În primul rînd persoana juridică se consituie penru un scop lucrativ, bine determinat, fie pe o perioadă stabilită în actul de constituire, fie pe o perioadă nedeterminată. Astfel, societateapoate fi constituită de unulsau de mai mulţi fondatori persoane fiziceşi/sau juridice cărora legea nu le interzice acest lucru.
Legea nu stabilește în actul de constituire situația cînd un fondator/asociat a decedat și care sunt urmările, ce se întîmplă cu partea social a celui decedat, dar prevede expres: “Actul de constituire poate să cuprindă şi alte prevederi care nu contravin legii”, însă la înregistrarea unei companii funcționarii publici au deja pregătit modelul unic al statutului și doar sunt introduce datele companiei “X”, astfel, involuntar ești lipsit de posibilitatea legală să completezi actul de constituire.
Codul Civil al Republicii Moldova, ne spune clar în acest sens la art.1432, “Moştenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate (cel care a lăsat moştenirea) către succesorii săi.” Astfel, prin moştenire se înţelege transmiterea patrimoniului (totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrmoniale care pot fi evaluate în bani, privite ca o sumă de valori active şi pasive, strîns legate între ele, aparţinînd unor persoane fizice sau juridice determinate) unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în viaţă (persoane fizice, persoane juridice ori stat). Prin urmare, normele care guvernează instituţia moştenirii sînt aplicabile numai în cazul morţii unei persoane fizice, dar nu şi în cazul încetării existenţei unei persoane juridice. Prin moştenire, mai înţelegem stingerea drepturilor şi obligaţiilor unei persoane, cauzată de moartea ultimei şi naşterea unor drepturi sau obligaţii similare, prin conţinutul său sau a unor drepturi şi obligaţii analogice în activul şi pasivul persoanelor recunoscute de lege sau testament în calitate de moştenitori. A moşteni sau a succeed înseamnă a lua locul unei alte persoane.
Transmiterea moştenirii are loc numai la moartea unei persoane fizice şi prin efectul acestei morţi, fie că este vorba de moartea fizic constatată, fie că este vorba de moartea declarată prin hotărîrea instanţei judecătoreşti. Astfel, ceea ce deosebeşte transmisiunea succesorală de transmiterea prin acte între vii, este faptul morţii persoanei fizice, patrimoniul căreia urmează a fi transmis către moştenitorii săi. Numai moartea unei fiinţe umane poate avea ca efect transmiterea moştenirii. Un astfel de efect nu este de conceput în cazul încetării existenţei unei persoane juridice, aceste efecte fiind reglementate prin acte normative cu caracter special. În schimb, în cazul în care statul sau o persoană juridică apare în calitate de dobînditor ale unor bunuri sau a întregului patrimoniu succesoral vor fi aplicabile normele care reglementează transmiterea succesorală.
Obiectul transmisiunii succesorale îl constituie patrimonial persoanei fizice decedate, privit ca o universalitate juridică. Altfel spus, obiectul transmisiunii succesorale îl constituie totalitatea drepturilor şi obligaţiilor, care au valoare economic şi au aparţinut celui care lasă moştenirea. Transmisiunea succesorală se opune transmisiunii între vii, deoarece patrimonial unei persoane fizice este intransmisibil în timpul vieţii acesteia. Transmisiunea prin acte între vii, spre deosebire de transmisiunea succesorală, nu poate avea ca obiect un patrimoniu, obiectul acesteia, constituind doar bunurile, drepturile sau obligaţiile, private izolat.
Mai multe detalii sunt disponibile doar la sediul/cardul oferit de JUSTSTUDIUMANIMA S.R.L.
sau
http://mybusiness.md/ro/categories/item/3001-jurist-care-e-mereu-alaturi-de-tine
Articol este scris pentru MyBusiness.md
