În Moldova sunt treptat uitate casele masive și rău proiectate, care erau atât de populare acum zece-douăzeci de ani. „Cum s-a modificat în ultimii ani modul de abordare a construcției de case particulare?” – l-am întrebat pe Serghei Migunov, directorul companiei de construcții „Leximpex” și pe adjunctul său, Vladimir Erjicovski.
Au dispărut holurile imense, cât jumătate de casă: încăperi lipsite de funcționalitate, care sunt utilizate preț de câteva minute zilnic. „Acum, dormitoarele sunt poziționate doar la al doilea etaj, - continuă Serghei Migunov. – Au rămas în trecut bucătăriile exagerat de mari. Dacă e mare bucătăria, atunci ea e și sufragerie, pentru ca să nu se alerge dintr-o parte în alta. Înainte, erau suficiente bucătăriile de 8 metri pătrați. Iar în apartamentele de tip „Hruscheovka” aceasta era și mai mică, de 6 m2, iar în unele de tip „Stalinka” și „Brejnevka” suprafața bucătăriei era comprimată până la 4,5 m2 și, ce e surprinzător, astfel de bucătării minuscule erau cât se poate de utile”.
S-a micșorat înălțimea podurilor – a apărut dorința de a economisi pe încălzire. „În apartamente, inălțimea standard a podurilor este de 2,5 m. În casele particulare, podurile sunt proiectate de până la 2,75, 3 metri, mai mult nu”, - explică Serghei Migunov. Dar cele mai drastice modificări sunt legate de suprafața totală a casei.
„Înainte era tendința de a construi o casă de 150 m2 sau chiar 300, în două-trei niveluri: subsol, primul etaj, al doilea și mansarda – erau construite pe scară mare, - explică Vladimir Erjicovski. – Construcțiile de acest tip au fost reduse din cauza crizei, a creșterii prețurilor la energie și impozitelor. Și oamenii au început să-și compactizeze dorințele: actualmente sunt comandate case cu suprafața totală de 100-120-150 m2. Reiese o casă destul de micuță, cu o bază de 8×8 sau 8×9metri. Și cu un etaj și jumătate. Adică primul etaj este complet, iar al doilea e „pe jumătate” – un etaj mansardă. Mansarda e mai ieftină decât un etaj complet, în principiu din cauza economiei pe materialele de suprapunere și este o încăpere cât se poate de funcțională. De regulă, în mansarde se amenajează dormitoarele. Iar, în acest caz, acoperișul este izolat”.
„Scările la al doilea etaj sau la mansardă sunt plasate, la fel, în interiorul casei, - zice Serghei Migunov. – Ele ocupă între 2 și 4 metri pătrați. Este o zonă expulzată. Dar, din câte știu, nimeni nu a încercat să plaseze scările afară și, de exemplu, să le înconjoare cu sticlă. În Canada există un întreg cartier cu astfel de scări în exterior. Iar apoi guvernul canadian a introdus impozit pentru astfel de scări și construcția lor nu mai avea sens. Poate că și celor de la noi le este frică de un astfel de impozit, căci nu e complicat de a-l introduce”.
„Noutatea principală, - continuă Serghei Migunov, - este că în ultimii 5-10 ani oamenii renunță la subsoluri. De ce? Înainte acolo erau păstrate conservele de casă. Iar cineva mai făcea și vin și îl plasa acolo. Acum, însă, se fac tot mai puține conserve. Și rezultă că subsolul nu mai e necesar. Și nu se mai construiește. Nu trebuie săpate șanțuri, puși pereții de fundație, precum și hidroizolarea lor și a subsolului. Astfel, reiese că subsolul costă mai scump decât o cameră obișnuită. În plus, nu se vrea ca suprafața totală a casei să depășească 200 m2. Iar cu subsolul va fi mai complicat să o îndeplinească”.
Serghei Migunov a explicat: dacă suprafața totală a unei case particulare va depăși 200 m2, atunci suma impozitului pe proprietate va crește exponențial. De aceea se renunță și la garaje – ele se includ în suma totală a impozitului. Este tendința de a construi copertină. Aceasta e considerată ca fiind o construcție temporară și nu este supusă impozitării. În plus, mașina se păstrează mai bine sub copertină, - este suflată de vânt și apa nu rămâne în crăpături.
„Dar ceea ce îi interesează pe toți este tehnologia casei izolate – pentru a plăti mai puțin pe gaz, - concluzionează Serghei Migunov. – Sunt solicitate noile tehnologii de construcție a vilelor și noile materiale de construcție, - pentru a fi și mai ieftin, și mai călduros. De aici s-a format cererea pentru beton spumat. Construcția este aceeași – un cadru de beton armat, dar interiorul pereților nu mai e din blocuri de tip „fortan” și cotileț, ci din beton spumat”.
„Dar casele de lemn?” – a întrebat reporterul mybusiness.md. „Da, se construiesc, - zice Serghei Migunov. – Din grindă, din grindă lipită. Am văzut câteva astfel de case în Dumbrava. În Ghidighici este un întreg cartier cu astfel de case – grinzi de cedru lipite. Și nu sunt vile, ci case locative. Știu sigur – la una din aceste case i-am făcut acoperiș din cedru canadian, iar stăpânul este o persoană cât se poate de îndestulată, în interiorul casei – confort sporit, nu-ți rămâne decât să invidiezi”.
„Dar casa de lemn nu reprezintă formatul nostru național, - spune Vladimis Erjicovski. – E și scump, trebuie aduse lemnele din Rusia, și condițiile climaterice sunt nefavorabile – nu este atât de frig ca să construiești case din grinzi. Casa de lemn este convenabilă prin faptul că sunt puțin mai mici cheltuielile pentru încălzire – căci e o casă călduroasă. Dar și grinzile la noi se comandă cu grosimea de 20 de centimentri – oamenii economisesc. În Rusia acestea ar trebuie să aibă minim 30 de cm, în caz contrar vei îngheța iarna”.
Apropo, în legătură cu încălzire și proiectare. Dacă instalezi un cazan care funcționează pe combustibili solizi, atunci acesta necesită o cameră separată la primul etaj – cazangerie. Astăzi, sunt mulți cei care au început să instaleze astfel de cazane, adițional la cele de gaz. Sunt două cauze ale acestui fapt. Prima – situația din Ucraina, există probabilitatea de deconectare a gazului natural, iar a doua – pentru instalarea acestui cazan, anul trecut, de exemplu, putea fi primit un grant cu până la 30% din costul acestuia. Dar, deocamdată, nu există nimic mai ecologic ca gazul. Dacă cazanul este alimentat cu peleți – e ok. Însă atunci când în calitate de combustibil sunt utilizați cărbunii sau lemnele – se emană un smog dens”.
Articol pregătit de MyBusiness.md