, care semăna cu o coroană, a servit drept inspirație pentru denumirea firmei. Cine știe, poate la o conducere reușită “Coroana Universului” în câțiva ani se va dezvolta până la distribuire în întreaga lume a cârligelor de rufe și a capacelor pentru borcane? Asta le dorim și noi.

Totuși, în anul 2006 utilajele la “Coroana Universului” au învechit și a apărut necesitatea de a căuta noile direcții de activitate, care ar fi accesibile oamenilor cu deficiențe de vedere. Alexei Romanenco, absolvind facultatea de drept, a preluat conducerea firmei în anul 2007, unde, în acel moment, din cei 38 de angajați, doar 10 aveau probleme de vedere.

“Noi am decis să alegem acea direcție de activitate, unde am putea să facem echipa de angajați din persoane cu deficiențe de vedere. Am început să facem palete pentru produse, cutii, plăci de trotuar, dar toate acestea au fost prea dificile pentru nevăzători. După, am decis să producem biciclete, dar ne-am întors la ceea ce făceam de la bun început – cârlige de rufe, care mereu se execută manual. Dar aveam nevoie de utilaje.

Astfel, timp de ultimii doi ani mă ocupam de căutarea și procurarea mașinelor de injecție a maselor plastice din Rusia și Ucraina. Într-un final, am reușit să lansăm producția cârligelor de plastic în anul 2010. Inovația a schimbat raportul dintre numărul de angajați văzători și nevăzători. În prezent, printre 36 de angajați, 29 au deficiențe de vedere. Dacă în anul 2011 noi am început de la producție a 30 mii de cârlige pe lună, în prezent două ateliere produc 100 mii“, - a povestit pentru mybusiness.md directorul firmei “Coroana Universului” Alexei Romanenco.

Ideea de afacere cu cârlige de rufe a avut succes. Pe lângă faptul că produsele sale au cerere pe piață, firma a reușit să extindă sortimentul de mărfuri. Acum firma execută trei tipuri de cârlige – cu inele, cu resoarte și de tipul “soarelui”. Cârligele se vând la piețe și pe întregul teritoriu Republicii datorită colaborării firmei cu Poșta Moldovei. Prețul inițial al unui set de cârlige (20 buc.) – 7 lei, la piață acesta costă 10 lei, iar în oficiile poștale raionale – 9 lei.

Alexei Romanenco afirmă că întreprinderea era nevoită să lucreze concurând cu șase firme locale de producție a cârligelor și cu marfa importată. “Când am început procesul de producție, ne-am stabilit regula: clientul nostru mereu va iubi calitatea. Un cârlig, dacă nu este bine realizat, poate strica haina, iar produsul nu va mai fi cumpărat. Astfel, noi ne-am orientat producția nu doar spre calitate, dar și spre durabilitatea materialului. În plus, inele și resoarte de pe cârligele noastre nu ruginesc deoarece trec prin galvanizare”.

Totuși, firma nu se oprise la producția cârligelor. În anul 2013 ea a început să producă capace pentru borcane. “Ștanțarea capacelor, la fel, are loc în atelier. După, angajații noștri introduc inelul de cauciuc. Apropo, pentru a ameliora calitatea capacului, acesta este dat din ambele părți cu lac”, - a remarcat directorul firmei. Dacă în anul 2013 “Coroana Universului” reușea să producă 200 mii de capace, în 2014 volumul de producție a crescut până la 1 milion 800 mii bucăți. La piață o cutie de capace (50 buc.) pentru borcane “Chișinău” costă 25 lei.

La întrebarea de la mybusiness.md despre existența posibilităților de exportare a produselor de la “Coroana Universului”, Alexei Romanenco a răspuns: “Pentru moment ne orientăm spre România: ea corespunde cerințelor noastre din punct de vedere al cheltuielilor de transport și cererii pentru produsele noastre. Marfa este calitativă și competitivă pe piață”.

Succesul obținut de la cârlige de rufe și capace pentru borcane îl îndeamnă pe antreprenor să descopere noile direcții de producție a mărfurilor de cerere ridicată. “Uneori, o vorbă spusă de un client servește drept impuls, dar care, totuși, nu este întotdeauna eficient. De exemplu, cu timpul noi am început să producem săpuniere, recipiente de apă pentru păsări, cupe de uz casnic, - acestea sunt cerute de clienții din zone rurale.

Angajații firmei noastre doresc să lucreze pentru creație. Așa noi am descoperit o nouă direcție de dezvoltare – am început să producem iconițe de lemn de diferite mărimi (prețurile de la 150 la 1500 lei) și sticluțe de lemn cu vița de vie cioplită (preț de la 350-750 lei)”, - a spus Alexei Romanenco. 

Autor: Svetlana Șalberova

Articol pregătit de MyBusiness.md

În Moldova sunt treptat uitate casele masive și rău proiectate, care erau atât de populare acum zece-douăzeci de ani. „Cum s-a modificat în ultimii ani modul de abordare a construcției de case particulare?” – l-am întrebat pe Serghei Migunov, directorul companiei de construcții „Leximpex” și pe adjunctul său, Vladimir Erjicovski.

Au dispărut holurile imense, cât jumătate de casă: încăperi lipsite de funcționalitate, care sunt utilizate preț de câteva minute zilnic. „Acum, dormitoarele sunt poziționate doar la al doilea etaj, - continuă Serghei Migunov. – Au rămas în trecut bucătăriile exagerat de mari. Dacă e mare bucătăria, atunci ea e și sufragerie, pentru ca să nu se alerge dintr-o parte în alta. Înainte, erau suficiente bucătăriile de 8 metri pătrați. Iar în apartamentele de tip „Hruscheovka” aceasta era și mai mică, de 6 m2, iar în unele de tip „Stalinka” și „Brejnevka” suprafața bucătăriei era comprimată până la 4,5 m2 și, ce e surprinzător, astfel de bucătării minuscule erau cât se poate de utile”.

S-a micșorat înălțimea podurilor – a apărut dorința de a economisi pe încălzire. „În apartamente, inălțimea standard a podurilor este de 2,5 m. În casele particulare, podurile sunt proiectate de până la 2,75, 3 metri, mai mult nu”, - explică Serghei Migunov. Dar cele mai drastice modificări sunt legate de suprafața totală a casei.

„Înainte era tendința de a construi o casă de 150 m2 sau chiar 300, în două-trei niveluri: subsol, primul etaj, al doilea și mansarda – erau construite pe scară mare, - explică Vladimir Erjicovski. – Construcțiile de acest tip au fost reduse din cauza crizei, a creșterii prețurilor la energie și impozitelor. Și oamenii au început să-și compactizeze dorințele: actualmente sunt comandate case cu suprafața totală de 100-120-150 m2. Reiese o casă destul de micuță, cu o bază de 8×8 sau 8×9metri. Și cu un etaj și jumătate. Adică primul etaj este complet, iar al doilea e „pe jumătate” – un etaj mansardă. Mansarda e mai ieftină decât un etaj complet, în principiu din cauza economiei pe materialele de suprapunere și este o încăpere cât se poate de funcțională. De regulă, în mansarde se amenajează dormitoarele. Iar, în acest caz, acoperișul este izolat”.

„Scările la al doilea etaj sau la mansardă sunt plasate, la fel, în interiorul casei, - zice Serghei Migunov. – Ele ocupă între 2 și 4 metri pătrați. Este o zonă expulzată. Dar, din câte știu, nimeni nu a încercat să plaseze scările afară și, de exemplu, să le înconjoare cu sticlă. În Canada există un întreg cartier cu astfel de scări în exterior. Iar apoi guvernul canadian a introdus impozit pentru astfel de scări și construcția lor nu mai avea sens. Poate că și celor de la noi le este frică de un astfel de impozit, căci nu e complicat de a-l introduce”.

„Noutatea principală, - continuă Serghei Migunov, - este că în ultimii 5-10 ani oamenii renunță la subsoluri. De ce? Înainte acolo erau păstrate conservele de casă. Iar cineva mai făcea și vin și îl plasa acolo. Acum, însă, se fac tot mai puține conserve. Și rezultă că subsolul nu mai e necesar. Și nu se mai construiește. Nu trebuie săpate șanțuri, puși pereții de fundație, precum și hidroizolarea lor și a subsolului. Astfel, reiese că subsolul costă mai scump decât o cameră obișnuită. În plus, nu se vrea ca suprafața totală a casei să depășească 200 m2. Iar cu subsolul va fi mai complicat să o îndeplinească”.

Serghei Migunov a explicat: dacă suprafața totală a unei case particulare va depăși 200 m2, atunci suma impozitului pe proprietate va crește exponențial. De aceea se renunță și la garaje – ele se includ în suma totală a impozitului. Este tendința de a construi copertină. Aceasta e considerată ca fiind o construcție temporară și nu este supusă impozitării. În plus, mașina se păstrează mai bine sub copertină, - este suflată de vânt și apa nu rămâne în crăpături.

„Dar ceea ce îi interesează pe toți este tehnologia casei izolate – pentru a plăti mai puțin pe gaz, - concluzionează Serghei Migunov. – Sunt solicitate noile tehnologii de construcție a vilelor și noile materiale de construcție, - pentru a fi și mai ieftin, și mai călduros. De aici s-a format cererea pentru beton spumat. Construcția este aceeași – un cadru de beton armat, dar interiorul pereților nu mai e din blocuri de tip „fortan” și cotileț, ci din beton spumat”.

„Dar casele de lemn?” – a întrebat reporterul mybusiness.md. „Da, se construiesc, - zice Serghei Migunov. – Din grindă, din grindă lipită. Am văzut câteva astfel de case în Dumbrava. În Ghidighici este un întreg cartier cu astfel de case – grinzi de cedru lipite. Și nu sunt vile, ci case locative. Știu sigur – la una din aceste case i-am făcut acoperiș din cedru canadian, iar stăpânul este o persoană cât se poate de îndestulată, în interiorul casei – confort sporit, nu-ți rămâne decât să invidiezi”.

„Dar casa de lemn nu reprezintă formatul nostru național, - spune Vladimis Erjicovski. – E și scump, trebuie aduse lemnele din Rusia, și condițiile climaterice sunt nefavorabile – nu este atât de frig ca să construiești case din grinzi. Casa de lemn este convenabilă prin faptul că sunt puțin mai mici cheltuielile pentru încălzire – căci e o casă călduroasă. Dar și grinzile la noi se comandă cu grosimea de 20 de centimentri – oamenii economisesc. În Rusia acestea ar trebuie să aibă minim 30 de cm, în caz contrar vei îngheța iarna”.

Apropo, în legătură cu încălzire și proiectare. Dacă instalezi un cazan care funcționează pe combustibili solizi, atunci acesta necesită o cameră separată la primul etaj – cazangerie. Astăzi, sunt mulți cei care au început să instaleze astfel de cazane, adițional la cele de gaz. Sunt două cauze ale acestui fapt. Prima – situația din Ucraina, există probabilitatea de deconectare a gazului natural, iar a doua – pentru instalarea acestui cazan, anul trecut, de exemplu, putea fi primit un grant cu până la 30% din costul acestuia. Dar, deocamdată, nu există nimic mai ecologic ca gazul. Dacă cazanul este alimentat cu peleți – e ok. Însă atunci când în calitate de combustibil sunt utilizați cărbunii sau lemnele – se emană un smog dens”.

Articol pregătit de MyBusiness.md

Povestea business-ului Pravalia Mica a inceput in prima parte a anului 2012, cand fondatorii afacerii, Tudor Barbu si sora sa Alina Grigore, deveneau reprezentanti si distribuitori oficiali pe Bucuresti ai unuia dintre marii producatori de produse naturale romanesti.

Pasiunea pentru comert a fost mostenita inca din familie, bunicii si parintii facand la randul lor comert cu alimente (mici aprozare sau magazine alimentare) inca de pe acum 15 ani, recunosc cei doi.

Cu toate acestea, Pravalia Mica din Piata Rosetti in care au fost investiti circa 10.000 de euro nu a rezistat pe piata foarte mult. O asociere mai "neinspirata", dar si faptul ca piata de astfel de produse nu era foarte bine dezvoltata in acel moment a dus in scurt timp la inchiderea pravaliei.

Desi dezamagiti de desfiintarea pravaliei din offline, Tudor si Alina au hotarat ca afacerea trebuie pastrata in familie. Cum altfel decat online?

Antreprenor la 23 de ani

Astazi, Tudor, "mezinul" afacerii, livreaza personal coletele clientilor din Bucuresti ori de cate ori are posibilitatea, fiind de parere ca intre un magazin online si client trebuie sa se creeze o relatie umana/ personala, iar pachetul livrat de un astfel de magazin trebuie sa fie mai mult decat o simpla cutie impachetata frumos.

"In acest mod, clientul are posibilitatea de a pune mai multe intrebari decat prin telefon, de a primi consiliere de calitate si de a se simti mai 'rasfatat' decat atunci cand primeste coletul de la un curier", spune tanarul antreprenor pentru Business24.

El s-a alaturat in conturarea si dezvoltarea business-ului cu produse autohtone inca de pe bancile facultatii, ajutand-o pe sora sa atat pe partea de logistica, cat si pe partea de vanzari si cercetare.

Acesta a urmat Marketingul la A.S.E. si, in prezent, este student in anul II al Facultatii de Comunicare in Afaceri.

Drumul spre online cea mai accesibila cale

Intrucat nu mai aveau foarte multe resurse financiare pentru pornirea unui alt business in offline au cautat o idee de afacere care sa nu implice o investitie la fel de mare.

"Pentru ca in acel moment piata de e-commerce incepuse sa creasca si in Romania, un business in online parea a fi cea mai buna si la indemana solutie", spune Tudor.

Asa a venit ideea relansarii Pravaliei Mici sub forma unui magazin online care sa acopere o nisa neexploatata inca foarte mult pe piata, si a anume aceea a produselor de calitate, naturale, atent selectionate, in cea mai mare parte manufacturate de micii producatori autohtoni.

Cu 3.000 de euro, pravalia se deschide online

Dupa o investitie mai mica, de aproximativ 2.500-3.000 de euro (in platforma online, promovare, SEO, asigurarea unui stoc initial de produse pentru a nu face clientul sa astepte foarte mult dupa ele), a luat nastere magazinul online Pravalia Mica.

Timp de mai bine de un an, pana la relansarea magazinului (octombrie 2014), cei doi frati si-au consolidat relatiile cu furnizorii pe care ii aveau deja si au cautat sa isi imbogateasca portofoliul aducand laolalta mici producatori artizanali de pe piata din Romania care puneau accentul pe calitatea, naturaletea si dichisul produsului si nu pe cantitatea de productie, magazinul fiind conceput ca un "loc al bunului gust" in care clientul sa aiba incredere si posibilitatea de a cumpara un produs de calitate, autohton, 100% natural.

Descoperirea micilor producatori locali a fost "investitia" si, totodata, provocarea cea mai mare pentru cei doi antreprenori, marea majoritate a acestora fiind la randul lor mici afaceri de familie, nu foarte cunoscute pe piata locala.

Astfel, pe langa produsele de calitate oferite consumatorului (alimentare, terapeutice si cosmetice), magazinul Pravalia Mica si-a dorit sa vina si in intampinarea micilor producatori care nu au inca propriile magazine virtuale, oferindu-le acestora posibilitatea de a-si promova produsele catre o categorie mai larga de public.

In ceea ce priveste politica de preturi, desi ofera produse de calitate premium, magazinul a incercat sa negocieze cu furnizorii un pret de produs accesibil oricarui om, nu doar celor cu venituri peste medie.

Cosul mediu, 100 de lei si creste

In prezent, cosul mediu de cumparaturi al clientilor Pravaliei Mici depaseste de cele mai multe ori 100 de lei, iar in perioada sarbatorilor valoarea acestuia creste de pana la trei ori mai mult.

Ca si planuri pentru acest an, in 2015 Pravalia Mica spera sa creasca numarul de produse rulate, si implicit, de comenzi si sa fidelizeze o mare parte a clientilor actuali.

De asemenea, antreprenorii mizeaza pe o dezvoltare a potrofoliului de produse si, incepand cu aceasta vara, iti doresc sa ofere clientilor si posibilitatea de a comanda fructe si legume proaspete si naturale (produse de un furnizor in curs de acreditare bio), mai ales din persectiva faptului ca majoritatea conservelor comercializate (zacusca, dulceata, compot etc.) sunt produse sezoniere, care se vand foarte bine in sezonul rece.

In plus, pentru a asigura un rulaj mai mare, Tudor este prezent si la majoritatea targurilor de profil din Bucuresti, gasind in acestea atat o oportunitate foarte buna de promovare pentru aceasta nisa, cat si un instrument aditional de vanzare.

http://www.business24.ro/

O companie din Bulgaria vrea sa construiasca un complex de apartamente in Bucuresti, pentru care va folosi containere iesite din uz de pe navele de transport maritim.

Pretul unei astfel de locuinte este de 12.000 de euro.

"Pam Consult Consortium prezinta, in cadrul Targului Imobiliar National - tIMOn, un proiect nou, la un pret extrem de mic. Este vorba de un ansamblu social construit din containere, ce va insuma 100 de apartamente de 2 camere si va fi structurat pe 5 etaje.

In timp ce consumul mediu din Romania este de 180 kWh/mp/an, ansamblul de locuinte dezvoltat de Pam Consult Consortium se va incadra in aproximativ 80 kWh/mp/an, diferenta fiind simtita puternic in costurile energetice ale locatarilor. Fiecare apartament va avea aproximativ 27 de metri patrati, iar imobilul va avea si lift", se arata intr-un comunicat al tIMOn, citat de Mediafax.

Intregul ansamblu ar costa 1,2 milioane de euro, iar in total, blocul ar avea o suprafata de 3.200 de metri patrati si poate gazdui 350 de persoane.

Un concept nou in Romania, dar popular in alte tari

Casele din containere reprezinta un concept nou in Romania, insa ele sunt populare in celelalte tari.

Exista unele avantaje pe care le au locatarii, cum ar fi durabilitatea, rezistenta la incendii si costurile mici cu intretinerea.

Mai mult, materialele folosite sunt reciclabile.

Acest gen de case au parte de multe sisteme concepute pentru a economisi cat mai multa energie, precum acoperisurile verzi si sisteme pentru recoltarea apei de ploaie.

De asemenea, casa containere este mult mai usoara decat una obisnuita, asa ca nu trebuie sa investesti mult in fundatie. Mai mult, unitatile prefabricate se livreaza complet asamblate, astfel ca timpul dedicat constructiei este micsorat.

Proiectul este prezentat la tIMOn, care se va desfasura in perioada 16-19 aprilie in Piata Constitutiei din Bucuresti.

http://www.ziare.com/

Foto: Romania Insider

Tim Cook, CEO Apple, are unul dintre cele mai mari comisioane de performaţă din lume, fiind cel mai bine plătit executiv din Statele Unite, în funcţie de performanţă. Numai anul trecut Cook a primit bonusuri de 65,2 milioane e dolari, scrie Bloomberg.

În cei trei ani fiscali de când conduce Apple, veniturile companiei au crescut cu 69%, la 183 de miliarde de dolari, iar profiturile au crescut cu 53%, la 40 de miliarde de dolari. Vânzările de iPhone-uri s-au dublat, ajungând la 102 miliarde de dolari.

”Un lider bun, cum este Cook, construieşte în jurul lui o echipa care îşi face treaba excelent”, a declarant Dan Ernst, un analist la Hudson Square Research.

Apple a dat lui Tim Cook 9,2 milioane de dolari anul trecut, incluzând salariul de 1,8 milioane de dolari, un bonus de 6,7 milioane de dolari, 700.000 de dolari pentru securitate. Pe lângă acestea, Cook a primit în 2011 80.000 de acţiuni preferenţiale, care după split-ul de pe bursă de 7:1 au ajuns să valoreze  56 de milioane de dolari la sfârşitul anului fiscal.

http://www.zf.ro/

Alin Aignatoaei (33 de ani) a pariat in urma cu trei ani pe o plantatie de zmeura, lasand in urma jobul dintr-o multinationala din Bucuresti pentru Poiana Deleni, judetul Iasi. A inceput cu o investitie relativ mica, de 3.000 de euro, extinzandu-se treptat si spre alte soiuri de fructe de padure.

A pornit in 2012 cu drajoni de zmeura si o suprafata de aproximativ 0,15 hectare. In primavara anului trecut a replantat zmeura si a infiintat o suprafata de 0,5 hectare. Tot in aceasta perioada, antreprenorul a reusit sa achizitioneze si sa planteze pe un teren de 0,3 hectare si alte fructe de padure (mure, afine, coacaze, agris), dar si capsuni. Investitia initiala a fost de aproximativ 3.000 euro, pe parcurs suma fiind reinvestita integral.

In acest moment plantatia detinuta de Alin Aignatoaei se intinde pe o suprafata de 0,8 hectare. In urmatorii 2-3 ani acesta spera sa se extinda pe toata suprafata pe care o detine (2 hectare) cu capsuni si celelalte fructe de padure.

“In Romania nu este foarte raspandit acest gen de afacere. Probabil si pentru faptul ca romanii sunt printre cei mai mici consumatori de fructe de padure din lume. Educatia la noi este concentrata pe consumul carnii, in special al celei de porc (daca ar fi alta si mai grasa, aia ar fi preferata). Probabil o frustrare ramasa din cauza fostului regim”, povesteste pentru wall-street.ro Alin Aignatoaei.

Potrivit acestuia, principala problema care poate aparea pe parcurs o reprezinta bolile plantelor, prezente chiar de la achizitionarea acestora sau prin contaminarea cu alte culturi de fructe si legume din vecinatate. Un alt aspect mentionat de agricultor il constituie furturile de pe plantatie. “In primavara lui 2014, imediat dupa ce am replantat zmeura, mi s-au furat sute de drajoni. Am depus reclamatie la politie. Autorii au ramas anonimi. Acest lucru a insemnat cateva cheltuieli suplimentare si anume paza, construirea unei colibe din baloti de paie. Am fost furat de 3 ori, iar terenul despre care e vorba nu se afla in camp, ci langa casa”, spune Aignatoaei.

Pe lista de investitii pentru acest an antreprenorul a trecut formarea unui iaz de circa 500 mp si construirea unui bazin de colectare a apei (acestea sunt necesare pentru ca urmareste marirea suprafetei cultivate), achizitionarea de alte plante pentru a se apropia de 1,5 hectare de cultura, achizitionarea de mici utilaje. “Pe termen mediu, urmaresc si achizitionarea de teren pentru a avea in final o plantatie de minim 5 ha”, completeaza Alin Aignatoaei.

In privinta profitului, antreprenorul spune ca a incheiat anul trecut cu o suma care i-a permis “sa traiasca onorabil”, estimarile pentru 2015 fiind de circa 12.000 de euro.

În primul rînd persoana juridică se consituie penru un scop lucrativ, bine determinat, fie pe o perioadă stabilită în actul de constituire, fie pe o perioadă nedeterminată. Astfel, societateapoate fi constituită de unulsau de mai mulţi fondatori persoane fiziceşi/sau juridice cărora legea nu le interzice acest lucru.

Legea nu stabilește în actul de constituire situația cînd un fondator/asociat a decedat și care sunt urmările, ce se întîmplă cu partea social a celui decedat, dar prevede expres: “Actul de constituire poate să cuprindă şi alte prevederi care nu contravin legii”, însă la înregistrarea unei companii funcționarii publici au deja pregătit modelul unic al statutului și doar sunt introduce datele companiei “X”, astfel, involuntar ești lipsit de posibilitatea legală să completezi actul de constituire.

Codul Civil al Republicii Moldova, ne spune clar în acest sens la art.1432, “Moştenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate (cel care a lăsat moştenirea) către succesorii săi.” Astfel, prin moştenire se înţelege transmiterea patrimoniului (totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrmoniale care pot fi evaluate în bani, privite ca o sumă de valori active şi pasive, strîns legate între ele, aparţinînd unor persoane fizice sau juridice determinate) unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în viaţă (persoane fizice, persoane juridice ori stat). Prin urmare, normele care guvernează instituţia moştenirii sînt aplicabile numai în cazul morţii unei persoane fizice, dar nu şi în cazul încetării existenţei unei persoane juridice. Prin moştenire, mai înţelegem stingerea drepturilor şi obligaţiilor unei persoane, cauzată  de moartea ultimei şi naşterea unor drepturi sau obligaţii similare, prin conţinutul său sau a unor drepturi şi obligaţii analogice în activul şi pasivul persoanelor recunoscute de lege sau testament în calitate de moştenitori. A moşteni sau a succeed înseamnă a lua locul unei alte persoane.

Transmiterea moştenirii are loc numai la moartea unei persoane fizice şi prin efectul acestei morţi, fie că este vorba de moartea fizic constatată, fie că este vorba de moartea declarată prin hotărîrea instanţei judecătoreşti. Astfel, ceea ce deosebeşte transmisiunea succesorală de transmiterea prin acte între vii, este faptul morţii persoanei fizice, patrimoniul căreia urmează a fi transmis către moştenitorii săi. Numai moartea unei fiinţe umane poate avea ca efect transmiterea moştenirii. Un astfel de efect nu este de conceput în cazul încetării existenţei unei persoane juridice, aceste efecte fiind reglementate prin acte normative cu caracter special. În schimb, în cazul în care statul sau o persoană juridică apare în calitate de dobînditor ale unor bunuri sau a întregului patrimoniu succesoral vor fi aplicabile normele care reglementează transmiterea succesorală.

Obiectul transmisiunii succesorale îl constituie patrimonial persoanei fizice decedate, privit ca o universalitate juridică. Altfel spus, obiectul transmisiunii succesorale îl constituie totalitatea drepturilor şi obligaţiilor, care au valoare economic şi au aparţinut celui care lasă moştenirea. Transmisiunea succesorală se opune transmisiunii între vii, deoarece patrimonial unei persoane fizice este intransmisibil în timpul vieţii acesteia. Transmisiunea prin acte între vii, spre deosebire de transmisiunea succesorală, nu poate avea ca obiect un patrimoniu, obiectul acesteia, constituind doar bunurile, drepturile sau obligaţiile, private izolat. 

Mai multe detalii sunt disponibile doar la sediul/cardul oferit de JUSTSTUDIUMANIMA S.R.L.

www.sondajuridic.md/card 

sau

http://mybusiness.md/ro/categories/item/3001-jurist-care-e-mereu-alaturi-de-tine

Articol este scris pentru MyBusiness.md

Seful Facebook, Mark Zuckerberg, a organizat o sesiune de intrebari si raspunsuri pe reteaua sociala pe care o conduce.

Astfel, un utilizator a fost curios sa afle cate ore pe saptamana munceste acesta, arata Business Insider.

Zuckerberg a mentionat ca lucreaza cam 50-60 de ore, insa depinde de ce se intelege prin "munca", adaugand faptul ca Facebook e viata lui.

Un american sta la job, in medie, 35-40 de ore pe saptamana.

De asemenea, cantareata Shakira a vrut sa stie cum poate fi folosit Facebook in educarea persoanelor din tarile in curs de dezvoltare.

"Ma incanta foarte tare ideea ca fiecare dintre noi sa poata folosi tehnologia pentru a invata cat mai mult despre ceea ce il intereseaza, in ritmul sau. Exista cateva scoli noi care experimenteaza cu diferite modele de invatare personalizata si care obtin rezultate grozave.

Sprijin cateva din aceste scoli prin fundatia mea, iar Facebook contribuie la partea software care sa alimenteze aceste unelte", a raspuns Mark Zuckerberg.

Un alt utilizator l-a intrebat daca Facebook dauneaza comunicarii interpersonale.

In replica, fondatorul retelei sociale a precizat ca ne ajuta sa luam legatura sau sa tinem legatura cu persoanele apropiate, dar care nu sunt langa noi. "De exemplu, pot sa vorbesc cu membrii familiei atunci cand acestia sunt intr-o calatorie sau cu prietenii care traiesc in alte tari", a mentionat omul de afaceri.

http://www.ziare.com/

În Statele Unite ale Americii, un CEO câştigă, în medie, de 350 de ori mai mult decât un angajat obişnuit. Creşterea distanţei între propriul salariu şi cel al angajaţilor săi din poziţii de entry-level l-au determinat pe Dan Price, un tânăr în vârstă de 30 de ani, să renunţe la 930.000 de dolari din salariul său anual pentru a-şi face angajaţii fericiţi, potrivit  Huffington Post.

Price este fondatorul şi CEO-ul Gravity Payments, o companie de procesare plăţi în care lucrează 120 de angajaţi, cu sediul central în Seattle. Ideea creşterii salariilor angajaţilor săi cu preţul scăderii propriului salariu a venit după o discuţie cu un prieten care i-a povestit cât de mult se luptă din cauza creşterii chiriei, moment în care a avut revelaţia că trebuie să facă ceva pentru propriii angajaţi. A decis să crească valoarea salariului minim de la 48.000, la 70.000 de dolari pe an. Această decizie a avut drept efect majorarea salariilor a 70 de angajaţi, iar pentru 30 dintre ei, a avut ca efect dublarea salariului.

"Există o inegalitate mai mare astăzi decât în perioada Marii Recesiuni. M-am gândit mult la acest aspect şi mi-am spus: Este momentul să fac ceva.  ", a declarat Price publicaţiei  Huffington Post. Potrivit unui studiu realizat de universitatea Princeton, un salariu anual de 75.000 de dolari este ideal pentru atingerea fericirii, iar 28% dintre americani au declarat că ar simţi că au succes dacă ar câştiga 70.000 de dolari anual, potrivit unui alt studiu, realizat de CareerBuilder.

Salariile nu vor afecta foarte mult stilul de viaţă al lui Price, potrivit Huffington Post. A declarat publicaţiei că a economisit suficient de la fondarea companiei sale, în 2004, iar că noul salariu îi va permite în continuare să plătească nota de plată la o ieşire lunară cu prietenii săi.

 "Vor exista anumite sacrificii, dar, odată ce profitul companiei va ajunge la 2,2 milioane de dolari anul acesta, salariul meu va creşte din nou", a declarat Price. “Este o soluţie capitalistă la o problemă socială.”

http://www.businessmagazin.ro/