“Coffee to go” sau cafeaua pe fugă este un concept relativ nou la noi. Este o modalitate de a face bani într-o nişă a preparatelor din cafea. In oraşele mai mari există deja mici astfel de afaceri care au succes.

O astfel de afacere are mai multe puncte de plecare, în funcţie de capacitatea de investiţie a antreprenorului. Cert este că, pentru un spaţiu închiriat de câţiva metri pătraţi, un expresor relativ bun, un angajat şi susţinerea cheltuielilor  pe o perioadă de 3- 6 luni, este nevoie de un buget de minim 8-10.000 de euro.

Cel mai important factor pentru succesul acestei mici afaceri este reprezentat de locaţie. Poţi avea cea mai bună cafea din lume, atât timp cât potenţialii clienţi nu te pot descoperi iar accesul nu este facil, şansele de succes sunt mult mai reduse. În consecinţă ai nevoie de un spaţiu care să fie situat, în ordinea importanţei, astfel:

    Lângă şcoli şi universităţi, pe o stradă sau o alee pe care se circulă pe jos;
    Într-un spaţiu de birouri cu număr mare de angajaţi;
    Pe străzile centrale şi în acelaşi timp pietonale ale localităţilor;
    Zone turistice de orice fel care sunt străbătute pe jos;
    În interiorul centrelor comerciale sau mall-urilor.

 

Al doilea aspect foarte important este gustul specialităţilor de cafea. Degeaba investeşti în aparatură sau în cafea scumpă dacă gustul lasă de dorit şi nu este pe placul clienţilor.  Viitorul manager trebuie să  fie în primul rând consumator de cafea şi să cunoască gustul şi modalitatea de preparare a unei cafele bune.

 

Preparatele din cafea cele mai consumate în România sunt:

    Espresso;
    Cappucino;
    Latte Macchiato;
    Frappe;
    Caffe Latte.

 

Aceste preparate pot fi condimentate cu diverse arome, de la ciocolată şi mentă până la cardamon şi toffee. Pe lângă specialităţile din cafea se mai pot vinde şi alte produse cum ar fi ceai, limonadă sau fresh-uri.

Pe lângă un design vizual atractiv, locaţia trebuie să fie astfel structurată încât să poată servi clientul într-un timp cât mai scurt. Deasemenea, calitatea trebuie să fie constantă deci gustul să se păstreze indiferent de zi.

 

Marketing-ul afacerii “Coffee to go” este simplu. Este nevoie aşa cum am precizat de o locaţie bună şi cel puţin un produs delicios, de rulaj, la un preţ atractiv care se poate denumi “specialitatea casei”. Investiţiile în reclama clasică nu sunt necesare.

În cazul profitabilităţii, este greu de spus o sumă sau un procent. În funcţie de cât de bine ştie să administreze fluxul de materii prime precum şi balanţa de venituri şi cheltuieli, antreprenorul poate câştiga mai mult sau mai puţin. Totuşi, media profitabilităţii este undeva între 30 – 40%.

Preparatele espresso trebuie să aibă o pondere de minim 50% pentru a asigura o marjă de profitabilitate optimă.

Franşizele disponibile în România pe partea de cafenele le puteţi găsi aici.

În concluzie, o afacere de tipul “Coffee to go” merită iniţiată. Uşor de administrat, este o activitate plăcută, cu o marjă bună de profitabilitate. Va trebui să cunoşti destul de bine acest domeniu, să oferi clienţilor produse de calitate la un preţ bun şi să administrezi cu responsabilitate veniturile pentru a obţine cât mai mulţi bani.

http://enciclopedia-afacerilor.com/coffee-to-go/

Deși este complicat să numești activitatea lui Vladimir Butnaru „business”, în fond aceasta ar fi definiția. Afacerea lui este iconografia. Vladimir Butnaru pictează icoane pentru bisericile ortodoxe din Moldova.

„Practic această meserie de aproape trei decenii, - spune Vladimir Butnaru, - însă am devenit iconograf într-un mod accidental. În perioada sovietică, în Ungheni, lucra un pictor, care a primit numele de Beton, pentru perseverență – putea sa picteze ore în șir fără întrerupere. Într-o zi, ne aflam în atelier și pictam câte ceva pentru o mare sărbătoare sovietică. A intrat Beton, s-a uitat la toți și, nu știu de ce, dar s-a apropiat de mine și mi-a zis: „Vrei să faci niște bănuți? Am primit o comandă mare de la biserică și n-o să reușesc să o realizez singur”. Astfel am și devenit iconograf.

Dar, în general, parcă mă trăgea ceva spre iconografie. Când învățam la Colegiul de Arte din Chișinău, mi-am lipit deasupra patului din cămin reproducerea lucrării lui Rubens „Hristos încoronat cu spini” – lucrarea mea, prima dintre cele reușite, care îmi plăcea foarte mult. În timpul unei verificări a camerelor, dat fiind faptul că era încă perioada sovietică, lucrarea a fost confiscată și a fost umflat un proces – cum poate să aibă o icoană un student sovietic?! L-au chemat pe tata din Ungheni, fapt care m-a și salvat, căci el a fost comunist și veteran al războiului. Astfel mi-a și zis decanul: „Datorită tatălui, nu vei fi exmatriculat”. Dar mi-au tăiat din bursă.
Apoi a urmat examenul de absolvire, iar a doua întrebare din biletul meu de examen era despre Rubens. Profesorul s-a uitat la mine – istoria cu lucrarea reprodusă a făcut mult zgomot prin colegiu - și îmi zice: „Rubensul îl știi, raspunde la întrebările unu și trei”. Vreau să spun că nu m-am gândit la faptul să fiu sau nu iconograf – parcă ceva de sus m-a adus la această meserie. De aceea și pictez icoane de aproape treizeci de ani.

Iar acum să trecem la subiect. Comanda se face foarte ușor – vine părintele și spune: „Vreau să comand o icoană” – una, două, trei sau o întreagă catapeteasmă. Catapeteasma (iconostasul) reprezintă un lucru foarte profitabil, deoarece conține în jur de 20 de icoane și, de regulă, toate sunt comandate de la un singur iconograf. Desigur, prețul este și el unul angro – icoanele pentru iconostas sunt mai ieftine, decât cele la comanda pe bucată. În plus, pentru catapeteasmă pictez gratis câteva icoane – „pomană” pentru familia mea.

Prețurile la icoane? Ele sunt diferite. În dependență de mai mulți factori, cum ar fi bonitatea părintelui și capacitatea lui de a negocia, complexitatea ș.a. Sunt discutate separat prețul materialelor și al lucrului. Desigur, părintele este o persoană spirituală, însă, deseori, negociază ca și niște profesioniști. Dar, în felul lor, încearcă să îmi facă o favoare: „Înțeleg că îți plătesc puțin, deci ai putea să nu te prea strădui”. O idee minunată! Cel care va vedea icoana „nu te strădui” nu va întreba cât a costat, ci va întreba cine a pictat-o? Acestea fiind spuse, concluzia ar fi că clericii sunt oameni, ca și noi. De aceea eu nu lucrez fără avans. Vedeți aceste trei icoane? Le-a comandat un preot din sudul Moldovei și am început să le realizez fără a cere un avans – este deja al doilea an în care stau aici, deoarece preotul nu a venit după ele. Și e complicat să le propun la o altă biserică, dat fiind faptul că sunt diferite comenzile pentru icoane. Clienții, adică preoții, din start negociază reproducerile căror picturi își doresc să le procure”.

În atelierul lui Vladimir Butnaru se află un calculator conectat la internet, iar pe monitorul acestuia se observă un fragment al icoanei, care seamănă cu o pictură religioasă medievală, din epoca Renașterii. „Este comanda recentă, - explică iconograful, - părintele a vrut anume această icoană. Altul a zis din start, „Deschide pagina de internet cu icoanele din mănăstirea cutare” și pictează de acolo. Din inspirație proprie pictez doar icoanele de sărbători. Ele sunt de dimensiuni mici – nu sunt mai mari de formatul de album. Însă, nu știu de ce, dar pentru preoți nu prea contează dacă această icoană va fi reprodusă în baza unei picturi originale sau va reprezenta propria mea creație”.

„De la bun început stabilesc cu cine voi lucra, - explică Vlad Butnaru, - cine va fi clientul: sfatul bisericii, preotul, călugărița sau ctitorul (sponsorul), dacă comanda vine de la mănăstire. Acest lucru este foarte important. Deoarece au existat cazuri în care, la început: comanda icoana părintele, apoi se implica călugărița cu opinia sa – ceea ce le place și, astfel, se isca confuzia”.

Locul de muncă al lui Vladimir Butnaru este mansarda casei lui din Ungheni, reamenajată pentru atelier. Lucrul iconografului este instabil, de aceea, atunci când nu sunt comenzi, Vladimir Butnaru pictează din timp unele obiecte bisericești, care nu necesită prea multă creativitate. Însă nu prea există profit din acest pictat „din timp”. „Aceste răstigniri din colț stau aici deja al doilea an, - zice iconograful, - și nu găsesc un cumpărător”.

Vladimir Butnaru este un pictor profesionist, însă nu a primit specializarea de iconograf. A studiat tehnica de iconografie, orientându-se după școala Academiei de Artă din Sankt Petersburg – fondatoarea realismului în iconografie. În decursul a trei sute de ani de existență, realismul s-a extins în parorhiile ortodoxe din fostul stat rusesc. „Stilul bizantin se deosebește de realism prin reprezentarea simbolică și alegorică a sfinților, cu niște cerințe stricte: pot fi lăsate descoperite doar fața și mâinile. Celelalte părți ale corpului trebuie să fie acoperite cu haine, este admisă distorsionarea proporțiilor și a perspectivei. Iar realismul este mult mai factual: atenția la detalii, respectarea proporțiilor și a perspectivei”, - explică iconograful.

Pentru Moldova este caracteristică școala de iconografie realistă. Pentru România – bizantină. „Deși, - spune Vladimir Butnaru, - am primit comenzi și de la bisericile românești”.

Iconografii trebuie să picteze și pereții bisericilor. Și este vorba anume despre pictura pereților, deși, deseori, aceste picturi sunt numite fresce. O greșeală enormă. „Fresca – este un tip foarte complex de pictură murală, în cadrul căreia peretele în sine necesită o pregătire complicată și minuțioasă. Nu este suficient să fii pictor, pentru a desena fresce, sunt necesare studii specializate și o vastă experiență de lucru, - zice Vladimir Butnaru. Eu pictez pe pânză, iar apoi pânza este aplicată pe suprafața peretelui sau a cupolei. Acest aspect este comod, deoarece toate crăpăturile mici din tencuială, care vor apărea cândva, sunt ascunse de câtre pânză.

Ce să mai zic? Niciodată nu mă apuc să desenez dacă am băut puțin înainte – pictez icoane, totuși. Spun în gând „Tatăl nostru” și încep treaba”.

Articol pregătit de MyBusiness.md

Centrul de Consultanță în Afaceri (CCA) și-a rezumat rezultatele pentru programul de doi ani Black Sea LRED-Net.

Programul presupunea colaborare a cinci state din Bazinul Mării Negre (Moldova, Grecia, Bulgaria, Armenia și Georgia) în schimbul de experiență a subiecților micului business.

Al doilea nivel, cel local, presupunea dezvoltarea proiectelor piloți conform cărora localități mici și mari vor putea să-și prezinte avantajele sale unice și să atragă conform acestor orientări investiții pentru proiecte de lungă și scurtă durată.  

Bugetul proiectului a constituit 400 mii euro, care au fost alocați în cadrul Programului operațional comun Bazinul Mării Negre (2007-2013). Moldovei i-a revenit 72 mii euro.

Directorul organizației neguvernamentale CCA, care reprezenta țara noastră în proiectul dat, Anatol Palade, a afirmat că în cadrul schimbului de experiență interstatal între micile întreprinderi s-au stabilit mai multe colaborări, cum ar fi, de exemplu, cea dintre Moldova și Armenia. Republica noastră este gata să-și împărtășească experiența din domeniul apiculturii și cultivării fructelor, inclusiv a aroniei. Între timp ambele state și-au dezvăluit secretele personalizate în tehnologii de uscare a fructelor.

Antreprenorii din Grecia au povestit despre experiența lor de export a cireșelor în statele UE și sunt gata să ne trimită răsaduri ale soiurilor necesare în toamna anului curent. La rândul lor, producătorii din Moldova a combustibilului din biomasă își pregătesc exportări de răspuns. Grecii dispun de o experiență bogată în utilizarea bateriilor solare, iar moldovenii au mere, care au fost apreciate de eleniști la justa valoare.

Georgia și-a asumat responsabilitatea asupra educătii antreprenorilor moldoveni în domeniul producției churchkhelei. Este un desert național al georgienilor. Baza ei o constituie nuci crude, aranjați pe o sârmă ca niște mărgele, care sunt acoperiți cu sucul de fructe, mai ales a celui de poamă. Churchkhela este răspândită, sub alte denumiri în Azerbaidjan, Armenia, Turcia și Cipru.

“Noi avem nuci și poamă, însă nu avem chrchkhela, care ar putea fi apreciată de turiști”, - au spus georgienii și au promis să înlăture această neînțelegere.

“La nivel republican, - a povestit Anatol Palade, - noi am implementat trei proiecte. În satul Chișcăreni din raionul Sângerei, unde activează 20 de apicultori, am creat pentru ei o asociație. Acum apicultorii, din acordul comun, odată la două săptămâni verifică toți stupii, pentru ca boala unei familii de albine să nu-i afecteze și pe alții. În plus, asociația poate mai ușor să colecteze loturi mari de mărfuri, să plătească analize scumpe și să se încadreze pe piața internațională.

În satul Șipca, raionul Șoldănești, a fost găsită o altă soluție pentru apicultori. Acolo a fost creat cluster-ul ce-și răspândește activitatea în toată țara. Ei îi ajută pe tinerii apicultori prin oferire de consultații și utilaje. La fel, ei asigură să răscumpere produsele primite.

Satul Domulgeni, raionul Florești, deja de 30 de ani este cunoscut pentru producția sa de mezeluri. Fiecare a treia familie se ocupă de această afacere și piețele Chișinăului, în marea lor majoritate, vând produsele lor. La fel și aici au fost propuse câteva variante de dezvoltare și de atracție a investițiilor”.

“Scopul de bază al proiectelor respectiv este următorul: primarii se ocupă de programe sociale și de infrastructură. Ei nu au nici timp, nici rețete pentru a detecta posibilitățile unice ale localităților sale. Noi dorim să propunem devoltarea subiectului dat Agenției dezvoltării regionale. Iar pe plan internațional o dorim discutată în cadrul proiectului transfrontalier Ucraina - Moldova”, - și-a încheiat prezentarea Anatol Palade.

Articol pregătit de MyBusiness.md

El randează, ea desenează. El taie la circular, ea finisează. El găurește, ea zâmbește. El are răbdare, ea are avânt. Așa ni se prezintă Lucian Loiș și Octavia Casoni.

La origine arhitecți, cu o bunică sensibilă când vine vorba de tradiție și dornică să încurajeze păstrarea obiceiurilor românești, Lucian Loiș și Octavia Casoni, prieteni și parteneri de aproape patru ani,au trecut la tâmplărit după ce au modelat în 3D primele obiecte, mai precis după ce au reprodus și transformat schițele desenate din linii în corpuri geometrice realizate pe calculator. În primăvara anului trecut, cei doi s-au gândit să transpună design-ul de obiect în realitate, într-un atelier personal pentru că una este proiectarea, alta este execuția, iar ei le combină. Fac întâi design-ul pe calculator, apoi duc proiectul în atelier până ajung în faza finală, pentru ca produsele să treacă prin toate procesele necesare. Tot atunci au început să studieze simboluri și tehnici tradiționale în cărți vechi, pentru ca, ulterior, să demareze proiectul Șezi.

„Am pornit spontan, entuziasmați tare, cu încredere, dar modești. Pe parcurs am prins curaj, datorită celor care ne susțin, iar proiectul Șezi ne este tot mai drag. L-am început acum un an și am ales împreună un moment (care ar trebui să fie) unic – nunta la români – și am gândit aceste piese de artă în cadrul ceremoniei și în viitoarea gospodărie. Așa au prins contur primele obiecte pe care le-am realizat – scaunele de lemn pentru casă de piatră – care ajută la păstrarea în memorie a momentului sacru al cununiei, motivându-i pe miri să se așeze la casa lor și la fiecare masă, împreună”, își amintesc cei doi.

Crearea primului set de scaune a durat aproximativ o lună, iar după lansare, ei au primit o comandă importantă în Amsterdam. Aceasta conținea o masă, numită Masa-mileu, care dă lumină pe podea prin găurile aranjate sub forma unui motiv popular, trei seturi de scaune, un dulap pentru pantofi – numit Pantomim – și un dulap pentru TV, ambele sculptate, o măsuță de cafea cusută cu ață neagră, tabureți colorați și multe pernițe din pânză de sac. Toată comanda s-a ridicat la aproximativ 2.000 de euro. Pentru a o realiza, au colaborat cu o echipă de meșteri tâmplari în Bucovina, fiindcă pe atunci nu aveau nici atelier, nici cunoștințe de tâmplărie. Au investit timp, energie, pasiune.

În atelier, costurile s-au ridicat la circa 20.000 de lei, respectiv aproximativ 4.400 de euro. Inițial, sursa de finanțare au fost părinții, iar între timp, proiectul a început să se autosusțină. „Este o investiție continuă și sursele de finanțare se diversifică pe parcurs”, spun arhitecții.

„Timpul nostru se împarte în mii de secunde pentru inspirație și concept, sute de minute de stat în fața calculatorului, zeci de ore în atelier, pentru fiecare proiect. Câteodată  lucrăm de dimineața până seara în praf și rumeguș. În altă zi stăm 10 ore în fața calculatorului până înțepenim pe scaun. Sunt zile în care nu lucrăm deloc și mergem cu bicicletele pe dealuri sau ne întâlnim cu prietenii. Dar nu ne deconectăm niciodată, parcă. Dacă nu a fost de la început, acum sigur e pasiune. Visăm și noaptea îmbinări, detalii, idei noi”, mai spun cei doi.

Întrebați care sunt cele mai dificile momente, ei spun că tot timpul li se întâmplă lucruri mai grele, mai ușoare „de exemplu mai devreme am scăpat dalta în spătar și a sărit o bucată, ieri, momentul cel mai dificil a fost când am dat găuri la unghi într-un șezut gros de scaun. Să zicem că aseară, nu se întindea bine materialul în programul de modelat și nu puteam să randăm. Tot felul de momente dificile avem, în fiecare zi”.

Una dintre greșelile pe care le-au făcut la început și de care își amintesc este că au vândut prea ieftin, între timp au remediat situația. „Când e lună plină, venitul echipei e triplul salariului mediu împărțit la doi sau înmulțit cu doi. Dacă e semilună – jumătate, iar când luna nu apare pe cer, suntem plecați. Cu alte cuvinte, cum salariu mediu e de 975 de lei, când avem de lucru toată luna câștigăm de trei ori mai mult iar suma se împarte la doi, fiindcă suntem o echipă, iar când îl îmulțim cu doi, e clar că primim mai mulți bani”, zic ei.

Cât despre publicul țintă, cei doi spun că piesele realizate de ei sunt pentru oamenii care știu să aprecieze arta, obiectele unicat și care fac diferența între tâmplărie și schițe bine gândite, materializate în proiecte.

Pe termen scurt, Lucian Loiș și Octavia Casoni și-au propus să reușească să-și pună în practică toate proiectele pentru care au deja machetele 3D și își doresc să colaboreze și cu alți artiști, din mai multe domenii.

http://www.forbes.ro/

Alimentele ecologice au început să-şi facă prezenţa tot mai mult în dieta românilor, de aceea, în jurul marilor oraşe, s-au dezvoltat numeroase ferme care furnizează acest tip de produse. Mai mult, micile exploataţii agricole livrează alimentele chiar la uşa clienţilor.

Reţeta bunicilor de a creşte legume, fructe şi animale fără îngrăşăminte pare a fi una de succes în cazul câtorva fermieri din jurul marilor oraşe din România. De ce? Pentru că încearcă să acopere o cerere foarte mare pentru pui şi porci crescuţi fără antibiotice, sau fructe şi legume obţinute fără îngrăşăminte. Astfel, cererea de alimente ecologice a dus la apariţia diverselor ferme de mici dimensiuni, amplasate în jurul Capitalei sau al altor oraşe. Pentru a atrage şi mai mulţi clienţi, mici producători fac livrări şi la domiciliu. Aşadar, în următoarele rânduri, Capital vă va prezenta câteva exemple de afaceri de succes, prin care micii fermieri produc ecologic şi îşi valorifică destul de bineprodusele finale prin intermediul site-urilor.

Sănătatea în bucate din Deltă

Ioana şi Adrian Voinea sunt doi tineri părinţi, care de trei ani de zile s-au hotarât să vândă produse ecologice din propria fermă. Ferma deţinută de cei doi este amplasată în Delta Dunării şi are o suprafaţă de 170 de hectare. În prezent, ferma este populată cu 20 de găini, 100 de pui de găină, 10 vaci, 30 de capre şi numeroşi peşti. Familia Voinea livrează săptămânal către circa 15 clienţi din Bucureşti şi Constanţa, produse comandate prin intermediul site-ul pe care îl deţin, farmers-market.com.

Deocamdată, familia Voinea vinde circa 30 de sortimente de produse. Ei vând de la lapte de capră, până la găini şi peşti. Preţurile pornesc de la 1 leu pentru un ou şi pot ajunge la 72,50 de lei pentru 250 de grame de icre de ştiucă. În următoarea perioadă, familia Voinea inteţionează să-şi extindă mica afacere şi să achiziţioneze utilaje pentru ambalare şi un tanc de răcire a laptelui. „Pentru a face rost de aceşti bani, am vrea să accesăm fonduri europene”, a completat Ioana. Pe lângă cei doi, la ferma mai lucrează încă trei persoane. Investiţia iniţială în firmă a fost de 5.000 de euro, iar aceşti bani au provenit din fondurile lor. În ceea ce priveşte profitabiliatea afacerii, Ioana Voinea spune că, după ce îşi acoperă costurile, rămâne cu circa 2.000 de lei pe săptămână.

Ouă de prepeliţă din jurul Capitalei

Doi fraţi din Fundeni, Alexandru şi Mihai Dumitru, au început în urmă cu patru ani o afacere cu prepeliţe. Ideea celor doi a venit într-o seară în care discutau despre afacerile din agricultură şi despre cum pot deveni proprii lor şefi. Astfel, cei doi fraţi, unul medic veterinat şi celălalt inginer zootehnist, au cumpărat 80 de pui de prepeliţă şi 600 de ouă pe care le-au incubat. Acum, au ajuns la 7.000 de prepeliţe. Fraţii Dumitru comercializează prepeliţe şi ouă prin intermediul site-ului pe care îl deţin: ouadeprepelitainbucuresti.com. Săptămânal, vând 10.000 de ouă. „Începutul a fost foarte greu, din cauza celorlalţi crescători care voiau să ne facă să renunţăm. Dar nu am cedat tentaţiei de a renunţa, indiferent de obstacolele pe care le-am întâlnit“, au spus cei doi. Preţurile produselor de pe site-ul lor pornesc de la 7,5 lei pentru o caserolă cu 24 de ouă. Dacă cineva îşi doreşte să pornească o afacere cu prepeliţe, cei doi susţin aceste iniţiative prin faptul că  vând de la furaje, până la păsări şi incubatoare.

Legume şi fructe de la Biodumbrava

Marin Dumbravă are o fermă ce se întinde pe o suprafaţă de peste un hectar, în comuna Joiţa din judeţul Giurgiu. Aici, el cultivă diverse legume, de la cele cu frunză (salată, spanac, andive, rucola sau mangold - sfeclă elveţiană), până la fructe de pădure şi coacăze. Fructele şi legumele pe care le produce le vinde pe baza comenzilor primite online pe biodumbrava.ro. După ce primeşte comenzile, le livrează la două puncte de distribuţie, unul amplasat în Drumul Taberei şi altul în zona Barbu Văcărescu din Capitală. Cu multă muncă şi la fel de multe investiţii, a reuşit să ajungă la o cifră de afaceri anuală de 60.000 de lei.

„Produsele bio sunt de două sau trei ori mai scumpe decât cele crescute cu îngrăşământ. Multă lume se uită prima dată la preţ. Dar depinde ce îţi doreşti. Dacă vrei un produs curat, atunci investeşti mai mult în el ca să aibă rezultate pe termen lung. Investeşti în sănătate“, ne-a spus Dumbravă. Fermierul a început această mică afacere în urmă cu cinci ani, iar acum livrează săptămânal către bucureşteni coşuri cu legume, cu preţuri cuprinse între 60 şi 100 de lei.

Fermierul povesteşte că a obține produse bio reprezintă doar un lucru frumos pentru cei care nu sunt implicaţi în această activitate, dar pentru producători un astfel de business însemnă cheltuieli semnificative. „Numai în iarnă am cheltuit 10.000 de lei pentru lemnele pe care le-am folosit ca să încălzesc solarul îngropat“, ne-a spus Marin Dumbravă.

Produse tradiţionale din Maramureş

Ion Tătăran a înfiinţat împreună cu familia sa, în 1996, o fermă de animale în Lăpușel din judeţul Maramureș. Mica fermă se întinde pe o suprafaţă de trei hectare. În prezent, a ajuns să crească circa 80 de porci, din rasele Mangalița, Bazna, Duroc, Marele Alb, şi pui. De asemenea, ferma mai găzduieşte aproape 60 de găini ouătoare, raţe, bibilici, gâşte, iepuri, oi,  două vaci, un cal şi un ponei. Animalele sunt hrănite cu furaje obţinute în propria ferma pe care le suplimentează cu furaje provenite de la alţi gospodari. Familia Tătăran comercializează diverse produse din carne de porc, producând, anual, 100 de tone. Porci pe care îi creşte îi asigură necesarul pentru 10% din producţie, restul cărnii îl cumpără din regiune de la alţi crescători de porci. „De când am înfiinţat ferma şi până în prezent am investit 300.000 de euro. Aceşti bani au provenit o parte din credite bancare, și altă parte, din surse proprii“, a declarat Tătăran. În următorii trei ani, familia din Maramureş vrea să investească circa 50.000 de euro în producţia de produse crud-uscate.

În ceea ce priveşte distribuţia, Tătăran livrează produse către Auchan din Cluj şi Baia Mare, Cora din Cluj şi Turnu-Severin sau la restaurant precum City Grill şi La mama din Bucureşti. Pe lângă distribuţia către restaurante şi retaileri, maramureşeanul mai participă la târguri de specialitate şi mai vinde şi prin intermediul comenzilor făcute pe site. Cifra de afaceri a Carmangeriei Toto, firma prin care familia Tătăran comercializează produsele, a ajuns la 150.000 de lei pe lună, iar în cadrul fabricii şi a fermei lucrează circa 90 de persoane.

Mihaela Buligoanea aduce Legume Fericite în casele bucureştenilor

Mihaela Buligoanea, 39 de ani, conduce împreună cu familia sa o fermă unde cultivă peste 50 de sortimente de legume, de la castraveţi, roşii şi rădăcinoase, până la plante aromatice, precum salvie şi tarhon. De circa trei ani şi jumătate, ferma din Dâmboviţa, Tărtăşeşti, este locul de unde pleacă în medie 50 de comenzi pe săptămână. Ea precizează că onorează doar comenzi pe care le livrează la domiciliu, iar vinerea clienţii îşi pot ridica, direct de la ferma din Tărtăşeşti, legumele comandate prin intermediul site-ului legumefericite.ro. În această perioadă,  tânăra antreprenoare a început să comercializeze pe site-ul propriu şi fructe de sezon precum: căpşuni şi cireşe.

Sfaturi date de antreprenorii intervievaţi celor care doresc să pornescă o afacere:

     Trebuie să vă placă domeniul în care vreţi să demaraţi afacerea;
     Trebuie să aveți în vedere pregătirea unui plan de afaceri eficient înainte de a începe. Pregătirea unui plan de afaceri clar și expozitiv este foarte important pentru toate tipurile de afaceri;
     Faceţi-vă o idee clară cu privire la scopul dumneavoastră; să vă definiţi următoarele lucruri: producția, produsele finite pe care doriți să le obţineţi, locul de amplasare a animalelor/ locul de cultivare a legumelor sau fructelor ,hrănirea, reproducerea şi îngrijirea animalelor;
     Începeţi cu cantităţi mici sau cu un număr mic de animale;
     Ulterior, încercaţi pe cât posibil să acoperiţi atât producţia, distribuţia, cât şi vânzarea. Astfel, producătorul să deţină o conexiune direct către consumator;
     Să vă promovaţi, să participaţi la târguri de profil, să vă promovaţi site-ul
     Să aveţi răbdare; rezultatele vor veni în timp; investiţia se amortizează în câţiva ani.
     Să evitaţi finanţarea de la bănci;
     Să fiţi atenţi la acte;
     Să vă aşteptaţi la multă birocraţie.

http://www.capital.ro/

Georgiana Curuia a lansat, în urmă cu mai bine de zece ani, brandul românesc de haine PNK Casual, pentru care este responsabilă, împreună cu sora ei, atât de conducerea afacerii, cât şi de designul hainelor. Totul a început de la un mic atelier de producţie de modă pentru femei cu cinci angajaţi, deschis în 2005 în urma unei investiţii de câteva mii de euro, ale cărui modele au fost distribuite iniţial în magazine multibrand din Bucureşti. Un an mai târziu, i se alătură în afacere sora ei, Patricia Niculae, şi lucrează împreună la primele încercări de poziţionare a PNK Casual ca brand românesc.

Primul magazin PNK Casual se deschide în 2005, iar de atunci brandul continuă să se extindă în ţară, dar şi în Bucureşti. În 2012, PNK Casual se mută într-o nouă fabrică, unde sunt produse lunar circa 7.000 de articole, iar în 2013 deschid şi un flagship pe Calea Dorobanţilor. Cea mai recentă realizare o reprezintă lansarea brandului pentru copii Little PNK. Planurile de dezvoltare ale brandului autohton nu se opresc însă  aici: “Cel mai mare regret îl constituie faptul că PNK Casual nu este prezent şi pe piaţa internaţională, dar acesta reprezintă unul dintre proiectele strategice ale firmei.

În ce priveşte diferenţele de leadership dintre bărbaţi şi femei, Georgiana Curuia nu crede că drumul în afaceri este mai simplu pentru bărbaţi, dar este de părere că “există totuşi domenii în care femeile se descurcă mai bine şi cred că foarfeca de croitorie te poate ajuta să îţi croieşti mai uşor drum în afaceri.  Totul poate fi mai uşor dacă îţi place ceea ce faci, dacă ştii unde vrei să ajungi şi dacă nu renunţi atunci când dai de greu”.

http://www.businessmagazin.ro/

Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) sprijină planurile de extindere în Moldova ale producătorului italian de cablaje La Triveneta Cavi cu un împrumut de 6,2 milioane de euro pentru filiala sa din Republica Moldova, La Triveneta Cavi Development SRL.
 

Împrumutul BERD va cofinanța construcția, în noul parc industrial la Strășeni, a unei uzine de cablaje de tip greenfield (de la zero), costurile căreia depășesc 17 milioane de euro.


Uzina va produce cabluri electrice de tensiune medie și joasă, pentru a fi utilizate în construcții, procese industriale, distribuția energiei electrice, telecomunicații și transmiterea datelor. Aceasta va avea capacitatea de circa 12 000 de tone anual și va angaja inițial până la 100 de persoane.
 

Frederic Lucenet, Director BERD pentru industria producatoare și servicii, a declarat: “Ne face plăcere să sprijinim investițiile străine directe atât de necesare și generatoare de noi locuri de muncă în Moldova, ajutând în același timp un investitor italian să-și extindă producția, optimizeze costurile și să asigure o aprovizionare sporită a bazei sale de clienți. La Triveneta Cavi înființează prima uzină de cablaje de tensiune medie și joasă din Moldova, aducând astfel noi competențe, tehnologii și inovații în țară.”
 

La Triveneta Cavi are sediul în provincia italiană Vicenza și este implicată în industria de cablaje din 1965. Noua uzină din Moldova reprezintă prima lor investiție în afara Italiei. Au ales Moldova din cauza poziției geografice, precum și a costurilor mai mici la energie și a forței de muncă.

 
Fabio Fracasso, directorul general al La Triveneta Cavi Development SRL și membru al Consiliului de Administrație al La Triveneta Cavi, a declarat: “Este o distincție specială pentru La Triveneta Cavi faptul că BERD sprijină proiectul nostru în Moldova. Această investiție reprezintă un ajutor semnificativ pentru decizia noastră strategică de a ne extinde activitatea și de a crește capacitățile de producție în afara Italiei, pentru a servi baza noastră de clienți în creștere. Apreciem decizia BERD de a colabora cu noi în realizarea acestui obiectiv ambițios și în această regiune geografică, care în viziunea noastră are potențial de creștere economică. Grupul La Triveneta Cavi este încântat că proiectul va contribui, de asemenea, la aducerea know-how-ului și a inovației în industria producătoare din Moldova.”
 

Stimularea investițiilor străine în parteneriat cu investitorii ce aduc inovații în țară reprezintă o prioritate pentru BERD în Moldova. Banca a finanțat anterior extinderea producătorului german de componente auto Draexlmaier și construcția unei fabrici de tip greenfield de către producătorul austriac de cablaje auto Gebauer & Griller, ambele situate în Zona Economică Liberă din Bălți.
 

BERD este cel mai mare investitor instituțional din Moldova, unde se axează pe sprijinirea activității sectorului privat, promovarea standardelor europene și a integrării regionale, precum și dezvoltarea utilităților publice sustenabile și eficiente. Până în prezent, Banca a investit aproape 1 miliard de euro în peste 100 de proiecte.

Sursă: EBRD News Centre

Ungaria va fi primul stat membru al Uniunii Europene unde ajung la vânzare noi modele ale celebrei mărci ruseşti Lada, scrie Portfolio.hu. Primele trei modele vor fi disponibile spre sfârşitul acestui an, iar alte trei vor fi adăugate la ofertă în 2016.

Maşinile sunt produse de compania rusească AvtoVAZ, subsidiară a grupului francez Renault, şi ajung în Ungaria printr-un contract de distribuţie semnat la începutul acestei luni cu Duna Autó, compania părinte a Lada Hungary. Primul showroom Lada va fi deschis pe 7 noiembrie, iar o reţea de service-uri autorizate va fi funcţională până la sfârşitul anului.

Plăţile către AutoVAZ se vor face în euro. Primele trei modele disponibile vor fi cel compact Kalina, sedanul Granta şi Lada 4x4, cunoscută cândva ca Lada Niva, model popular în Europa de Est. Maşinile Lada au dispărut din Europa după căderea regimului sovietic.

http://www.zf.ro/

15 iulie 2015, Chișinău – Ministerul Economiei informează că, pe 29 iunie, curent, președintele SUA, Barak Obama, a promulgat legea cu privire la autorizarea Sistemului Generalizat de Preferințe comerciale (GSP) până la 31 decembrie 2017, după ce acesta expirase la 31 iulie 2013. Reluarea GSP va permite companiilor moldovenești să exporte mărfuri industriale pe piața SUA fără achitarea taxelor vamale.

În conformitate cu legislația SUA, scutirea de taxe vamale la importurile de mărfuri eligible în cadrul GSP va intra în vigoare la 29 iulie 2015 și va rămâne în vigoare următorii doi ani.

Acest document oferă retroactiv rambursarea taxelor plătite pentru mărfurile GSP eligibile, inclusiv a celor expirate, efectuate începând cu 31 iulie 2013 până în prezent. Procedura poate dura până la 90 de zile după lichidare sau re-lichidarea înregistrărilor. Pe parcursul lunii iulie, Biroul Vamal şi de Protecţie a Frontierelor va emite un aviz în Registrul Federal în care va oferi informații detaliate despre cum poate fi obținută o rambursare (Pentru mai multe informații generale cu privire la procedurile vamale, vă rugăm să accesați site-ul Biroului Vamal şi de Protecţie a Frontierelor al SUA -  http://www.cbp.gov/trade/priority-issues/trade-agreements/special-trade-legislation/generalized-system-preferences

La începutul lunii iulie, Oficiul Reprezentantului Comerțului al SUA (USTR) va începe o revizuire a produselor GSP, iar în luna august va lansa revizuirea anuală pentru 2015 a produselor și a țărilor eligibile pentru GSP.

GSP este un program de promovare a creșterii economiei în curs de dezvoltare prin scutirea preferențială de taxe vamale la importul pe piața SUA pentru circa 5.000 de produse din 122 de țări. GSP a fost instituit de SUA la 1 ianuarie 1976.

Comunicat de presă

15.07.2015, Chișinău - Certificarea produselor textile și promovarea acestora pe piața europeană, prevederile Convenției Pan Euro Med în domeniul textilelor și statutul de agent economic autorizat au fost principalele subiecte discutate în cadrul ședinței comitetului pentru Antreprenoriat în Industrie, ce a avut loc marți, 14 iulie la sediul Camerei de Comerț și Industrie.

„Prin înființarea acestor comitete, CCI și-a propus să creeze platforme de discuții ce facilitează interacțiunea dintre sectorul real al economiei și autoritățile guvernamentale. În acest context invit ambele părți să se implice activ, pe de o parte agenții economici care întâmpină anumite probleme, având posibilitatea să se familiarizeze cu agenda de activități și inițiative lansate de organele guvernamentale, iar pe de altă parte autoritățile publice care pot afla necesitățile sectorului real, venind cu soluții”, a menționat Vladimir Didilica, vicepreședintele Camerei de Comerț și Industrie.

Președintele Comitetului pentru Antreprenoriat în Industrie, Valeriu Bodiu a salutat prezența la aceeași masă de discuții a reprezentanților sectorului privat și a autorităților guvernamentale, îndemnându-i pe agenții economici să participe la identificarea lacunele politicilor publice ce încetinesc activitatea sectorului privat.

În contextul implementării Acordului de Comerț Liber Aprofundat și Cuprinzător cu UE (DCFTA), în cadrul ședinței au fost abordate provocările sectorului textil, printre care se numără certificarea produselor textile și promovarea acestora pe piața UE, precum și potențialul de dezvoltare a acestui sector.

Reprezentanții Serviciului Vamal al Republicii Moldova care au relatat prevederile Convenţiei regionale cu privire la regulile de origine preferenţiale pan-euro-mediteraneene și care sunt beneficiile acesteia în vederea atragerii investițiilor în sectorul industrial și  prelucrarea materiei prime.

„Convenția Pan-Euro-Med conține reguli de proveniență a mărfurilor, ce permite operatorilor economici să importe materie primă din statele semnatare ale Convenției, iar după prelucrare să o exporte fără taxe vamale în orice țară membră”, a relatat Galina Scripca, Şefa secţiei originea mărfurilor din cadrul Serviciului Vamal.

Sergiu Curcubet, șeful secției Proceduri Simplificate din cadrul Serviciului Vamal a menționat că obținerea statului de Agent Economic Autorizat (AEO) permite agenților să beneficieze de proceduri vamale  simplificate, subliniind că statutul de AEO se atestă prin urmatoarele tipuri de certificate. Printre beneficiile acestui statut se numără reducerea numărului de controale, tratament prioritar la efectuarea controlului; facilitarea accesului la proceduri simplificate de vămuire; reducerea setului de date care trebuie incluse în declarațiile sumare, pistă specială de trecere a frontierei în regim prioritar, etc.

Ina Milcova, reprezentantul Ministerului Economiei, a subliniat importanța dezvoltării brandurilor proprii de către întreprinderile din sectorul textil și renunțarea treptată la producerea în lohn. Astfel, valoarea adăugată creată în țară și, respectiv, veniturile companiilor vor crește semnificativ, a precizat Ina Milcova.

Operatorii economici din regiunea transnistreană, prezenți la ședință, s-au interesat de regimul de comerț extern al regiunii după 1 ianuarie 2016, când va începe aplicarea Acordul de Comerț Liber cu UE pe întreg teritoriul țării.

Alte probleme abordate de operatorii economici au vizat concurența neloială, procedurile de recuperare a TVA, etc., convenindu-se discutarea acestor probleme cu reprezentanți ai instituțiilor publice responsabile în una din următoarele ședințe.

Aamintim că CCI a creat Comitetele sectoriale în calitate de principale platforme de dialog ale CCI cu companiile din sectoarele economiei și instituțiile publice relevante. Comitetele sectoriale în industrie, agricultură și servicii au fost înființate de către Camera de Comerț și Industrie în comun cu Asociația Businessului European, cu susținerea Proiectului „Acordul de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător (DCFTA) - informarea şi consolidarea capacităţilor agenţilor economici", finanțat de Guvernul Suediei prin intermediul Corporației Financiare Internaționale (IFC).

Comunicat de presă