În jur există o sumedenie de idei de afaceri, milioane de oameni au idei geniale şi, de multe ori, foarte profitabile, însă nici pe departe nu toţi sunt pregătiţi să dezvolte ideea respectivă şi să o implementeze.

Pentru a obţine o idee de afaceri este suficient de ascultat lumea din jur. Mult mai dificil este să selectezi anume acea idee, pe care o veţi putea promova şi realiza, dar şi această problemă poate fi depăşită în cazul în care în permanenţă îţi pui câteva întrebări: Merită această idee să fie analizată? Ce resurse sunt necesare pentru aceasta, le voi putea identifica? Cât de interesantă este idee pentru mine? Sarcina constă nu în luarea deciziei imdeiat, ci în a înţelege dacă merită de pierdut timp, energie şi bani pentru realizarea ideei respective.

Toate ideile care au rămas după răspunsul dat la aceste întrebări trebuie neapărat notate cât mai detaliat, după care poate începe următoarea etapă – analiza de business.

Bineînţeles, ar fi bine ca analiza să fie efectuată de profesionişti, care ar evalua argumentat, detaliat şi echilibrat profitabilitatea produsului nou oferit. Însă în cazul în care aţi decis să efectuaţi analiza de sine stătător, trebuie de conştiintizat din start că aceasta va necesita bani şi timp.

Analiza de business trebuie să includă studierea segmentelor pieţei, evaluarea potenţialului pieţei; pronosticul vânzărilor şi cheltuielilor pentru elaborarea produsului; evaluarea estimativă a investiţiilor necesare pentru utilaj, activele curente şi asimilarea pieţei; evaluarea cheltuielilor pentru producţie şi marketing; evaluarea preţurilor probabile, a profitabilităţii şi rentabilităţii investiţiilor pe durata ciclului vital al produslui.

Mai simplu vorbind, trebuie să răspundeţi la următoarele întrebări: Cine are nevoie de aceasta? Care vor fi investiţiile? Cine este clientul meu? De unde voi găsi bani? Cum voi face publicitate? Peste cât timp va apărea profitul?

Potrivit oamenilor de afaceri cu experienţă, cifre mai reale pot fi obţinute atunci când suma şi timpul rambursării investiţiilor va fi înmulţită la doi.

De exemplu, vă gândiţi să deschideţi un magazin online. De ce aţi putea avea nevoie? Pentru început, trebuie de elaborat site-ul propriu-zis, unul comod şi funcţional. Pentru aceasta vom apela la un specialist în domeniu, care va elabora site-ul dorit.

În continuare, trebuie de înţeles ce anume vom vinde? Care produse sunt interesante pentru potenţialii clienţi? Care solicitări sunt cele mai populare în motoarele de căutare Google şi Yandex? Ce produse ar cumpăra prietenii mei? Toate acestea pot fi aflate cu ajutorul sondajelor de opinie şi analizarea solicitărilor pe Internet. Este important de reţinut că produsul propus trebuie să fie interesant oamenilor care utilizează Internetul şi aceştea trebuie să aibă capacitate de plată.

Există o părere că magazinul online este bun prin faptul că este virtual şi nu necesită atâtea eforturi ca un magazin obişnuit. Însă o analiză mai profundă denotă faptul că pentru funcţionarea normală a unui magazin online va fi nevoie şi de contabil, şi de personal competent de vânzători şi consultanţi, şi de aparat de casă, precum şi de organizarea eficientă a livrărilor şi relaţiilor cu clienţii. De asemenea, este nevoie de persoane competente care se vor ocupa de publicitate şi actualizarea permanentă a sortimentului.

Bineînţeles, înainte ca afacerea să devină funcţională în faţa proprietarului apar o sumedenie de întrebări. Cel mai important este de încercat de examinat toate problemele şi ideile consecvent. Fiecare problemă şi idee trebuie analizată minuţios. Nu ezitaţi să cheltuiţi pentru aceasta timp şi să depuneţi eforturi, or, va fi mai rău dacă veţi lansa afacerea, iar ulterior se va adeveri că nimeni nu are nevoie de ea.

Materialul a fost pregătit de MyBusiness.md

Ministerul Economiei în colaborare cu Programul ONU pentru Dezvoltare (PNUD) şi proiectul «SYSLAB International» (Norvegia) intenţionează să creeze în Moldova Centrul pentru dezvoltarea carierei.

Centrele urmează să fie deschise în patru regiuni ale ţării. PNUD şi «SYSLAB International» vor acorda, de asemenea, asistenţă tehnică, financiară şi de consulting.

Se preconizează că primul centru va fi descjis în Chişinău. Aici vor activa cinci colaboratori, cetăţeni moldoveni, care au fost instruiţi în centrele «SYSLAB International» din Norvegia. În acest centru anual vor fi instruiţi 300–400 de persoane, inclusiv viitori instructori pentru centrele regionale.

«SYSLAB International» este un proiect norvegian pentru crearea locurilor de muncă şi susţinerea antrepreniatului şi inovaţiilor. «SYSLAB» se discifrează ca Laboratorul de instruire şi producţie a analizei economice.

«SYSLAB» oferă asistenţă persoanelor cu studii superioare care au rămas fără un loc de muncă. Din momentul creării în anul 1992, peste 3000 de persoane au obţinut un loc de muncă nou, care corespunde necesităţilor acestora, datorită abilităţii de comunicare şi stabilire a contactelor, obţinute în cadrul proiectului.

În prezent, «SYSLAB International» activează în 11 ţări: Rusia, Islanda, Suedia, Kazahstan, Azerbaidjan, Lituania, Franţa, Irlanda, Spania şi Austria.

În imagine: Întrevederea ministrului Economiei, Valeriu Lazăr, cu directorul general al proiectului «SYSLAB International AS», Yan S. Yohannessen.

Materialul a fost pregătit de MyBusiness.md

Ce ar putea capta inimile copiilor şi maturilor în prezent, când există o mulţime de oferte pentru odihnă şi distracţii? Zborul cu balonul. Acum este posibil şi în ţara noastră.

Istoria zborurilor cu balonul cu aer în Moldova este destul de recentă. Serghei Zavulan, care a adus la noi acest gen de sport şi ideea de distracţii, a început călătoriile aeriene cu cinci ani în urmă. Atunci Serghei, găsind persoane pe Internet, care se ocupă cu zborurile cu balonul cu aer, a plecat la Kiev pentru a face cunoştinţă cu aceştea.

El s-a întâlnit cu preşedintele Asociaţiei Călătoriilor Aeriene din Ucraina, cu alţi piloţi. Ei i-au povestit cu ce se poate solda asemenea îndeletnicire. Cu dependenţă, patima, de care nu poţi scăpa uşor, într-atât te captivează această ocupaţie. Întors acasă, Serghei a decis că nu va renunţa la planurile sale şi s-a apucat serios de treabă. Deoarece la moment în Moldova nu era nicio şcoală de piloţi, el a demarat demersurile pentru recunoaşterea şcolii ucrainene în ţara noastră. Încheindu-şi studiile de pilotaj în Ucraina în aprilie 2008, el a susţinut toate examenele necesare pentru cunoaşterea legislaţiei şi regulilor în aviaţie din Moldova. Şi a obţinut licenţa pentru balonul cu aer.

Însă pilotul licenţiat timp de doi ani nu a avut propriul balon. Zborurile se efectuau cu baloanele închiriate de la prieteni din Ucraina şi România. Şi doar în anul 2010 compania «Orange» a decis să procure un balon cu aer cu propriul logotip, iar Serghei s-a ales cu propriul aparat de zbor.

Apropo, la acel moment, în Moldova nu existau, practic, norme legislative pentru zborurile cu baloane. Graţie insistenţelor lui Serghei, Administraţia de Ştat în Aviaţie Civilă a convocat, în anul 2010, o şedinţă de lucru şi a aprobat regulile de exploatare a baloanelor cu aer, zborurile de asupra oraşului etc.

Balonul «Orange» s-a dovedit a fi unul foarte frumos şi mare. Volumul de 3 mii de metri cubi de aer, înălţimea de 30 de metri, cât o clădire cu 7–8 etaje. Diametrul de aproximativ 16 de metri. Timp de un an pilotul a efectuat tururi deasupra Moldovei. Numai că acestea erau zboruri captive, ce demonstrau pasagerilor frumuseţea acestui balon alb. Zborurile libere au început la sfârşitul anului trecut, de fiecare dată fiind invitaţi curajoşii.

Doar aceasta e o plăcere scumpă. Balonul cu aer, similar celui de la «Orange», costă 33–35 mii de euro. Dar nu numai balonul, ci însăşi zborul e scump. În timpul unei călătorii sunt consumate 120–150 de litri de gaz. În plus mai este maşina ce transportă balonul (camion cu remorcă), echipa din 5 persoane (fără asistenţi pilotul nu poate face nimic), diverse tipuri de asigurări, autorizaţii, permisiuni pentru zboruri. De asemenea se ia în calcul şi uzura balonului. Mai pe scurt, o călătorie cu balonul nu este deloc ieftină.

În afară de aceasta, balonul trebuie curăţat cu peria cel puţin o dată pe an, trebuie verificat fiecare centimetru. Iar balonul are 900 de metri de pânză! "Este o muncă imensă, pe care nimeni nu vrea să o facă gratis, — relatează Serghei.- Nici nu există maşină de spălat în care ar încăpea o pânză de asemenea dimensiuni. Sunt foarte multe lucruri ce trebuie făcute pentru ca balonul să fie menţinut în stare bună.

«Când am început să conştientizez că tot investesc şi investesc, cheltui şi cheltui bani, atunci am înţeles că acesta este un hobby foarte scump. Însă eu totuşi vreau să câştig bani din asta. Anul acesta intenţionez să procur încă un balon şi să angajez încă un pilot. Un balon de aproximativ aceleaşi dimensiuni, puţin mai mare ca unul mijlociu, care permite efectuarea atât a zborurilor captive, cât şi a celor libere cu 4–5 pasageri la bord. Aş dori să se găsească încă o companie, care ar putea să-şi permită să cumpere un asemenea balon. Cred că şi „Orange“ la timpul său a avut rezerve înainte de a-l procura, iar acum precis nu regretă, deoarece atâta atenţie faţă de acesta nu poate fi considerată un eşec. Oamenii sună, se interesează», povesteşte Serghei.

Între timp, în multe ţări, zborurile cu baloanele cu aer sunt un mijloc foarte bun de atragere a turiştilor. În condiţiile ţării noastre, cu o natură frumoasă acesta este şi mai eficient. Potrivit pilotului olandez cu 35 de ani de experienţă, Hans van Hussel, mulţi turişti vor veni în Moldova pentru a călători cu balonul, deoarece la noi zborurile sunt mai ieftine comparativ cu alte ţări europene. Drept exemplu, el a adus japonezii, care preferă să zboare cu baloanele în Turcia, deoarece călătoriile acolo sunt cu mult mai ieftine decât în ţara lor.

Materialul a fost pregătit de MyBusiness.md

Olga Coşel este proprietara unui atelier de olărit. Ea activează în bază de patentă şi acest lucru îi convine. Meştera nu tinde să ocupe fotoliul de director, ea doreşte să creeze singură, cu mâinile proprii.

În opinia Olgăi Coşel, fiecare om trebuie să fie o personalitate creativă, indiferent de domeniul de activitate, pentru că în caz contrar va devein victimă a rutinei. «Nu degeaba toată munca plictisitoare şi monotonă este pusă pe seama maşinilor», argumentează olăreasa.

Iniţial, olăritul a fost pentru Olga un hobby. Acum ea nici nu-şi poate aminti când a vândut prima lucrare şi a decis să deschidă un atelier propriu. Meştera s-a ataşat într-atât că nici nu a observat cum această îndeletnicire plăcută a devenit un mod de viaţă, care uneori mai aduce şi profit.

«Cu siguranţă totul a început atunci, când a venit cineva şi a spus că îşi doreşte ceva exact la fel. Şi treaba a pornit. La un moment dat, ceramica m-a înghiţit, însă acest lucru este inadmisibil, or, trebuie de găsit timp şi pentru odihnă, trebuie de delimitat munca de timpul personal. În caz contrar, munca te va înghiţi în totalitate», a menţionat Olga.

Producţia în serie uneori afectează partea artistică, însă Olga a rezolvat această dilemă — ea îşi urmează intuiţia. Uneori, când simte că este copleşită de producţia articolelor în serie, Olga face o pauză pentru a-şi recupera forţele, energia şi ideile, confecţionând din lut obiecte originale. Aceste obiecte, de asemenea, nu se prăfuiesc pe poliţă, pentru mai devreme sau mai târziu îşi vor găsi cumpărătorul.

Deocamdată, sistemul de patente nu a fost lichidat şi, în opinia Olgăi, acest lucru nici nu se va întâpla, deoarece în Moldova puţină lume activează în bază de patente. Totodată, este destul de dificil de inventat o formă mai raţională şi comodă pentru existenţa întreprinderilor individuale. «Procuri asigurăre în medicină şi socială şi cu întreg setul de documente mergi la inspectoratul fiscal, unde în dependenţă de genul de activitate achiţi între 100 şi 600 de lei. Patenta poate fi obţinută pe un termen de la câteva luni până la trei ani. Astfel, te ocupi de afacerea proprie şi nu depinzi de nimeni, doar prelungeşti patenta şi asigurările».

Ceramica necesită cheltuieli importante, în particular, pentru închirierea încăperilor mari cu spaţii separate pentru uscare, ardere, glasare. Lutul nu este un material scump, însă cheltuielile complementare sunt mari, deoarece pentru ardere este nevoie de temperaturi înalte, iar aceasta înseamnă cheltuieli considerabile pentru energia electrică.

Pentru ardere este nevoie de cuptor special. Pentru procurarea cuptorului Olga a apelat la o bancă pentru a obţine un credit, însă nu a fost deloc uşor sa-l obţină. «În principiu, îi înţeleg. La acel moment nu cred că erau precedente, când un meşter popular lua în credit o sumă mare de bani pentru dezvoltarea afacerii. Până la urmă, am obţinut creditul şi timp de doi ani l-a rambursat fără nicio restanţă la plăţi», a menţionat Olga.

Olga a procurat cuptorul în Germania, deoarece la noi nu se află în vânzare. Cuptorul este second hand, însă perfect funcţional. Cele mai mari probleme a fost transportarea în Moldova, deoarece acest utilaj este atât de fin, încât pereţii interiori pot fi deterioraţi chiar şi cu unghia. Cuptorul este produs din cărămidă foarte uşoară, cu o grosime de circa 10 cm, care la ardere «frânează» 1000 de grade. În acest cuptor zilnic pot fi fabricate până la 100 de obiecte de dimensiuni mici, evident, cu condiţia de muncit din zori până noaptea târziu. Însă nu toate obiectele «supravieţuiesc» procesului de ardere.

«Nu poţi huzuri prea tare. Tot ce am câştigat am investit în utilaj nou. Au fost timpuri când situaţia era foarte complicată, însă totul nu este atât de grav cum pare la prima vedere. Nimeni nu este asigurat de asemenea momente. Principalul este să nu cazi în disperare. Înainte gândeam că voi depăşi această barieră şi totul va fi bine, însă urma o altă problemă. Credeam că o voi depăşi şi pe aceasta şi totul se va rezolva, însă nu se întâmpla aşa. Îmi închipuiam că va apărea lumina de la capătul tunelului, dar am înţeles că această lumină trebuie să fie aici şi acum. Iar viitorul aşa şi va rămâne viitor, atâta timp cât ne vom ocupa cu ghicitul lui. În natură nu există pauze — există sau dezvoltare, sau degradare».

Bineînţeles, în mare parte, atelierul de menţine datorită comercializării suvenirelor, în special, cele ce ţin de tematica vinicolă. Însă chinezii produc articole mai ieftine. «Fără pic de jenă, ei copie forma suvenirelor moldoveneşti şi le produc», nu fără ironie tristă spune Olga. «Am înţeles că nu-mi mai este convenabil să produc suvenire de Revelion. Chiar şi cu adaosul comercial al magazinelor calchierile chineze sunt mai ieftine. Chiar şi în cazul în care voi procura materialele aici şi nu va trebui să achit arenda, energia electrică şi lucrul efectuat. Oricum, nu mă voi putea încadra la nivelul preţurilor chinezilor. Ei sau nu le plătesc nimic muncitorilor săi, sau produc aceste suvenire în cantităţi enorme».

Unicul răspuns demn şi solid chinezilor este calitatea. Anume datorită calităţii, probabil, cumpărătorii procură obiectele produse de Olga. De remarcat, că anume cumpărătorii o găsesc pe olăreasă, nu invers. Şi asta în pofida faptului că Olga niciodată nu a desfăşurat ample campanii de publicitate, considerând că aceasta ar putea «îngropa» mica producţie. Or, comenzile în masă vor impune extinderea procesului de producţie şi angajarea muncitorilor, iar aceasta înseamnă că meştera va trebui să se ocupe de conducere în loc de creaţie, lucru deloc dorit de Olga.

Materialul a fost pregătit de MyBusiness.md

Pentru mulţi antreprenori începători cea mai mare problemă este unde să găsească bani. Unde se poate adresa pentru a obţine capital, cine şi în ce condiţii ar putea rezolva această problemă? Cu alte cuvinte, se creează o situaţie trivială, când principala problemă (unde de găsit bani) generează o mulţime de probleme mici. Pentru a clarifica situaţia am apelat la preşedintele Asociaţiei Antreprenorilor şi Angajatorilor din Moldova, Vadim Drelinschi. S-a dovedit că cel mai complicat este de găsit mijloace pentru cei care intenţionează să lanseze o afacere în domeniul prestării serviciilor.

«Pentru proiectele legate de prestarea serviciilor este mai dificil de găsit bani, decât pentru cele ce ţin de infrastructură şi sfera de producţie, deoarece pentru acestea există programe speciale, în cadrul cărora este mai simplu de obţinut mijloacele necesare», a precizat Vadim Drelinschi.

"Există programe de dezvoltare a businessului mic, susţinute de japonezi. Din câte ştiu, aceste programe sunt legate de proiecte din domeniul agriculturii. Acest lucru poate fi precizat la Ministerul Economiei. Mai există şi Organizaţia pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii din Moldova, condusă de doamna Iabandji. Acolo sunt deschise incubatoare de afaceri — se poate adresa acolo.

Atunci când omul nimereşte în impas şi înţelege că proiectul lui nu se încadrează în niciun program, merită de extins limitele ideei de afaceri. Cu alte cuvinte, în cadrul celor preconizate deja trebuie de inventat încă un proiect de producere, care ar completa proiectul principal şi în baza căruia ar putea fi obţinută finanţarea. Iată aici e nevoie de creativitate.

Se poate apela şi la organizaţiile de microfinanţare. La noi se face publicitate că este destul de simplu de obţinut microfinanţare, însă din propria experienţă ştiu că sunt impuse diferite bariere suplimentare, de aceea nu este chiar aşa de simplu de obţinut bani, după cum se menţionează în spoturile de publicitate.

La urma urmei, în cazul în care nu va reuşi nimic, se poate adresa şi în organizaţia noastră.

Există şi posibilitatea de a găsi în «business înger» — o persoană care oferă bani şi participă la proiect. Această practică este foarte răspândită în Occident şi aproape nu există în regiunea noastră. Este vorba de, practic, o formă de finanţare venture. Aceasta a început să fie utilizată în Uniunea Europeană în perioada de criză, când mulţi bugetari au rămas fără loc de muncă. Pentru a-i atrage într-un fel în activităţi, europenii au început să dezvolte intens sistemul de microfinanţare.

De exemplu, există metoda progresistă finlandeză. Mergi la orice fond (e vorba de fonduri private) cu o idee elaborată, pe care o poţi vinde şi primi 300 de euro. Dacă doriţi să mergeţi mai departe, atunci trebuie de întocmit un business plan, în baza căruia fondul oferă o anumită sumă de bani. Urmează procurarea utilajului, pentru care din nou se oferă o sumă anumită. După care are loc arendarea încăperii ş.a.m.d. Totul decurge pe etape. Cu alte cuvinte, eşti ajutat la fiecare etapă de implementare a ideei, iar banii sunt alocaţi în rate, pentru ceva concret. Şi la fiecare etapă persoana respectivă trebuie să raporteze mijloacele asimilate. Este un sistem foarte bun, deoarece riscul unor fraude şi escrocherii este minimal. Pentru multe persoane care doresc să lanseze o afacere mică acest sistem devine optimal. Pentru iniţierea afacerii fondurile pot oferi până la 25 de mii de euro — o sumă suficientă pentru multe persoane.

Această modalitate este activ folosită în statele din Asia. Acolo statul chiar monitorizează dacă familiile dispun de capital circulant. De exemplu, copiii merg la şcoală şi au nevoie de haine, manuale, iar pentru aceasta trebuie de alocat o parte din bugetul familiei. Astfel, în India, unde lumea se alimentează o singură dată pe zi, statul alocă 200 de dolari pentru ca familia să nu «rupă» bani de la buget, dar să poate achita pentru copil. În schimb, banii pentru completarea capitalului circulant al gospodăriei rămân în afacere. Este un sistem destul de raţional. Cât de straniu nu ar părea, acest sistem a fost elaborat de statele aflate în curs de dezvoltare.

În prezent, în Moldova se elaborează Legea privind finanţarea venture. Iar dacă întreprinzătorilor începători nu le-a surâs succesul în programele enunţate mai sus, atunci nu le rămâne decât să aştepte adoptarea acestei legi.

aprm.md

Materialul a fost pregătit de MyBusiness.md

Acum zece ani, locuitoarea satului Sadaclia, raionul Basarabeasca, Silvia Lazu, a născut prima fetiţă şi ca oricare altă mamă s-a ciocnit de problema îmbrăcămintei pentru bebeluşă. Însă, spre deosebire de alţii, Silvia este de specialitate designer, de aceea a decis singură să coase îmbrăcămintea pentru fetiţă.

În afară de haine mai trebuie şi ceva de mâncat. Tânăra mămică a depus eforturi şi a început să producă în serie modelele confecţionate pentru copilul său. S-a înţeles cu un arendaş din piaţa «Tiraspol» din Chişinău şi o dată pe săptămână, mai aproape de zilele de joi, îi transmitea îmbrăcămintea confecţionată. Apoi Silvia şi-a înregistrat întreprinderea individuală, a inventat marca comercială «Bombonici», care pe atunci era scrisă cu aceleaşi caractere ca şi popularul brand internaţional «Nici» (nu crede tineretul nostrul în forţele proprii!).

Tânărul producător a fost observat şi invitat să participe la expoziţia anuală «Fabricat în Moldova», or, în acea perioadă statul suporta aproape toate cheltuielile pentru participare. Iar în cadrul expoziţiei producţia tinerei s-a bucurat de un succes enorm. Chiar şi persoanele care sunt departe de acest domeniu au înţeles că hainele sunt cusute nu pur şi simplu profesionist, ci cu dragoste faţă de copii.

Cu asemenea imagine sau, mai corect spus, carizmă, a fost destul de simplu de solicitat susţinere în cadrul diferitor proiecte internaţionale. Însă la baza succesului «Bombonici» stă munca depusă de Silvia şi atitudinea ei palpitantă faţă de producţia fabricată (pentru copiii cu vârsta de 1–3 ani). «Piciul tău se vrea îmbrăcat în dragoste» — acesta este sloganul întreprinderii Silviei Lazu.

Peste doi ani, întreprinderea individuală a fost reorganizată în SRL şi producţia ei a început să apară şi pe rafturile magazinelor din Moldova. Iar Silvia a mai născut un copilaş. În prezent, la fabrică (care are statut de întreprindere de tip familial) activează 25 de persoane, iar încă 6 persoane trec practica. Conducerea întreprinderii intenţionează să majoreze numărul locurilor de muncă cu 30. «Pentru ca oamenii din Sadaclia să aibă un loc permanent de muncă şi să nu plece aşa masiv peste hotare», argumentează Silvia Lazu.

Materialul a fost pregătit de MyBusiness.md

Impozit pentru pălării

În Marea Britanie, în perioada anilor 1784-1811, a fost introdus impozitul pentru pălării. Aceasta era cel mai simplu mijloc de a completa caznaua, deoarece toţi bărbaţii, indiferent de starea socială, purtau pălării. Cele mai mari acumulări se datorau celor bogaţi, care aveau cel puţin câte 5 pălării. Pălăriile erau marcate cu un semn special, care denota că impozitul a fost achitat. Persoanele care falsificau aceste semne erau executate.

Impozit pentru ferestre

Acest impozit a apărut în secolul XVIII, în Scoţia şi Anglia, iar ulterior s-a răspândit în toată Marea Britanie. Fabricarea sticlei era costisitoare, de aceea ea nu putea fi utilizată pentru ferestre. Iniţial acest impozit a fost conceput ca o taxă pentru avere, însă ulterior de pe urma perceperii lui au început să fie acumulate venituri enorme. Mulţi proprietari astupau deschizăturile pentru ferestre cu cărămizi, iar cei bogaţi dimpotrivă, instalau geamuri chiar şi în locurile neprevăzute pentru aşa ceva. Unii proprietarii desenau deasupra cărămizilor ferestre, pentru a nu afecta peisajul urbanistic general.

Impozit pentru barbă

Prima dată asemenea impozit a fost introdus de regele Angliei, Henric al VIII-lea, care singur purta barbă, în anul 1535. Fiica regelui, Elisabeta I, supunea impozitului fiecare barbă mai în vârstă de două săptămâni. Un impozit similar a încercat să introducă, în anul 1689, în Rusia, Petru I, care astfel dorea să impună oamenii să se radă, pentru a-i face mai culturali. Ţăranii puteau purta barbă doar în sate, iar la intrarea în oraş urmau să achite o copeică. Însă în cazul în care barba era neîngrijită, trebuia de achitat o amendă, iar cei care nu aveau bani erau trimişi la ocnă.
Impozit pentru străini

În Canada, până în anul 1923, exista un impozit pentru chinezi, care erau în număr foarte mare, iar sosirea lor în ţară nu putea fi stopată. Ulterior, impozitul a fost anulat, în schimb, chinezilor le-a fost interzisă intrarea pe teritoriul Canadei.

Materialul a fost pregătit de MyBusiness.md

Locul 10 – Nu trebuie de cheltuit bani în ziua primirii salariului. Banii trebuie să „înnopteze” acasă şi să acumuleze energia Dvs.

Locul 9 – Cu banii obţinuţi după prima vânzare trebuie de fluturat deasupra tejghelelor, după care banii trebuie ascunşi în portofel, pentru a atrage alţi bani.

Locul 8 - În portofel trebuie de purtat primul dolar sau monedă câştigată.

Locul 7 – Chinezii au obiceiul să poarte o amuletă din trei yuani uniţi cu o sfoară roşie, care trebuie păstraţi şi neteziţi grijuliu, din când în când, pentru a demonstra dragostea faţă de bani.

Locul 6 – Orice lucruri găsite sunt foarte periculoase, De exemplu, în Japonia nimeni niciodată nu va ridica de jos bani străini, deoarece se consideră că soarta îţi va lua ceva mai preţios în loc.

Locul 5 - Negustorii ruşi considerau că, primăvara, la auzul cucului trebuie de sunat din monede, pentru ca numărul acestora să se înmulţească.

Locul 4 - Pentru ca banii să nu dispară trebuie de respectat câteva reguli casnice: nu se recomandă ca fărămiturile de pâine de pe masă să fie strânse cu mâna, mătura să fie ţinută cu mânerul în jos, să nu se fluiere în încăpere.

Locul 3 - Banii nu iubesc buzunare rupte, de aceea acestea trebuie întotdeauna să fie curate şi integre. Atunci când îmbrăcămintea pentru alt sezon este pusă la păstrare în dulap, în fiecare buzunar trebuie de pus câte o monedă, pentru ca acestea să nu rămână pustii.

Locul 2 – Nu trebuie de dat bani cu împrumut seara. Toate tranzacţiile cu bani trebuie de efectuat dimineaţa şi în niciun caz în zilele de luni.

Locul 1 - Nu daţi nimănui sare şi pâine din casa Dvs. şi în niciun caz nu aruncaţi aceste produse, deoarece în acest fel daţi bogăţia.

Materialul a fost pregătit de MyBusiness.md

În cadrul recentei expoziţii "Moldenergy-2012" câteva companii au prezentat modele de sisteme pentru transformarea energiei solare în electricitate (fotovoltaică). Managerii desenau în aer figuri extraordinare, relatau despre perspectivele colosale. Însă la întrebarea privind implementarea obiectelor concrete în Moldova răspunsul era negativ. Am decis să ne clarificăm cum stau lucrurile şi am apelat la inginerul şef al companiei „Biotex”, Andrei Manikovschi.

(Începând cu anul 2003, "Biotex" livrează în Moldova seturi de panouri solare on-grid* ale corporaţiei "Sharp". Andrei Manikovschi deţine certificatul acestui gigant. transnaţional pentru administrarea şi supravegherea montării şi exploatării acestor sisteme).

„Mulţi dintre cetăţenii noştri, care au fost în Germania şi Elveţia şi au văzut acolo o mulţime de acoperişuri cu panouri solare, vin şi se interesează de volumul şi oportunitatea unor asemenea investiţii. Suntem nevoiţi să-i dezamăgim.
În energetică există noţiunea de caracteristica de preţ. De ce să investeşti sume imense de bani, care cine ştie când vor fi recuperate sau vor fi recuperate în general, dacă există GOERLO, dacă toate localităţile din Moldova sunt electrificate?”

Instalaţia pentru obţinerea energiei electrice din energia solară constă dintr-un set de module – panele, amplasate pe construcţii rigide sau pe acoperişul casei, acumuator, regulator de încărcare şi invertor, în cazul în care este nevoie de curent alternativ.
Fără a dezvălui secretele agenţilor economici din Moldova, vă prezentăm preţurile instalaţiilor, afişate de un magazin online din Rusia.

Un panou cu puterea de până la 180 W - $1300 (dimensiuni 1310x990x50 mm), acumulator 120 AC - $300, invertorul cu regulatorul de încărcare - $360 (este posibilă şi conectarea unul panou fotovoltaic de până la 250 W). Acelaşi invertor pentru 2500 W costă 4144 dolari, (180 W sunt două lămpi cu incandescenţă).

“Pentru acumularea energiei obţinute ziua, - continuă Andrei Manikovschi, - sunt necesare acumulatoare speciale de tipul celor de la laptopuri, care sunt foarte scumpe. De exemplu, consumul de energie seara constituie 2 kWh (iluminare, televizor, calculator, maşină de spălat şi multe altele). Pentru ca să vă ajungă energie, cu rezervă pentru o zi posomorâtă (cu o desărcare minimă de 40%), acumulatorul trebuie să funcţioneze incontinuu 8-10 ore. Conform calculelor mele, o baterie de 18 kW va costa aproximativ 60 de mii de euro.

De aceea, clienţii noştri sunt persoane juridice, cărora le este convenabil să utilizeze energia obţinută direct, fără a o acumula: centre de business, hoteluri, întreprinderi de producţie. Aceasta nu le permite să se deconecteze de la reţelele publice, în schimb le permite să economisească. Însă chiar şi aşa, termenul de recuperare a investiţiilor în aceste proiecte este de circa 15 ani.

Cât priveşte experienţa Europei, atunci în Moldova aceasta încă nu poate fi aplicată. Acolo, cei care instalează baterii solare pot beneficia de diverse mecanisme de compensaţii. De exemplu, facilităţi fiscale, se aplică tariful feed-in. Adică, proprietarul bateriei vinde surplusul de energie obţinută (spre exemplu, ziua) la un tarif cu mult mai mare decât energia primită din priză. Business curat, nimic mai mult. În Moldova, deocamdată, legislaţia în acest domeniu şi mecanismele de implementare a acesteia se află în faza embrionară”.

www.soare.md

* există sisteme on-grid şi off-grid. În primul caz consumatorul este conectat la reţeaua publică de distribuţie, în al doliea – acesta este absolut autonom.

În imagine: Andrei Manikovschi.

Materialul a fost pregătit de MyBusiness.md

Se ştie că odată cu absolvirea universităţii studiile nu se încheie, ci abia încep. În special, aceasta se referă la universităţile din aşa ţări ca Moldova.

Desigur, e de dorit să nimerim într-o companie, unde de acest lucru se ţine cont, iar tânărul specialist este ajutat să-şi realizeze potenţialul teoretic acumulat. Mai ales au noroc acei, care se angajează în firme, unde cunoştinţele teoretice sunt implementate în practică. Denumirile firmelor nu trebuie căutate prea mult: priviţi monitorul sau pipăiţi telefonul mobil din buzunar.

"În Moldova asemenea companii nu există", - va spune cineva. Depinde. Dacă veţi căuta, la noi puteţi gasi multe de toate. De exemplu, compania „ADD Group”, care nu se afişează deloc.

Aceasta a fost creată la sfârşitul anilor ’80 de fizicianul teoretician Alexei Lazarev, având forma organizatorico-juridică de cooperativă. Colectivul era format din savanţi şi practicieni de la Academia de Ştiinţe, Institutul Politehnic, de la uzinele „Signal”, „Scetmaş”, „Volna” etc. La bază erau oameni tineri cu iniţiativă, printre care 10 doctori habilitaţi. În anul 1992, cooperativa a fost reînregistrată ca „ADD” SRL.

Pe atunci, principala direcţie de activitate a „ADD” era sistemele de telecomunicaţii. Populaţia avea nevoie de servicii, pe care staţiile telefonice analogice nu le puteau oferi. „ADD” a început să elaboreze şi să producă Sisteme Automatizate de Control, care extindeau funcţiile staţiilor. Astfel, acestea ofereau consumatorilor posibilitatea de a vorbi gratuit un număr limitat de minute pe lună, contabilizarea şi achitarea lunară a minutelor contra plată etc. Aceste sisteme au fost instalate nu numai în toate oraşele şi satele Moldovei, dar şi practic pe întreg teritoriul Rusiei.

Apoi, giganţii mondiali ca „Alcatel” şi „Sagem” au redus tarifele la staţiile telefonice automatizate digitale până la nivelul celor analogice, cu care firma moldovenească nu a mai putut concura. „ADD” s-a reorientat spre piaţa energetică. Conform aceluiaşi principiu au fost elaborate instalaţii pentru contoarele mecanice de energie electrică (utilizate în Moldova până în ziua de azi). Aceste instalaţii permiteau verificarea consumului de energie în regim online. În caz de necesitate, un apartament sau altul putea fi deconectat de la energia electrică, sau dimpotrivă, conectat. La Chişinău, în anul 1999, cu titlu de experiment, a fost modernizat un bloc întreg de pe strada Trandafirilor, 15.

Autorităţile Moldovei au spus doar „O!” şi au calificat cele întâmplate drept „tehnologia sec. XXI”. Şi cu asta totul s-a încheiat. Însă producţia „ADD” s-a bucurat de succes peste hotare, iniţial în Ucraina, de unde a venit o comandă pentru 200 de mii de contoare, apoi în toată lumea. În prezent, „ADD Grup” îşi livrează producţia (foarte puternic modernizată, contoarele sec. XXI, sub propria tehnologie ADDAX) în 20 de ţări: statele Europei de Est, Suedia, Brazilia, Africa de Sud, India, Indonezia.

În prezent. Departamentul ştiinţific al concernului, compania „ADD Technology”, este condusă de Alexei Lazarev. Aceasta îşi are sediul în sectorul Râşcani al capitalei, cu o suprafaţă de producere de 950 m. p. şi peste 100 de angajaţi. Componenta de producţie a concernului, „ADD Production” din anul 2007 se află la Buiucanii Vechi, în sediul unei foste fabrici de mobilă. Cu cinci ani în urmă, întreprinderea ocupa o suprafaţă de 1 ha, dintre care suprafaţa de producţie constituia 3 mii m.p. În anul 2012 suprafaţa totală a atins 1,5 ha, iar cea de producţie - 7 mii m.p. La întreprindere lucrează 380 de persoane, iar volumul producţiei atinge 150 mii de contoare pe an.

„Cea mai mare problemă o constituie cadrele”, relatează directorul general al companiei „ADD Production”, Elena Turanscaia. „Noi demult ne creştem singuri angajaţii, atât în subdiviziunea ştiinţifică, cât şi în cea de producere. Unii din ei rămân să lucreze aici, iar altii, prinzând la aripi, se împrăştie prin lume. Problema este că noi nu putem să le asigurăm în Moldova un salariu ca în Occident, pe de o parte, iar pe de alta – specialistul instruit la „ADD” constituie o garanţie a calităţii pentru firmele din statele dezvoltate. De aceea, stagiarii (alumni) noştri lucrează în Germania („Deutche Telecom”),

Coreea de Sud („LG”), SUA, Canada, Irlandia şi alte ţări”, a menţionat Elena Turanscaia.
În afară de sistemul de evidenţă a energiei, „ADD Grup” a elaborat tehnologii pentru reţelele corporative ale băncilor, sisteme de evidenţă a consumului de gaze, apă şi căldură, sistemul automatizat de iluminare în Chişinău. Deocamdată, nicio instalaţie din cele enumerate nu a fost implementată în Moldova.

În imagine. Elena Turanscaia

Materialul a fost pregătit de MyBusiness.md