Investițiile în portul Giurgiulești au însumat, din momentul creării acestuia, $68,7 mln, dintre care $0,2 mln – în ianuarie-iunie 2017 18.09.2017.

Potrivit Ministerului Economiei și Infrastructurii, cea mai mare parte a investițiilor în portul Giurgiulești (91,1%) a fost efectuată de către investitorul general, compania Danube Logistics – $50,1 mln, dar și compania Trans Cargo Terminal, care a construit și operează terminalul cerealelor, investind $12,5 mln. Mari investitori mai sunt Trans BulkLogistics - $4,2 mln; Arbomax - $0,9 mln; Iunasistem - $0,7 mln și alții.

Conform datelor de la 1 iulie 2017, în port sunt înregistrați 54 de rezidenți care dețineau 118 autorizații pentru diferite genuri de activitate: 46 pentru comerțul angro, 30 pentru prestarea serviciilor, 19 pentru activitate de transport, 9 pentru construcții, 14 – pentru alte tipuri de activități. Anul trecut au fost înregistrați 7 rezidenți noi.

Numărul personalului companiilor rezidente din portul Giurgiulești era la sfârșitul trimestrului II din 2017 de 453 de oameni, în creștere cu 7,5% față de perioada similară din anul trecut. Cei mai mulți oameni sunt angajați în companiile Danube Logistics (170), Trans Cargo Terminal (111) și Trans Bulk Logistics (60).

Salariul mediu din port este de aproximativ 7,4 mii lei (cu 11% mai mare decât în aceeași perioadă din 2016), iar fondul de salarii al rezidenților portului Giurgiulești a fost de 19,7 mln lei sau cu 17,2% mai mare decât n ianuarie-iunie 2016. În trimestrul II din 2017, rezidenții portului au transferat la bugetul de stat sub formă de impozite și taxe 261,3 mln lei sau cu 19,4% mai mult decât în aceeași perioadă din anul trecut. Din suma totală, 113,1 mln lei reprezintă taxe de acciz, 134,7 mln lei – TVA 1,5 mln lei – impozitul pe venit, 4,8 mln lei – taxe vamale, 5,1 mln lei – contribuții la fondul de asigurări sociale. În același timp, la sfârșitul perioadei de raportare, datoria rezidenților față de buget era de 290 mii lei.

InfoMarket.md

Ludmila Abramciuc și soţul ei Ivan Damaschin și-au lansat afacerea în 2008, atunci când biocombustibilul în Moldova era o noutate, iar piață pentru acesta nu exista. Acum, în 2017, ei pot produce suficient biocombustibil pentru a încălzi aproape 80 de școli. „Dacă atunci când începeam afacerea oamenii întrebau ce sunt brichetele, acum consumatorii cunosc tipurile de brichete și aleg minuțios produsul care li se potrivește”, spune Ludmila Abramciuc.

Întreprinderea de familie „Ecobricheta” SRL și-a amplasat producerea în municipiul Bălți și furnizează biocombustibil în zona de nord a țării. Pe parcursul a 9 ani, întreprinderea a schimbat câteva locații, iar în acest an a cumpărat o hală de 5 000 de metri pătrați în una dintre zonele industriale ale orașului. Acum, adaptează noua clădire la procesul de producție, amenajează spații de stocare a materiei prime și produselor finite, amplasează liniile de producție a brichetelor, ce au nevoie de spații largi și pardoseală solidă.

În prezent, la „Ecobricheta” funcţionează în paralel trei  linii de producere de brichete, iar  pe viitor numărul acestora va creşte.  30 de angajaţi ai companiei şi personal subcontractat sunt parte a procesului de transformare a deşeurilor în biocombustibil şi livrare a acestuia la beneficiar.

Ludmila Abramciuc şi soţul ei Ivan Damaschin sunt beneficiarii  Programului de leasing al Proiectului Energie şi Biomasă datorită căruia au beneficiat, din fonduri europene, de echipamente de producere a biocombustibilului, cu posibilitatea de plată a acestora în rate, cu 0 % TVA,  comisioane bancare şi alte taxe. 

 „Ecobricheta” SRL s-a orientat din start către consumatorii casnici. „Spre deosebire de colegii noștri, alți producători de brichete, care au ales să lucreze cu instituțiile publice, noi am mers în sate, treptat am informat oamenii și ne-am creat o rețea de clienți fideli”, spune Ludmila Abramciuc. Mai mult de jumătate din familiile din Republica Moldova se încălzesc cu sobe individuale, iar brichetele au un randament cu 50% mai mare decât lemnul de foc, consumat în volum de peste 130 de mii de tone în anul 2015. Înlocuind lemnul de foc cu brichete, consumatorii nu doar își reduc costurile, ci reduc și defrișarea pădurilor.

Preocupați de problemele de mediu, cei doi parteneri și-au extins afacerea într-o zonă conexă – reciclarea deșeurilor din cauciuc. A fost achiziționat și testat echipamentul, care va produce biogaz prin piroliză, iar acesta va fi utilizat la uscarea materiei prime pentru brichete – rumegușul de lemn și cojile de floarea soarelui.

Acum, „Ecobricheta” SRL cumpără resturile de floarea-soarelui de la agricultori și fabricile de ulei din Bălți, Nisporeni și Ciadâr-Lunga.  Însă, odată cu cererea a crescut și prețul materiei prime – dacă acum trei ani o tonă de coji de floarea soarelui costa 400 de lei, acum aceasta a ajuns la preţul de 1300 de lei. Din acest motiv, cei doi producători sunt nevoiți să importe materie primă din Ucraina, iar pe viitor intenționează să și-o producă singuri. Ei au arendat 62 de hectare  de teren agricol pe care vor sădi salcie energetică, plantă ce crește până la 3 cm pe zi și generează cca 25 de tone de masă lemnoasă la hectar. Aceasta le va genera o bună parte din materia primă necesară.

Datorită instruirilor și vizitelor de studiu în țările europene, organizate de Proiectul Energie și Biomasă, am înțeles cât de importante sunt cunoștințele pentru a face bani, povestește Ludmila Abramciuc.  „Toți producătorii de biocombustibil și-au început activitatea în garaje și spații industriale părăsite, majoritatea nu aveau planuri de afaceri sau viziune clară asupra afacerii. Însă am văzut cât de automatizate și bine puse la punct sunt astfel de produceri în UE și am investit pentru a ajunge la un nivel calitativ nou”, a declarat femeia de afaceri.

Un taximetrist din Finlanda, care lucrează cu o Tesla Model S din decembrie 2014, a reuşit să înregistreze un parcurs de peste 400.000 de kilometri în doar trei ani! Un interviu cu bărbatul l-a făcut portalul Helsingin Sanomat, - scrie autoblog.md.

Potrivit lui Ari Nyyssönen, în tot acest timp singura reparaţie seriosă a fost legată de acumulatori (set de 85 kWh, ce s-a întâmplat concret nu se menţionează), servodirecţia s-a defectat şi a fost înlocuit un motor electric. În rest nimic grav nu s-a întâmplat, iar o parte din problemele menţionate mai sus au fost rezolvate datorită garanţiei.

Astfel, având o autonomie medie de 400 de kilometri şi un parcurs de 400.000 de kilometri, maşina a putut rezista la 1.000 de cicluri de reîncărcare completă.

Juha Pyrhonen, un profesor de la Universitatea Tehnică din oraşul Lappeenranta, citat în acest reportaj, a declarat că acest număr de cicluri de reîncărcare este încă unul mic. Cea mai modernă tehnologie din prezent poate rezista până la 15.000 de cicluri de reîncărcare, iar într-un astfel de mod electromotoarele se pot roti până când se va parcurge cu maşina 10 milioane de kilometri.

O moldoveancă stabilită în Arizona, SUA, Efimia Climov, și-a deschis propria afacere- un azil pentru bătrânii americani chiar în propria casă, se arată într-un reportaj Moldova Times.

Pe lângă îngrijire medicamentoasă strictă, coordonarea vizitelor și evidența administrativă, bătrânii din casa Efimiei Climov au parte și de un program de divertisment: jocuri, manichiură, coafură. Moldoveanca descrie azilul drept "o casă obișnuită unde bătrânii au parte de 24 de ore de îngrijire".

Efimia Climov este originară din Mileștii Mici și a emigrat în Statele Unite zece ani în urmă. Moldoveanca spune că în SUA este relativ ușor să îți deschizi o afacere, iar statul te ajută foarte mult. În cazul în care ai o istorie de credit bună poți beneficia și de ajutor financiar.

unimedia.info

În fiecare zi, 106 oameni pleacă definitiv din Republica Moldova, arată un studiu realizat de Magenta Consulting. Potrivit Barometrului Opiniei Publice, 57% dintre moldovenii rămași acasă ar pleca dacă ar avea ocazia. Datele oficiale ale Ministerului de Externe arată că peste 800.000 de moldoveni sunt deja peste hotare. Majoritatea indică sărăcia drept principala cauză pentru care au emigrat sau ar face-o pe viitor, motiv ce rămâne constant de-a lungul timpului. Statisticile seci sunt confirmate de istoriile a două femei cu care am discutat — Zina Drăguțan și Irina Fedco, diferite ca vârstă, localitate de origine, perioada când au plecat și țara de destinație, potrivit unui material publicat pe Impuls TV.

PARTEA I: Profesoara moldoveană din Treviso

Zina Draguțan se numără printre sutele de mii de moldoveni plecați în străinătate pentru o viață mai bună. Ne-am întâlnit în iunie, când revenise pentru scurt timp din Italia ca să-și perfecteze actele de divorț. A venit la interviu însoțită de unul dintre cei doi fii ai săi, pe care i-a lăsat acasă acum 18 ani.

În 1999, fosta profesoară de istorie și filosofie a decis, în 24 de ore, cum spune ea, să se mobilizeze și să pornească la muncă peste hotare. „Au fost multe cauze care m-au determinat să iau așa o hotărâre, dar cea mai mare era sărăcia și nedreptatea de atunci”, își amintește femeia, vorbind cu un ușor accent italienesc. Recunoaște că unul dintre cele mai puternice sentimente cu care a emigrat a fost ura față de țară.

„Am plecat legal, dar nu pentru a ajunge în Italia, ci în Olanda. Însă după ce am ajuns în Germania, autobuzul ne-a dus în Italia și ne-a lăsat pe toți acolo. Știam că merg să muncesc, dar mai mult de „Bună ziua” și „La revedere” nu știam niciun cuvânt în italiană. Aveam cu mine un vocabular și învățam câteva fraze. Nimeni nu mă aștepta. Așa a fost începutul. În decurs de două săptămâni mi-am găsit de lucru. Prima frază pe care am învățat-o a fost „Eu vreau să lucrez”, iar „Eu vreau să cumpăr pâine” a fost a doua”, deapănă amintiri Zina Draguțan.

După câteva săptămâni, deja știa cum să le trimită bani acasă celor doi copii, care aveau pe atunci 14 și, respectiv, 15 ani. La început, s-a angajat în calitate de guvernantă în familia proprietarului unei rețele de magazine și a lucrat acolo timp de trei luni. Despre Italia și italieni, fosta profesoară are doar cuvinte de laudă. „Se auzeau povești că venim acolo să slugărnicim. Nu este adevărat, italienii s-au comportat foarte bine, au fost onești. Eu am fost foarte norocoasă”, spune ea.

Cu toate că se acomodase la Treviso, dorul de casă o chinuia. „Nu existau computerele și telefoanele moderne și trebuia să alergi la o cabină publică din centrul orașului pentru a suna acasă. Și nu știai dacă îi găsești acasă pe copii. Era foarte greu, te culcai seara cu gândul la copii și dimineața te trezeai tot cu gândul la ei, fiindcă nu i-ai auzit de o săptămână. Când mi-am permis să-mi cumpăr și eu primul telefon mobil, îmi părea că a coborât Dumnezeu din ceruri pentru mine. Puteam suna acasă, să știu unde-mi sunt copii, și așa a început să fie mai ușor”, povestește femeia.

Zina Drăguțan, care muncea clandestin la Treviso, a revenit pentru prima dată acasă abia după doi ani de la plecare. S-a întors cu gând să rămână în Republica Moldova, întrucât în Italia încă nu intrase în vigoare legea Bossi-Fini, care, din 2002, le oferă dreptul la permis de ședere străinilor cu contract de muncă și loc de trai. „M-am angajat din nou la școală la Strășeni, am reluat lucrul cu plăcere, dar mă simțeam un pic schimbată. Am venit acasă cu idei noi, numai că la ideile și cerințele mele iarăși au început a lipsi banii. Fiind și mamă, și tată la doi copii, a trebuit din nou să plec în străinătate”, își amintește fosta profesoară.

Din 2003, Zina Drăguțan vine acasă doar în vizită, trăindu-și viața între Italia, unde lucrează, și SUA și Moldova, unde îi sunt copiii. Și, de fiecare dată când revine la baștină, constată cu tristețe că „totul se schimbă din rău spre mai rău”.

„Lumea spune că noi avem cultură, noi știm să cântăm, să dansăm, să spunem poezii. Asta nu e cultură, nu face parte din valori, sunt obiceiuri. Dacă în 1999 mai existau valori, acum nu există valori, există numai corupție. E cuvântul care ne definește. Pot spune că sunt și eu coruptă. Dacă vin aici și am nevoie de un certificat și-mi trebuie de urgență, trebuie să corup pe cineva, să dau bani. Dacă nu corupi pe cineva, nu obții nimic. Noi, cei veniți, ne cunoaștem de departe, iar ei ne văd de departe și ne cer bani”, spune femeia.

Zina Drăguțan e sceptică în privința politicienilor moldoveni și nu crede în promisiunile lor. „La noi e ca pe vremea lui Lăpușneanu acum: toți cer capul lui Moțoc. Au vrut capul lui Moțoc, l-au găsit pe Filat. A trecut timpul și oamenii au văzut că nu s-a schimbat nimic, au găsit alt cap de cerut”, spune femeia. Crede că majoritatea celor rămași acasă nu vor să schimbe mersul lucrurilor și că trădarea este una dintre metehnele principale ale moldovenilor, inclusiv a celor plecați peste hotare. „Moldovenii trădează la cel mai înalt nivel. De asta și trăim prost. Moldoveanul te trădează pentru un post de muncă sau pentru orice altceva. Nu există solidaritate printre moldoveni peste hotare”, e de părere Zina Drăguțan.

Potrivit ei, Republica Moldova are nevoie de schimbări profunde, iar accentul trebuie pus pe educație și reforme făcute din temelie. „Acum se fac reforme dictate de sus, dar e stricat poporul și de jos”, adaugă protagonista.

După 18 ani petrecuți în Italia, cel mai mult o sperie întrebarea despre revenirea acasă. „Mă tem de răspunsul pe care am să-l dau. Mă tem să mă întorc. Nu zic că m-am schimbat mult, dar mi s-a schimbat mentalitatea. M-aș întoarce cu plăcere, în satul Recea, satul meu de baștină, dar la noi lumea ezită să se întoarcă cu fața spre sat. M-aș întoarce, chiar și la mai puțin, dar să nu mă confrunt cu corupția și nedreptatea. Pentru că, fiind peste hotare, eu m-am obișnuit cu legea și să respect legea”, recunoaște Zina Drăguțan.

PARTEA A II-A. De la Londra, cu drag

La sute de kilometri de Italia, unde e stabilită Zina Drăguțan, trăiește și muncește o altă moldoveancă — Irina Fedco. Tânăra de 26 de ani, originară din Soroca, s-a stabilit la Londra acum un an și jumătate. Irina spune că și-a dorit să plece în momentul în care a descoperit cum este fraudat un concurs de angajare la Casa Națională de Asigurări Sociale, unde depusese și ea dosarul.

„M-am simțit ca la școală când unii colegi au început să scoată fițuici și să aibă testele făcute. La o instituție de stat, cu salarii mizere. După asta m-am întrebat de ce să rămân într-o țară care nu are nevoie de mine?”, povestește Irina.

Chiar dacă a emigrat în condiții și vremuri diferite, Irina numește aceeași cauză a plecării sale ca și Zina Drăguțan — sărăcia și salariul mizer. După studii de licență în domeniul contabilității și o scurtă experiență de muncă la Muzeul Național de Istorie a Moldovei, tânăra se arată dezamăgită de sistemul bugetar și de remunerarea proastă pentru munca prestată la stat.

„Lucrând conform profesiei, mi-am dat seama că nu pot, elementar, să mă întrețin pe mine, o singură persoană. Aveam noroc că deja aveam unde trăi, nu trebuia să plătesc chiria, dar, pur și simplu, nu puteam să mă întrețin o lună din salariul pe care-l aveam”, își amintește Irina.

Acum un an și jumătate, tânăra a urmat sfatul unor amici deja stabiliți la Londra și a rămas și ea în capitala britanică. La scurt timp, s-a angajat ca floristă, job ce o definește, spune ea. În cele două zile de odihnă pe săptămână, Irina reușește să călătorească în diferite țări ale lumii și afirmă că nu a petrecut nicio lună fără a vizita o nouă destinație. Recunoaște că escapadele îi sunt spontane, iar biletele — low cost. „Înainte mergeam cu multe genți, iar acum m-am învățat să călătoresc doar cu rucsacul”, zâmbește tânăra.

Irina spune că momentele de nostalgie pentru Moldova nu o copleșesc prea des, dar când dorul pune stăpânire pe ea e din cauza oamenilor dragi de acasă. „În Moldova mi-a rămas fratele, buneii, alte rude, prietenii. E o senzație specială când ești acasă, poți, bunăoară, să ieși în grădină și să rupi câțiva castraveți sau cireșe. E altfel”, crede Irina.

Tânăra face parte din categoria de migranți pe care autorii unui studiu publicat de Biroul pentru Relații cu Diaspora o numesc generația secundă. Și ea a emigrat din Republica Moldova asemeni părinților săi, stabiliți în Grecia de mulți ani.

Experiența ei coincide și cu datele studiului IASCI „Inovaţie în migraţia circulară — Migraţie şi dezvoltare în Moldova”, realizat de NEXUS MOldova, potrivit căruia, în ultimii patru ani, ponderea tinerilor de 18–29 ani care emigrează a crescut la 66%.

„Pentru mine e dureros să văd ce se întâmplă acasă. Nu cred că e foarte aproape schimbarea”, spune, resemnată, tânăra moldoveancă.

PARTEA A III-A: Cuvântul experților

Potrivit expertului în domeniul migrației și dezvoltării Dorin Toma, fenomenul masiv al plecărilor peste hotare a cetățenilor moldoveni a demarat la începutul anilor 2000, fiind determinat de o combinație a crizelor economice interne și externe, menținându-și intensitatea până în anul 2012.

„Motivul principal pentru care moldovenii plecau peste hotare consta în lipsa oportunităților de angajare în Moldova și în oportunitatea de îmbunătățire rapidă a nivelului de trai. De exemplu, în timp ce în Republica Moldova venitul mediu anual pe economie este de 3 400 USD (Biroul Național de Statistică, 2017, „Evoluția câștigului salarial mediu lunar”), venitul mediu anual al unui moldovean stabilit peste hotare este de aproximativ 16 000 USD anual („Inovaţie în migraţia circulară — Migraţie şi dezvoltare în Moldova: Studiu de piaţă” / Nicolaas de Zwager, Ruslan Sintov; NEXUS Moldova, 2014)”, spune Dorin Toma.

Potrivit specialistului, care face referire la studii de referință, 1 din 4 cetățenii moldoveni stabiliți peste hotare pe termen lung erau șomeri înainte de a migra, pe când rata de angajare a acestora în țările de destinație este aproape deplină — peste 97%. Același studiu arată că cei mai mulți dintre cei care pleacă pe termen lung au 30–44 de ani, constituind aproape 40% din numărul total al emigranților. Alți aproape 30% sunt tineri de 18–29 de ani. Pentru 72% dintre moldoveni, migrația e cauzată de factori economici, lipsa banilor fiind unul dintre motivele principale și în prezent, și acum 20 de ani.

Dorin Toma consideră că reîntoarcerea și implicarea activă în dezvoltarea Republicii Moldova depinde, în mare măsură, de realizarea obiectivelor personale și prezența oportunităților clare de angajare sau de continuare a afacerii. „Intenția de reîntoarcere permanentă a migranților din Moldova este, în continuare, una semnificativă, totuși se atestă o tendință de scădere (de la 71% în 2009, la 59% în 2012)”, adaugă expertul.

Astfel, în Republica Moldova se conturează un tablou care arată că cei care pleacă sunt tineri, iar dorința lor de a reveni acasă nu crește. „Există vreo soluție?”, l-am întrebat pe Dorin Toma. „Dezvoltarea unui mediu satisfăcător și motivant de reîntoarcere pentru persoanele cu aptitudini și cunoștințe valoroase pentru țară, care vor spori potențialul național de dezvoltare, trebuie să se bazeze pe inițiative inovatoare, bine gândite și cu viziune de termen mediu și lung”, a răspuns specialistul.

Sursă:http://provincial.md

Crengile rupte după ninsorile din aprilie l-au scăpat de griji. Mihai Braga, patronul unei fabrici din brichete, nu a mai avut nevoie să caute materie primă pe la toți agricultorii din regiune, - comunică publika.md.

El a adunat crengile strânse de pe străzile Chișinăului, le-a tocat din proprii bani și le-a transformat în peleți din rumeguș din lemn. O tonă de peleți sunt vânduți cu 2500 de lei și echivalează cu aproape cinci metri steri de lemn.

Una dintre marile provocări ale oamenilor care fac afaceri cu peleți este găsirea materiei prime. Antreprenorii trebuie să facă o înțelegere cu un agricultor care are livezi, care să i le ofere gratis.

În acest an Mihai Braga a prins momentul și a făcut o înțelegere cu Primăria Chișinău. Astfel, a reușit să obțină materie primă cât pentru întreg sezonul.

"Sunt cazuri în care agricultorii ni se propun contra plată aceste crengi. Însă tocarea lor este un proces destul de costisitor și sigur că, dacă acestea să fie cumpărate aceste crengi, deja nu se mai merită. Niciodată nu au fost procurate, întotdeauna au fost oferite gratis și noi le-am tocat", a spus antreprenorul Mihai Braga.

Mihai Braga are această afacere de patru ani. Investițiile au fost de aproape un milion de lei, dar clienții nu au întârziat să apară. Acum, că oamenii au început să se pregătească de sezonul de iarnă, în fabrică e mare agitație. Muncitorii muncesc de zor, pentru că odată cu frigul, apar și mai mulți cumpărători.

"Nu aș spune că e greu. Ne convine lucrul. Numaidecât că suntem bucuroși că e acasă. Nu mai facem cheltuieli pentru drumuri."

Gospodarii și-au făcut deja provizii pentru iarnă și au cu ce se încălzi și în serile mai reci. Sofia Pîrgar, din satul Zîmbreni, se încălzește cu peleți deja de patru ani. Pentru această iarnă, femeia a cumpărat două tone de peleți cu cinci mii de lei. În iernile în care făcea focul cu lemne, cheltuielile ajungeau și la zece mii de lei.

"E mai ușor de făcut focul și dau căldură ca și lemnele. Lemnele sunt mai scumpe și trebuie de tăiat, de căutat transport. E mai costisitor", a spus locuitoarea satului Zîmbreni, Ialoveni, Sofia Pîrgar.

Potrivit specialiștilor care implementează proiectul Energie şi Biomasă, în perioada 2011-2016, consumul de energie produsă în R. Moldova, din surse regenerabile, a atins cota de 13%, cea mai mare pondere revenind energiei din biomasă.

Statele UE dezbat în prezent o „declarație de la Bruxelles”, care va deveni documentul oficial de lucru la summit-ul din toamnă.

Membrii Parlamentului European doresc renunțarea la taxele de roaming între UE și Georgia, Moldova și Ucraina, precum și alte avantaje care să facă Parteneriatul Estic mai atrăgător înaintea unui summit programat la toamnă.

Potrivit unui proiect cuprinzând recomandări ale Parlamentului European pentru alte instituții europene cum sunt Comisia Europeană și Consiliul European, în pregătirea summit-ului din noiembrie de la Bruxelles al Parteneriatului Estic, legislatorii europeni vor un model atrăgător numit „Parteneriatul Estic+” pentru țările care au încheiat acorduri de asociere: R. Moldova, Georgia și Ucraina. Printre propuneri se numără renunțarea la taxele de roaming în telefonia mobilă, noi tarife comerciale preferențiale, dezvoltarea internetului de mare capacitate în bandă largă și altele.

Proiectul văzut de Europa Liberă spune că asemenea înlesniri ar putea fi oferite și Armeniei, Azerbaidjanului și R. Belarus odată ce ele vor fi gata pentru strângerea relațiilor.

UE a abolit taxele de roaming pentru cei 28 de membri ai ei în luna iunie, după mai bine de un deceniu de discuții politice și legislative. Surse de la Bruxelles au declarat Europei Libere că o înlesnire similară pentru vecinii UE este deocamdată nerealistă, dar a fost discutată și de diplomați din țările UE.

Ideea ar fi ca la summit-ul din noiembrie să se anunțe că UE și țările-partenere ar dori să abolească taxele de roaming, dar și să se atragă atenția că procesul este de durată – cum a fost și în cazul țărilor din Uniune.

Proiectul care urmează să fie discutat mai întâi la o întâlnire a comisiei de politică externă din Parlamentul European, la 14 septembrie, mai sugerează ca executivul european împreună cu Banca Europeană de Investiții (BEI) „să propună aranjamente pentru implementarea unui nou Plan European de Investiții pentru Ucraina și alte țări din Parteneriatul Estic care au făcut cele mai multe progrese pe calea reformelor”.

Proiectul prevede o sporire neprecizată a capacității de împrumut a BEI, cifrată acum la 1,6 miliarde de euro pe an și înființarea unui fond pentru Ucraina care să se concentreze asupra investițiilor publice și private, a infrastructurii sociale și economice și a creșterii capacității de absorbție (a ajutoarelor străine).

În privința sancțiunilor împotriva Rusiei, parlamentarii europeni spun că sunt hotărâți „să susțină unitatea de acțiune dintre membrele UE pentru menținerea unei presiuni colective asupra Rusiei, mai ales prin măsuri restrictive consolidate”.

În text este menționată nevoia „restabilirii suveranității depline a Ucrainei în Crimeea, a Georgiei în Osetia de Sud și Abhazia și a Moldovei (în Transnistria) și de a pune capăt amenințărilor cu asasinate sprijinite de stat, război cibernetic, dezinformare și alte tipuri de destabilizare”.

Corespondentul UE la Bruxelles Rikard Jozwiak spune că propunerea Parlamentului European ar mai putea fi amendată înainte de adoptarea ei în plen, în noiembrie, dar obiectivul ei principal este să facă presiuni asupra Comisiei și a unor țări din UE care sunt mai puțin entuziasmate de Parteneriatul Estic.

Statele membre în UE dezbat în prezent o „declarație de la Bruxelles” care va deveni documentul oficial de lucru la summit-ul din toamnă.

Principala temă de discuție între diplomați este dacă declarația să cuprindă o propoziție despre „recunoașterea aspirațiilor europene” ale unor țări ca R. Moldova, Georgia și Ucraina, care își doresc toate să devină membre în Uniune, au obținut regim liberalizat de vize și au acorduri de asociere funcționale.

Asemenea propoziție a fost inclusă în declarația de la Riga a precedentului summit al Parteneriatului Estic din 2015, dar Germania și Olanda au deocamdată rețineri s-o repete, potrivit unor diplomați europeni care cunosc temele de discuție, dar au cerut să le fie respectat anonimatul.

europalibera.org

Producătorul autohton 3DStroy SRL a lansat prima imprimanta 3D pentru construcții din țară, cu o suprafață de lucru de 32 m2 (8x4 m). Aceasta permite imprimarea elementelor arhitecturale de mărime mică, elemente individuale pentru case, diverse structuri de beton (de exemplu, picioare pentru băncile din parcuri), precum și structuri mai complexe.

Directorul de producție, Anatolii Lisnic a povestit că întreprinderea a experimentat câteva luni, testând diferite modele, modificând amestecul de beton și, în rezultat, ajungând la compoziția optimă care conține fibra pentru armătură. Adică, materialul devine mai rezistent la fisuri. De asemenea, în procesul de experimentare, au fost create mai multe structuri gata făcute, inclusiv prin utilizarea pigmenților de culoare.

În cadrul primelor experimente și încercări, a fost imprimată ca simbol litera "A", aceasta fiind instalată pe peretele de sticlă al magazinului, în fața parcării.

La fel ca în cazul imprimantelor 3D convenționale, imprimanta pentru construcție se bazează pe extrudare (un procedeu de creare a unui corp tridimensional de la o formă cu doar două dimensiuni). În primul rând se pregătește mortarul pentru construcții, care conține ciment, fibră de sticlă, uneori lut expandat și alte materiale sau coloranți. Apoi, imprimanta aplică stratificat amestecul format prin duze speciale.

În prezent producătorul are capacitatea nu doar să realizeze comenzile altor companii de construcții sau a persoanelor private, ci și să participe la licitațiile municipale pentru elaborarea elementelor arhitecturale mici.

Text: mybusiness.md

Traducere: madein.md

Vitalie Iurcu, viceministru al Economiei și Infrastructurii a avut astăzi o întrevedere cu grupului CEO INDUSTRIE CELTEX, Italia, condus de Andrea Bernacchi, președinte fondator, pentru a stabili oportunitățile de investiții în Republica Moldova.Părțile au discutat climatic investițional și oportunitățile oferite de cele șapte Zone Economice Libere și 11 subzone ale Republicii Moldova pentru agenți economici rezidenți acestor platforme.

Andrea Bernacchi, președinte al CEO INDUSTRIE CELTEX a menționat că intenționează să investească în Republica Moldova, prin deschiderea unei fabrica de producere a hârtiei igienice si produselor conexe, orientate spre export. Fabrica ar urma să fie deschisă în zona economică liberă  ZAL PP OTACI-BUSINESS, cu o investiție inițială de 3-4 milioane Euro.

De asemenea, Andrea Bernacchia a accentuat că Grupul Industrie Celtex este unul din cei mai mari din lume în domeniul producerii si prelucrării hârtiei, producerea utilajului medical si a domeniilor conexe. Cifra de afaceri anuala fiind de 200 milioane EUR.

Viceministrul Vitalie Iurcu a menționat că Ministerul Economiei și Infrastructurii depune toate eforturile pentru crearea unui mediu favorabil pentru activitatea investitorilor și a salutat inițiativa de a investi în țara noastră, menționând că compania italiană poate beneficia de condiții preferențiale oferite de zonele economice libere acordate investitorilor pe aceste platforme.


Grupul  CEO INDUSTRIE CELTEX cuprinde mai multe companii, ca Cartiera San Lorenzo, Celtex France, Cartiera Pratolungo, Parcul fotovoltaic din Montecarlo, Toscofibra, RosaUp, Punta Punta System, Tissu, Trend Ubimaior, și Grupul Hecatec din Germania. Domeniul de activitate fiind producerea și comercializarea obiectelor igienice, instrumente medicale, logistică. Cifra de afaceri anuală –200 milioane EUR.

Pe data de 10 mai a acestui an, Guvernul a adoptat o decizie potrivit căreia persoanele fizice și juridice sunt obligate până pe data de 1 septembruie 2017 să înregistreze la Registrul Vitivinicol plantațiile care au suprafețe mai mari de 15 ari. În caz contrar, Inspectoratul Fiscal va aplica sancțiuni, - comunică gagauzinfo.md.

Președintele Asociației vinificatorilor din Găgăuzia, Constantin Sibov consideră că vinificatorii nu pot achiziționa struguri de pe plantațiile neînregistrate, care de cele mai multe ori aparțin pensionarilor, care riscă amenzi, în cazul în care nu vor înregistra podgoriile respective.

Mr. One