Produsele alimentare sunt întrebate oriunde și oricând, indiferent de criză și de șomaj.
Chișinăuienii sunt uimiți de numărul mare de magazine și chioșcuri, care se tot deschid în capitală. Acest fapt demonstrează doar un singur lucru - cea mai profitabilă și stabilă afacere este deschiderea magazinelor alimentare.

Ce trebuie de întreprins pentru a deschide un magazin alimentar, ținând cont ca aveți propria firma?

1. Deschiderea magazinului începe cu căutarea spațiului comercial. Pentru aceasta puteți:
• Să construiți suprafețe proprii, de exemplu un chioșc. Pentru aceasta trebuie să obțineți autorizația pentru construcție de la autoritățile locale.
• Să procurați spațiul necesar. De exemplu, un chioșc (12 m.p.) cu teren poate fi procurat cu 5000 de euro, iar un chioșc (12 m.p.) fără teren costă aproximativ 1000 de euro.
• Să arendați spațiul comercial. Însa trebuie să țineți cont de faptul că nu toți proprietarii vor fi de acord să semneze un contract pe termen lung. În acest caz riscați să rămâneți fără locul amenajat. Arenda unui chioșc (12 m.p.) ar putea să vă coste cel puțin 2000 de lei pe lună.

2. După ce ați cumpărat/construit/arendat spațiul trebuie să vă gândiți la utilajul necesar. În mod obligatoriu, magazinul Dvs. trebuie să aibă depozit și sală de comerț (casa și rafturile).
Utilajul necesar pentru magazinele alimentare:
• frigidere (bere, apă) – de la 5000 de lei pentru utilajul nou;
• utilaj frigorific (pentru produse lactate și din carne) de la 25 000 de lei;
• congelatoare (înghețată, pelmeni) de la 15 000 de lei;
• rafturi pentru mărfuri – de la 1000 de lei pentru o secție;
• aparat de casă – de la 2000 de lei. Pentru aparat mai cumpăram și o cutie cu lacăt pentru bani – de la 500 de lei;
• cântare – de la 1400 de lei.
• De asemenea, este necesar și sistemul de alarma — de la 3500 de lei.
Suma totală pentru utilaj depinde de sortimentul mărfurilor și de suprafața comercială a magazinului.

Este important de menționat că multe firme mari din Chișinău, la încheierea contractelor de livrare a producției, oferă gratuit propriul utilaj sau îl propun în arendă la prețuri nesemnificative. Însă, deseori ei interzic plasarea produselor altor companii în aceste frigidere/congelatoare.

De cea mai mare popularitate se bucură utilajul de mâna a doua.

3. După ce ați procurat utilajul pentru magazin, e timpul să găsiți vânzători. Trebuie să țineți cont de faptul că anume în comerțul cu produse alimentare se înregistrează cele mai multe pierderi. Din start, trebuie să încheiați cu angajatul un contract, prin care el devine responsabil pentru marfă. Vă recomandăm să angajați numai vânzători cu experiență. Toți angajații trebuie să aibă cartele medicale. (intersecția străzilor Columna și Izmail).

4. Următorul pas este obținerea documentelor pentru activitatea magazinului de la sanepid și pompieri. Pentru aceasta trebuie să mergeți în aceste instituții, să scrieți cerere pentru eliberarea autorizațiilor pentru compania Dvs. şi să așteptați vizita inspectorilor. Dacă sunt respectate toate condițiile (spațiul, WC, stingătoare etc.), atunci veți primi toate documentele necesare pentru desfășurarea activității de vânzare a produselor alimentare. Mai multă informație despre condițiile de eliberare a documentelor puteți afla la sediul serviciului de pompieri și al sanepidului (A.Hîjdeu, 49).

5. Penultimul punct — încheierea contractelor cu furnizorii de produse și aprovizionarea magazinului cu marfă, stabilirea prețurilor. Aici nu vor apărea probleme. Produsele vor fi livrate de agenții comerciali ai bazelor angro sau nemijlocit de către producători, de aceea nu este necesar să aveți propriul transport. Multe depozite angro acceptă livrarea producției cu achitarea ulterioară.

6. Ultimul punct — publicitatea. Mulţi întreprinzători, care au magazine alimentare mici, cu sortiment redus, nu se gândesc la publicitate. Pe când răspândirea flyerelor în scările caselor adiacente tot este publicitate.
În total, în deschiderea magazinului trebuie să investiți cel puțin 12 mii de euro, inclusiv pentru procurarea utilajului, a locului, salariile angajaților pe jumătate de an, perfectarea documentelor. Dacă estimăm că magazinul va avea vânzări zilnice de 4000 de lei, atunci deschiderea acestuia se va răscumpăra în 6-7 luni.

Materialul a fost pregătit de MyBusiness.md

“Am obţinut un grant în mărime de 25 de mii de dolari pe doi ani, cu care am creat microadaosuri care catalizează procesul de fermentare anaerobă de două-trei ori”, povesteşte şeful laboratorului “Procesele electrochimice şi tehnologii ecologic pure” al Centrului de Cercetări Ştiinţifice “Chimie aplicată şi ecologică” din cadrul Universităţii de Stat a Moldovei, profesorul Victor Covalev. “Savanţii de la Universitatea din Texas, cărora le-am povestit despre aceste cercetări mi-au spus că nu s-ar fi apucat de ele nici pentru jumătate de milion de dolari, deoarece e clar că efectul economic va fi de milioane”.

Este vorba despre o instalaţie de obţinere a biogazului, elaborată de savantul moldovean. Pentru prima dată, proiectul a fost lansat la fabrica de vinuri de la Bardar, însă din cauza că intreprinderea se confruntă cu probleme economice, activitatea ei a fost temporar sistată. Păcat, pentru că pentru obţinerea biogazului se preconiza nu doar utilizarea borhotului de la fabrică, dar şi a altor deşeuri menajere din întreaga localitate.

Ulterior, această instalaţie a fost montată la întreprinderea „Moldsuinhibrid” de lângă Orhei. Acolo aceasta a început să funcţioneze.
În ceea ce priveşte bioetanolul, Victor Covalev colaborează cu întreprinzătorul din Hânceşti Tudor Ungureanu. Anume acolo au fost construite două reactoare mari cu capacitatea de 1200 metri cubi. După ce au fost obţinute aceste adaosuri s-a dovedit că capacitatea de producere s-a majorat de 2-3 ori.

Disertaţia lui Victor Covalev a fost dedicată electrocatalizei de restabilire a metalelor pentru asigurarea calităţilor funcţionale ale suprafeţelor. În particular, se obţineau suprafeţe cu gradul de rezistenţă la uzură mai mare ca a cromului. Datorită prezenţei borului, se obţinea o capacitate de întindere aproape ideală, comparabilă cu lipirea aurului.

Profesorul pur şi simplu a înregistrat această metodă ca know-how, dar nu ca pe o tehnologie, ce permite excluderea metalului preţios din procesul de lipire. Şi, în mod tradiţional, a publicat un articol în revistele ştiinţifice.
Americanii, cu simţul lor practic, primii au înţeles ce bani pot fi obţinuţi şi repejor au şi implementat invenţia. După aceasta s-au trezit şi funcţionarii din URSS: pe atunci pentru lipirea industrială Uniunea Sovietică utiliza anual 5 tone de aur. Ulterior, aflând detaliile tehnologice, aceştia mult timp i-au strâns mâna doctorului în chimie Covalev şi i-au mulţumit pentru aportul său la prosperarea economică a statului sovietic. Şi atât.

De atunci, Victor Covalev a început sa se gândească la caracterul aplicativ al activităţii inovaţionale. Însă oricum el a rămas întâi de toate un savant. În total, profesorul a înregistrat peste 330 de patente în diverse domenii, multe dintre care au fost deja implementate.

De exemplu, este vorba despre instalaţia pentru epurarea apei prin fotocataliză (nu vom intra în detalii tehnice). „ Am peste 100 de
elaborări, inclusiv circa 20 — la întreprinderile moldoveneşti de epurare a apelor reziduale, cu utilizarea repetată a apei purificate”, povesteşte savantul.

O altă instalaţie este cea de prelucrare a deşeurilor ce conţin cianura. Acestea sunt deşeurile de la fabricile de vinuri care folosesc vase din metale feroase. Anterior, pentru sedimentarea deşeurilor din fier era utilizată ferocianura de potasiu. În rezultat, sedimentul se transforma în ferocianură de fier, sau aşa numitul „albastrul de Prusia”, care este o substanţă destul de toxică. Cu 50 de ani în urma, fabricilor li s-a interzis să arunce aceste resturi şi, drept urmare, în Moldova s-au acumulat 10-12 mii de tone de asemenea deşeuri.

Una dintre ultimele invenţii ale savantului este obţinerea hidrogenului ieftin. „Sarcina era de a reduce consumul de energie. Pentru aceasta, în primul rând, a fost identificat un nou tip de înveliş pentru electrozi pe bază de cupru. În al doilea rând, electrozii au fost transformaţi în conductori, pentru a utiliza întreg volumul. În al treilea rând, a fost elaborat un electrolizor compact. În al patrulea rând, cu ajutorul unul material special a fost redusă brusc eliminarea oxigenului la anod. Şi în al cincilea rând, pentru a exclude complet apariţia unor combinaţii explozive, ţinând cont de proprietăţile oxigenului, a fost organizată evacuarea acestuia cu ajutorul câmpului magnetic”.

Iar voi spuneţi că în Modova nu există ştiinţă. Ea există, deocamdată. Deocamdată şi savanţii au ce mânca şi cu ce să achite facturile pentru căldură.

Autor: Igor Fomin

Materialul a fost pregătit de MyBusiness.md

Am primit o întrebare de la un cititor: ”As vrea să citesc despre deschiderea unei întreprinderi individuale şi impozitarea ei. Vreau să deschid o firmă şi să înţeleg din start ce şi cum, ca să nu regret pe urmă. Domeniul de activitate — importul (denumirea mărfii) şi comercializarea prin reţeaua de magazine (denumirea magazinelor) sau din mână în mână persoanelor fizice.
Despre înregistrarea întreprinderilor am povestit detaliat în articolul „Deschidem firma” (30.01.2012).
Acum, să vorbim despre impozitarea întreprinderilor individuale importatoare.

În primul rând, magazinele nu vor dori să aibă de afacere cu firma Dvs., dacă nu sunteţi plătitor de TVA. (doar dacă aveţi legături mari). Însă de această durere de cap nu are nevoie nimeni, nici Dvs. În schimb, sunt şi unele piedici, care trebuie ocolite cumva.
Potrivit legislaţiei moldoveneşti, firma (nu conteza că e ÎI, SRL sau SA) nu poate fi plătitor de TVA, dacă cifra anuală de afaceri este mai mică de 100 de mii de lei. De la 100 de mii până la 600 mii înregistrarea este benevolă, iar peste 600 mii — obligatorie.
Dacă firma nu plăteşte TVA, atunci ea trebuie să achite impozit din vânzări în mărime de 3%.
În plus, la importul mărfurilor numaidecât se achita TVA de import. Dacă firma nu este plătitoare de TVA, atunci ea nu are dreptul să pretindă la neachitarea acestui impozit.

Adică, va trebui să ieşiţi cumva la vânzări de 100 mii de lei şi după aceasta să va înregistraţi ca plătitor de TVA.
După aceasta, Dvs. veţi plăti impozitul pe venit în mărime de 12%. Aceasta e mai avantajos decât să plătiţi impozitul pe vânzări, deoarece conform calculelor, pentru ca 3% din vânzări să fie egale cu 12% din profit, rentabilitatea businessului trebuie să fie de cel puţin 25%. Însă acesta este un indice destul de înalt.

În orice caz, Dvs. veţi achita impozitele şi taxele locale: apa, amenajarea teritoriului, impozitul pe imobil (dacă este) şi multe altele.
La fel e şi cu salariul. Dacă veţi dori să primiţi bani în numerar sau să vă achitaţi cu lucrătorii, atunci va trebui să o faceţi conform legii: din salariu se reţine asigurarea medicală (pe anul curent) în mărime de 3,5% de la angajator şi tot atât de la lucrător; fondul social — 23% de la angajator şi 6% de la angajat; impozitul pe venit, care constituie 7%, dacă suma venitului anual nu depăşeşte 25 200 de lei, şi 18%, în cazul în care aceasta e mai mare. Scutirea pentru anul 2012 este de 8640 de lei.

Cei ce înregistrează o întreprindere individuală trebuie să ştie că această formă organizatorico-juridică conţine o mare „capcană”, ce se poate solda cu mai neplăceri. Este vorba că dacă fondatorii SRL răspund în limita capitalului statutar (minim 5400 de lei), atunci fondatorul unei întreprinderi individuale - cu întreg patrimoniul său.

Amintim unele prevederi ale politicii fiscale pentru anul curent. În prezent, amenzile pentru neeliberarea bonului fiscal constituie până la 10 mii de lei pentru prima dată, până la 25 de mii — pentru a doua şi până la 50 de mii de lei — pentru a treia oara. Însă au existat şi propuneri ca pentru a treia oara să fie aplicată o amendă de 10% din volumul vânzărilor din anul precedent ale companiei, dar nu mai puţin de un milion de lei (!). Dar nu este exclus faptul că asemenea prevederi vor fi introduse în următorii ani. Adică, dacă fondatorul SRL, nimerind în asemenea situaţie, poate liber să trimită statul drag „undeva mai departe” şi să-şi închidă firma, atunci fondatorul întreprinderii individuale va fi nevoit până la sfârşitul vieţii să se clarifice cu executorii judecătoreşti.

Încă o majorare a amenzilor ţine anume de tema sensibila pentru întreprinderile individuale: pentru lipsa evidenţei contabile şi pentru neprezentarea documentaţiei. Conform vechiului Cod Fiscal, amenda era de 30 de mii de lei, iar acum aceasta constituie 50 de mii de lei. Opunerea desfăşurării controalelor se pedepsea cu 3 mii de lei, acum – cu 10 mii de lei.

Forma întreprinderii Individuale este oportună mai mult pentru prestarea serviciilor şi businessului de familie. Pentru participarea la comerţul intern şi extern forma mai adecvată este SRL.
Notă: după forma organizatorico-juridică, la finele anului 2010 (datele pentru anul 2011 vor apărea după 31 martie), în Moldova au fost înregistrate 67 274 întreprinderi individuale, 72 614 SRL, 4 850 SA, 4 061 cooperative şi 8 141 intreprinderi de alte tipuri.

Materialul a fost pregătit de MyBusiness.md

De majorarea considerabilă a preţurilor la ouă este de vină gerul, a explicat pentru corespondentul agenţiei Ion Bîzgu, director al întreprindeii ştiinţifice-de producţie „AVICOLA-MOLDOVA”.

„Mai mult de jumătate din şeptelul de găini ouătoare în perioada temperaturilor scăzute, îndeosebi noaptea, „a ieşit” din procesul de producţie. Nu se mai ouă, exprimîndu-ne în limbaj simplu. De reducerea producţiei de ouă au beneficiat speculanţii de pe piaţă”, - a explicat Bîzgu şi a dat asigurări că pînă la întîi martie preţurile se vor reduce din nou pînă la nivelul din 15 februarie (în limitele de 14 lei).

Directorul general al ÎŞP „AVICOLA-MOLDOVA” a relatat că în Moldova se produc în total 800 mln ouă de găină pe an, 60 la sută dintre ele – în gospodăriile individuale şi de fermieri şi doar cealată parte – la întreprinderi mari. Producerea industrială în perioada gerului a rămas la nivelul vechi, iar în gospodăriile individuale şi de fermieri a scăzut considerabil. De aici şi reducerea substanţială a producţiei globale.

„În ce priveşte tradiţionala majorare a preţurilor la ouăle de găină în ajunul Paştelui, aceasta este rezultatul zarvei artificiale: în ultimele zile ouăle vor fi şi mai scumpe – cumpăraţi acum. Majorarea consumului nu este atît de semnificativă, ca să se creeze penurie. Şi speculanţii profită de situaţie. Vreau să vă dau asigurări că anul curent preţurile la acest produs de sărbătoarea luminată a creştinilor nu se vor majora, în vînzare vor fi suficiente ouă de găină”, - a menţionat Bîzgu.

Novosti-Moldova

Pentru majoritatea angajaţilor din Moldova cele mai dificile zile sunt luni şi vineri. Luni este complicat de concentrat asupra lucrului, deoarece creierul este încărcat cu evenimentele petrecute în zilele de odihnă. Totodată, percepţia oamenilor este că ziua de vineri este cea mai lungă şi, în mare parte, ea decurge cu gândul la weekend-ul apropiat. Potrivit sondajelor de opinie, luni, majoritatea oamenilor abia se pregătesc pentru săptămâna de lucru, iar probleme importante sunt mai puţine de rezolvat. În schimb, ziua de marţi este cea mai potrivită pentru a munci productiv. Aşadar, stimaţi oameni de afaceri, nu uitaţi despre acest fapt, atunci când încredinţaţi ceva important angajaţilor.

Materialul a fost pregătit de MyBusiness.md

Este simplu de deschis o firmă proprie în Moldova? Vom examina acest proces pe etape.

În premieră, în Moldova s-a desfăşurat „Vernisajul Vinului”. Evenimentul a fost organizat la Palatul Republicii din Chişinău de Asociaţia producătorilor şi exportatorilor de vin din Moldova, cu susţinerea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare şi cel de-al doilea Proiect “Creşterea Competitivităţii şi Dezvoltarea Întreprinderilor” (CEED II), finanţat de Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID).
La „Vernisajul Vinului” au participat 20 de companii vinicole, care şi-au expus producţia pentru degustare. În cadrul evenimentului au fost prezentate vinuri albe şi roşii, printre care „Cabernet Sauvignon”, „Chardonnay”, „Merlot”, „Saperavi”, „Muscat”, „Pinot”, „Traminer” produse de companiile „Lion Gri”, „Cricova”, „Sălcuţa”, „Romaneşti”, „Mileştii Mici”, „Shateau Vartely” etc. La „Vernisajul Vinului” au fost invitaţi vinificatori, angajaţi ai ministerelor şi direcţiilor, reprezentanţi ai corpului diplomatic, bancheri şi jurnalişti.
Aparent, evenimentul avea un caracter plin de glamour, dacă e să nu ţinem cont de substraturile acestuia. Iar aceste substraturi constau în următoarele.
După criza din anul 2006, când vinificatorii moldoveni au pierdut (cel mai probabil, pentru totdeauna) o bună parte a pieţei ruse, experţii străini (inclusiv cei angajaţi de proiectul CEED II) au început să-i înveţe pe producătorii moldoveni de viniri şi divinuri că experienţa altor ţări cu tradiţii în domeniu arată, că afacerile sunt durabile acolo, unde 50% din produse sunt consumate pe piaţa internă, iar 50% sunt exportate, neapărat în mai multe state.
De menţionat, că în Moldova, până nu demult, pe piaţa internă se consuma circa 5% din vinurile locale.
Anumite schimbări pozitive au început să fie vizibile acum doi-trei ani. O parte din companiile vinicole locale, în sfârşit, şi-au îndreptat atenţia asupra HoReCa locală. O parte din companii (cel puţin 5 în Chişinău) au început să comercialize vin ordinar în vrac în PET-uri, pentru categoriile de populaţie cu capacitate redusă de plată. Acest lucru, a egalat, într-o măsură anumită, preţul vinului cu cel al rachiului. Chiar şi aşa, premierul moldovean, Vladimir Filat, a menţionat în cadrul „Vernisajului Vinului” că, în anul 2010, în Moldova au fost vândute 44 de milioane de sticle de votcă şi doar 9 milioane de sticle de vin (evident, ca în aceste date nu sunt incluse vânzările vinului în vrac şi vinul produs în condiţii casnice).
Din cele menţionate cu certitudine se poate face o singură concluzie. În cazul în care Guvernul va ţine cont de argumentele experţilor (cel mai probabil, anume aşa şi se va întâmpla având în vedere lobby-ul destul de puternic din domeniul vinicol), în Moldova anual se vor majora accizele la băuturile alcoolice tari, atât la cele de import, cât şi la cele autohtone. Totodată, accizele la vinurile seci vor fi menţinute la un nivel stabil. Însă pentru sănătatea populaţiei toate acestea nu pot avea decât un impact pozitiv.

Materialul a fost pregătit de MyBusiness.md

Mii de ani pe teritoriul Moldovei se face vinul. Şi se fierbe ţuica. S-ar părea că în atâţia ani industria locala de aprovizionare a vinificatorilor cu toate cele necesare ar fi trebuit să se dezvolte până la culmi nemaivăzute. Realitatea, însă, e cu totul alta.

Principalele instrumente ale vinificatorului sunt polobocul şi teascul. Cu butoaiele lucrurile nu stau chiar atât de rău, ele se produc şi calitate lor este bunicică. Mai multe despre aceasta puteţi afla AICI, (doar în limba rusă). Totodată, trebuie de ţinut cont că acest articol a fost scris cu şapte ani în urmă, iar in prezent situaţia s-a mai înrăutăţit.

Cât priveşte teascurile, acestea sunt fabricate doar de o întreprindere din Transnistria, in mod semi-rudimentar, iar după calitate, ele sunt comparabile cu cele italiene, precum un „Zaporojeţ” cu „Mercedes”-ul. Preţul lor este, de asemenea, diferit. Teascul moldovenesc pentru 20 kg de pulpă (mustuială) costă 2 mii de lei la Piaţa Centrală din Chiăinău, iar cel italian, de aceeaşi capacitate, costă în magazine 6,5 mii lei.

Situaţia cu aparatele de fiert rachiul este şi mai proastă, iar legal nimeni nu le produce. Poate de vină este şi moştenirea legii împotriva alcoolismului din anii 80 ai secolului trecut, când în Salonul de Arte (în prezent – Catedrala din centrul Chişinăului) era expus tabloul „Predarea benevolă către stat a aparatelor de rachiu”, pentru care pictorul a primit Premiul de Stat al RSSM? Apropo, tema este foarte curioasă, deoarece mulţi medici afirmă că produsele distilate (whisky, tequilla, grape, rachiul, ţuica etc.) sunt mai puţin nocive decât alcoolul rectificat, folosit la producerea votcii.

Aşa sau altfel, aparatele de fiert rachiu de la bunica au fost înlocuite de alambicurile, venite din îndepărtata Franţă. Acestea sunt nişte aparate din cupru, cu ajutorul cărora acolo sunt fabricate divinurile. Preţul lor în Moldova este de la 4,5 mii de lei în sus.

instalaţii sunt importate în Moldova, în special (80% din volumul vânzărilor) de compania „Enogrup-Moldova”, în cadrul unui proiect, desfăşurat în ţara noastră, Rusia şi Ucraina sub marca comercială „Casta Vinificatorilor”. În aceste ţări companiile „Enogrup” se ocupă, în special, de livrarea tuturor celor necesare fabricilor mari, dar şi fermierilor şi persoanelor fizice.

În afară de teascuri şi alambicuri, compania are un sortiment larg de produse necesare micilor vinificatori.

În Moldova sunt peste 150 de mii de gospodării de fermieri. În afară de aceasta, fiecare proprietar al unei case pe pământ nu ar fi împotrivă să aibă în beci un butoi-două cu vin, de proprie fabricaţie.

„Noi nu suntem împotriva colaborării cu producătorii autohtoni de mărfuri pentru vinificaţie, - spune directorul comercial al „Enogrup Moldova”, Vladlen Ujov. – Suntem „pentru”! Pur şi simplu, nu ne connvine calitatea acestor articole”.

În imagini: teascul moldovenesc şi teascul italian: simţiţi diferenţa

Materialul a fost pregătit de MyBusiness.md

Opiniile vizavi de impozitarea ramurii tehnologiilor informaţionale şi comunicaţiilor le-am solicitat directorului general al companiei „Deeplace”, Veaceslav Cunev, care deţine şi funcţia de preşedinte al Asociaţiei Companiilor IT din Moldova.

Proiectul “Creşterea Competitivităţii şi Dezvoltarea Întreprinderilor” (CEED), finanţat de Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), a fost realizat în Moldova în perioada 2005-2010. În cadrul proiectului au beneficiat de asistenţă 115 întreprinderi din domeniul tehnologiilor informaţionale şi comunicaţiilor, industria uşoară şi cea vinicolă, care şi-au majorat volumul vânzărilor cu 84 de milioane de dolari şi au creat 3,5 mii de locuri noi de muncă. Costul proiectului s-a cifrat la 7,9 milioane dolari.

Proiectul a fost considerat unul de succes şi în anul 2011 a fost lansat proiectul CEED II, care va extinde asistenţa în unele domenii noi, inclusiv producţia mobilei şi încălţămintei.

În cadrul CEED II a fost prezentat proiectul privind asistenţa sectorului de mobilă. Proiectul este preconizat pentru perioada 2011-2014, iar bugetul total se estimează la 9,15 milioane dolari.

Americanii au început să susţină acest domeniu pornind de la analiza complexă, efectuată de expertul Jeff Baron, care are o experineţă de 40 de ani de activitate în industria mobilei.

Printre problemele principale din domeniu expertul a evidenţiat următoarele:
- lipsa practic totală a datelor statistice veridice, cifrele din studiu, în mare parte, au fost obţinute prin metodă empirică;
- dispersiunea – în domeniu activează circa 400 de companii cu un efectiv total de peste 4400 de angajaţi (în mediu 10 lucrători per companie);
90% din mobila cu carcasă se fabrică la comenzi individuale, lucru unic în lume. Acest fapt înseamnă că producătorii de mobilă pur şi simplu nu înţeleg propria piaţă şi nu pot oferi cumpărătorilor marfa dorită în serie, care întotdeauna este mai ieftină, decât producţia individuală. Totodată, 90% din mobila tapiţată se comercializează în serie. „Acest fenomen straniu stârneşte îngrijorarea autorului şi îl face să creadă că pentru înţelegerea şi reacţionarea la gusturile consumatorilor din ţară şi de peste hotare va trebui de muncit mult”;
- un minus este şi faptul că toate fabricile se străduie să producă întreg spectrul de mobilier – de la mobilă pentru bucătărie şi dormitoare până la taburete şi plapume, inclusiv toate detaliile necesare. Nimeni în lume nu practică aşa ceva;
- fiecare firmă, cât de mică, are magazin propriu. Expertul menţionează că pentru procesul de producţie şi comerţ este nevoie de manageri cu calificare diferită. Drept urmare, o anumită componentă activează mai puţin eficient;
- un plus incontestabil este forţa ieftină de muncă. Potrivit expertului, „cheltuielile pentru forţa de muncă sunt cele mai mici din Europa, chiar mai mici decât la întreprinderile de bază din China” (!). Însă acest avantaj este anihilat de lipsa aproape totală a materiei prime locale şi a detaliilor de completare (lemn, diferite materiale lemnoase, stofă, furnitură etc.).

„Potrivit estimărilor, volumul total al producţiei interne de mobilă constituie 65-70 de milioane de dolari anual, iar consumul total în Moldova este de două ori mai mare. Cota importului creşte în permanenţă şi în curând va atinge până la 67% din piaţă”.
Şi asta în condiţiile în care pe piaţa locală nu există importatori mari. Promisiunea premierului de a aduce în Moldova compania

„IKEA”, în cazul în care va fi realizată, va falimenta majoritatea fabricilor locale.
Primul pas practic în cadrul CEED II va fi acordarea asistenţei la crearea Asociaţiei producătorilor de mobilă. În acest sens, deja a fost conctituit un grup de lucru şi a încept activitatea organizaţională.

În imagine: Jeff Baron

Materialul a fost pregătit de MyBusiness.m