Angajații vă spun des fraze de genul: „Aceasta nu intră în obligațiunile mele” sau „Nu cred că sunt eu cel care ar trebui să se ocupe de asta?

În calitate de angajat, aveți impresia că primiți însărcinări care nu țin de responsabilitatea dvs.?

Nu știți care sunt responsabilitățile care intră în fișa de post a unui angajat al secției de vânzări?

Atunci aceste rânduri sunt scrise anume pentru dvs. Și nu contează, sunteți director sau manager de vânzări.

Primul lucru cu care vom începe este Produsul. Da, vom începe anume cu el deoarece pentru a decide care sunt pașii și acțiunile pe care trebuie să le interprindem ca să obținem produsul, trebuie mai întâi să știm cu exactitate cum trebuie să fie acest produs. Prin cuvântul „produs”, în cazul de față, noi ne referim nu la produsul sau serviciul care este vândut de către managerul de vânzări, ci la rezultatul muncii sale. Trebuie să subliniem faptul că acest produs trebuie să fie finit, și prețios pentru întreaga organizație. De aceea îl vom numi – produsul finit prețios.

Formula de bază a produsului finit prețios  a secției de vânzări este: venitul este mai mare decât cheltuelile, plus rezerve.   Vom ține cont de această formulare ca de o informație stabilă, de care trebuie să ținem cont pentru a ne face concluziile ulterioare.

Sunt sigur că majoritatea dintre dvs. o să fiți de acord că de veniturile companiei este responsabilă secția de vânzări.  Care este, totuși, valoarea venitului și cum poate fi măsurată această valoare? Cum să depistăm că produsul este finit?

Pentru toți acei care au început să își pună astfel de întrebări – citiți acest material până la sfârșit. Deci, vânzătorul companiei dvs. încearcă, în primul rând, să mărească venitul,  respectând cadrul de cheltuieli.În acest moment, o parte dintre directori ar putea spune că nu toți vânzătorii încearcă să mărească decalajul dintre venituri și cheltuieli. Unii manageri de vânzări tind să vândă mult, pentru a câștiga mai mult. Alții deoarece nivelul de necesitate nu le permite să nu vândă. Și doar celor ce le pasă cu adevărat de companie, fac tot posibilul ca veniturile să crească, iar cheltuielile să se micșoreze.  

Aproape toți directorii o să fie de acord cu faptul că organizația cheltuie toți banii, și chiar intră în datorii, dar să scape de ele este nevoit doar directorul. În acest caz, spuneți-mi, vă rog, de ce sunt responsabili vânzătorii, managerii, directorul comercial, și în general, orice angajat al secției de vânzări?

Venitul, iată cel mai important lucru de care este responsabil vânzătorul. Orice activitate bine gândită care are menirea de a ridica veniturile, și în același timp, de a micșora cheltuielile, iată ce intră în responsabilitatea vânzătorului. Și, trebuie să menționez faptul că fiecare activitate este controlată de însuși vânzător, ținând cont de pașii recomandați pentru a face vânzarea.  Căutarea și găsirea clienților, stabilirea contactului, clarificarea necesităților, realizarea prezentărilor și încheierea tranzacțiilor.

Spre exemplu, controlul ciclului de vânzări este următorul: vânzătorul a găsit clientul, îndeplinind căutarea. Vânzătorul a stabilit un bun contact cu clientul. A aflat care sunt adevăratele necesități ale clientului, a făcut o prezentare explicită a produsului, și a semnat contractul

Pentru fiecare activitate la toate aceste etape este responsabil vânzătorul. Iar directorul îl încurajează ca să ia deciziile și responsabilitățile singur. În așa fel șefii nu își ocupă timpul cu activități ce nu le aparțin.

Din câte îmi amintesc, sunt foarte multe exemple în care directorii îndeplinesc funcțiile angajaților. Printre directori există un gând conform căruia mai bine decât conducătorul nimeni nu poate îndeplini funcțiile.  Apropo, aceasta așa și este, dar asta nu înseamnă că vânzătorul  nu este capabil să învețe. Deoarece conducătorul îndeplinește funcțiile angajaților săi, acestuia nu îi ajunge timp pentru ca să-l dedice familiei, odihnei și hobbyului. De aceea, pentru ca vânzătorul să îndeplinească singur și în mod succesiv etapele de vânzare, trebuie să învețe și să exerseze regulat.

Cu ceva timp în urmă am scris un articol despre cum corect să alegem trainerul și studiile pentru secția de vânzări. Fiți atenți! Mai citiți o dată acest material, deoarece sunt foarte mulți șarlatani și impostori  în această sferă.

În cele ce urmează, voi descrie activitățile pe care trebuie să le întreprindă fiecare vânzător la fiecare dintre etapele vânzări.

Prima etapă – „Căutarea și găsirea clientului”

O mare parte din vânzători sar peste acest pas, sau consideră că el trebuie să fie îndeplinit de către alte persoane sau alte posturi. Aceasta este o poziție greșită din start. În asemenea caz nu vânzătorul controlează procesul vânzării, ci este vorba de noroc sau de cât a fost învestit în publicitate.

Activitățile vânzătorului la această etapă poate fi descrisă prin: distribuția a cât mai multe surse de informare orientate către exteriorul companiei.   Acestea pot fi: apeluri telefonice, distribuția fluturașilor și cărților de vizită, întâlniri, prezentări,  distribuirea link-urilor în internet, orice alt tip de publicitate, dar și activități care au drept scop atragerea atenției clienților către produs, companie sau vânzător. Condiții obligatorii pentru această etapă: investiții financiare minime, cu efect maxim.

Etapa numărul doi – „Stabilirea contactului”

Stabilirea contactului, include în sine, activitățile îndreptate spre crearea unei relații de încredere și prietenie cu clientul. Principala calitate a vânzătorului, în acest caz, este capacitatea acestuia de a comunica.   

O altă calitate, care ar asigura stabilirea unui contact de calitate, este reprezentată prin capacitatea de a cădea de comun acord. Asta nu înseamnă că trebuie să fii întru totul de acord, ci sincer să ajungi la un acord comun cu cumpărătorul. La această etapă a vânzării, managerul își prezintă capacitatea de a găsi momentele cu care el poate fi de acord. Spre exemplu, dacă clientul spune că are un automobil de culoare roșie, iar vânzătorului chiar îi place culoarea roșie, atunci această culoare poate deveni acea realitate comună, cu care vânzătorul și clientul sunt de acord si despre care ar putea discuta.

Un alt exemplu. Dacă clientul spune că îi place carnea, dar consultantul este vegetarian, atunci dragostea față de carnea nu poate fi nicidecum o realitate comună cu care ar fi de acord ambii. Și asta deoarece o condiție de bază este ca acest contact să fie stabilit cu sinceritate, nu prin lingușire.

Apropo, discuțiile în contradictoriu cu clienții blochează capacitatea de a ajunge prea rapid la un numitor comun. În vânzări e foarte important să nu vă contrați cu clienții, dar nici nu e important să cădeți de acord la lucruri cu care nu sunteți de acord.

Folosind capacitatea de a comunica eficient și de a găsi ușor temele comune, putem lesne să stabilim relațiile de prietenie cu clientul la un nivel foarte înalt, iar în prieteni oamenii au mai multă încredere. Ceea ce înseamnă că șansele de a încheia contractul sunt cu mult mai mari, când clientul este într-o relație amicală cu managerul de vânzări.

Doar după stabilirea contactului cu clientul putem trece la următoarea etapă.

Etapa a treia – „Identificarea necesităților”

Această etapă este necesară pentru a identifica problemele reale ale clientului, pe care sunteți capabili să le rezolvați. Pentru a desfășura o prezentare corectă și utilă, este absolut necesar de a identifica adevăratele necesități.

Pentru o identificare corectă, vânzătorului îi va servi bine capacitatea acestuia de a asculta și a adresa întrebările corecte.

Fiecare dintre noi avem situații în care ni se propun din start produse de care nu avem nevoie sau, cumpărând produsul inutil, noi nu ne soluționăm în măsura cuvenită problemele pe care intenționam să le înlăturăm cu ajutorul acestui produs sau serviciu. Spre exemplu, cumpărând o mașină de spălat, mai apoi aflăm că în ea este interzis de a spăla anume acele haine pe care noi le avem nevoie să le curățim cel mai des. Și toate acestea se întâmplă din cauza faptului că, în magazin, consultantul nu a identificat problemele și necesitățile dumneavoastră.

Da, acesta este un pas important în procesul de vânzare, în necesitatea căruia nu poate fi nici o îndoială. Iar după o stabilire calitativă a necesităților, putem trece la prezentare.  

Etapa a patra – „Prezentarea”

Prezentarea –este o etapă a vânzărilor, care are scopul de a ajuta. Constă în a ajuta cumpărătorul de a face alegerea corectă. Dacă e să-i spunem mai simplu, aceasta este un proces de învățare, unde cumpărătorul are rol de student, iar vânzătorul  - de profesor.

Analizând diferite metode de studiere, au fost depistate trei obstacole care îl împiedică pe student să înțeleagă și să aplice informațiile pe care le studiază. Aceleași obstacole îl încurcă pe cumpărător să facă alegerea corectă, și tot ele nu-i permit vânzătorului să  transmită datele despre produsul sau serviciul pe care îl vinde.  Care sunt, totuși, aceste obstacole?

Primul obstacol – lipsa demonstrației. Dacă vindeți, spre exemplu, ferestre, atunci trebuie să aveți alături o fereastră. Dacă vindeți automobile, atunci trebuie să demonstrați un automobil adevărat. Dacă faceți prezentarea la rujul de buze, atunci îl demonstrați.

Al doilea obstacol – lipsa gradientului. Spre exemplu, dacă un elev din clasa întâi ar începe să studieze fizica. Pentru el ar fi un gradient prea înalt. Orice informație trebuie prezentată ținând cont de gradient.

Al treilea, și cel mai important – cuvintele neînțelese. Amintiți-vă cum, trecând pe lângă un panou publicitar, ați observat că nu înțelegeți ce promovează de fapt. Iar asta s-a întâmplat doar din cauza faptului că ați citit un cuvânt pe care nu l-ați înțeles. „Profesioniștilor” le place să folosească în prezentările lor termeni specializați, crezând că astfel își sporesc notorietatea. Clientul care în timpul prezentării începe să fie: nervos, se plictisește, se simte cu un nivel de cunoștințe mai scăzut și pleacă, este, de fapt, clientul care a auzit unul sau mai multe cuvinte pe care nu le-a înțeles.

Aceste obstacole au fost studiate și descrise de către cercetătorul și omul de știință american L. Ron Hubbard.

A cincea, și ultima etapă – „Semnarea contractului, și tot aici, lucrul cu obiecțiile”

Această etapă este necesară pentru a finisa activitățile care sunt legate de orice vânzare. De a finisa toate cele necesare pentru a fi posibil de a schimba produsul sau serviciul pe bani.

La acest pas, vânzătorul ia atitudinea pentru acțiune, și cel mai important, nu adresează întrebări în care s-ar simți nesiguranța acestuia. Spre exemplu, corect ar fi „Cumpărați!” sau „Luați!” și nu „O să  cumpărați?” sau „O să semnăm contractul?”

La această etapă vânzătorului o să-i folosească capacitatea sa de a comanda, de a rosti cu ușurință sume mari de bani și de a nu-și face probleme dacă va fi refuzat sau primește obiecții.

Apropo, despre obiecții. Dacă toate etapele descrise mai sus au fost îndeplinite corect și până la capăt, atunci acestea nu ar trebui să apară. Dar dacă, totuși, există obiecții, atunci e foarte important de a ne lupta cu ele, ci de a le soluționa. Aici cel mai important este să cunoaștem la perfecție calitățile și beneficiile produsului sau serviciului, cunoașterea beneficiilor companiei și cunoașterea calităților proprii în calitate de vânzător în această companie Cunoașterea acestor proprietăți, calități și beneficii trebuie să fie în concordanță cu beneficiile pentru clienți.  Spre exemplu, pastele pe care le vindeți au capacitatea de a se fierbe repede, iar beneficiul pentru client ar fi economia timpului dedicat gătitului. Numind proprietatea, spunem și care este beneficiul.

Desigur, există anumiți pași care trebuie urmați pentru a soluționa corect obiecțiile, dar ei nu vor fi de nici un folos dacă vânzătorul nu cunoaște proprietățile, calitățile și avantajele distinctive ale produsului, serviciului, companiei sau ale sale proprii.

Recomandări pentru conducători. Înainte de a începe să instruiți personalul din secția de vânzări, verificați dacă aceștia cunosc, fără dubii, proprietățile și calitățile produselor sau serviciilor pe care le vindeți. Dacă vânzătorii nu au aceste cunoștințe, oferiți-le un termen pentru a le învăța, iar apoi verificați. Aceasta este o activitate de succes care sporește rezultatele vânzătorilor fără a investi prea mult.

Concluzia la  cele descrise mai sus ar fi: toate activitățile care au o anumită legătură cu etapele de vânzare sunt în responsabilitatea vânzătorului. Secția de vânzări este grupul de angajați care fac cunoscute produsele și serviciile companiei,  creează o cerere pentru ele, atrăgând un număr mare de clienți care cumpără aceste produse și servicii

Autor: Veaceslav Bogdanov, (trainer în vânzări conducătorul companiei  "Maestru in vinzari" SRL).

©2014 Toate drepturile sunt rezervate. Orice copiere neautorizată este interzisă. Drepturile aparțin S.R.L. „Maestru în vînzări”

Publicat prin acordul autorului

Bună,
 
am pregătit pentru tine un eveniment online în cadrul căruia poţi afla lucruri utile ce te vor ridica la alt nivel atât pe plan personal cât şi profesional.
http://webinar.angrybusiness.md/
 
Din agenda Webinar-ului:

1.Ce este Brandingul Personal
2.Ce formează Brandingul Personal
3.Ce influențează negativ asupra lui
4.Media celor 5
5.Brandingul Personal offline
6.Brandingul Personal online

Pentru a participa GRATUIT e necesar să te înregistrezi pe acest link.
http://webinar.angrybusiness.md/
 
După înregistrare, în ziua evenimentului îţi vom expedia un link de acces la eveniment.
 


Cu respect,
Echipa Angry Business

22.07.2015, Chișinău - Cele mai performante companii și competitive branduri locale, care au învins în cadrul concursului „Marca comercială a anului 2014" și în concursul „Premiul pentru pentru realizări în domeniul calității” se regăsesc în catalogul „Fabricat în Moldova”, lansat astăzi, 22  iulie 2015 de către Camera de Comerț și Industrie a Republicii Moldova.

Concursul „Marca comercială a anului” se află la ediția a XII-ea, fiind organizat în parteneriat cu Agenția de Stat pentru Proprietate Intelectuală (AGEPI), iar concursul „Premiul pentru pentru realizări în domeniul calității”, a fost organizat în premieră în actuala formulă, în parteneriat cu mai multe instituții din domeniul infrastructurii calității și a protecției consumatorilor.

„Catalogul, „Fabricat în Moldova”, nu pretinde a prezenta toate produsele din țara noastră, dar vrea să pună în valoare cele mai bune companii și cele mai puternice branduri locale, invitându-vă să le cunoașteți aici, în catalog, dar și în consumul zilnic”, a menționat Valeriu Lazăr, președintele Camerei de Comerț și Industrie a Republicii Moldova. Totodată, Lazăr a mai sublinat că acest catalog va fi distribuit în calitate de material informativ delegațiilor internationale, oficialilor străini în cadrul vizitelor de afaceri, și de asemenea, investitorilor interesați de companiile autohtone.

Concursurile au drept scop creșterea competitivității și sporirea capacităților întreprinderilor moldovenești, dezvoltarea economiei și crearea unei imagini de afaceri favorabilă țării, și nu în ultimul rând, promovarea producătorilor autohtoni  în comunitatea economică internațională.

Concursul „Marca Comercială a Anului” încurajează în special întreprinderile mici și mijlocii să dezvolte branduri proprii, reflectând întregul ciclu de viață al unei întreprinderi – de la producere la vânzări și relația cu consumatorul, astfel fiecare companie se poate regăsi în una dintre cele 11 categorii.

Cel de-al doilea concurs „Premiul pentru realizări în domeniul calității” premiază companiile cu rezultate semnificative, obținute la capitolul calitatea produselor și servicilor. Prin intermediul acestuia, CCI țintește promovarea culturii calității, a strategiilor performante ce asigură calitatea produselor și serviciilor și, de asemenea, garantează asistenţa informaţională antreprenorilor în domeniul managementului calității.

Următoarea ediție a catalogului Fabricat în Moldova va fi lansată la în cadrul Galei Businessului Moldovenesc, la care sunt celebrați campionii celor două concursuri, ce va avea loc în ianuarie 2016.

În acest an companiile sunt invitate să se în scrie în competiția celor mai performante companii până pe 30 octombrie 2015 la concursul Marca Comercială a Anului și până pe 20 septembrie la Premiul pentru realizări în domeniul calității. Informații suplimentare privind condițiile concursurilor pot fi găsite pe site-ul CCI la rubrica Marca comercială a anului și Premiul pentru realizări în domeniul calității.

Pe poza: Președintele Camerei de Comerț și Industrie a Republicii Moldova Valeriu Lazăr

Foto: MyBusiness.md

Brandul de ţară „Wine of Moldova” a impresionat din nou comunitatea internaţională. La Pavilionul Moldovei de la ExpoMilano 2015 din Italia, vinificatorii autohtoni s-au reunit sub un stand comun pentru a continua promovarea Vinului Moldovei pe cele mai importante pieţe europene. Mesajul pe care l-au prezentat comunităţii internaţionale a fost „Fiţi oaspetele nostru!”. Astfel autorităţile au îndemnat  turiştii să ne viziteze ţara cu ocazia sărbătorii „Ziua Naţională a Vinului”, eveniment ce va avea loc în perioada 3-4 octombrie 2015, la Chişinău. Participarea vinificatorilor autohtoni la expoziţia de la Milano, în perioada 18-19 iulie, a fost posibilă graţie suportului Oficiului Naţional al Viei şi Vinului (ONVV) în parteneriat cu Organizația de Atragere a Investițiilor și Promovare a Exportului din Moldova (MIEPO).

Viorel Garaz, Expert marketing ONVV: „Suntem mândri că am reuşit să promovăm brandul de ţară „Wine of Moldova” şi la Milano. Standul Republicii Moldova a atras mii de vizitatori dornici să descopere tradiţia legendară a vinului nostru. Expoziţia a fost o platformă importantă de a invita publicul larg să ne viziteze ţara cu ocazia „Zilei Naţionale a Vinului”, iar peste 2000 de oaspeţi au manifestat interes faţă de acest eveniment. Succesul participării noastre la expoziţia de la Milano a reconfirmat ambiţiile comerciale ale producătorilor autohtoni”.

Jurnalişti, oameni de afaceri, reprezentanţi ai sectorului vitivinicol, diplomaţi şi amatori ai vinurilor de calitate au vizitat standul Moldovei de la eveniment. Printre ei a fost şi consulul Republicii Moldova la Milano, Sergiu Goncearenco. . Prezent la eveniment, Eduard Grama, Vice-ministrul Agriculturii şi Industriei Alimentare a făcut o scurtă relatare cu privire dezvoltarea industriei vinului în ţara noastră.

Eduard Grama, Vice-ministrul Agriculturii şi Industriei Alimentare: „Sectorul vitivinicol atrage în prezent investiții locale şi străine importante, reprezentând unul dintre cele mai dinamice sectoare ale economiei moldovenești. Iată de ce pentru noi este primordial  să continuăm  diversificarea pieţelor de export a Vinului Moldovei şi să le extindem pe cele existente. Suntem convinşi că sărbătoarea „Ziua Naţională a Vinului” va prezenta interes  pentru turişti şi în acest an, iar legenda vinurilor noastre  va fi mai vie ca niciodată”.

Pe durata evenimentului organizatorii au demonstrat potențialul de producție și export a industriei naționale vitivinicole. Oaspeţii au fost întâmpinaţi la standul nostru cu un concert de muzică populară susţinut de „Gruppo Vatra” -  un ansamblu format din moldovenii din diasporă. Publicul s-a prins în hore şi sârbe tradiţionale moldoveneşti, iar doritorii au participat la degustării de vinuri şi gustări speciale din Moldova - prune uscate și miez de nucă. În cadrul evenimentului, participanții au putut admira o expoziție de picturi în vin a maestrului Vasile Botnaru, astfel descoperind tradițiile și elementele cheie ale culturii vitivinicole din Republica Moldova. Oenograful a organizat şi un master-class pentru cei interesaţi de arta picturii în vin. Acţiunile de la Milano vin să promoveze cel mai important eveniment comercial pentru vinificatorii din ţara noastră -„Ziua Naţională a Vinului”.

Anul trecut, sărbătoarea  „Ziua Naţională a Vinului” a fost un succes fulminant datorită acţiunilor de promovare organizate de către Oficiul Naţional al Viei şi Vinului. Astfel, Moldova a devenit un punct de atracţie pentru zeci de mii de vizitatori din ţară şi de peste hotare. Anterior, pe parcursul celor două zile evenimentul a fost vizitat de un număr record de persoane – cca 130 000. Centrul capitalei a fost vizitat de turişti din 37 de state ale lumii. În topul ţărilor cu cei mai mulţi cetăţeni veniţi la Chişinău s-au aflat România, Rusia, SUA, Germania şi Turcia.

Despre ONVV

Oficiul Național al Viei și Vinului (ONVV) este o instituție publică, organizată printr-un parteneriat public-privat în domeniul implementării de politici în industria vitivinicolă, creat în rezultatul unui amplu proces de reformă legislativă în sectorul vitivinicol. Printre obiectivele de bază ale ONVV se numără diversificarea piețelor de desfacere și promovarea vinurilor moldovenești prin programul național și brandul național vinicol „Vinul Moldovei. O legendă vie”.

“Coffee to go” sau cafeaua pe fugă este un concept relativ nou la noi. Este o modalitate de a face bani într-o nişă a preparatelor din cafea. In oraşele mai mari există deja mici astfel de afaceri care au succes.

O astfel de afacere are mai multe puncte de plecare, în funcţie de capacitatea de investiţie a antreprenorului. Cert este că, pentru un spaţiu închiriat de câţiva metri pătraţi, un expresor relativ bun, un angajat şi susţinerea cheltuielilor  pe o perioadă de 3- 6 luni, este nevoie de un buget de minim 8-10.000 de euro.

Cel mai important factor pentru succesul acestei mici afaceri este reprezentat de locaţie. Poţi avea cea mai bună cafea din lume, atât timp cât potenţialii clienţi nu te pot descoperi iar accesul nu este facil, şansele de succes sunt mult mai reduse. În consecinţă ai nevoie de un spaţiu care să fie situat, în ordinea importanţei, astfel:

    Lângă şcoli şi universităţi, pe o stradă sau o alee pe care se circulă pe jos;
    Într-un spaţiu de birouri cu număr mare de angajaţi;
    Pe străzile centrale şi în acelaşi timp pietonale ale localităţilor;
    Zone turistice de orice fel care sunt străbătute pe jos;
    În interiorul centrelor comerciale sau mall-urilor.

 

Al doilea aspect foarte important este gustul specialităţilor de cafea. Degeaba investeşti în aparatură sau în cafea scumpă dacă gustul lasă de dorit şi nu este pe placul clienţilor.  Viitorul manager trebuie să  fie în primul rând consumator de cafea şi să cunoască gustul şi modalitatea de preparare a unei cafele bune.

 

Preparatele din cafea cele mai consumate în România sunt:

    Espresso;
    Cappucino;
    Latte Macchiato;
    Frappe;
    Caffe Latte.

 

Aceste preparate pot fi condimentate cu diverse arome, de la ciocolată şi mentă până la cardamon şi toffee. Pe lângă specialităţile din cafea se mai pot vinde şi alte produse cum ar fi ceai, limonadă sau fresh-uri.

Pe lângă un design vizual atractiv, locaţia trebuie să fie astfel structurată încât să poată servi clientul într-un timp cât mai scurt. Deasemenea, calitatea trebuie să fie constantă deci gustul să se păstreze indiferent de zi.

 

Marketing-ul afacerii “Coffee to go” este simplu. Este nevoie aşa cum am precizat de o locaţie bună şi cel puţin un produs delicios, de rulaj, la un preţ atractiv care se poate denumi “specialitatea casei”. Investiţiile în reclama clasică nu sunt necesare.

În cazul profitabilităţii, este greu de spus o sumă sau un procent. În funcţie de cât de bine ştie să administreze fluxul de materii prime precum şi balanţa de venituri şi cheltuieli, antreprenorul poate câştiga mai mult sau mai puţin. Totuşi, media profitabilităţii este undeva între 30 – 40%.

Preparatele espresso trebuie să aibă o pondere de minim 50% pentru a asigura o marjă de profitabilitate optimă.

Franşizele disponibile în România pe partea de cafenele le puteţi găsi aici.

În concluzie, o afacere de tipul “Coffee to go” merită iniţiată. Uşor de administrat, este o activitate plăcută, cu o marjă bună de profitabilitate. Va trebui să cunoşti destul de bine acest domeniu, să oferi clienţilor produse de calitate la un preţ bun şi să administrezi cu responsabilitate veniturile pentru a obţine cât mai mulţi bani.

http://enciclopedia-afacerilor.com/coffee-to-go/

Deși este complicat să numești activitatea lui Vladimir Butnaru „business”, în fond aceasta ar fi definiția. Afacerea lui este iconografia. Vladimir Butnaru pictează icoane pentru bisericile ortodoxe din Moldova.

„Practic această meserie de aproape trei decenii, - spune Vladimir Butnaru, - însă am devenit iconograf într-un mod accidental. În perioada sovietică, în Ungheni, lucra un pictor, care a primit numele de Beton, pentru perseverență – putea sa picteze ore în șir fără întrerupere. Într-o zi, ne aflam în atelier și pictam câte ceva pentru o mare sărbătoare sovietică. A intrat Beton, s-a uitat la toți și, nu știu de ce, dar s-a apropiat de mine și mi-a zis: „Vrei să faci niște bănuți? Am primit o comandă mare de la biserică și n-o să reușesc să o realizez singur”. Astfel am și devenit iconograf.

Dar, în general, parcă mă trăgea ceva spre iconografie. Când învățam la Colegiul de Arte din Chișinău, mi-am lipit deasupra patului din cămin reproducerea lucrării lui Rubens „Hristos încoronat cu spini” – lucrarea mea, prima dintre cele reușite, care îmi plăcea foarte mult. În timpul unei verificări a camerelor, dat fiind faptul că era încă perioada sovietică, lucrarea a fost confiscată și a fost umflat un proces – cum poate să aibă o icoană un student sovietic?! L-au chemat pe tata din Ungheni, fapt care m-a și salvat, căci el a fost comunist și veteran al războiului. Astfel mi-a și zis decanul: „Datorită tatălui, nu vei fi exmatriculat”. Dar mi-au tăiat din bursă.
Apoi a urmat examenul de absolvire, iar a doua întrebare din biletul meu de examen era despre Rubens. Profesorul s-a uitat la mine – istoria cu lucrarea reprodusă a făcut mult zgomot prin colegiu - și îmi zice: „Rubensul îl știi, raspunde la întrebările unu și trei”. Vreau să spun că nu m-am gândit la faptul să fiu sau nu iconograf – parcă ceva de sus m-a adus la această meserie. De aceea și pictez icoane de aproape treizeci de ani.

Iar acum să trecem la subiect. Comanda se face foarte ușor – vine părintele și spune: „Vreau să comand o icoană” – una, două, trei sau o întreagă catapeteasmă. Catapeteasma (iconostasul) reprezintă un lucru foarte profitabil, deoarece conține în jur de 20 de icoane și, de regulă, toate sunt comandate de la un singur iconograf. Desigur, prețul este și el unul angro – icoanele pentru iconostas sunt mai ieftine, decât cele la comanda pe bucată. În plus, pentru catapeteasmă pictez gratis câteva icoane – „pomană” pentru familia mea.

Prețurile la icoane? Ele sunt diferite. În dependență de mai mulți factori, cum ar fi bonitatea părintelui și capacitatea lui de a negocia, complexitatea ș.a. Sunt discutate separat prețul materialelor și al lucrului. Desigur, părintele este o persoană spirituală, însă, deseori, negociază ca și niște profesioniști. Dar, în felul lor, încearcă să îmi facă o favoare: „Înțeleg că îți plătesc puțin, deci ai putea să nu te prea strădui”. O idee minunată! Cel care va vedea icoana „nu te strădui” nu va întreba cât a costat, ci va întreba cine a pictat-o? Acestea fiind spuse, concluzia ar fi că clericii sunt oameni, ca și noi. De aceea eu nu lucrez fără avans. Vedeți aceste trei icoane? Le-a comandat un preot din sudul Moldovei și am început să le realizez fără a cere un avans – este deja al doilea an în care stau aici, deoarece preotul nu a venit după ele. Și e complicat să le propun la o altă biserică, dat fiind faptul că sunt diferite comenzile pentru icoane. Clienții, adică preoții, din start negociază reproducerile căror picturi își doresc să le procure”.

În atelierul lui Vladimir Butnaru se află un calculator conectat la internet, iar pe monitorul acestuia se observă un fragment al icoanei, care seamănă cu o pictură religioasă medievală, din epoca Renașterii. „Este comanda recentă, - explică iconograful, - părintele a vrut anume această icoană. Altul a zis din start, „Deschide pagina de internet cu icoanele din mănăstirea cutare” și pictează de acolo. Din inspirație proprie pictez doar icoanele de sărbători. Ele sunt de dimensiuni mici – nu sunt mai mari de formatul de album. Însă, nu știu de ce, dar pentru preoți nu prea contează dacă această icoană va fi reprodusă în baza unei picturi originale sau va reprezenta propria mea creație”.

„De la bun început stabilesc cu cine voi lucra, - explică Vlad Butnaru, - cine va fi clientul: sfatul bisericii, preotul, călugărița sau ctitorul (sponsorul), dacă comanda vine de la mănăstire. Acest lucru este foarte important. Deoarece au existat cazuri în care, la început: comanda icoana părintele, apoi se implica călugărița cu opinia sa – ceea ce le place și, astfel, se isca confuzia”.

Locul de muncă al lui Vladimir Butnaru este mansarda casei lui din Ungheni, reamenajată pentru atelier. Lucrul iconografului este instabil, de aceea, atunci când nu sunt comenzi, Vladimir Butnaru pictează din timp unele obiecte bisericești, care nu necesită prea multă creativitate. Însă nu prea există profit din acest pictat „din timp”. „Aceste răstigniri din colț stau aici deja al doilea an, - zice iconograful, - și nu găsesc un cumpărător”.

Vladimir Butnaru este un pictor profesionist, însă nu a primit specializarea de iconograf. A studiat tehnica de iconografie, orientându-se după școala Academiei de Artă din Sankt Petersburg – fondatoarea realismului în iconografie. În decursul a trei sute de ani de existență, realismul s-a extins în parorhiile ortodoxe din fostul stat rusesc. „Stilul bizantin se deosebește de realism prin reprezentarea simbolică și alegorică a sfinților, cu niște cerințe stricte: pot fi lăsate descoperite doar fața și mâinile. Celelalte părți ale corpului trebuie să fie acoperite cu haine, este admisă distorsionarea proporțiilor și a perspectivei. Iar realismul este mult mai factual: atenția la detalii, respectarea proporțiilor și a perspectivei”, - explică iconograful.

Pentru Moldova este caracteristică școala de iconografie realistă. Pentru România – bizantină. „Deși, - spune Vladimir Butnaru, - am primit comenzi și de la bisericile românești”.

Iconografii trebuie să picteze și pereții bisericilor. Și este vorba anume despre pictura pereților, deși, deseori, aceste picturi sunt numite fresce. O greșeală enormă. „Fresca – este un tip foarte complex de pictură murală, în cadrul căreia peretele în sine necesită o pregătire complicată și minuțioasă. Nu este suficient să fii pictor, pentru a desena fresce, sunt necesare studii specializate și o vastă experiență de lucru, - zice Vladimir Butnaru. Eu pictez pe pânză, iar apoi pânza este aplicată pe suprafața peretelui sau a cupolei. Acest aspect este comod, deoarece toate crăpăturile mici din tencuială, care vor apărea cândva, sunt ascunse de câtre pânză.

Ce să mai zic? Niciodată nu mă apuc să desenez dacă am băut puțin înainte – pictez icoane, totuși. Spun în gând „Tatăl nostru” și încep treaba”.

Articol pregătit de MyBusiness.md

Centrul de Consultanță în Afaceri (CCA) și-a rezumat rezultatele pentru programul de doi ani Black Sea LRED-Net.

Programul presupunea colaborare a cinci state din Bazinul Mării Negre (Moldova, Grecia, Bulgaria, Armenia și Georgia) în schimbul de experiență a subiecților micului business.

Al doilea nivel, cel local, presupunea dezvoltarea proiectelor piloți conform cărora localități mici și mari vor putea să-și prezinte avantajele sale unice și să atragă conform acestor orientări investiții pentru proiecte de lungă și scurtă durată.  

Bugetul proiectului a constituit 400 mii euro, care au fost alocați în cadrul Programului operațional comun Bazinul Mării Negre (2007-2013). Moldovei i-a revenit 72 mii euro.

Directorul organizației neguvernamentale CCA, care reprezenta țara noastră în proiectul dat, Anatol Palade, a afirmat că în cadrul schimbului de experiență interstatal între micile întreprinderi s-au stabilit mai multe colaborări, cum ar fi, de exemplu, cea dintre Moldova și Armenia. Republica noastră este gata să-și împărtășească experiența din domeniul apiculturii și cultivării fructelor, inclusiv a aroniei. Între timp ambele state și-au dezvăluit secretele personalizate în tehnologii de uscare a fructelor.

Antreprenorii din Grecia au povestit despre experiența lor de export a cireșelor în statele UE și sunt gata să ne trimită răsaduri ale soiurilor necesare în toamna anului curent. La rândul lor, producătorii din Moldova a combustibilului din biomasă își pregătesc exportări de răspuns. Grecii dispun de o experiență bogată în utilizarea bateriilor solare, iar moldovenii au mere, care au fost apreciate de eleniști la justa valoare.

Georgia și-a asumat responsabilitatea asupra educătii antreprenorilor moldoveni în domeniul producției churchkhelei. Este un desert național al georgienilor. Baza ei o constituie nuci crude, aranjați pe o sârmă ca niște mărgele, care sunt acoperiți cu sucul de fructe, mai ales a celui de poamă. Churchkhela este răspândită, sub alte denumiri în Azerbaidjan, Armenia, Turcia și Cipru.

“Noi avem nuci și poamă, însă nu avem chrchkhela, care ar putea fi apreciată de turiști”, - au spus georgienii și au promis să înlăture această neînțelegere.

“La nivel republican, - a povestit Anatol Palade, - noi am implementat trei proiecte. În satul Chișcăreni din raionul Sângerei, unde activează 20 de apicultori, am creat pentru ei o asociație. Acum apicultorii, din acordul comun, odată la două săptămâni verifică toți stupii, pentru ca boala unei familii de albine să nu-i afecteze și pe alții. În plus, asociația poate mai ușor să colecteze loturi mari de mărfuri, să plătească analize scumpe și să se încadreze pe piața internațională.

În satul Șipca, raionul Șoldănești, a fost găsită o altă soluție pentru apicultori. Acolo a fost creat cluster-ul ce-și răspândește activitatea în toată țara. Ei îi ajută pe tinerii apicultori prin oferire de consultații și utilaje. La fel, ei asigură să răscumpere produsele primite.

Satul Domulgeni, raionul Florești, deja de 30 de ani este cunoscut pentru producția sa de mezeluri. Fiecare a treia familie se ocupă de această afacere și piețele Chișinăului, în marea lor majoritate, vând produsele lor. La fel și aici au fost propuse câteva variante de dezvoltare și de atracție a investițiilor”.

“Scopul de bază al proiectelor respectiv este următorul: primarii se ocupă de programe sociale și de infrastructură. Ei nu au nici timp, nici rețete pentru a detecta posibilitățile unice ale localităților sale. Noi dorim să propunem devoltarea subiectului dat Agenției dezvoltării regionale. Iar pe plan internațional o dorim discutată în cadrul proiectului transfrontalier Ucraina - Moldova”, - și-a încheiat prezentarea Anatol Palade.

Articol pregătit de MyBusiness.md

El randează, ea desenează. El taie la circular, ea finisează. El găurește, ea zâmbește. El are răbdare, ea are avânt. Așa ni se prezintă Lucian Loiș și Octavia Casoni.

La origine arhitecți, cu o bunică sensibilă când vine vorba de tradiție și dornică să încurajeze păstrarea obiceiurilor românești, Lucian Loiș și Octavia Casoni, prieteni și parteneri de aproape patru ani,au trecut la tâmplărit după ce au modelat în 3D primele obiecte, mai precis după ce au reprodus și transformat schițele desenate din linii în corpuri geometrice realizate pe calculator. În primăvara anului trecut, cei doi s-au gândit să transpună design-ul de obiect în realitate, într-un atelier personal pentru că una este proiectarea, alta este execuția, iar ei le combină. Fac întâi design-ul pe calculator, apoi duc proiectul în atelier până ajung în faza finală, pentru ca produsele să treacă prin toate procesele necesare. Tot atunci au început să studieze simboluri și tehnici tradiționale în cărți vechi, pentru ca, ulterior, să demareze proiectul Șezi.

„Am pornit spontan, entuziasmați tare, cu încredere, dar modești. Pe parcurs am prins curaj, datorită celor care ne susțin, iar proiectul Șezi ne este tot mai drag. L-am început acum un an și am ales împreună un moment (care ar trebui să fie) unic – nunta la români – și am gândit aceste piese de artă în cadrul ceremoniei și în viitoarea gospodărie. Așa au prins contur primele obiecte pe care le-am realizat – scaunele de lemn pentru casă de piatră – care ajută la păstrarea în memorie a momentului sacru al cununiei, motivându-i pe miri să se așeze la casa lor și la fiecare masă, împreună”, își amintesc cei doi.

Crearea primului set de scaune a durat aproximativ o lună, iar după lansare, ei au primit o comandă importantă în Amsterdam. Aceasta conținea o masă, numită Masa-mileu, care dă lumină pe podea prin găurile aranjate sub forma unui motiv popular, trei seturi de scaune, un dulap pentru pantofi – numit Pantomim – și un dulap pentru TV, ambele sculptate, o măsuță de cafea cusută cu ață neagră, tabureți colorați și multe pernițe din pânză de sac. Toată comanda s-a ridicat la aproximativ 2.000 de euro. Pentru a o realiza, au colaborat cu o echipă de meșteri tâmplari în Bucovina, fiindcă pe atunci nu aveau nici atelier, nici cunoștințe de tâmplărie. Au investit timp, energie, pasiune.

În atelier, costurile s-au ridicat la circa 20.000 de lei, respectiv aproximativ 4.400 de euro. Inițial, sursa de finanțare au fost părinții, iar între timp, proiectul a început să se autosusțină. „Este o investiție continuă și sursele de finanțare se diversifică pe parcurs”, spun arhitecții.

„Timpul nostru se împarte în mii de secunde pentru inspirație și concept, sute de minute de stat în fața calculatorului, zeci de ore în atelier, pentru fiecare proiect. Câteodată  lucrăm de dimineața până seara în praf și rumeguș. În altă zi stăm 10 ore în fața calculatorului până înțepenim pe scaun. Sunt zile în care nu lucrăm deloc și mergem cu bicicletele pe dealuri sau ne întâlnim cu prietenii. Dar nu ne deconectăm niciodată, parcă. Dacă nu a fost de la început, acum sigur e pasiune. Visăm și noaptea îmbinări, detalii, idei noi”, mai spun cei doi.

Întrebați care sunt cele mai dificile momente, ei spun că tot timpul li se întâmplă lucruri mai grele, mai ușoare „de exemplu mai devreme am scăpat dalta în spătar și a sărit o bucată, ieri, momentul cel mai dificil a fost când am dat găuri la unghi într-un șezut gros de scaun. Să zicem că aseară, nu se întindea bine materialul în programul de modelat și nu puteam să randăm. Tot felul de momente dificile avem, în fiecare zi”.

Una dintre greșelile pe care le-au făcut la început și de care își amintesc este că au vândut prea ieftin, între timp au remediat situația. „Când e lună plină, venitul echipei e triplul salariului mediu împărțit la doi sau înmulțit cu doi. Dacă e semilună – jumătate, iar când luna nu apare pe cer, suntem plecați. Cu alte cuvinte, cum salariu mediu e de 975 de lei, când avem de lucru toată luna câștigăm de trei ori mai mult iar suma se împarte la doi, fiindcă suntem o echipă, iar când îl îmulțim cu doi, e clar că primim mai mulți bani”, zic ei.

Cât despre publicul țintă, cei doi spun că piesele realizate de ei sunt pentru oamenii care știu să aprecieze arta, obiectele unicat și care fac diferența între tâmplărie și schițe bine gândite, materializate în proiecte.

Pe termen scurt, Lucian Loiș și Octavia Casoni și-au propus să reușească să-și pună în practică toate proiectele pentru care au deja machetele 3D și își doresc să colaboreze și cu alți artiști, din mai multe domenii.

http://www.forbes.ro/

Alimentele ecologice au început să-şi facă prezenţa tot mai mult în dieta românilor, de aceea, în jurul marilor oraşe, s-au dezvoltat numeroase ferme care furnizează acest tip de produse. Mai mult, micile exploataţii agricole livrează alimentele chiar la uşa clienţilor.

Reţeta bunicilor de a creşte legume, fructe şi animale fără îngrăşăminte pare a fi una de succes în cazul câtorva fermieri din jurul marilor oraşe din România. De ce? Pentru că încearcă să acopere o cerere foarte mare pentru pui şi porci crescuţi fără antibiotice, sau fructe şi legume obţinute fără îngrăşăminte. Astfel, cererea de alimente ecologice a dus la apariţia diverselor ferme de mici dimensiuni, amplasate în jurul Capitalei sau al altor oraşe. Pentru a atrage şi mai mulţi clienţi, mici producători fac livrări şi la domiciliu. Aşadar, în următoarele rânduri, Capital vă va prezenta câteva exemple de afaceri de succes, prin care micii fermieri produc ecologic şi îşi valorifică destul de bineprodusele finale prin intermediul site-urilor.

Sănătatea în bucate din Deltă

Ioana şi Adrian Voinea sunt doi tineri părinţi, care de trei ani de zile s-au hotarât să vândă produse ecologice din propria fermă. Ferma deţinută de cei doi este amplasată în Delta Dunării şi are o suprafaţă de 170 de hectare. În prezent, ferma este populată cu 20 de găini, 100 de pui de găină, 10 vaci, 30 de capre şi numeroşi peşti. Familia Voinea livrează săptămânal către circa 15 clienţi din Bucureşti şi Constanţa, produse comandate prin intermediul site-ul pe care îl deţin, farmers-market.com.

Deocamdată, familia Voinea vinde circa 30 de sortimente de produse. Ei vând de la lapte de capră, până la găini şi peşti. Preţurile pornesc de la 1 leu pentru un ou şi pot ajunge la 72,50 de lei pentru 250 de grame de icre de ştiucă. În următoarea perioadă, familia Voinea inteţionează să-şi extindă mica afacere şi să achiziţioneze utilaje pentru ambalare şi un tanc de răcire a laptelui. „Pentru a face rost de aceşti bani, am vrea să accesăm fonduri europene”, a completat Ioana. Pe lângă cei doi, la ferma mai lucrează încă trei persoane. Investiţia iniţială în firmă a fost de 5.000 de euro, iar aceşti bani au provenit din fondurile lor. În ceea ce priveşte profitabiliatea afacerii, Ioana Voinea spune că, după ce îşi acoperă costurile, rămâne cu circa 2.000 de lei pe săptămână.

Ouă de prepeliţă din jurul Capitalei

Doi fraţi din Fundeni, Alexandru şi Mihai Dumitru, au început în urmă cu patru ani o afacere cu prepeliţe. Ideea celor doi a venit într-o seară în care discutau despre afacerile din agricultură şi despre cum pot deveni proprii lor şefi. Astfel, cei doi fraţi, unul medic veterinat şi celălalt inginer zootehnist, au cumpărat 80 de pui de prepeliţă şi 600 de ouă pe care le-au incubat. Acum, au ajuns la 7.000 de prepeliţe. Fraţii Dumitru comercializează prepeliţe şi ouă prin intermediul site-ului pe care îl deţin: ouadeprepelitainbucuresti.com. Săptămânal, vând 10.000 de ouă. „Începutul a fost foarte greu, din cauza celorlalţi crescători care voiau să ne facă să renunţăm. Dar nu am cedat tentaţiei de a renunţa, indiferent de obstacolele pe care le-am întâlnit“, au spus cei doi. Preţurile produselor de pe site-ul lor pornesc de la 7,5 lei pentru o caserolă cu 24 de ouă. Dacă cineva îşi doreşte să pornească o afacere cu prepeliţe, cei doi susţin aceste iniţiative prin faptul că  vând de la furaje, până la păsări şi incubatoare.

Legume şi fructe de la Biodumbrava

Marin Dumbravă are o fermă ce se întinde pe o suprafaţă de peste un hectar, în comuna Joiţa din judeţul Giurgiu. Aici, el cultivă diverse legume, de la cele cu frunză (salată, spanac, andive, rucola sau mangold - sfeclă elveţiană), până la fructe de pădure şi coacăze. Fructele şi legumele pe care le produce le vinde pe baza comenzilor primite online pe biodumbrava.ro. După ce primeşte comenzile, le livrează la două puncte de distribuţie, unul amplasat în Drumul Taberei şi altul în zona Barbu Văcărescu din Capitală. Cu multă muncă şi la fel de multe investiţii, a reuşit să ajungă la o cifră de afaceri anuală de 60.000 de lei.

„Produsele bio sunt de două sau trei ori mai scumpe decât cele crescute cu îngrăşământ. Multă lume se uită prima dată la preţ. Dar depinde ce îţi doreşti. Dacă vrei un produs curat, atunci investeşti mai mult în el ca să aibă rezultate pe termen lung. Investeşti în sănătate“, ne-a spus Dumbravă. Fermierul a început această mică afacere în urmă cu cinci ani, iar acum livrează săptămânal către bucureşteni coşuri cu legume, cu preţuri cuprinse între 60 şi 100 de lei.

Fermierul povesteşte că a obține produse bio reprezintă doar un lucru frumos pentru cei care nu sunt implicaţi în această activitate, dar pentru producători un astfel de business însemnă cheltuieli semnificative. „Numai în iarnă am cheltuit 10.000 de lei pentru lemnele pe care le-am folosit ca să încălzesc solarul îngropat“, ne-a spus Marin Dumbravă.

Produse tradiţionale din Maramureş

Ion Tătăran a înfiinţat împreună cu familia sa, în 1996, o fermă de animale în Lăpușel din judeţul Maramureș. Mica fermă se întinde pe o suprafaţă de trei hectare. În prezent, a ajuns să crească circa 80 de porci, din rasele Mangalița, Bazna, Duroc, Marele Alb, şi pui. De asemenea, ferma mai găzduieşte aproape 60 de găini ouătoare, raţe, bibilici, gâşte, iepuri, oi,  două vaci, un cal şi un ponei. Animalele sunt hrănite cu furaje obţinute în propria ferma pe care le suplimentează cu furaje provenite de la alţi gospodari. Familia Tătăran comercializează diverse produse din carne de porc, producând, anual, 100 de tone. Porci pe care îi creşte îi asigură necesarul pentru 10% din producţie, restul cărnii îl cumpără din regiune de la alţi crescători de porci. „De când am înfiinţat ferma şi până în prezent am investit 300.000 de euro. Aceşti bani au provenit o parte din credite bancare, și altă parte, din surse proprii“, a declarat Tătăran. În următorii trei ani, familia din Maramureş vrea să investească circa 50.000 de euro în producţia de produse crud-uscate.

În ceea ce priveşte distribuţia, Tătăran livrează produse către Auchan din Cluj şi Baia Mare, Cora din Cluj şi Turnu-Severin sau la restaurant precum City Grill şi La mama din Bucureşti. Pe lângă distribuţia către restaurante şi retaileri, maramureşeanul mai participă la târguri de specialitate şi mai vinde şi prin intermediul comenzilor făcute pe site. Cifra de afaceri a Carmangeriei Toto, firma prin care familia Tătăran comercializează produsele, a ajuns la 150.000 de lei pe lună, iar în cadrul fabricii şi a fermei lucrează circa 90 de persoane.

Mihaela Buligoanea aduce Legume Fericite în casele bucureştenilor

Mihaela Buligoanea, 39 de ani, conduce împreună cu familia sa o fermă unde cultivă peste 50 de sortimente de legume, de la castraveţi, roşii şi rădăcinoase, până la plante aromatice, precum salvie şi tarhon. De circa trei ani şi jumătate, ferma din Dâmboviţa, Tărtăşeşti, este locul de unde pleacă în medie 50 de comenzi pe săptămână. Ea precizează că onorează doar comenzi pe care le livrează la domiciliu, iar vinerea clienţii îşi pot ridica, direct de la ferma din Tărtăşeşti, legumele comandate prin intermediul site-ului legumefericite.ro. În această perioadă,  tânăra antreprenoare a început să comercializeze pe site-ul propriu şi fructe de sezon precum: căpşuni şi cireşe.

Sfaturi date de antreprenorii intervievaţi celor care doresc să pornescă o afacere:

     Trebuie să vă placă domeniul în care vreţi să demaraţi afacerea;
     Trebuie să aveți în vedere pregătirea unui plan de afaceri eficient înainte de a începe. Pregătirea unui plan de afaceri clar și expozitiv este foarte important pentru toate tipurile de afaceri;
     Faceţi-vă o idee clară cu privire la scopul dumneavoastră; să vă definiţi următoarele lucruri: producția, produsele finite pe care doriți să le obţineţi, locul de amplasare a animalelor/ locul de cultivare a legumelor sau fructelor ,hrănirea, reproducerea şi îngrijirea animalelor;
     Începeţi cu cantităţi mici sau cu un număr mic de animale;
     Ulterior, încercaţi pe cât posibil să acoperiţi atât producţia, distribuţia, cât şi vânzarea. Astfel, producătorul să deţină o conexiune direct către consumator;
     Să vă promovaţi, să participaţi la târguri de profil, să vă promovaţi site-ul
     Să aveţi răbdare; rezultatele vor veni în timp; investiţia se amortizează în câţiva ani.
     Să evitaţi finanţarea de la bănci;
     Să fiţi atenţi la acte;
     Să vă aşteptaţi la multă birocraţie.

http://www.capital.ro/

Georgiana Curuia a lansat, în urmă cu mai bine de zece ani, brandul românesc de haine PNK Casual, pentru care este responsabilă, împreună cu sora ei, atât de conducerea afacerii, cât şi de designul hainelor. Totul a început de la un mic atelier de producţie de modă pentru femei cu cinci angajaţi, deschis în 2005 în urma unei investiţii de câteva mii de euro, ale cărui modele au fost distribuite iniţial în magazine multibrand din Bucureşti. Un an mai târziu, i se alătură în afacere sora ei, Patricia Niculae, şi lucrează împreună la primele încercări de poziţionare a PNK Casual ca brand românesc.

Primul magazin PNK Casual se deschide în 2005, iar de atunci brandul continuă să se extindă în ţară, dar şi în Bucureşti. În 2012, PNK Casual se mută într-o nouă fabrică, unde sunt produse lunar circa 7.000 de articole, iar în 2013 deschid şi un flagship pe Calea Dorobanţilor. Cea mai recentă realizare o reprezintă lansarea brandului pentru copii Little PNK. Planurile de dezvoltare ale brandului autohton nu se opresc însă  aici: “Cel mai mare regret îl constituie faptul că PNK Casual nu este prezent şi pe piaţa internaţională, dar acesta reprezintă unul dintre proiectele strategice ale firmei.

În ce priveşte diferenţele de leadership dintre bărbaţi şi femei, Georgiana Curuia nu crede că drumul în afaceri este mai simplu pentru bărbaţi, dar este de părere că “există totuşi domenii în care femeile se descurcă mai bine şi cred că foarfeca de croitorie te poate ajuta să îţi croieşti mai uşor drum în afaceri.  Totul poate fi mai uşor dacă îţi place ceea ce faci, dacă ştii unde vrei să ajungi şi dacă nu renunţi atunci când dai de greu”.

http://www.businessmagazin.ro/