În Moldova a apărut noul festival al vinurilor de casă, tradițiilor gastronomice și meșteșugurilor populare “Polobocul de aur”. Anul respectiv sărbătoarea organizată în valea satului Răciula, raionul Călărași, a adunat 47 producători de vinuri de casă din toată țara.

Primul festival de producători ai vinurilor de casă a vost vizitat de aproximativ 2000 de persoane. Printre invitații sărbătorii au fost turiștii internaționali, reprezentanții Ambasadelor Chinei, Rusiei, Cehiei, Belorusiei și Ucrainei.

Până în prezent producătorii de vinuri participau la concurs sub aceeași denumire, care este o parte din programul anual al Zilei Naționale a Vinului din octombrie. Totuși, luând în considerare semnificația și popularitatea vinului pentru moldoveni, necesitatea de a implimenta forțele noi pe piața internă de producție a vinurilor și interesul major din partea turiștilor, Camera de Comerț și Industrie a RM a introdus acest concurs într-un festival separat “Polobocul de aur”.

Noul festival va dezvolta turismul vitivinicol, rural și cultural în Republică. Organizatorii nu doresc să definească un loc stabil de dezvoltare a festivalului. În fiecare an acesta se va schimba, iar prioritatea va fi oferită spațiilor atractive din punct de vedere turistic.

Anul respectiv, Camera de Comerți și Industrie a RM a ales pentru desfășurarea festivalului valea pitorească a satului Răciula din raionul Călărași, unde prin apropiere sunt amplasate patru mănăstiri (Răciula, Frumoasă, Hârbovăț, Hârjăuca) și muzeele “Casa Părintească” și “Casa mierii”. Teritoriul, unde este situat un lac mic și dealul roșu de pini, destinat desfășurării festivalului, va fi prezentat de un antreprenor local, care o perioadă lucrase în Italia, s-a întors acasă și, în prezent, se ocupă de construcția zonei de odihnă.

Suprafața mare și amplasarea comodă au permis organizatorilor să segmenteze ideal zone de sărbătoare: pentru degustări (tot acolo se afla scena, unde au participat trupe populare și au fost organizate concursuri) și pentru odihnă (unde vizitatorii au avut posibilitatea să guste mâncăruri tradiționale și să admire lucrările meșterilor populari locali). Să mai adăugăm la toate acestea costume populare ale participanților, covoare țesute, prosoape cu dantelă, vesela ceramică, care împodobea anturajul, soare, aer proaspăt, muzică populară și dansuri pe scenă. Toate acestea creau o atmosferă plăcută, plină de veselie și bucurie.

Festivalul “Polobocul de aur” a prezentat etapele concursului, anunțat în prealabil, pentru cel mai bun vin de casă. Apropo, este deja a douăsprezecea ediție a concursului dat. La prima etapă a concursului, prin intermediul Camerei de Comerț și Industrie, au fost colectate 500 de probe de vinuri de casă din toată republică și în martie au fost selectate 106 finaliști. Din numărul dat de pretendenți, juriul, compus din specialiști-enologi, a selectat nouă câștigători. Ei au fost anunțați în timpul festivalul, unde fiecare candidat (lista e prezentată la sfârșitul articolului – notă mybusiness.md) a obținut drept premiu butoi de stejar de 120 litri. Datorită faptului că festivalul se desfășura în degustare activă a vinurilor, organizatorii au decis să introducă încă o categorie - “Preferința consumatorului”. Votarea a avut loc prin intermediul cupoanelor, care erau atașate de bilete de intrare. Principiul a fost simplu: “Dacă ți-a plăcut vinul, dă cuponul producătorului acestuia”. 

Prețurile pentru bilete au fost de 20 lei și 100 lei (în afară de cele cinci degustări, vizitatorii primeau un pahar în stil tradițional și o geantă).  

“Doriți să degustați?” “Nu, mă informez acum”… “Hai s-o facem împreună!” “Atunci turnați!” Este un exemplu de dialog de la care începe degustarea de la fiecare producător de vinuri. După, gospodarul turna din plin în pahar vinul din sticlă (organizatorii au oferit fiecăruia sticle identice) sau din butelie (ceea ce este și mai bine) și analiza reacția consumatorului, ghicind dacă acesta a rămas mulțumit. Luând în considerare faptul că fiecare producător prezenta de la trei la șase tipuri de vinuri, vizitatorii nu puteau să gusted doar un pahar. În dependență de reacția consumatorului se formează discuția despre tipul vinului și calitatea acestuia. Iar rezultatele sunt următoare: fie clientul procură o sticlă, fie cere cartea de vizită, fie oferă producătorului “cuponul consumatorului”. Astfel, fiecare avea posibilitatea să guste vinul, iar dacă acesta îi era pe plac, îl procura. În total au fost oferite 140 tipuri de vinuri (alb, roșu, sec, de desert). Prețul era cuprins între 10 și 50 lei pentru un litru.

Printre varietățile de muscat, cagor, merlot, sauvignon și multe altele, consumatorii au avut posibilitatea să redescopere vinul dispărut “Feteasca”. Agronomul Nicolai Tronciu din satul Pereni al raionului Hâncești, în timpul conversației a remarcat că acest soi de struguri a dispărut în Moldova.

Tudor Șeptelici din Ungheni, după ce l-a servit pe reporterul mybusiness.md cu produsul său, a povestit că participă pentru prima dată la concurs. “Vă place?” – a întrebat gospodarul. “Foarte delicios!” “Nu mai găsiți așa vin! Pe lângă faptul că este gustos, e bun pentru sânge. Știu cum să-l produc bine, mă ocup de asta din anul 1969. Producția de vinuri este tradiția noastră, tatăl meu se ocupa de asta, la fel și bunicul. Aș fi dorit ca juriul să-mi aprecieze produsul”, - a spus el. Și dorința s-a îndeplinit – Tudor Șeptelici devenise unul din câștigătorii “Polobocului de aur”.

Pe masa fiecărui producător se afla și un aperitiv (alune, brânză, vreascuri, sarmale, bomboane), care, de obicei, sunt servite acasă. Dar au fost și aperitive originale. Astfel, Elizaveta Galper din satul Furceni, raionul Orhei, a oferit spre degustare roșii mici murate și plăcinta de porumb “malavanca cu brânză”. 

În afară de vin, vizitatorii festivalului au avut posibilitatea să guste vișinată și țuică de miere și fructe. Luând în considerare interesul major al consumatorilor față de vinuri și băuturi de fructe și fructe de pădure, organizatorii au decis pentru anul viitor să rezerveze un loc separat pentru acestea.

Nașii Casian Constantin și Chicu Dumitru din satul Horodești, raionul Călărași, prezentau pe loc arta de producție a butoaielor. În discuție cu reporterul mybusiness.md, Dumitru Chicu a povestit că și-a dedicat viața producției de vinuri, iar execuția butoaielor a început să-l intereseze după pensionare. “Ne-am adus aminte de activitatea strămoșilor noștri. Părinții și bunicii erau butnari. Mereu există cerere pentru butoaie, primim comenzi particulare, producem butoaie de diferite mărimi. Această activitate reprezintă un venit suplimentar”. “Nu-i înțelegem pe acei producători, care își fac vin în butoaie, iar clienților vând doar cel din sticle de plastic. Vinul dat nu are suflet. Mereu recunoaștem dacă vinul a fost turnat din butoi. De ce nu-l produc în butoaie de stejar? Nu e scump, dar butoiul trebuie să fie îngrijit, spălat și curățat de drojdii. Să știți că un vin bun se păstrează în butoi mare de 300-500 litri”, - a spus Casian Constantin.

Un butoi produs de un butnar local costa 5 lei pentru un litru. “Deci, vă rămâne să calculați dacă e scump sau nu. La îngrijirea corectă, un butoi poate fi păstrat timp de 50 ani”, - a remarcat Chicu Dumitru.

La fel, în timpu festivalului, modele de butoaie de stejar a prezentat antreprenorul din satul Cojușna, butnar în a treia generație Dan Severin. Întreprinderea sa Alsev e specializată pe producția butoaielor de 225 litri pentru export. Acestea sunt modele tradiționale de butoaie, care se folosesc în mai multe regiuni ale lumii, inclusiv butoaie de 200-300 litri. Pentru piața locală, firma Alsev oferă butoaie de 10-100 litri.

La oferirea premiilor câștigătorilor concursului “Polobocul de aur - 2015”, președintele Camerei de Comerț și Industrie Valeriu Lazăr a remarcat: scopul festivalului – popularizarea vinului de casă, tradițiilor de producție și de consumare a acestuia. În plus, vinurile de calitate pot devein elementul de bază al turismului rural. Recnoașterea juriului și a vizitatorilor festivalului oferă producătorilor de vinuri noile posibilități. Iar pentru mici producători, care doresc să-l vândă, CCI va oferi suportul informațional și de consultare pentru a-și înregistra firma și a colecta documente de bază.

“Organizatorii festivalului au dorit să desfășoare o sărbătoare frumoasă a vinului, pentru a introduce pe piață producătorii privați, care respectă tradițiile moldovenești de producție a vinului și o fac cu mare pasiune. Concursul a indicat cele mai bune vinuri a anului curent, dar pentru fiecare participant cel mai bun vin rămâne acela, produs de el. Personal, nu voi găsi un vin mai bun decât cel produs de mama mea, care, la fel, a participat la concurs”, - a spus Valeriu Lazăr.

Valeriu Lazăr, remarcând interesul crescut în dezvoltarea calității vinului de casă și promovarea acestuia pe piața civilizată, a anunțat că, pentru moment, se planifică atragerea investitorilor pentru procurarea liniei mini mobile de turnare a vinurilor de la producătorii privați.

Câștigătorii concursului “Polobocul de aur 2015”

La categoria “Vin tânăr din soiuri tehnice”: Gogu Svetlana (vin alb, or. Căușani), Șeptelici Tudor (vin roșu, or. Ungheni)


La categoria “Vin tânăr din soiuri hibride” Tudoreanu Ion (vin alb, s. Hărjăuca), Sili Alexandru (vin roșu, or. Călărași)

La categoria “Vin de casă din anii trecuți păstrat mai mult de un an” Costin Ana (vin alb, or. Orhei), Aghenie Tudor (vin roșu, s. Sadova)
 

La categoria “Vin de desert ” – Bejan Mihaela (vin alb, s. Taraclia de Salcie) Gogu Meania (vin roșu, or. Căușani)

Premiul special pentru rose sec 2014 Gogu Gheorghe (or. Căușeni)

La categoria “Preferința consumatorilor” a câștigat Petru Nucă din or. Ungheni.

Referințe: Camera de Comerț și Industrie a RM va organiza festivalul vinurilor de casă, tradițiilor gastronomice și meșteșugurilor populare “Polobocul de aur” anual în a doua sâmbătă/duminică după sărbători de Paști.

Articol pregătit de MyBusiness.md ca partener media al festivalului "Polobocul de aur"

Activitatea companiei „Elitafier” constă în forjarea artistică a metalului. Directorul și fondatorul ei, Oleg Șpac, a început să se ocupe de acest domeniu din anul 2000. „Am lucrat ca sudor și, în același timp, învățam la un fierar, - a spus directorul. Astfel am și trecut de la sudare la forjare. Iar în anul 2007 mi-am fondat propria firmă de fierărie „Elitafier”. Actualmente suntem șase persoane și o producție mică – pe 120 de metri pătrați.  E atelierul de forjare și sala de asamblare”.

„Elitafier” produce articole metalice pentru case și apartamente: porți, scări, portițe, zăbrele pentru șeminee ș.a.

„Procurăm metal de la depozitul de metale, - continuă Oleg, - nu dispunem de volume de producție atât de mari pentru a ne ocupa de importul metalului. În plus, diferența de prețuri nu e chiar atât de mare”.

Oleg Șpac a spus că problema principală a unui articol din metal finisat este coroziunea. Astfel, pentru ca acesta să nu ruginească, trebuie să fie pregătit minuțios. Mulți producători tind să economisească pe pregătire, iar, ca rezultat, rugina apare după o jumătate de an. Și, respectiv, clientul este nevoit să mai plătească o dată. „Am primit câteva solicitări de a reface defectele de producție ale altora, cu toate că ne ocupăm de astfel de cereri cu prea puțin entuziasm”, - a adăugat directorul Elitafier.

„Dacă e să vorbim despre tehnologia de tratare anti-coroziune, - spune Oleg Șpac, ceea ce este foarte important dacă articolul va fi expus afară, atunci metalul este curățit de impurități, zgură, stropi de metal. Și sunt prelucrate locurile cu o predispunere pentru rugină, utilizând materiale germane, cu un conținut sporit de zinc. Sunt acele locuri în care este complicat să se aplice grundul și vopseaua în timpul pulverizării. Uneori utilizăm ermeticul pentru automobile, umplem locurile în care pătrunde umezeala. Și, ulterior, aplicăm mai multe straturi de grund și vopsea – de asemenea calitative, germane. Iar într-un cuptor special tratăm cu vopsea polimer. În caz de necesitate, aplicăm încă un strat de lac.

Lucrăm cu metal negru. Pot fi forjate articole din diferite tipuri de metal, care poate fi deformat plastic – adică forjate. Cum ar fi cuprul. Nu poți forja doar fonta. Metalul, de exemplu tija, îl încălzim într-un cuptor până la roșirea acestuia, iar apoi un ciocan pneumatic îi conferă forma generală inițială. Tija de metal, de regulă, este rotundă în diametru, iar ciocanul o poate face plată sau pătrată în secțiune. Această forjare este absolut necesară – ea dă rezistență metalului. Pe vremuri, această muncă era realizată de către doi fierari cu barose cu greutatea de 2-5 kilograme fiecare. Iar apoi noi realizăm manual o forjare mai delicată cu ajutorul unor ciocane mai ușoare”.

Oleg Șpac a mai spus despre cazurile de fraudă, din fericire puține, - sub masca de articole forjate, clientului îi este vândut un material turnat pe bandă – elemente decorative pentru porți: frunzulițe, butoaie, vârtejuri.

„Realizăm și mobilă forjată, - a continuat directorul Elitafier. – Lucrăm pe teritoriul întregii țări, dar majoritatea comenzilor vin din Chișinău și din suburbii. Practic, realizăm totul singuri, chiar și paturile. Elementele metalice ale acestuia constau din trei părți – două părți laterale forjate și suportul pentru saltea. Pe bază plasăm șipci ortopedice”.

Cele mai populare comenzi sunt pentru lucrurile necesare casei: porți, portițe, balustrade, garduri, scări, leagăne și bănci. Și mobilă – umerașe, paturi, noptiere, cuiere, suporturi pentru flori. Au fost și comenzi inedite, de exemplu persoana și-a dorit porți ovale. A venit, a desenat, iar de restul s-a ocupat designerul firmei.

În ultima perioadă de timp au început să fie comandate scări metalice masive – de exterior și de interior. Cea de lemn, dacă este realizată într-un mod necalitativ, va scârțâi. O scară din piatră cu beton turnat și căptușeală va costa mult. De aceea se comandă scări metalice. Sau totalmente din metal, sau cu o carcasă din metal, iar treptele din lemn sau sticlă. „Câteva luni în urmă am realizat o scară flotantă, - zice Oleg Șpac. – Nu exterioară, ci interioară. Scara flotantă e atunci când treptele pornesc din perete și sunt fixate de ea prin niște capete laterale. E aiurea că suntem chemați să facem scări atunci când în casă a fost plasat parchetul, au fost lipite tapetele scumpe. Noi, însă, trebuie să montăm scara. Nu putem să ne lipsim de măsurile de protecție. Deocamdată nu am deteriorat niciun decor”.

Uneori, „Elitafier” are și niște comenzi unice. Meșterii întrepărinderii au forjat copac din metal. Au realizat fluturi – o carcasă cu înălțimea de doi metri și antenele îndreptate în direcții diferite. Copacul și fluturii au fost comandați pentru o sală de nuntă. Au forjat și flori de mărimi naturale – trandafiri, cale.

Toate articolele, de la elementele de bază și până la cele decorative, sunt realizate în fierărie. Acolo e plasată o goarnă, ciocanul pneumatic și capotă de evacuare „Elitafier” dispune de o fierărie mică, cu o suprafață de doar 40 metri pătrați. Asamblarea articolelor finale are loc într-o sală cu o suprafață dublă fierăriei, 80 m2.

Asamblarea elementelor obiectelor are loc prin sudare. Pe șuruburi și nituri iese mai scump. „La dorința cumpărătorului putem adăuga elemente presate, - spune Oleg Șpac, - frunzulițe, cercuri, butoaie: acestea sunt de două-trei ori mai ieftine ca cele forjate”.

Realizarea unui pat durează maxim două săptămâni. Porțile, în dependență de complexitate, o brigadă din două persoane le asamblează de la 2 săptămâni la 2 luni. Termenii de montare depind de multitudinea elementelor decorative și de volumul de lucru de forjare.

„Din cauza crizei avem mai puține comenzi, dar nu exagerat – oamenii continuă să construiască, - încheie discuția Oleg Șpac. – Timpul liber apărut îl utilizăm pentru învățarea suplimentară și îmbunătățirea abilităților de muncă ale personalului. Pentru ca ei să fie pregătiți pentru comenzile de orice complexitate”.

Articol pregătit de MyBusiness.md

Mica întreprindere din raionul Ungheni, „Dulce Plai”, specializată pe producția de miere, în parteneriat cu antreprenorul din Sîngera, Eugen Guzun, din acest an au început să dezvolte activ o direcție totalmente nouă pentru Moldova – fabricarea săpunului cu miere, pentru consumul în masă. Prima partidă de articole naturale a fost instant apreciată și vândută susținătorilor de produse ecologice.

Organizatorii „Dulce Plai”, Liza Mamaliga și Eugen Guzun, definesc afacerea „de miere” ca fiind importantă din punct de vedere social. Și acest lucru este justificat. Pe lângă dezvoltarea producției ecologice în mediul rural, companionii promovează pe piața autohtonă ideea de accesibilitate a bunurilor naturale și de calitate înaltă pentru întreaga populație. Astfel, o bucată de 100 g de săpun cu miere, în a cărui compoziție se mai includ și propolisul, ceara și uleiurile naturale (de măsline, de cocos ș.a.), costă doar 15 lei. Prețul este destul de competitiv cu cel al produselor disponibile în magazine, fabricate de către întreprinderile din industria chimică.

Tânăra antreprenoare, absolventă a facultății de finanțe, Liza, a început să se ocupe activ de apicultură în anul 2013, atunci când a decedat tatăl ei – cunoscutul apicultor din Moldova, Anatol Mamaliga. „Tata a fost un apicultor cu mulți ani de experiență în spate (mai bine de 30 de ani). Mereu aveam acasă o prisacă mare, de aceea cunoșteam bazele apiculturii încă din copilărie. Atunci când am fost pusă în situația de a mă ocupa nemijlocit de gestionarea afacerii, am reușit, pas cu pas, să păstrez și să continui dezvoltarea lui „Dulce Plai”. Este complicat să ai grijă de unul singur de această prisacă mare, de aceea mă ajută Gheorghe. Acum în gospodărie sunt 150 de căsuțe cu albine, dintre care 50 sunt duse pe câmp, iar restul 100 rămân în satele Todirești și Elizavetovca, din raionul Ungheni”, - a spus Liza Mamaliga pentru mybusiness.md.

Aproximativ 30% din mierea „Dulce Plai” este comercializată pe piețe, în cadrul iarmaroacelor, precum și doritorilor de pe rețelele de socializare. Iar partida de miere rămasă este exportată în România. Prețurile pentru mierea „Dulce Plai” sunt de 70 de lei pentru 1 kg de miere de salcâm sau de mai și 60 de lei pentru 1 kg de miere de flori.

Adept al viziunilor de ecologie, vegetarian și, apropo, pasionat de ciclism (a călătorit cu bicicleta prin jumătate de Europa), Eugen Guzun se ocupă de creșterea nucilor (inclusiv alune de pădure).

Ideea de preparare a săpunului cu miere a apărut în anul 2014, atunci când ambii au participat la forumul republican dedicat tinerilor apicultori. Eugen a povestit că în timpul călătoriei sale în Grecia a învățat să facă ulei de măsline, astfel a și apărut intenția de a-și uni forțele și de a încerca să producă săpun cu miere. Partenerii de afacere au găsit rețeta, au procurat materialele și ingredientele necesare și și-au început încercările. Conform spuselor celor doi antreprenori, metoda de producere a săpunului la domiciliu este relativ simplă și nu necesită investiții mari, odată ce deja dispui de o prisacă. Pentru startup-ul comun ei au cheltuit în jur de 1000 de lei.

„La început învățam să facem un săpun simplu, iar apoi, deja, cel cu miere. Am experimentat cu adăugarea de propolis și ceară. Iar la finalul încercărilor și a experimentelor am obținut o variantă a săpunului care putea fi propusă pentru vânzare. Pentru promovarea produsului am început să utilizăm Facebook-ul. Cumpărătorii au și fost atrași instant de săpunul cu miere. Efectiv, am vândut toate bucățile de săpun în decursul a câteva săptămâni. Oamenii lăsau feedback-uri pozitive pe pagina noastră, întrebau dacă va mai fi în vânzare acest tip de săpun și unde îl pot procura. Acest aspect ne dădea impuls atât nouă, cât și noilor cumpărători. Este plăcut faptul că nu era vorba despre un boom efemer al interesului pentru un lucru nou, ci există o cerere stabilă pentru un astfel de produs. Am hotărât că nu trebuie să ne axăm pe forma săpunului, deoarece am înțeles că acest aspect nu prea contează pentru cumpărătorii noștri. Principalele caracteristici care îi atrag sunt calitatea naturală și prețul accesibil”, - spune Liza.

Prețul pentru săpunul „Dulce Plai” este cât se poate de acceptabil pentru cumpărător – 15 lei pentru 100 de grame, luând în calcul faptul că acesta este compus doar din ingrediente naturale (miere, ceară, propolis, uleiuri vegetale). Pe piața de produse handmade, precum și în magazine, săpunul natural este comercializat la prețul de 40 de lei pentru același gramaj.

„Noi nu facem business doar pentru profit. Afacerea noastră poartă și un mare impact social, dat fiind faptul că albinile joacă un rol important în natură, aducându-i omului sănătate și nenumărate beneficii. Ne dorim să transitem societății ideea că apicultura poate ajuta la dezvoltarea satului moldovenesc, deschide noi orizonturi pentru antreprenoriatul util”, - a zis Liza.

Prețul de vânzare stabilit este apropiat de costul produsului. „Dacă ridicăm prețul, îl vom speria pe consumatorul în masă, spre care ne-am orientat proiectul comun. Iar noi de dorim ca nu doar persoanele îndestulate din Moldova să își permită să procure produsele ecologice".

„Dulce Plai” planifică să continue dezvoltarea sortimentului de producție din miere (musli, tincturi de propolis, amestecuri terapeutice pe bază de miere cu propolis, polen și lăptișor de matcă).

În anul 2014, întreprinderea „Dulce Plai” s-a calificat pe locul doi în concursul Asociației Naționale a Tinerilor Manageri din Moldova, ANTIM, pentru „Cel mai bun proiect de afaceri al anului”. Actualmente, în procesul de înregistrare se află și marca comercială „Dulce Plai”.

Articol pregătit de MyBusiness.md

“McDonald’s a anunţat că va scoate din meniu sandvişul Big Mac” – era titlul unui articol ce apărea în publicaţia satirică Daily Buzz anul trecut. Chiar dacă ştirea nu era una adevărată, aceasta ar putea să fie inspirată dintr-un adevăr, potrivit Business Insider.

McDonald’s a anunţat că testează reduceri de meniu după ce vânzările înregistrate în luna noiembrie au scăzut cu 4,6 procente comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Acest anunţ face plauzibilă retragerea Big Mac-ului din meniul lanţului fast food, după o istorie de mai bine de 50 de ani. În acest timp, unul dintre competiitorii McDonald’s, Chipotle, a înregistrat o creştere de 16,8% în vânzările localurilor deschise cu nu mai mult de un an în urmă, iar acţiunile Shake Shack, un alt competitor, şi-au dublat preţul în ianuarie.

Chiar dacă această orientare a pieţei nu a trimis încă iconicul Big Mac la capitolul istorie, schimbarea va veni cu siguranţă în ce priveşte meniurile McDonald’s din toată lumea, potrivit Business Insider. Printre produsele din meniu pe care reprezentanţii McDonald’s se gândesc să le scoată se află un tip de sandviş cu brânză,  poate la fel de iconic precum Big Mac-ul.

Consultantul în domeniul francizelor de restaurant Richard Adams a declarat pentru USA Today că unele dintre produsele din meniuri sunt în continuare incluse în acestea chiar şi după ce încetează să mai fie vândute din motive "politically corect". Adams arată astfel că unele dintre produsele McDonald‘s sunt păstrate pentru motive care ţin de retorică, şi nu de gastronomie sau sustenabilitate. Spre exemplu, chiar dacă nu vrem neapărat să mâncăm Big Mac sau plăcinte cu măr, vrem să consumăm ideea că am putea să le mâncăm, chiar dacă nu intenţionăm să facem asta – motiv pentru care Big Mac-ul, cât şi alte produse ale McDonald’s ar putea să aibă o viaţă lungă.

http://www.businessmagazin.ro/

Cu părul cârlionţat, zâmbetul larg, faţa bronzată şi preferând să poarte bermude, David Chernicky pare mai degrabă un personaj dintr-un serial american filmat pe plajele din Florida. Cunoscut pentru petrecerile pe care le dă în penthouse-ul său din capitala statului american Oklahoma, Chernicky este geologul care a inventat puţurile pentru materiale reziduale,  ce stau la baza fracturării hidraulice. Metoda a permis SUA să-şi extindă producţia de petrol şi gaze de şist, dar a şi stârnit numeroase controverse legate de efectele cauzate de folosirea ei: producerea de cutremure.

Chernicky este un personaj spumos, care şi-a numit locuinţa din capitala Oklahoma City “Penthouse-ul şampaniei”, şi-a cumpărat case în mai multe state americane, precum şi bărci şi maşini scumpe, şi a făcut mai multe donaţii, pentru construirea unor şcoli şi biblioteci şi oferirea unor burse pentru studenţi, scrie Bloomberg Businessweek.

Deşi compania pe care o deţine nu se numără printre marii producători de petrol şi gaze natuarale din SUA, Chernicky este unul dintre cei mai proeminenţi antreprenori, inclusiv datorită personalităţii sale. Excentricul om de afaceri şi-a dovedit nu o dată generozitatea. De pildă, întâlnind la o bezinărie două femei a căror maşină se stricase, Chernicky le-a cumpărat un automobil, fără să le ceară ceva în schimb.

Chernicky estimează că averea sa se ridică la 300-500 de milioane de dolari, în funcţie de fluctuaţiile preţului petrolului.

 

S-a remarcat în industrie prin metodele neconvenţionale folosite

 

Antreprenorul provine dintr-o familie cu zece copii şi a început să lucreze de la 14 ani, când s-a angajat la McDonald’s, unde muncea chiar şi peste 80 de ore pe săptămână.

După o perioadă scurtă petrecută în forţele armate americane, Chernicky şi-a luat licenţa în geofizica explorării la Universiatea din Oklahoma şi s-a făcut remarcat în industrie prin tehnicile neconvenţionale folosite pentru a descoperi petrol.

“Nu am găsit nici măcar o picătură de petrol prin metodele din manualele de geologie”, spune Chernicky, care, odată consacrat ca “maestru” al obţinerii de petrol prin deshidratarea câmpurilor petrolifere, şi-a deschis o firmă de consultanţă în domeniu.

Ulterior, sătul să vadă că grupurile din industria petrolieră nu-i respectă întocmai recomandările, Chernicky a înfiinţat, alături de alţi doi parteneri, New Dominion. În 2000, la numai doi ani de la înfiiţare,  compania opera peste 100 de puţuri şi producea aproape 5.000 de barili de petrol pe zi.

 

Invenţia lui Chernicky a dus la creşterea producţiei americane de petrol

 

Cele patru puţuri de apă reziduală operate de New Dominion şi care funcţionează în capitala statului american Oklahoma au contribuit la dublarea producţiei de petrol a statului american în ultimii cinci ani.

Totodată, şi capacitatea puţurilor pentru apă reziduală s-a dublat în ultimii zece ani, iar acest fapt a început să ridice controverse odată cu producerea a 64 de cutremure cu magnitudinea de peste 3 grade pe scara Richter pe parcursul anului 2011 în Oklahoma, în condiţiile în care media din precedentul deceniu era de 1,6 cutremure pe an.

Anul trecut, Oklahoma a fost  statul american cu cea mai intensă activitate seismică din partea continentală a SUA,  aici producându-se 585 de cutremure. Analiştii au o prognoză şi mai neagră pentru 2015, estimând că numărulcutremurelor va creşte la 900.

 

„Omul nu provoacă seisme”

 

În acest peisaj sumbru descris de experţi, cea mai mare ameninţare pentru afacerea lui Chernicky pare a procesul intentat anul trecut de cele două victime ale unui cutremur din 2011. Cu magnitudinea de 5,7, cel mai mare seism din istoria statului american Oklahoma a atras atenţia cercetărilor, care au argumentat că acesta, ca şi alte cutremure,  a fost provocat de forarea puţurilor de către companiile petroliere, inclusiv New Dominion.

 „Bruma de ştiinţă pe care o scot în faţă este atât de greşită încât nici nu poate fi considerată şiinţă. Este emoţie”, spune Chernicky, explicând că seismele sunt rezultatele activităţii tectonice, şi nicidecum a fracturării hidraulice.

Omul de afaceri este contazis însă de cercetători. „Numai prostii. Pur şi simplu nu vor să admită că ei provoacă aceste cutremure”, afirmă Martin Chapmam, profesor de geofizică la Universitatea Virginia Tech.

Unii oficiali americani împărtăşesc opinia mediului academic şi arată că presiunea politicului pentru ca industria de extracţie a petrolului şi gazelor de şist să-şi schimbe practicile este minimă.

„Industria petrolieră ne ameninţă că va închide instalaţiile de forare şi va da oameni afară, dacă ne atingem de problema activităţii seismice. Ştim care este cauza, dar nu facem absolut nimic pentru a-i pune capăt sau pentru a schimba reglementările”, spune Cory Williams, politician din Camera Reprezentanţilor din Oklahoma.

Chernicky rămâne însă convins că natura este responsabilă pentru catastrofele mondiale, inclusiv pentru cutremurele din Oklahoma, şi nu explorarea petrolului şi a gazelor de şist, sector la a cărui dezvoltare a contribuit direct.

 „Omul nu provoacă tsunamiuri în Japonia. Omul nu a provocat erupţia vulcanului Krakatau. Şi omul nu provoacă seisme”,  afirmă Chernicky.

http://www.zf.ro/

Antreprenorul Mircea Tudor se pregăteşte să devină, din inovator de profesie, industriaş elveţian.

Mircea Tudor se află de 20 de ani într-o situaţie aparent paradoxală: a fondat un IMM care se ocupă de scanarea radioactivă, domeniu rezervat anterior giganţilor din industria tehnologică. După ce a convins toată lumea, Mircea Tudor se pregăteşte să devină, din inovator de profesie, industriaş elveţian.

A fondat în urmă cu două decenii singurul IMM din lume care activează în domeniul tehnologiilor de scanare radioactivă, a câştigat de două ori Marele Premiu al Salonului de Invenţii de la Geneva, iar acum se pregăteşte să lupte pentru titlul de cel mai bun antreprenor din lume. Antreprenorul-inventator Mircea Tudor a mizat pe inovaţie, o carte riscantă,  la începutul anilor '90, dar valoroasă. A înţeles mai devreme direcţia în care merge lumea, a gândit şi a realizat ceea ce alţii poate nu au avut curaj, încercând să remodeleze peisajul tehnologiilor de scanare, iar apoi a intrat în competiţie cu giganţi din concerne multinaţionale. Mircea Tudor va reprezenta România în vara acestui an la Monte Carlo în competiţia mondială EY World Entrepreneur of The Year, competiţie printre ai cărei câştigători se numără antreprenori din toată lumea care au schimbat paradigma industriilor în care operează şi au impus noi standarde.

Mircea Tudor a lucrat la Centrala de Construcţii Căi Ferate (un colos înainte de 1989), a făcut presă scrisă şi televiziune în primii ani după Revoluţie, a fost cel mai mare distribuitor din România de alarme auto, pe care le importa din Coreea, şi ulterior a trecut la proiecte complexe de cercetare şi inovare prin firma MB Telecom înfiinţată în 1994, dar a ajuns la profit doar în 2008. Numai în cercetarea şi producţia scannerului de camioane Roboscan au fost investite 6 milioane de euro.

Scannerul cumulează pe o platformă unică tehnologii complexe din fizica nucleară, electronică, informatică, software dedicat, telecomunicaţii, mecanică, hidraulică, pneumatică şi aşa mai departe.

Inovaţia cere multă răbdare şi mulţi bani investiţi, iar câştigul nu vine imediat, afirmă Mircea Tudor: „Că inovarea nu aduce profit rapid este foarte adevărat. Drumul de la idee la concept, la validare, la modelul experimental şi prototip este foarte lung şi îi sperie pe mulţi. Dar există un revers al medaliei: după finalizarea proiectului, nu există limită de profit. Dacă investeşti într-un hotel, există un nivel maxim al profitului pe care îl poţi obţine. În inovaţie, dacă ai şansa să găseşti filonul de aur, investiţia se poate întoarce de zeci de mii de ori în timp. Trebuie să te diferenţiezi de ceilalţi, să evadezi din plutonul «me too», să găseşti o cale pe care ceilalţi nu au curajul sau nu au inspiraţia să meargă“.

Mircea Tudor a gândit două sisteme de securitate revoluţionare, respectiv primul scanner mobil robotizat din lume pentru camioane şi primul scanner pentru avioane din lume. Dar rezultatele nu au venit peste noapte. Drumul de la o idee bună la o invenţie brevetată, la o afacere sustenabilă, este de multe ori anevoios, presărat cu multe obstacole, financiare, fiscale, birocratice sau de altă natură. „Cea mai mare dificultate în orice iniţiativă privată este capitalizarea în faza de început, când nimeni nu are încredere în tine. Eu am vândut casa, am cumpărat o locuinţă mai mică, iar suma de 50.000 de dolari am investit-o în afaceri. Să intri în afaceri vânzându-ţi casa este un act de sinucidere. Am încercat multe experienţe. În cele din urmă am hotărât să revin în matca mea professională: tehnologia. Treptat, lucrurile au început să se aşeze, să intre pe un făgaş normal“, povesteşte Mircea Tudor.

MB Telecom a implementat proiecte integrate de securizare a frontierelor în România, Letonia, Dubai, Mozambic şi Franţa, totalizând afaceri de peste 
60 de milioane de euro în ultimii 10 ani. A avut discuţii cu reprezentanţi guverna-mentali şi privaţi din SUA, Brazilia, Mexic, Ecuador, Tanzania, Gabon, Arabia Saudită, Australia, Emiratele Arabe Unite şi alte state pentru implementarea unor proiecte de securizare de mare complexitate, fiecare având o valoare de ordinul milioanelor de euro. „Avem dialoguri deschise cu 70 de potenţiali parteneri din 70 de ţări“, spune Mircea Tudor, care va putea onora toate contractele odată cu atingerea capacităţii maxime de producţie la fabrica din Elveţia pe care o construieşte şi care este destinată producţiei scannerelor pentru avioane.

Mircea Tudor spune că a investit 2 milioane de euro din totalul de 45 de miliaone de euro necesar pentru fabrică, dar deţine 99% din acţiuni, „restul simbolic fiind deţinut de cantonul Berna, deoarece statul elveţian a investit cea mai mare parte“. Linia de producţie din Elveţia va ajunge în cinci ani la capacitatea maximă de 75 de scannere pe an. În fabrica de la Otopeni, compania poate produce aproximativ 12 scannere pentru camioane pe an.

Preţurile scannerelor sunt de 1,5 milioane euro pentru camioane, 
3 milioane de euro pentru avioane civile şi 5 milioane de euro pentru avioane militare. În cinci ani, grupul de firme condus de Mircea Tudor are ca obiectiv strategic să plaseze câte un scanner de avioane în 500 de aeroporturi din lume, ceea ce va genera o cifră de afaceri de peste 1 miliard de euro, iar peste 10 ani Mircea Tudor speră ca reglementările internaţionale în securitatea aviatică să adopte proceduri noi de scanare obligatorie a avioanelor, conform precedentului scanării obligatorii a bagajelor.

Deşi a depăşit stadiul de antreprenor la început de drum, Mircea Tudor pledează în continuare pentru antreprenoriat: „Antreprenorii sunt sângele economiei. Nu se poate imagina o ţară, o economie fără antreprenori. Antreprenorii stimulează inovaţia şi crearea de locuri de muncă. Antreprenorii sunt printre puţinii actori economici care au continuat să facă angajări chiar şi în anii de criză economică, investesc pe plan local, plătesc taxe şi susţin cresterea economică dintr-o ţară“.

Accesul la finanţare rămâne în continuare o provocare majoră pentru dezvoltarea antreprenoriatului în România. Totodată, majoritatea antreprenorilor români cred că cele mai mari obstacole în crearea şi în dezvoltarea unei firme sunt incertitudinea fiscală, birocraţia şi nivelul taxelor, după cum reiese şi din studiul EY „Antreprenorii vorbesc: Barometrul antreprenoriatului românesc“. Iar relaţia dintre antreprenori şi guvern rămâne esenţială, aminteşte Mircea Tudor. Sumele mici alocate din buget pentru cercetare şi inovare continuă să reprezinte o problemă importantă în România. Comparativ cu Japonia sau Coreea de Sud, care au avut perioade când alocau cercetării şi 8% din buget, sau Franţa, care a alocat circa 3%, în România procentul alocat este sub 0,2%.

Dacă un antreprenor atinge masa critică trebuie automat să iasă în piaţa internaţională, altfel se sufocă, susţine Mircea Tudor. Dar, pentru ca o companie să reuşească să vândă în afara ţării şi să devină cunoscută, este nevoie de promovarea produselor pe pieţele externe. „Am avut foarte mari dificultăţi în afirmarea pe piaţa mondială. Este dificil să promovezi produse de înaltă tehnologie realizate de o firmă mică dintr-o ţară mică. Piaţa de securitate este puternic dominată de lobby. Avem un gol uriaş. Concurăm cu giganţi, cu concerne multinaţionale. Dar începem să ne facem auziţi. Noi, ca firmă, şi în general economia naţională, nu avem nicio şansă izolaţi de restul lumii. Avem însă avantajul de a fi creativi şi astfel putem să surprindem lumea cu ideile soluţiile şi produsele noastre.“

Grupul de firme şi Centrul de Cercetare Aplicativă Interdisciplinară, precum şi firmele atrase de Mircea Tudor în Clusterul Industriei de Securitate pe care l-a iniţiat derulează numeroase proiecte de cercetare aplicativă în securitate aviatică, securitate bancară, dezvoltarea de tehnologii medicale, metalurgie şi altele, dezvoltând în acest fel o industrie ori-zontală nouă pentru economia României şi cu înalt potenţial de competitivitate pe o piaţă globalizată. Printre proiectele lor se numără primul aparat de radiologie universală produs în România, un aparat laser pentru diagnosticarea şi tratamentul unor forme de cancer, un dispozitiv pentru extruziunea controlată a metalelor, dispozitive medicale pentru persoanele cu deficienţe de vedere şi de locomoţie şi nu în ultimul rând un scanner pentru aviaţia militară.

http://www.businessmagazin.ro/

Bateriile Tesla produse la Gigafactory ar putea ajunge să alimenteze cu energie întreaga lume, potrivit omului de afaceri American, producător al automobilelor electrice de lux Tesla, Elon Musk, care a prezentat, joi seară, strategia în domeniul bateriilor reîncărcabile, informează Mediafax.

Musk a început show-ul din Los Angeles, care a marcat oficializarea extinderii agresive a Tesla în domeniul stocării energiei, cu viziunea de a scăpa Statele Unite de dependenţa de combustibili fosili în producerea de electricitate, relatează MarketWatch.

„Problema bateriilor existente este că …sunt proaste”, a spus Musk, înainte de a trece la prezentatea bateriei Powerwall, produsă de Tesla la noua fabrică Gigafactory din Nevada.

Costul acestei baterii reîncărcabile, cu o capacitate de 10 kilowaţi şi care poate asigura necesarul de energie al unei locuinţe timp de 10 ore, porneşte de la 3.500 de dolari. Tehnologia folosită de companie este aceeaşi cu cea a bateriilor automobilelor Tesla, cunoscute ca având cea mai lungă durată de funcţionare, dintre modelele existente pe piaţă.

Bateriile vor fi comercializate prin intermediul diviziei Tesla Energy. Compania primeşte deja comenzi, dar bateriile vor fi livrate abia peste 3-4 luni, a spus Musk.

http://www.money.ro/

Potrivit Fondului Provocările Mileniului, aria de eligibilitate a Programului de credite Compact a fost extinsă. Începînd cu 27 aprilie curent, antreprenorii de pe întreg teritoriul Republicii Moldova pot obține surse financiare pentru investiții în agricultura performantă.

În prezent, prin intermediul programul de credite lansat în 2011 au fost acordate 56 de împrumuturi în sumă totală ce depășește 9,3 milioane de dolari SUA. Împrumuturile oferite în cadrul Programului Compact sunt destinate investițiilor în infrastructura post-recoltare cum sunt depozitele frigorifice, echipamente de sortare, spălare sau prelucrare a fructelor și legumelor etc.

Împrumuturile Compact sunt oferite prin intermediul băncilor Moldova Agroindbank, Energbank, Banca Socială, FinComBank, Moldindconbank, Mobiasbanca Groupe Societe Generale, Victoria Bank și Comerțbank.

Valorarea împrumuturilor Compact variază de la 5 000 USD (sau echivalentul în lei sau euro a acestor sume) pînă la 600 000 USD, iar termenul pentru care se oferă creditele este de 3-7 ani. Totodată, procurarea bunurilor/lucrărilor/serviciilor din mijloacele creditelor acordate în cadrul Programului Compact este scutită de TVA și taxele vamale.

http://www.interlic.md/

Camera de Comerț și Industrie deschide (CCI), începând cu 20 mai, perioada de aplicare la concursul Premiul pentru realizări în domeniul calității. Companiile vor putea depune dosarele de participare până pe data de 20 septembrie curent, iar premiile vor fi anunțate în cadrul Galei Businessului Moldovenesc, la începutul anului 2016.

Potrivit unui comunicat al CCI, din acest an criteriile de evaluare a participanților sunt armonizate cu Modelul de Excelenţă al Fondului European pentru Managementul Calităţii (EFQM). Cei înscriși în concurs vor fi apreciați după nouă criterii, grupate în două categorii: Rezultatele (4 criterii) și Posibilități (5 criterii), ambele grupe având ponderea de 50 la sută fiecare. Juriul va examina atât politicile și procedurile de asigurare a calității, cât și gradul de satisfacție a consumatorilor.

Concursul „Premiul pentru realizări în domeniul calității" premiază companiile cu rezultate semnificative, obținute la capitolul calitatea produselor și servicilor prestate de către acestea, dar care asigură și implementarea metodelor eficiente de management al calităţii în cadrul întreprinderilor.

Prin acest concurs, CCI țintește promovarea culturii calității, a strategiilor performante ce asigură calitatea produselor și serviciilor și, de asemenea, garantează asistenţa informaţională antreprenorilor în domeniul managementului calității și integrarea efectivă a pieţei moldoveneşti în comunitatea economică mondială.

În concurs se pot înscrie întreprinderi şi organizaţii cu diverse forme de proprietate, persoane juridice sau fizice înregistrate în R. Moldova care produc bunuri materiale sau prestează servicii pe teritoriul ţării.

Laureații și premianții concursului vor avea dreptul să utilizeze imaginea distincțiilor primite în scopuri publicitare, inclusiv la marcarea produselor, de asemenea, vor primi o serie de reduceri la serviciile prestate de către Camera de Comerț și Industrie și partenerii săi în organizarea concursului.

http://www.contabilsef.md/

Într-o piață liberă, consumatorul este liber să cumpere de unde dorește, să decidă cât este dispus să cheltuiască și, de cele mai multe ori, se preferă prețul cel mai mic. Plecând de la această premisă, autoritățile din Grecia au elaborat un sistem online de centralizare a prețurilor, iar la un an de la implementarea lui, prețurile au scăzut, în medie, cu 7% fără vreo măsură de relaxare fiscală.

Monitorul de prețuri ar urma să fie implementat și în România, a declarat Gyerkó László, Consilier de Concurență în plenul Consiliului Concurenței. Mai mult, prezent la Comisia pentru agricultură din Camera Deputaților, oficialul a arătat că modelul grecesc va fi baza de la care se pleca la noi, mai ales că rezultatele obținute de eleni sunt extrem de încurajatoare.

”Exemplul care a dus la scăderea prețurilor la nivel național cu 7% după implementarea acestui monitor al prețurilor este Grecia. După un an și ceva, prețurile din acest coș zilnic au scăzut cu 7%, fără alte măsuri fiscale, cum ar fi reducerea de TVA”, a declarat reprezentantul Consiliului Concurenței. subliniind că monitorul de prețuri nu doar că va reduce și mai mult prețurile, dar va institui și un control public în piață.

Discuții cu toți jucătorii din piață

În prezent, proiectul unui monitor de prețuri pentru România a fost făcut cunoscut în rândul actorilor din piața agroalimentară și este susținut și de către Guvernul României. ”Acum cîteva luni am lansat ideea înființării unui monitor al prețurilor care să aibă lista produselor cuprinse în coșul zilnic și care au o relevanță în consum. Avem discuții cu retailerii, cu asociațiile, avem și sprijinul ANPC cu care dorim să face proiectul, avem sprijinul Guvernului. Încă nu avem, însă, OK-ul tuturor participanților”, a spus consilierul de concurență.

Asociația Marilor Rețele Comerciale nu au fost de acord

Întrebat cine se opune, totuși, ca acest monitor de prețuri să devină realitate, Gyerkó László a spus: ”Asociația Marilor Rețele Comerciale din România nu este de acord cu acest monitor de preț. Am avut întâlniri, conferințe bilaterale și încă nu avem acordul dânșilor”. De altfel, fără un acord cu retailerii, centralizarea prețurilor este lipsită de reprezentativitate.

În ciuda prezentului blocaj, cei de la Consiliul Concurenței sunt optimiști și speră să lanseze monitorul până la finele acestui an. Practic, cu acest instrument, orice cetățean va putea verifica prețurile practicate în diferite localități, de către diferiți comercianți.

”Acolo vede cetățeanul cât costă pâinea în 10 sau 20 de locații și poate să decidă de unde cumpără, să facă o comparație. Și implicit, orice persoană interesată poate face acest lucru, în orice moment”, a spus Gyerkó László, Consilier de Concurență în plenul Consiliului Concurenței.

O investigație privind prețurile durează cel puțin un an și jumătate

Consiliul Concurenței monitorizează prețurile ante și post implementarea TVA redus la alimente, însă se pare că se va putea finaliza investigația abia anul viitor. ”Am finalizat o investigație anul trecut pe acordurile de preț (practicate de marile rețele comerciale – n.r.) cu un rezultat răsunător, o amendă de 35 de milioane de euro. Avem în derulare o investigație cu 30 și ceva de producători și retaileri care se va finaliza anul viitor. O investigație la Consiliul Concurenței durează, în medie la nivel european, un an și jumătate, aproape de doi ani. Nu putem de joi și până astăzi (marți, 28 aprilie – n.r.) să spunem dacă prețurile de acum sunt rezultatul unei înțelegeri, dacă au crescut sau nu”, a explicat Gyerkó László, Consilier de Concurență în plenul Consiliului Concurenței.

Foto: www.nydailynews.com

http://agrointel.ro/