El randează, ea desenează. El taie la circular, ea finisează. El găurește, ea zâmbește. El are răbdare, ea are avânt. Așa ni se prezintă Lucian Loiș și Octavia Casoni.
La origine arhitecți, cu o bunică sensibilă când vine vorba de tradiție și dornică să încurajeze păstrarea obiceiurilor românești, Lucian Loiș și Octavia Casoni, prieteni și parteneri de aproape patru ani,au trecut la tâmplărit după ce au modelat în 3D primele obiecte, mai precis după ce au reprodus și transformat schițele desenate din linii în corpuri geometrice realizate pe calculator. În primăvara anului trecut, cei doi s-au gândit să transpună design-ul de obiect în realitate, într-un atelier personal pentru că una este proiectarea, alta este execuția, iar ei le combină. Fac întâi design-ul pe calculator, apoi duc proiectul în atelier până ajung în faza finală, pentru ca produsele să treacă prin toate procesele necesare. Tot atunci au început să studieze simboluri și tehnici tradiționale în cărți vechi, pentru ca, ulterior, să demareze proiectul Șezi.
„Am pornit spontan, entuziasmați tare, cu încredere, dar modești. Pe parcurs am prins curaj, datorită celor care ne susțin, iar proiectul Șezi ne este tot mai drag. L-am început acum un an și am ales împreună un moment (care ar trebui să fie) unic – nunta la români – și am gândit aceste piese de artă în cadrul ceremoniei și în viitoarea gospodărie. Așa au prins contur primele obiecte pe care le-am realizat – scaunele de lemn pentru casă de piatră – care ajută la păstrarea în memorie a momentului sacru al cununiei, motivându-i pe miri să se așeze la casa lor și la fiecare masă, împreună”, își amintesc cei doi.
Crearea primului set de scaune a durat aproximativ o lună, iar după lansare, ei au primit o comandă importantă în Amsterdam. Aceasta conținea o masă, numită Masa-mileu, care dă lumină pe podea prin găurile aranjate sub forma unui motiv popular, trei seturi de scaune, un dulap pentru pantofi – numit Pantomim – și un dulap pentru TV, ambele sculptate, o măsuță de cafea cusută cu ață neagră, tabureți colorați și multe pernițe din pânză de sac. Toată comanda s-a ridicat la aproximativ 2.000 de euro. Pentru a o realiza, au colaborat cu o echipă de meșteri tâmplari în Bucovina, fiindcă pe atunci nu aveau nici atelier, nici cunoștințe de tâmplărie. Au investit timp, energie, pasiune.
În atelier, costurile s-au ridicat la circa 20.000 de lei, respectiv aproximativ 4.400 de euro. Inițial, sursa de finanțare au fost părinții, iar între timp, proiectul a început să se autosusțină. „Este o investiție continuă și sursele de finanțare se diversifică pe parcurs”, spun arhitecții.
„Timpul nostru se împarte în mii de secunde pentru inspirație și concept, sute de minute de stat în fața calculatorului, zeci de ore în atelier, pentru fiecare proiect. Câteodată lucrăm de dimineața până seara în praf și rumeguș. În altă zi stăm 10 ore în fața calculatorului până înțepenim pe scaun. Sunt zile în care nu lucrăm deloc și mergem cu bicicletele pe dealuri sau ne întâlnim cu prietenii. Dar nu ne deconectăm niciodată, parcă. Dacă nu a fost de la început, acum sigur e pasiune. Visăm și noaptea îmbinări, detalii, idei noi”, mai spun cei doi.
Întrebați care sunt cele mai dificile momente, ei spun că tot timpul li se întâmplă lucruri mai grele, mai ușoare „de exemplu mai devreme am scăpat dalta în spătar și a sărit o bucată, ieri, momentul cel mai dificil a fost când am dat găuri la unghi într-un șezut gros de scaun. Să zicem că aseară, nu se întindea bine materialul în programul de modelat și nu puteam să randăm. Tot felul de momente dificile avem, în fiecare zi”.
Una dintre greșelile pe care le-au făcut la început și de care își amintesc este că au vândut prea ieftin, între timp au remediat situația. „Când e lună plină, venitul echipei e triplul salariului mediu împărțit la doi sau înmulțit cu doi. Dacă e semilună – jumătate, iar când luna nu apare pe cer, suntem plecați. Cu alte cuvinte, cum salariu mediu e de 975 de lei, când avem de lucru toată luna câștigăm de trei ori mai mult iar suma se împarte la doi, fiindcă suntem o echipă, iar când îl îmulțim cu doi, e clar că primim mai mulți bani”, zic ei.
Cât despre publicul țintă, cei doi spun că piesele realizate de ei sunt pentru oamenii care știu să aprecieze arta, obiectele unicat și care fac diferența între tâmplărie și schițe bine gândite, materializate în proiecte.
Pe termen scurt, Lucian Loiș și Octavia Casoni și-au propus să reușească să-și pună în practică toate proiectele pentru care au deja machetele 3D și își doresc să colaboreze și cu alți artiști, din mai multe domenii.
http://www.forbes.ro/
