O combinație armonioasă dintre pietre naturale, cristale Swarovski și mărgele japoneze, toate înrămate într-un desen format din fire mătăsoase. Doar așa pot fi descrise acele bijuterii spectauloase, create în tehnica soutache de tânărul antreprenor și designer Liusy Mishko.



În întreaga lume sunt doar câțiva meșteri (nu mai mult de cinci), ale căror lucrări în tehnica soutache au fost recunoscute și apreciate, ele fiind realizate cu multă acuratețe și eleganță. În aceste condiții, noi putem fi mândri de compatrioata noastră, ale cărei articole hand-made (coliere, brățări, cercei, broșe, pandative) se evidențiază printre alte articole similare prin eleganță, frumusețe, calitate superioară și un stil personalizat.



Soutache, de fapt, reprezintă un fir subțire, care, începând din sec XIV era folosit pentru decorarea articolelor vestimentare, rochiilor de seară, încălțămintei, genților și a diferitor țesături folosite în scopuri casnice. Tehnica soutache constă în aplicarea firului după conturul obiectului, prin intermediul unor noduri mici. După, artistul poate să-și aleagă forma articolului, iar în rezultat se obțin țesuturi complexe și voluminoase.



Din acea perioadă și până în prezent, tehnica soutache își pierdea și recăpăta popularitatea. Însă modul, prin care ea este făcută, nu s-a schimbat. Aceasta a ajuns la cel mai înalt nivel de popularitate la sfârșitul sec XX datorită unui designer de bijuterii din Israel. De fapt, este vorba de casa Dora Cengheri, vestitul creator de bijuterii, care a folosit această tehnică pentru înrămarea pietrelor prețioase. Așa, a apărut un nouă tendință în bijuterii, care a ajuns și în Moldova..



Designer și amatoarea artei de decorare Liusy Mishko a decis să producă articole soutache sub brand presonal cu trei ani în urmă. Acest domeniu s-a adeverit a fi ideal pentru artista, care mereu tindea să se mențină la cel mai înalt nivel.



“Într-o zi, în timp ce analizam site-urile de modă, am văzut un articol făcut în tehnica soutache. Am înțeles că aș putea să-l fac și eu, deși nu știam care e metoda de lucru. Așa am început să studiez tehnica dată, colectam informația și lucram ore în șir”, - a spus pentru mybusiness.md designerul Liusy Mishko.



Cât despre materie primă, artista mereu alege una de calitate. “Nu economisesc niciodată în acest sens! Tind să folosesc cel mai bun material”. Acesta include: pietre prețioase și semiprețioase, mărgele prețioase din Cehia, cristale Swarovski, mărgele japoneze placate cu aur și argint.



Primele sale lucrări au fost expuse pe un site rusesc “Iarmarocul meșterilor” («Ярмаркамастеров»). Acolo au apărut primii cumpărători, care o inspirau pe artista să-și continue activitatea. A urmat site-ul american Etsy. Pe piața internă Liusy Mishko nu se evidenția. La iarmarocuri de hand-made ea nu participa din câteva motive. “Nu-mi place însăși denumirea de “hand-made”. Plus, nu accept faptul că cineva pune mâna pe lucrările mele fără niciun scop. Din punctual meu de vedere, articolele soutashe sunt absolut individuale”, - a spus ea.



Prima comandă pe piața locală a apărut din întâmplare: o prietenă i-a observat bijuteria și a comandat una similară. În ciuda dorinței de a lucra mai mult cu clienți internaționali, care pot să-și permită să achite mai mult pentru o comandă, apariția comenzilor locale a făcut-o pe Liusy să-și deschidă pagina pe rețele de socializare. Rezultatul a fost unul pozitiv: meșterița și-a format un grup de clienți, gata să-și actualizeze colecțiile de articole soutashi.

Pentru moment, Liusy Mishko a fost nevoită să-și ia o pauză în activitatea ei. Cauza – oboseala și slăbiciunea (meșterița a avut multe comenzi, unele dintre care trebuiau să fie realizate în regim de urgență). Mai mult, realizarea articolelor soutashe cere multe ore de muncă și atenție deosebită. Așa, au apărut probleme cu spate și ochi. Până și mâinile au suferit mult în urma lucrului permanent cu ace.



Totuși, de ce cuvântul “hand-made” trezește antipatie din partea designerului? “Posibil, e din cauză că eu mai mult gândesc decât fac cu mâini. Înainte să purced la muncă, fac un desen detailat al bijuteriei. Acest fapt îmi permite să reduc timpul de lucru cu aproximativ 20%. Când ai o imagine în fața ta, produci în baza unui plan, fără improvizări inutile. Sunt de părere că bijuteria făcută în baza nevoilor personale poate fi supusă unor abateri admisibile. Însă când e vorba de clienți, soutasei trebuie să fie ideală și, respectiv, bine-gândită și de o calitate înaltă.



Mulți nu știu cât de greu este realizarea un soutache asimetric – consideră că meșterul a fost neatent în timp ce făcea articolul. De fapt, un soutache nu poate fi creat asimetric din coincidență. Este o muncă bine-gândită, pentru ca la urmă să nu mai ai ce adăuga la bijuteria creată.



Uneori, în ciuda unei game de culori și materialelor alese perfect, lucrarea nu reușește anume din cauză că nu era bine gândită.Și doar meșterul cunoaște, cât s-a muncit asupra ei”, - spune Liusy Mishka.



Desginerul afirmă, că prețurile pentru articolele soutache sunt scăzute pe piața locală. “Luând în considerare volumul de muncă și timpul cheltuit pentru realizarea articolului (realizarea unui colier poate dura două săptămâni), costul ridicat al materiei prime, originalitatea lucrării și profesionalismul artistului, prețurile pentru bijuteriile soutache sunt de două ori mai mici pe piața moldovenească în comparație cu cea europeană. Deși cererea este destul de ridicată, meșterii locali sunt nevoiți să mențină prețurile la un nivel scăzut. E posibil, că articolele mele în stilul soutache sunt cele mai scumpe din Republică”, a spus designerul.



Prețul pentru articolele soutache de la Liusy Mishko sunt următoarele: un pandativ – de la 400 de lei, colier – de la 600 de lei, cercei – de la 150 de lei.

Actualmente, la nivel de stat, Republica Moldova se poziționează oficial ca fiind „terra incognita în centrul Europei”.

Cu toate acestea, la un moment dat, Moldova va trebui să se promoveze la același nivel cu alte state, participând în competiția tacită cu vecinii din Europa de Vest pentru imaginea țării.

Noi am acordat atenția activității ridicate a Ambasadei Republicii Ungare în Republica Moldova, manifestată în timpul a două expoziții, care s-au desfășurat recent la „Moldexpo”: de turism și de cărți, - pentru copii și tineri.

La expoziția „Tourism. Leisure. Hotels” a lucrat Oficiul Național de Turism al Ungariei, precum și opt companii maghiare, printre care au fost reprezentanți ai sanatoriilor și operatori de turism. Vizitatorii și jurnaliștii au fost hrăniți cu supa ungara „Gulaș”.

În cadrul expoziției de cărți pentru copii și adolescenți, s-a desfășurat un concurs al desenelor, destinat copiilor, participanții căruiau erau premiați cu batoane de cereale, produse de compania ungară „Cerbona”.

„Turismul este o afacere, - a spus consulul general al Ungariei în Moldova și directorul Centrului comun de vize, Gyula Levente Sass, în interviul acordat mybusiness.md. – Iar cărțile pentru copii... Ne dorim să le transmitem locuitorilor țării voastre faptul că avem valori comune. Noi am desfășurat deja două campanii de publicitate socială în Chișinău: „Mai mulți copii – mai multe bucurii” și „Ai carte – ai parte”. Copiii și cărțile – reprezintă valorile durabile ale oricărei societăți.

În plus, ne dorim să le spunem copiilor din Moldova că multe dintre personajele lor preferate din desene animate, de exemplu, vulpoiul Vuk, au fost create în Ungaria. La voi în țară, aceste desene animate sunt difuzate fiind dublate în limba de stat sau în limba rusă”.

Ionuţ Popa, un braşovean în vârstă de 35 de ani, a început în decembrie 2014 să vândă uniforme pentru restaurante, dar şi pentru sectorul medical, iar anul acesta speră să ajungă la vânzări de 120.000 de euro cu firma Agil Popa SRL-D.
 
„Am cochetat cu ideea de a accesa fonduri pentru SRL-D-uri, în vederea unei dezvoltări cât mai rapide, chiar am încheiat un contract de colaborare cu o firmă de consultanţă, însă datorită deblocării finanţărilor abia în octombrie a anului trecut şi a schimbărilor de politică de acordare, am fost nevoiţi să renunţăm“, spune Ionuţ Popa, fondatorul brandului Uniforme Profesionale (brand administrat de firma AGIL POPA SRL-D).
 
O societate de tip SRL-D (debutant) primeşte mai multe facilităţi precum neplata taxelor de înfiinţare la Registrul Comerţului sau scutirea de la plata contribuţiilor sociale pentru cel mult patru angajaţi. Totodată tinerii pot accesa fonduri nerambursabile de până la 10.000 de euro, adică jumătate din necesarul derulării investiţiei, cu condiţia să fie la primul business, dar şi să poată acoperi cealaltă jumătate necesară pentru a pune bazele afacerii.
 
Pentru anul acesta acţionarul pune la punct detaliile deschiderii primului showroom în Braşov dedicat hotelurilor, restaurantelor, barurilor din zonă. „Momentan ne desfăşurăm activitatea pe plan local prin deplasarea agentului de vânzări la potenţiali clienţi, asigurând în acest fel şi livrarea produselor. Pe plan naţional ajungem la clienţi prin intermediul magazinului online, cu livrarea în toată ţara prin firmele de curierat rapid.“
 
Businessul deţinut de Ionuţ Popa a avut anul trecut o cifră de afaceri de aproape 60.000 de euro, iar pentru anul acesta antreprenorul vrea să dubleze vânzările, ajungând la aproape 120.000 de euro. „Avem din ce în ce mai mulţi clienţi care ne contactează la recomandarea altora care deja au încercat produsele noastre.“
 
Preţurile pornesc de la 63 de lei plus TVA în cazul unei cămăşi de bucătar de culoare albă şi pot ajunge până la 151 de lei plus TVA pentru cămăşile realizate din satin.

Sursă: zf.ro

În Vadul-lui-Vodă s-a desfășurat o conferință, în cadrul căreia au fost prezentate rezultatele etapei a doua a programului „Business Bridges”, finanțat de Uniunea Europeană și implementat de către Programul de Dezvoltare al Națiunilor Unite, în parteneriat cu Business Consulting Institute și Camera de Comerț și Industrie din orașul Tiraspol.

„Podurile de afaceri” reprezintă o parte a proiectului „Susținerea măsurilor de promovare a încrederii”. Acesta a fost lansat în vederea creării oportunităților de angajare pentru tinerii din Zona de securitate și regiunea transnistreană. În timpul primei etape a proiectului, 40 de tineri de pe ambele maluri ale Nistrului au beneficiat de granturi de până la 15 mii dolari SUA, de consultanță individuală și de asistență pentru procurarea echipamentelor și a materiei prime necesare pentru demararea și dezvoltarea afacerii. Practic, toate aceste startup-uri s-au dovedit a fi fezabile și, actualmente, au creat 220 de locuri de muncă.

A doua etapă a proiectului a demarat cu 31 de întreprinderi: 15 – de pe malul Drept al Nistrului și 16 – de pe cel Stâng. „Am selectat 16 proiecte, care ne-au părut interesante, - a explicat președintele CCI Tiraspol, Vasile Cojan. – Ca rezultat, suma fixă a grantului a fost repartizată în felul următor: 5 întreprinderi au primit câte 15 mii $, 6 – câte 10 mii li 5 – câte 8 mii $. În schimb, în materie de industrii avem egalitate: 4 firme din industria de producție, tot atâtea din cea de servicii, 4 – din creștere de plante și 4 – din creștere de animale”.

„Pentru Uniunea Europeană este o prioritate să sprijine tinerii activi de pe ambele maluri ale Nistrului, care au avut curajul și tăria să își înceapă propria afacere. Sunt foarte bucuros să văd cum acești tineri antreprenori, atât de dornici să reușească, au de câștigat lucrând împreună, contribuind, astfel, la o cooperare mai strânsă și la consolidarea încrederii de-a lungul Nistrului. În mare măsură, anume aceasta este esența Uniunii Europene – concentrarea pe interesul comun, care aduce beneficii pentru toată lumea”, - a menționat Ambasadorul UE, Pirkka Tapiola.

“Cele 31 de afaceri noi sunt la fel de promițătoare și pot oferi circa 160 de locuri de afaceri în localitățile de pe ambele maluri. Suntem deosebiți de mândri că 17 din femei au beneficiat de aceste granturi și aștept cu nerăbdare să le văd transformându-și marele potențial în afaceri de succes”, - a spus Narine Sahakyan, Reprezentant permanent adjunct al PNUD Moldova.

În această ordine de idei, în viitorul apropiat, în magazinele din Moldova, vor apărea bunuri produse cu sprijinul UE: bijuterii, rochii de nuntă în stil etno, plapume, produse de panificație și produse de cofetărie. Unele startup-uri se vor ocupa de creșterea prepelițelor, apicultură, altele – de creșterea de fructe și legume în sol protejat.

MyBusiness.md se bucură de faptul că două întreprinderi autohtone, care au primit granturi, au fost protagoniștii articolelor noastre. Este vorba despre producătorul jocurilor educative, „EduJoc” și meșterița handmade, Carolina Portarescu (în poză cu Narine Sahakyan și Pirkka Tapiola).

Conform spuselor fondatorului „EduJoc”, Igor Hîncu, pentru MyBusiness.md, obținerea grantului i-a permis întreprinderii să iasă pe piața românească.

Dintre producțiile noi, ne-a atras ideea antreprenorului din Bender, Denis Gomeniuc: producția de cărți foto.

Aceste albume, realizate în baza fotografiilor digitale, au devenit la modă în țările Occidentale în urmă cu câțiva ani. Și mulți părinți din Moldova au primit, deja, astfel de cărțulii cu pozele nepoților, din partea copiilor care lucrează în străinătate. Aș dori să remarc calitatea înaltă a imprimării și a materialelor utilizate de către tânăra întreprindere transnistreană.

„Foile cărții foto sunt prinse strâns între ele cu ajutorul broșării din plastic, - a spus Denis Gomeniuc, - și se deschid la 180 de grade, fapt care permite crearea de compoziții color și alb-negru pe o suprafață mai mare. Dimensiunea minimă este de 10x15, prețul – 4$ pentru 10 foi: foarte comod pentru un album de vacanță. Adăugând mai multe foi, apare cartea „Familia mea în anul 2015”: ai pus-o pe raft și o arăți oaspeților, cum se obișnuia mai înainte cu albumele foto. Dimensiunile maxime sunt de 25x47 în varianta deschisă – mărime perfectă pentru nunți, venete și alte evenimente festive”.

Conform informațiilor pe care le deține autorul, în partea Moldovei din dreapta Nistrului, deocamdată, nimeni nu produce astfel de albume.

Din startup-urile primei etape aș dori să menționez proiectul Angelei Sobol, care a lucrat în departamentul de marketing al cunoscutelor companii „Magenta” și „Sanin”: cerealele „Ronti”, pe care le produce, fără adaos de zahăr, coloranți și conservanți, în satul natal, Vărvăreuca, raionul Florești.

„Ele sunt deja comercializate în patru magazine din capitală, - a spus Angela. – La noi, însă, deocamdată, nu există tradiția de a-ți hrăni copiii dimineața cu dejunuri sănătoase. Sunt sigură de faptul că, treptat, situația se va schimba”.

Pentru mulți dintre cei care au primit grant, antreprenoriatul reprezintă o direcție totalmente nouă. De aceea, timp de 14 luni, fiecare dintre ei va beneficia de un consultant personal al dezvoltării afacerii. Totodată, ei vor participa și vor stabili relații profesionale în cadrul conferințelor și a seminarelor de afaceri.

Bugetul programului este de 10 milioane de euro.

Accel, fond de investitii care tinteste startup-urile aflate la inceput de drum si care a investit de-a lungul timpuli in companii precum Facebook, Spotify sau Dropbox, a lansat un nou fond de investitii cu 500 de milioane de dolari (438 de milioane de euro), disponibili pentru startup-urile din zona tehnologiei, din Europa si Israel.

Proiectele care au cele mai mari sanse de a obtine investitii din partea noului fond sunt cele din domenii precum SaaS (software-as-a-service) si FinTech (software dedicate serviciilor financiare), marketplace si infrastructura de noua generatie, potrivit Tech.eu.

Pana acum Accel a investit in startup-uri din 19 tari, iar fiecare investitie pe care o face fondul se ridica in media la circa 15 milioane de dolari/startup, ceea ce inseamna ca de aceasta data ar putea alege peste 30 de startup-uri pentru a investi cei 500 de milioanede dolari.

Reprezentantii fondul de investitii, cu sediul central la Londra, sustin ca nu se axeaza pe o anumita regiune a Europeni si ca orice startup european sau israelian, cu potential de cresterese, din domeniile mai sus mentionate are sansa de a obtine o runda de finantare de tip seed sau later-seed din partea Accel.

Printre fondurile de investitii lansate, recent, la nivel european, se numara: Index Ventures (cu un buget de 550 de milioane de dolari), Lakestar, care anul trecut anunta ca are disponibil un buget de investitii de 400 de milioanede dolari, Northzone (311 milioane de dolari) sau Holtzbrinck Ventures (331 milioane de dolari).

Surse: Tech.eu si Siliconrepublic.com

Termenul de protecţie a unei opere muzicale încetează după 70 de ani de la decesul ultimilor supravieţuitori ai textierului și compozitorului, indiferent dacă aceștia au fost sau nu desemnați drept coautori, potrivit unui proiect de modificare și completare a Legii privind dreptul de autor și drepturile conexe, proiect aprobat astăzi de cabinetul de miniștri, informează MOLDPRES.

”Drepturile interpretului la paternitate, nume şi la respectarea integrităţii interpretării se protejează pe un termen nelimitat”, se mai menționează în proiectul prezentat de Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI). Drepturile interpretului se protejează timp de cel puţin 70 de ani de la data efectuării celei mai vechi fonograme. În document sînt prevăzute termenele de protecție a drepturilor de autor și în alte cazuri.

Proiectul prevede și pedepse pentru încălcarea drepturilor de autor, ca recuperarea pierderilor, inclusiv a venitului ratat, suportate de partea lezată, perceperea profitului obţinut ilegal de persoana care a încălcat drepturile. De asemenea, persoana care va încălca drepturile de autor riscă să achite ”compensaţii de la 500 pînă la 500 000 lei pentru fiecare drept încălcat.”

În nota informativă a proiectului se menționează că modificările propuse de AGEPI vor contribui la alinierea prevederilor naționale la cele din actele europene și internaționale din domeniu.

Locuitorii orașului Edineț își doresc ca pînă la finele anului 2019 să stabilească un record mondial, realizând un prosop de 4,6 kilometri, cât lungimea orașului.

Primarul localității, Nicolae Cojocaru a declarat că startul „Caravanei Prosopului” a fost dat deja în câteva școli și, până acum, au fost colectate câteva sute de metri de prosop de la localnici. Acestea sunt păstrate la primărie, pe un val asemănător celor de la fântâni. Prosoapele vor fi cusute între ele cu o panglică tricolor.

Primarul orașului s-a inspirat de la lituanieni, fiind într-o deplasare la ei. Cei din Letonia stabileau un record cu ajutorul covoarelor, care urmează a fi întinse pe cel mai lung râu din țară, Daugava.

Ideea este de a promova Moldova, de a face din orașul Edineț un brand. Inițial idea era simplă, iar cu timpul acesata a luat amploare, iar autoritățile locale își doresc s-o extindă la nivel raional și chiar  în toată regiunea de nord a Republicii Moldova.

ziarulnational.md

V-ați pus măcat o dată întrebarea, cine coase drapelul național? De fapt, în Moldova există câteva companii, care produc steagul țării noastre. Una dintre cele mai cunoscute este firma Art-vega. În afară de drapeluri, această SRL mai realizează alte produse patriotice sau publicitare – tricouri, căni, pixuri cu logo-uri, steaguri pentru masă de birou, fanioane, panglici cu drapel, etc.

Art-vega s-a deschis în anul 2005. În prezent, aici activează 11 persoane. “Noi realizăm producția noastră prin vânzări directe, - explică top manager al companiei Valentina Grosu. - Marfa noastră nu se vinde în magazine. Noi tindem să colaborăm cu puncte de desfacere. Însă acestea pun un adaos comercial prea ridicat – până la 60%. Astfel, marfa noastră devine prea scumpă.

Fiecare angajat al companiei este un meșter calificat. Contabilul lucrează asupra documentelor financiare. Iar dacă e nevoie, poate să netezească cu fierul de călcat un tricou sau un steag. Fiecare lucru făcut este plătit. Din această cauză, colectivul este mic. Nu avem nevoie de mai mulți oameni. Astfel, și costul produselor noastre este mai mic decât la alți producători din domeniu”.

Producerea steagurilor se face în baza unui sistem. În unele cazuri, firma vopsește pânza albă. Pe ea se aplic culorile și stema națională. În alte cazuri, drapelul este cusut din fâșii de pânză colorate (se folosesc doar pânze roșii și albastre, iar în mijloc se plasează una albă, care este vopsită în galben, cu aplicarea stemei). “Stema printată pe o pânză galbene duce la distorsiunea culorilor: detaliile albastre dobândesc o nuanță verde”, explică Valentina Grosu.

Steagul cusut este de două ori mai ieftin, decât cel vopsit, astfel încât folosirea unei pânze colorate costă mai puțin decât pictarea unei albe.

Steagul de stradă este expus precipitațiilor și influențat de schimbări de temperatură. Așa, la producerea drapelului, compania folosește o plasă specială de polistiren. “Dacă vom îndrepta steagul spre lumină, vom putea observa că el este format din mai multe ochiuri de dimensiuni mici, - continuă managerul companiei. - Țara noastră se află într-o zonă climatică specifică – ziua plouă, iar noaptea sunt înghețuri. Steagul dintr-o pânză obișnuită nu reușește să se usuce după ploaie. Astfel, noaptea acesta se acoperă cu un strat subțire de gheață. În aceste condiții el repede se deteriorează. Iar steagul din material special se usucă timp de 5-10 minute după ploaie. Pânza dată nu este afectată de înghețuri și ține mult timp. Noi o aducem din Germania, Polonia și alte țări”.

Art-vega face drapeluri pentru Guvern, Primăriile raionale și a capitalei. “De exemplu, noi am făcut toate steagurile din Piața Marii Adunări Naționale – lângă Arcul de Triumf, pe clădirea Guvernului și cel de pe catarg, - continuă Valentina Grosu. - Chiar și cele ale Primăriei – steagurile Republicii Moldova, Chișinăului și Uniunii Europene – sunt ale noastre”.

Conform Legii privind drapelul de stat, proporțiile acestuia trebuie să fie de 1x2. De aici rezultă și dimensiunile steagurilor produse de Art-vega. “Noi producem drapeluri de unu pe doi metri, - spune managerul firmei. - Mai sunt și cele de trei și jumătate pe șapte metri, comandate de Parlament. Ele sunt plasate pe clădire și pe catarg. Uneori, drapeluri de așa mărimi sunt vândute Primăriilor raionale, la fel pentru catarge.

Sortimentul nostru mai include și steagurile de satin. Ele arată frumos și pot fi cu sau fără franjuri și ciucuri. Mai mult, ele sunt comandate pentru cabinetele patronilor. Așa steaguri sunt estetice, plăcute și durabile. Noi le coasem dintr-un satin special pentru drapeluri”.

Cât despre stemă, aceasta nu este niciodată brodată. După cum afirmă Valentina Grosu, broderia pe pânza groasă o încrețește și înăsprește. Stema este cusută pe un material separat, care după se plasează pe drapel. “Am avut parte de așa o experiență: ne-au comandat un banner special pentru președinte, speakerul Parlamentului, prim-ministru și ministrul Apărării. Noi am folosit satinul gros, pe care era cusută pânza subțire cu stema pe ea”, povestește managerul.

Compania mai produce drapelurile altor state: toate, în afară de cel al Statelor Unite. “Ambasada SUA ne comandă drapeluri, însă nu și cel cu stele și dungi. În cazul steagului Statelor Unite e nevoie de un material special. Acesta poate fi comandat din Spania. Însă noi am fi avut nevoie doar de un rulou. Doar noi nu producem drapelul SUA în fiecare zi. Iar costul unui rulou, împreună cu livrare, poate fi prea exagerat”, a explicat Valentina Grosu.

Iar steagurile altor state nu impun cerințe speciale. Recent, Art-vega a produs seturile de drapeluri pentru Ambasadele Azerbaidjanului și Lituaniei. Deseori, steagurile altor state sunt comandate de hotelurile și firmele ce colaborează cu parteneri internaționali. De exemplu, reprezentantul companiei din Belarus Keramin a comandat de la Art-vega drapelurile firmei, cel al Republicii Belarus și al Moldovei. Altă companie, Metalica-Zuev, a ordonat 11 steaguri: cel al firmei, al Moldovei și ale statelor partenerilor internaționali. Deseori, Art-vega face drapeluri pentru România, Ucraina și Rusia. Firma mereu are în depozitul său câteva drapeluri ale acestor țări.

“Suntem nevoiți să urmărim legile internaționale privind drapelurile altor state, - spune Valentina Grosu. - Odată, Ministerul Afacerilor Externe ne-a comandat un set de drapeluri, inclusiv și cel al Georgiei. Iar cu șase luni mai devreme Georgia și-a schimbat steagul. Noi am luat în considerație aceste modificări. După ce am realizat comanda, ne-au telefonat de la MAEIE și ne-au spus că noi nu am respectat designul drapelul. Am fost nevoiți să trimitem domnișoarei de la telefon legea modificată. După, ea ne-a sunat și și-a cerut scuze. Astfel, urmărirea legislației internaționale face parte din activitatea zilnică a companiei Art-vega”.

“Odată am comandat drapelul Republicii Moldova de la producători chinezi. Era mai ieftin. După, am observat că firma a pus o stemă greșită. Abia am reușit să întoarcem comanda”, a povestit autorului articolului reprezentantul magazinului Fantazia de pe bd. Ștefan cel Mare.

Articol pregătit de MyBusiness.md

Florile din poză sunt realizate de către mâinile talentatei meșterițe din Moldova, Natalia Boian. Urmărind lucrările Nataliei, ai impresia că ea intenționează să concureze cu Natura în sine, în materie de măiestrie și frumusețe. Trandafirii, ghioceii, macii, iasomia și alte flori par a fi la fel ca și cele naturale, până când te uiți mai aproape la ele și le atingi.

„Nici într-un caz nu încerc să concurez cu Natura, ci tind să învăț de la ea. Atunci când am început să mă ocup de modelarea din lut, am devenit mai atentă la mediul înconjurător. Sunt fascinată și găsesc inspirația practic în orice, în fiecare frunzuliță, crenguță există curburi aparte. De fiecare dată mă întreb cum a reușit Dumnezeu să creeze aceste minuni. Întotdeauna îmi doresc să redau la maxim fiorul plantei vii”, - a spus pentru mybusiness.md meșterița Natalia Boian. Și, cu siguranță, i-a reușit acest lucru. Atenția profundă la detalii, transluciditatea, lumina ce se reflectă pe petale – toate acestea reprezintă aspecte ale unor capodopere adevărate.

Tehnica, utilizată de Natalia, se numește ceramică floristică sau porțelan rece. Pe măsură ce acumula experiență în domeniu, amestecând diverse materiale, Natalia a găsit materialul „propriu”, care permite evitarea aspectului de „masă plastică sau lumânare” în articolele florale finale. Conform spuselor ei, deocamdată, ceramica floristică nu este prea cunoscută în Moldova, în comparație cu alte țări, unde astfel de lucrări sunt extrem de scumpe și sunt atribuite unei arte deosebite, iar meșterii organizează expoziții, care atrag un număr mare de vizitatori.

Natalia a început să se ocupe de ceramica floristică din anul 2010. „Întotdeauna îmi plăcea modelarea. Realizam picturi murale din aluat sărat. Odată am scris pe motorul de căutare sintagma „modelarea florilor” și, văzând pozele, am fost uimită: „Să fie din aluat sărat? Nu pot să cred!”. Am continuat să caut informații cu referire la acest subiect și am descoperit ceramica floristică. Am fost atât de inspirată de ceea ce am văzut, încât am decis să încerc, însă am început de la utilizarea materialelor mai ieftine, pentru a nu pune în pericol bugetul de familie. Am judecat că: dacă există dorința de a face ceva, restul va veni de la sine. La început mă ocupam și de fierberea masei necesare modelării, urmând anumite rețete; studiam petalele naturale; învățam să realizez curbe și alte elemente importante. Remarcând faptul că încercările deveneau tot mai reușite, utilizând chiar și materialele ușor disponibile, am început să investesc bani în instrumente și materiale costisitoare. În timp, toate resursele investite începeau să mi se întoarcă. Este vorba despre un element de principiu pentru mine, deoarece nu îmi doream să mă ocup de ceva care ar însemna doar consum de resurse financiare”, - a spus Natalia.

Primii clienți au apărut la grădinița unde mergeau copiii Nataliei. „Fiind o mamă care știe să facă ceva cu mâinile sale, aduceam la grădiniță diverse articole făcute din aluat sărat, precum și floricelele mele, pentru decorul de evenimente. Una dintre educatoare a remarcat faptul că „Ar trebui să vă ocupați serios de acest lucru!”. I-am răspuns cu „Ei, nu!”. Îmi era rușine, deoarece nu mă percepeam ca fiind un meșter, care știe ceva. Odată educatoarea a luat o floare de-a mea și a pus-o în păr, întrebându-mă dacă nu vreau să încerc să realizez o agrafă. Și am confecționat-o”, - a zis Natalia.

Conform spuselor ei, la început, obișnuia să dăruiască articolele confecționate, deoarece nu își putea închipui cam cât ar putea costa un astfel de obiect. Era clar faptul că, pe internet, astfel de articole erau cât se poate de scumpe, însă Natalia nu se atribuia grupului de artiști unici. În timp ce clientele au remarcat din start măiestria și calitatea articolelor. Astfel au început să apară comenzi pentru broșe, agrafe, butoniere, pentru diverse evenimente festive. De facto, rețeaua de clienți s-a format după principiul „din gură în gură”. „Pe internet nici nu existau încă poze ale lucrărilor mele, dar clientele mă găseau spunând: „M-am tot uitat la astfel de flori pe net și am aflat de dumneavoastră”, - a afirmat Natalia. Cu toate acestea, exista necesitatea creării unei pagini pe rețelele de socializare, unde lucrările ei puteau fi arătate altoa. „Eram conștientă de faptul că voi avea nevoie de poze calitative, de aceea soțul meu mi-a dăruit un aparat foto, iar eu am învățat să fotografiez”. Odată cu apariția fotografiilor expresive, pagina „Standul de flori” («Цветочныйларёк» ) a prins viață și, într-un timp relativ scurt, a adunat un număr mare de admiratori, iar printre ei au apărut nu doar cliente, ci și persoane interesate de workshopuri.

Natalia Boian recunoaște faptul că ceramica floristică reprezintă o activitate de suflet și nu pentru planuri de afaceri și multe calcule. „Îmi place să caut idei și să creez. Modelez doar acele flori, pe care le simt și le iubesc. Preferații mei sunt trandafirii. Mai înainte, de exemplu, nu-mi plăceau orhideele phalaenopsis. Însă, odată, mi-a cerut ajutorul una dintre elevele mele, și am studiat mai îndeaproape floarea – am și întrăgit-o. Și nu cred că este pentru mine scrierea de planuri de afacere sau realizarea de calcule de business. Până în prezent nu reușesc să găsesc echilibrul dintre munca și materialele investite.

Niciodată nu reușesc să obțin din prima o floare bună. Până când reușesc să aduc floarea la aspectul dorit, pentru a putea fi arătată altora, arunc câteva alte probe de flori. De exemplu, pentru realizarea unei singure broșe aș putea avea nevoie de până la cinci zile. Sau, un alt caz, când clienții mă roagă să confecționez „Ceva original” – acea idee originală ar trebui gândită inițial, cum oare aș putea să îi estimez prețul?

Actualmente, clienții mei sunt diverși. Există persoane care apreciază mult munca și abilitatățile de creație ale altora, încât nu negociază, în timp ce alții pot fi indignați de unele prețuri mai înalte. Poate că din acest caz au eșuat tentativele de colaborare cu agențiile de nuntă, care sunt interesate de comenzi în masă și prețuri scăzute”, - a spus Natalia.

De aceea, în pofida experienței acumulate și a numărului, cât de cât, stabil al comenzilor (nunți, evenimente, decor interior), legate de factorul sezonier, Natalia a decis să-și păstreze libertatea artistică, independența de afacere și continuă să se ocupe de promovarea ceramicii floristice prin intermediul internetului. La începutul lunii martie, ea a anunțat începutul maratonului „Liliac”, în care pot participa elevele sale și toți doritorii. „Îmi doresc ca maratonul să reprezinte un impuls pentru meșterițele din capitală, care se ocupă de ceramică floristică, și, la finalul acestuia, să reușim să organizăm o expoziție noncomercială a lucrărilor noastre. Mulți nu știu de faptul că în Chișinău există deja meșteri, ale căror lucrări de ceramică floristică sunt la un nivel foarte înalt”, - a afirmat Natalia.

Prețurile pentru articolele realizate de Natalia Boian sunt următoarele: broșele – de la 200 lei, ace de păr cu flori – 70 lei, agrafe de păr – de la 200 lei, coronițe de nuntă – de la 800 lei, buchete – de la 3000 lei, compoziții floristice pentru decor – 1000 euro.

Kristoffer Koch scria o lucrare despre encripţie şi decis să investească în Bitcoin. A cumpărat bitcoin în valoare de 26 de dolari. Asta se întâmpla în 2009 ani. Patru ani mai târziu, Bitcoin a explodat şi norvegianul şi-a adus aminte de investiţia făcută, potrivit The Guardian.
 
Şi-a amintit parola şi când a deschis portofelul digital a observat că cei 5000 de bitcoin valorau acum 886.000 de dolari.
 
Kristoffer Koch a retras o cincime din sumă, destui pentru a cumpăra un apartament în Oslo. La scurt timp după descoperirea norvegianului preţul unui bitcoin a scăzut de la 266 de dolari la 50 de dolari.
 
Azi un bitcoin valorează 420 de dolari.

http://www.businessmagazin.ro/