Proiectul Competitivitatea Agricolã și Dezvoltarea Întreprinderilor (ACED), cofinanțat de Agenția SUA pentru Dezvoltare Internaþionalã (USAID) și Corporația Provocãrile Mileniului (MCC), organizeazã
Joi, 10 Septembrie 2015, în Restaurantul  “Prietenia” din or. Nisporeni,

FORUMUL REGIONAL AL PRODUCÃTORILOR ȘI PROCESATORILOR DE PRUNE


La eveniment sunt așteptați în jur de 70 de producãtori și procesatori de prune din raioanele Nisporeni, Ungheni și Cãlãrași.

Partea teoreticã a evenimentului va include prezentãri cu urmãtoarele subiecte:
·        Experiența de producere și procesare a prunelor în Germania și Serbia. Rezultatele vizitelor de studiu în țãrile respective.
·        Cerințe de calitate pentru prune proaspete și deshidratate.
·        Tehnologii avansate și momente-cheie de a fi considerate la uscarea și congelarea prunelor.
·        Echipamente pentru uscarea și congelarea prunelor.

Dupã partea teoreticã, participanții vor avea posibilitatea sã viziteze o companie ce practica tehnologii avansate la uscarea fructelor, precum și se vor testa noi soiuri de prune.

Agricultural Competitiveness and Enterprise Development Project (ACED)
Development Alternatives, Inc., contractor of the USAID and MCC
202 Stefan cel Mare bvrd., Chisinau, Moldova MD-2004
Tel: (+373-22) 595265 || 595593; Mob: 069275843 || 079032674

David Eccles School of Business și Universitatea din Utah (SUA) sunt în căutarea extinderii oportunităților de afaceri în Moldova, prin schimbul de experiență și prin dezvoltarea relațiilor cu antreprenorii din Moldova.

Eccles School intenționează să efectueze un sondaj al nivelului de pregătire antreprenorială și să găzduiască un Summit Antreprenorial în Republica Moldova în toamna anului 2015, în cadrul căruia să prezinte rezultatele studiului și să ofere o oportunitate de networking pentru oamenii de afaceri din ambele țări.

Eccles School propune următoarele activități după Summit-ul Antreprenorial din Republica Moldova din toamna 2015:

(1) Cursuri de instruire gratuite oferite pentru antreprenorii și investitorii din Republica Moldova cu privire la oportunitățile și provocările antreprenoriale.
(2) Să ia în considerare potențialele oportunități de investiții în companiile din Moldova prin intermediul Fondului de Investiții ”Sorenson Global Impact” (de 13 milioane dolari).
(3) Dezvoltarea relațiilor economice dintre statul American Utah și Moldova.

Dacă ești interesat în participarea companiei tale în cadrul Programul de Parteneriat de Afaceri Utah (SUA) — Moldova și să beneficiezi de instruire și investiții, ești invitat să completezi formularul electronic făcând click pe linkurile de mai jos.

http://tinyurl.com/UTAHMD2015 — pentru limba engleză (e preferabil să completați în engleză)
http://tinyurl.com/UTAHMD2015RO — pentru limba română (formularele în română vor fi traduse în engleză pentru Eccles School)

Completează formularul electronic până la data de 10 septembrie 2015. Informatii detaliate despre proiect pot fi solicitate la adresa de e-mail:

Menționăm că practic toate companiile care completează acest formular vor beneficia de cursuri de instruire gratuite. De asemenea, companiile ce vor prezenta interes sporit pentru Eccles School, vor fi contactate suplimentar pentru detalii și pentru oportunitate de investiții în dezvoltarea afacerii.

http://www.civic.md/

Vinul Moldovei continuă cucerirea continentului asiatic. După rezultatele spectaculoase obținute pe piața vinurilor de calitate din China, produsele autohtone promovate sub umbrela brandului național vinicol Vinul Moldovei au fost premiate cu aur și argint la cel mai mare concurs de vinuri din regiune – Asia Wine Trophy 2015.

Republica Moldova a participat în premieră la evenimentul desfășurat între 28-31 august 2015 în orașul Daejeon, Coreea de Sud. În cadrul concursului, produsele noastre au concurat cu un număr impresionant de vinuri – 3920 de probe, prezentate de 29 de state vinicole din întreaga lume.

În urma degustărilor și evaluărilor minuțioase, juriul internațional al concursului, format din 117 experți de talie mondială din 20 de țări, a apreciat cu calificative maxime calitatea vinurilor produse în Republica Moldova. În rezultat, brandul național Vinul Moldovei și-a completat palmaresul cu 10 distincții valoroase: 6 medalii de aur și 4 medalii de argint Asia Wine Trophy 2015.

Dumitru Munteanu, directorul Oficiului Național al Viei și Vinului: „Datorită politicii de promovare a ONVV și investițiilor producătorilor autohtoni în calitatea și diversificarea produselor, Vinul Moldovei devine recunoscut pe toate continentele. În Asia exportăm deja milioane de litri de vin, care ajung preponderent în China, iar rezultatele acestui concurs reprezintă următorul pas hotărât în extinderea prezenței noastre pe piețele de desfacere strategice din regiune. Vom continua să mizăm pe calitate și standarde internaționale aplicate la toate etapele de producere, pentru ca Vinul Moldovei să ne reprezinte țara cu onoare la cele mai selecte evenimente specializate, dar și pe mesele consumatorilor din întreaga lume.”

Vinurile produse în Moldova care ne plasează în topul celor mai mari națiuni vinicole, conform rezultatelor concursului Asia Wine Trophy 2015, sunt, după cum urmează:
Carpe Diem, Feteasca Regală 2014 – medalie de aur;
Carpe Diem, Feteasca Neagră 2013 – medalie de aur;
Vinaria DAC, Riesling 2014 – medalie de aur;
Chi Vintage, Merlot 2013 – medalie de aur;
Ilie Gogu Winery, Pastoral 2011 – medalie de aur;
Equinox, Merlot 2011 – medalie de aur;
Cricova, Crisecco – medalie de argint;
Cricova, Prestige Rose 2014 – medalie de argint;
Asconi, Riesling 2014 – medalie de argint;
Bostavan, DOR Alb 2014 – medalie de argint.

Despre Oficiul Național al Viei și Vinului

Oficiul Național al Viei și Vinului (ONVV) este o instituție publică, organizată printr-un parteneriat public-privat în domeniul implementării de politici în industria vitivinicolă, creat în rezultatul unui amplu proces de reformă legislativă în domeniu.
ONVV este expertul nr.1 în sectorul vitivinicol, iar printre obiectivele sale de bază se numără diversificarea piețelor de desfacere și promovarea vinurilor moldovenești prin programul național și brandul național vinicol ”Wine of Moldova. A legend alive”.

Uzina constructoare de mașini din Orhei, „ASPA, este o întreprindere inedită pentru Moldova contemporană: ea produce componente pentru avioanele militare rusești „Su”.

„Întreprinderea noastră a fost creată în anul 1972 pentru producția pieselor pentru sistemele de combustibil ale avioanelor din seria Mig”, - spune directorul adjunct pe producție, Iurie Litvinciuc. Colaborarea cu clientul rus a continuat și după căderea URSS. „În anul 2004 am semnat primele contracte cu întreprinderea  „Saliut”, - continuă Iurie Litvinciuc. – Astăzi, aceste contracte ne asigură 55% din producție”. Este vorba despre aceleași piese pentru sistemele de combustibil ale motoarelor de avion, precum și pentru centralele electrice la generarea de energie electrică. Aceste centrale electrice sunt aceleasi motoare de avioane, care au depășit norma de ore de utilizare și au fost montate la întreprinderile civile.

„Noi producem și scule de așchiere pentru industria aviatică, îndeosebi brose, care la exterior se aseamănă cu un ferăstrău gros, realizat din oțel rapid de înaltă calitate. Aceste scule sunt utilizate pentru producția de turbine de aviație. Producem și alte piese, per ansamblu sunt pentru industria aviatică”, - spune Iurii Litvinciuc.

Semnând contractul în anul 2004, „Saliut” a realizat o verificare generală a întreprinderii, s-a convins de calitatea înaltă a procesului de producție, a aprobat piesele de tip șablon și a plasat prima comanda la „ASPA”. Prima specificație a constat din 33 de poziții – piese pentru sistemele aviatice. „Iar astăzi, la comanda venită de la „Saliut”, noi producem 350 de unități”, - continuă Iurie Litvinciuc. Unele piese nu se modifică din anii ‘80 ai secolului trecut, dar Iurii Litvinciuc i-a arătat reporterului MyBusiness.md o listă tapată cu litere mici, care conține 107 de unități totalmente noi.

”Saliut are cheltuieli mari pe valoare adăugată, - spune directorul adjunct, - și, reducând costurile de producție, ei plasează unele comenzi la întreprinderile străine, asemanătoare cu a noastră – în Moldova, Belarus și Ucraina. Însă, nu știu care sunt relațiile actuale cu Ucraina”.

Metalul necesar pentru realizarea comenzii venite de la ”Saliut” ASPA îl primește de la client – cu acordul verificare și cu tratamentul termic complet. „Metalul, - explică Iurii Litvinciuc, - ajunge cu avionul din Rusia. Pe cale aeriană livrăm si producția finală. Noi producem piese mici, astfel o comandă de câteva milioane de ruble poate fi amplasată într-o cutie cu capacitatea de zeci de kilograme. Este mai costisitor să transporți această marfă cu mașina, decât cu avionul”.

Cealaltă parte a producției „ASPA” vizează întreprinderi ruse din industria aviatică și comenzi unice din partea firmelor europene. Pentru aceste comenzi, „ASPA” procură personal metalul. În particular, de la compania austriacă „Böhler” este procurat oțelul de înaltă calitate, obținut pe bază de tehnologii de microparticule. Datorită acestor tehnologii, oțelul are o structură omogenă, aspect care contribuie la creșterea durabilității instrumentului. În mare parte, cum a fost spus și mai devreme, comenzile se referă la producția de broșe – instrumente cu lungimea de 30-40 centimetri. „Am început colaborarea cu fabrica din Omsk - spune domnul Iurie, - le-am livrat 100 de broșe. Acum negociem al doilea contract – vor să comande 260 de unități. Al patrulea an consecutiv colaborăm cu uzina constructoare de mașini  din Naro-Fominsk – anual, pe lângă celelalte comenzi, ei procură de la noi peste 600 de broșe.

O companie din Rybinsk, regiunea Iaroslavl, își manifestă interesul pentru producția „ASPA” – a comandat 5 broșe pentru producția turbinelor de „Superjet”-uri, avioane de pasageri. Broșele au trecut testarea și Rybinsk a semnat un contract pentru încă 80 de astfel de produse.

Între anii 2004-2012 „ASPA” a colaborat activ cu o firmă germană mare. „Nemții erau mulțumiți de calitatea produselor și de încadrarea în deadline-urile stabilite de contract și volumele de comenzi continuau să crească, - continuă Iurii Litvinciuc, - apoi, însă, din cauza crizei, le-a scăzut drastic producția și nemții au încheiat colaborarea”.

Dar „ASPA” nu s-a lăsat bătută și, în ultimii doi ani, participă activ la expozițiile internaționale, străduindu-se să găsească clienți noi.

Pe parcursul anului trecut, „ASPA” a participat la trei expoziții din Germania. „Am fost chiar și la o expoziție în SUA, - precizează Iurii Litvinciuc. – Acum ne pregătim să plecăm în Cehia la expoziția dedicată prelucrării metalului. În urma expozițiilor din Germania, am primit foarte multe cereri, însă nu am rezistat concurenței de preț, chiar dacă am primit câteva comenzi foarte bune”. La noi este mai ieftină forța de muncă, însă în Occident tehnologiile de producție sunt mai moderne –  de exemplu utilizarea de mașini industriale cu o capacitate de producție foarte mare, aspect care, în cele din urmă, este mai avantajos, decât utilizarea forței de muncă ieftine din altă țară.

În măsura posibilităților, „ASPA” realizează modernizarea utilajelor. În principalul spațiu de lucru, cu suprafața totală de 2 mii m2 sunt instalate câteva zeci de mașini unelte de înaltă calitate, însă majoritatea a fost produsă la finalul anilor ’80. „ASPA” a început modernizarea utilajelor din anul 2007, procurând o mașină uneltă cu CNC (control numeric). În primul rând, au procurat din Elveția un centru de prelucrare , iar mai târziu au cumpărat 4 mașini unelte din Taiwan. În luna octombrie vor mai fi livrate 2 astfel de mașini din Taiwan. „Planificăm să procurăm o mașină de măsurat în 3D, deocamdată alegem furnizorul”, - spune domnul Iurie.

Cât despre forța de muncă, situația este cam rea cu privire la specialiști. Actualmente, în cadrul întreprinderii lucrează aproximativ 180 de persoane. „Angajăm ingineri, - spune Iurii Litvinciuc. – Este nevoie de tehnologi, constructori, proiectanți. Putem oferi loc de trai – pe teritoriul uzinei există un cămin cu șase camera, sau să decontăm chiria unei locuințe. Dar dacă am soluționat cât de cât problema cu inginerii, atunci este o adevărată catastrofă căutarea de muncitori în domeniu. Acum, la noi vin persoane după absolvirea școlii, ei nu știu nici măcar să citească niște schițe. Înainte acest lucru se învăța la școală, acum îi învățăm noi pe ei și le oferim niște competențe primare. Dar majoritatea, după ce a lucrat 3-4 luni, spune: „Mai bine mă duc undeva la construcții, pentru că aici trebuie să gândești”.

Noi desfășurăm și cursuri de perfecționare: 2-3 luni, 3-4 ori pe săptămână a câte 2 ore, unii specialiști organizează cursuri de gestionare a materialelor, de tipuri de tăiere, de citire a desenelor tehnice ș.a. Cursurile se finalizează cu un examen, în baza rezultatelor căruia lucrătorul poate fi promovat sau poate primi o categorie, dacă e ucenic. Da, se pare că lipsa de specialiști constituie principala noastră problemă. Din această cauză noi renunțăm la unele comenzi importante, deoarece nu dispunem de numărul necesar de specialiști”. Iar dacă ar fi specialiști, „ASPA” ar putea primi comenzi de la marii producători de aeronave – în luna martie, întreprinderea a fost contactată de reprezentanții „Boeing” – americanii analizează posibilitatea plasării unei comenzi pentru scule de așchiere – aceleaș broșe.

Articol pregătit de MyBusiness.md

În Moldova putem observa des pe polițele magazinelor mere uscate. Însă, puține dintre ele pot fi numite “chipsuri”. Divib media SRL realizează anume aceast tip de chipsuri, comercializați sub marca Vine criza.

Este o întreprindere mică – afacere de familie. După ce au absolvit facultatea în Franța, Dan și Diana Prisăcaru s-au întors în Moldova și, împreună cu părinții, au deschis o vinărie.

- Vinurile aduc profit după o perioadă lungă de timp (am început să vindem primele vinuri obținute din roadele anului 2013 doar în 2014. Acestea trebuiau fi ținute în poloboace pentru tărie). Deaccea, ai nevoie de resurse financiare suplimentare, - povestește Dan. – Așa am decis să deschidem o altă afacere  - fructe uscate. Unul din producătorii din Serbia ne-a dat cu împrumutul camera de uscat fructe de tip tunel. Primele fructe au fost prune. După ce sezonul acestora s-a terminat, am lăsat o parte din echipa angajată pentru trei luni, cărei trebuia fi găsită o altă ocupație. Astfel, am decis să uscăm 5 tone de mere. Ne-am dorit ca produsul final să fie diferit de ceea ce se vinde pe polițele magazinelor. Doar bucățile uscate se întind; noi, însă, am vrut ca acestea să fie la fel de crocante ca chipsurile.

Totuși, procesele de uscare a merelor și a prunelor sunt complet diferite. La uscarea chipsurilor nu aveam cum să folosim “principiul trenulețului” aplicat pentru prune. În primul caz, tunelul se încarcă pentru 26 de ore cu opt cutii de prune. Pentru mere, însă, foloseam doar două cutii. Din fiecare măr trebuia să scoatem manual miezul. După, el este tăiat automat. Într-o cutie încap 600 kg de mere. Ea trebuie umplută în 30 de minute, înainte ca merele să înceapă să înnegrească. Așa am avut nevoie de mai multe resurse financiare. Din 10 kg de mere obținem 1 kg de chipsuri. În total, am produs 1,3 tone de marfă, - a concluzionat interlocutorul.  

Pentru început, cuplul amba chipsurile în saci de polietilenă de 20 kg și le vindea piețelor angro. Pe piața cu amănuntul ele nu erau cerute, deși un spital pentru copii cumpăra produsul în cantități mari. Atunci, Divib media a decis să alcătuiască o marcă comercială și să utilizeze ambalaje mai mici. Lucrurile s-au întâmplat în februarie anul curent, când leul a căzut până la 32 pentru un euro.

“În acea perioadă, noi returnam creditul pentru utilajele de producție a vinului, pe care le luasem în baza programului Filiera vinului. Când le-am procurat, cursul valutar era de 16,75 lei/euro. În februarie, în schimb, el a crescut de două ori. Ce putem spune – criza! Nu aveam alte idei decât să facem ceea ce ne-a propus. Nănașul meu și co-proprietarul Vitalie ne-au propus să denumim marca noastră – Vine criza. Aici se întrevede atât ironia asupra situației desprate, cât și asupra embargoului rusesc, din cauza căruia merele, în loc de export, trec la reciclare. Cu pachetele de chipsuri de 100 g. am mers în supermarketuri”, - își aduce aminte Dan Prisăcaru.

În prezent, chipsurile se vând în Megapolis Mall, în supermarketurile Riga și într-un Nr.1 (la încercare). Producătorii recunosc că nu au reușit să alcătuiască designul. Produsul trebuia ambalat repede: în cutiile de 20 kg a început să apară umezeala, iar chipsurile riscau să nu mai fie crocante. Acestea se păstrează mai bine în pachete mai mici.

După, întreprinderii i-a venit o altă propunere – să usuce mere la comandă pentru o gospodărie, care le ținea în frigidere și nu reușea să le vândă. Pentru ca produsul să nu se strice, gospodăria a comandat 24 de tone de mere uscate.

Mă interesează volumul chipsurilor vândute. Dan, zâmbind, răspunde că multe au fost consumate pe loc sau cadonate. Au mai rămas 300-400 kg. Cel mai mare client al firmei Divib media rămâne organizația, unde aceasta își certifica produsul. Angajații instituției respective îi comandă câte 100 de pachete. Consumatorii de bază sunt persoanele fizice, care procură câte 50 de pachete. Doar chipsurile date seamănă mult cu răsărita – ai deschis un pachet și nu te mai poți opri până nu-l termini. Apropo, chipsurile de mere sunt un produs bun spre degustare, mai ales pentru vinurile albe și rose. Astfel, ele au fost observate de vinotecile și de Oficiul Național al Viei și Vinului, care le comanda pentru degustarea vinurilor în China și pentru expoziția ProWein.

După părerea producătorului, prețul indicat pentru merele uscate este neprofitabil. Deși materia primă este ieftină, firma mai trebuia să plătească legal salariile angajaților, cu plata taxelor sociale. Dacă aceștia aveau să primească salariul ilegal, cu 200 de lei pe zi și dacă firma mai îmbunătățea procesul de uscare al merelor, pentru ca ele să intre în tunel “prin trenuleț”, afacerea avea să fie profitabilă. Există și utilajul care ar scoate automat miezul din mere, însă tinerii antreprenori nu au încă posibilitatea să-l procure în condițiile economice actuale.

Noul sezon s-a deschis cu 1,5 tone de cireșe uscate – un produs neobișnuit. Au mai încercat să usuce 10 tone de piersici (jumătăți). Antreprenorii nu au mai întâlnit produse similare pe piață. Piersicile uscate au un gust bogat, deși la prima vedere nu par a fi la fel de bune ca și cele proaspete. În câteva zile întreprinderea va începe, la comanda unui client, să usuce prune. Le-a venit odată un bărbat și a întrebat: “Aveți prune? Pot să le văd mai aproape?”. Au urmat 40 de minute de convorbiri. După, clientul a anunțat că se va întoare în două ore și va lua totul, iar între timp va orgaiza transferul bancar. Anul curent am decis să continuăm colaborarea. După, familia va reînnoi producerea chipsurilor de mere. Totul depinde de prețul pentru mere.

În loc de gaz, merele se usucă pe peleți. O lungă perioadă de timp, Dan și Diana nu puteau să aleagă combustibilul potrivit. Au ales peleți din semințe de floarea soarelui. În comparație cu uscătorul pe gaz, acesta economisește 20%. În total, Divib media a făcut economii de 30%, astfel încât gazul mai avea nevoie și de conducte, care sunt destul de costisitoare.

Articol pregătit de MyBusiness.md

Iarmaroacele școlare din anul 2015 au atras MyBusiness.md dintr-un unghi, oarecum, neașteptat. Ne-au interesat doar producătorii locali mici și mijlocii, ale căror produse sunt orientate către elevii claselor 1-4.

De ce am ales anume această categorie de vârstă? Deoarece copiii mai mari au o altă viziune asupra vieții, în general, și asupra uniformei școlare, în particular. De ce am selectat doar firmele mici și mijlocii? Pentru că ele sunt mai flexibile, decât fabricile mari.
Producția pe scară largă își are propriile puncte forte. Datorită lanțurilor logistice și a celor de producție, concepute în cel mai bun mod, ei pot reduce cu mult costurile de producție. Cât de mult? În cadrul iarmaroacelor școlare puteau fi văzute standurile companiei-importator, care, utilizând două mărci comerciale, comandă caiete din China. Prima este reprezentată de caietele clasice, verzi, de 12 foi cu inscripția „Caiet” și tabla de înmulțire amplasată pe ultima pagină. A doua marcă comercială furnizează caiete mai groase. Ambele tipuri de caiete erau comercializate la un preț mai mic decât producția analoagă, realizată de Combinatul Poligrafic din Chișinău.

O situație similară putea fi observată în rândul produselor standard de școală – bluze, cămăși, pantaloni, rucsacuri – produse în China, Turcia, Polonia, România, ale căror prețuri, de cele mai multe ori, sunt mai mici decât ale analoagelor moldovenești.
În această situație, dacă este imposibil să concurezi la nivel de preț cu fabricile, care utilizează echipamente ultra moderne pentru a produce haine în partide de sute de mii și milioane de unități, atunci o soluție ar fi în propunerea de oferte unice. Aici, deja, mingea se află pe terenul micilor întreprinderi.

De exemplu, compania din Chișinău „Rinardo-com SRL”, la fel ca și câteva alte firme asemănătoare, se ocupă de cusutul la comandă al uniformelor școlare. „Noi primim comenzi de la două, trei clase sau și mai multe, - explică reprezentantul firmei. – Luăm mărimile individuale de la fiecare elev”.

Un importator nu poate să îndeplinească o sarcină similară. Producția este sezonieră, iar livrarea unei partide de îmbrăcăminte de toate mărimile implică, nemijlocit, faptul că o mare parte dintre haine vor sta în depozite și nu există certitudinea comercializării întregului lot. De aceea, este procurată o partidă de îmbrăcăminte mai universală, de exemplu costume pentru băieți, care sunt actuale și cu ocazia unei nunți, și pentru alte evenimente festive. Și se încheie un contract cu o companiie care dispune de utilajele necesare pentru coaserea logo-urilor instituțiilor de învățământ.

Dar și producătorii noștri pot face la fel. De exemplu, „F.X.Textil SRL”, care, începând cu anul 2004, cos în serie uniforme școlare pentru fete și băieți, realizate în stil clasic, care niciodată nu vor fi demodate. Pentru fete, de exemplu, sunt propuse două tipuri de sarafane, sacouri, veste și fuste: cele clasice – gri, sau mai stilate – în carouri. Dar în fiecare colecție nouă există și îmbrăcăminte cusută din materiale moderne. „Topurile” prețurilor sunt: un blazer pentru băieți la 650 de lei și pantaloni pentru el la 300. Pentru comparație, un costum compus din trei elemente, realizat dintr-un material mai subțire, costă 750 de lei. Plus pot fi adăugate și accesorii – cravate și papioane pentru copii.

În acestă situație, un beneficiu pentru părinți constă în a procura ceva în caz de necesitate. De exemplu, la anul viitor sacoul va mai fi potrivit, iar pantalonii vor fi mici.

Vom continua să abordăm subiectul îmbrăcăminții autohtone pentru copii, deoarece este vorba despre copiii noștri! Iar deocamdată ne-am dori să ne oprim la un instrument de marketing, care, practic, nu este utilizat în Moldova.
Anual, industria cinematografică mondială lansează noi blockbustere. În anul 2015, de exemplu, un film de succes, al cărui public țintă erau copiii, este „Minionii” (6+) de la „Universal Pictures”, care a fost lansat mondial în dată de 11 iunie și, actualmente, au adunat aproximativ un miliard de dolari (conform site-ului kinopoisk.ru).
În ajunul premierei „Minionilor”, creaturile galbene s-au ivit pe pachetele cu cereale, banane, fast food, ambalajele produselor de curățenie și alte produse. Au fost lansate pastile galbene de „Tic-Tac”. Printre partenerii proiectului se numără – Amazon, General Mills, McDonald's, Ferrero, Kraft Foods, P&G. Doar aceste canale de marketing au adus 593 de milioane de dolari.

Zeci de branduri din întreaga lume au sărit în trenul galben – astfel a caracterizat situația creată Jeff Gomez, directorul companiei de marketing „Starlight Runner”.

În cadrul iarmaroacelor din Chișinău, minionii puteau fi găsiți doar la o companie autohtonă – producătoare de rucsacuri și pe un tricou de import. Și atât. Nici măcar pe articolele poligrafice nu se găsea cea mai populară imagine a anului. În rest, în mare, rucsacurile turcești sunt ornamentate cu eroina din „Frozen” și alte desene animate mai vechi, care au devenit mai voluminoase în acest an.

Cred că nu trebuie să fie explicată unicitatea acestei propuneri. Chiar dacă produsul va fi mai costisitor, acesta va fi și mai solicitat în rândul publicului țintă. Pentru care nu doar „Cenușăreasa” cu „Alba ca Zăpada”, dar și „Harry Potter” și „Ben10” sunt atribuite categoriei „Old school”. Mai ales că în seria de păpuși „Ever After High” au apărut deja fiicele Albei ca Zăpada și a altor eroine și personaje negative din desenele animate clasice. (Nici aceste personaje nu apar, deocamdată, pe articolele întreprinderilor autohtone).

Iar întrebarea cu referire la drepturile de autor poate fi rezolvată și nu trebuie să reprezinte un element înfricoșător, dat fiind faptul că noi ne mișcăm în direcția țărilor civilizate, chiar dacă o facem cu pași mici. De aceea, atunci când în Moldova vor apărea (dacă deja nu sunt) reprezentanți oficiali de la „Disney”, „Universal Pictures” ș.a., poate că sumele necesare pentru utilizatea „Brandurilor anului” nu vor fi chiar atât de mari, în comparație cu avantajele competitive, pe care le oferă utilizarea lor.

Articol pregătit de MyBusiness.md

Dacă vreţi să vă lansaţi într-un business inedit, trufele reprezintă una dintre cele mai migăloase, dar şi bănoase afaceri la care vă puteţi gândi. „Adevărul“ vă prezintă tot ce trebuie să ştiţi despre afaceri cu trufe. 

Dacă ciupercării găsiţi peste tot, cu trufele este altă poveste. Atenţie: este vorba de o ciupercă folosită în gastronomie, care creşte în pământ, nu de „trufele“ învelite în ciocolată.

Afaceri cu trufe: căutătorii profesionişti

Ciupercile în cauză cresc în simbioză cu rădăcinile stejarului, fagului, plopului, mesteacănului, carpenului sau alunului. Potrivit Manager.ro, speciile de trufe care cresc spontan pe teritoriul României sunt trufa albă (Tuber magnatum pico), trufa de vară (Tuber Aestivum Vit), ciuperca neagră de toamnă (Tuber Uncinatum), trufa de iarnă (Tuber Brumare Vit), trufa numită Tuber Macrosporum, dar şi trufa porcească (Choirmyces Meandriformis Vit).

Vânătorii profesionişti de trufe exportă cea mai mare parte din cantitatea culeasă către ţări precum Italia, Franţa şi Germania.

Afaceri cu trufe: înfiinţarea unei culturi

Dar, cantităţile provenite din culesul spontan sunt din ce în ce mai puţine, fiind influenţate în proporţie de 80% de condiţiile meteo, în special de prezenţa precipitaţiilor. Solutia este înfiinţarea de truferii.

Pentru cultivarea trufelor trebuie să cumpăraţi o serie de puieţi de la firme specializate. Sunt necesare multe verificări, pentru a nu achiziţiona nişte copaci simpli.

Costul minim de înfiinţare a unui hectar este în jur de 18.600 de euro, potrivit AgroIntel. La această sumă se mai adaugă costurile cu îngrădirea terenului, cu realizarea sistemului de irigare, plus achiziţia de mici utilaje sau echipamente pentru întreţinerea culturii (discuit, cosit, eventual stropit).

Câţi bani se pot scoate din afaceri cu trufe

Trufele sunt supranumite şi „diamantele pământului“. Şi asta datorită preţului extrem de piperat. Huffington Post scria în vara anului trecut că un kilogram de trufe ajunge şi la 2.500 de dolari. Acestea sunt, însă, foarte greu de crescut. Aşadar cultivarea trufelor este una dintre afacerile profitabile, dar necesită deopotrivă răbdare şi pricepere. Trufele pot fi vândute la restaurantele de lux sau către amatorii de delicatese. Au şi gust bun, şi aromă profundă, dar sunt şi tare scumpe.

http://adevarul.ro/

Producătorii autohtoni Gheorghe şi Artur Bobârca din Orhei au construit o seră în care cresc legume ecologice. Agricultorii şi-au propus să asigure piaţa internă cu legume proaspete în perioada în care acestea sunt importate. Producţia obţinută în seră este ecologică, deoarece fermierii au renunţat la chimicale.

Acum șase ani, frații Bobârca din Orhei și-au început afacerea de la o seră întinsă pe zece ari și în prezent au extins-o pe o suprafaţă de trei hectare. Inițiativa aparține fratelui mai mic, Gheorghe, care văzuse o astfel de afacere în SUA. Gheorghe are studii în domeniu şi l-a atras în această afacere pe fratele său mai mare.

Legumele crescute în sere sunt ecologice. Agricultorii au renunţat la chimicale. Ei luptă cu insectele cu ajutorul capcanelor. Metoda a fost preluată de la austrieci.

Aproape o sută de oameni din Pohorniceni şi din alte sate din apropiere şi-au găsit un loc de muncă aici, la seră. Toamna târziu și primăvara devreme serele sunt încălzite. Astfel, aici pot fi crescute legume pentru perioada în care majoritatea produselor agricole de pe piaţa din ţară sunt importate.

În Moldova sunt peste 20 de afaceri în domeniul creșterii legumelor în sere. O bună parte dintre fermieri s-au orientat deja la creșterea legumelor ecologice.

Sursă: madein.md

Este omniprezent în operaţiuni de combustibili fosili din întreaga lume, are mai mult personal decât Google, o cifră de afaceri mai mare ca Goldman Sachs. Faceţi cunoştinţă cu cel mai secretos operator de petrol din lume.

Schlumberger are peste 100 000 de angajaţi care îşi petrec timpul căutând, investigând, săpând după petrol şi gaze pe cât se poate, în 85 de ţări din toată lumea. Cu venituri de 48 de miliarde de dolari (30 de miliarde de lire sterline) pe an şi o valoare de peste 116 miliarde de dolari (75 de miliarde de lire sterline), societatea are mai mult personal ca Google, o cifră de afaceri mai mare ca Goldman Sachs, şi valorează mai mult ca McDonald’s.

Lucrează cu fiecare companie mare de petrol internaţională, precum şi în mod direct pentru majoritatea statelor petroliere – inclusiv Arabia Saudită, Libia, Rusia şi Turkmenistan. Operează în cele mai dificile zone, fie din punct de vedere politic, logistic sau tehnologic, şi este un lider mondial în tehnologiile necesare pentru a obţine combustibili fosili din pământ – cu 36.000 de modalităţi patentate pentru a-şi ajuta clienţii să facă asta. Şi face toate acestea în timp ce stă departe de lumina reflectoarelor.

Tranzacţii care nu respectă sancţiunile cu Iranul şi Sudanul

Dar, după o înţelegere cu autorităţile SUA, finalizată de curând, Schlumberger a stabilit un record de corporaţie, ce ar fi preferat probabil să treacă fără a fi remarcat: primirea celei mai mari amenzi penale de către o corporaţie pentru violarea sancţiunilor din istoria Statelor Unite. Crima sa, pentru care a pledat vinovată, a fost de a implica personalul SUA în tranzacţii care nu respectă sancţiunile cu Iranul şi Sudanul, şi pentru încercările (fără succes) de a ascunde aceste tranzacţii de autorităţi. Companiei Schlumberger i se cere acum plata a 155 de milioane de dolari, de asemenea este obligată la pierderi de 77,5 milioane din venituri şi este în probă pentru trei ani, răspunsul lumii afacerilor la un cartonaş galben. Dar pentru o afacere de 48 de miliarde de dolari pe an, care a făcut 208 milioane de dolari profit doar din Iran în 2012, o astfel de amendă este doar o picătură… de ulei. În ziua în care a primit sancţiunile, acţiunile Schlumberger au crescut cu aproape 2%, un semn că investitorii au văzut în pedeapsă doar ceva mai mult de o pălmuţă.

O companie discretă

Schlumberger, fondată în 1926 de către doi fraţi francezi ca o companie de prospectare, lucrează sub radar. În timp ce rivalii săi mai cunoscuţi dar mai mici fac lobby deschis, donează partidelor politice, şi chiar închiriază politicieni cu nume mari, Schlumberger nu o face. Rezultatele se văd: Halliburton a apărut în mai mult de 1.700 de articole în presa britanică în ultimul deceniu. Schlumberger este doar în 500, în general materiale scurte, situate pe paginile de afaceri.

Unul dintre trucurile Schlumberger în comerţ este lipsa sa de apartenţă la un stat. Spre deosebire de Halliburton, nu este deţinut de SUA. În ciuda faptului că este o companie listată public, atât în Statele Unite cât şi în Marea Britanie, şi are “sedii” la Londra (un zgârie-nori din sticlă elegant aproape de Palatul Buckingham), Paris, Haga şi Houston, Schlumberger este înregistrată oficial în Curaçao, un paradis offshore din Caraibe cu legături în Olanda.

Structură complexă a companiei, care operează prin filiale în Olanda, Insulele Virgine Britanice şi Panama, de multe ori lucrează în favoarea sa. Un astfel de avantaj l-au avut timp de ani de zile când Schlumberger a putut să funcţioneze în Iran şi Sudan, în ciuda sancţiunilor SUA, pentru că nu era o companie din SUA, şi aşa a făcut – inclusiv direct pentru Compania Naţională Iraniană de Petrol.

Condiţia-cheie a fost să nu fie implicaţi în contracte cetăţeni americani sau personal pe teritoriul Statelor Unite. Din păcate pentru Schlumberger, compania nu a reuşit să păstreze aceşti termeni – şi autorităţile SUA au aflat, şi au lovit.

Sursa: capital.ro

Autoritatea pentru siguranta consumatorilor din Rusia, Rospotrebnadzor, a restrictionat vanzarile de detergenti ale unor companii precum Procter&Gamble, Colgate-Palmolive si Henkel, din motive de siguranta, relateaza Bloomberg.

Restrictiile se refera la detergenti fabricati de aceste companii, precum si de Clorox, Werner&Mertz si alti producatori, care nu respecta normele de siguranta toxicologica si au fost retrasi de la vanzare din acest motiv. Rospotrebnadzor a precizat ca sunt analizate si alte chimicale si detergenti fabricati de alti producatori, potrivit Mediafax.

Restrictiile au fost impuse pe fondul tensiunilor Rusiei cu Statele Unite si Uniunea Europeana, legate de conflictul din Ucraina. Institutia a descoperit anterior nereguli la Groupe Auchan, al treilea mare retailer prezent in Rusia, fiind posibil sa interzica companiei franceze sa mai produca alimente semipreparate. Dupa ce Guvernul rus a prelungit interdictia importurilor de anumite produse alimentare, autoritatile au cerut distrugerea publica a alimentelor importate ilegal.

http://www.wall-street.ro/