„Strict pragmatic” R. Moldova este posibil de integrat „mai simplu și mai repede” în Uniunea Europeană decât Ucraina, o „țară în război, care însă a făcut deja pași importanți spre apropierea de UE și „se bucură acum de atenția și susținerea maximă” din partea comunității internaționale, spune europarlamentara Ramona Strugariu (Renew Europe), vice-președinta delegației PE la Comisia parlamentară de asociere UE – Moldova.

Într-un interviu cu Europa Liberă, europarlamentara din România apreciază că discuția despre tandemul Ucraina – R. Moldova și viteza lor de integrare europeană „este o discuție de purtat în termeni de strategie și de mesaj politic care să nu rănească colaborarea și echilibrul dintre cele două țări”, scrie europalibera.org.

Europarlamentară explică că din perspectiva pașilor care trebuie parcurși și cât de repede pot fi ei parcurși, atunci „scenariul” Ucraina [cum va evolua situația] este mult mai puțin previzibil decât ar fi în acest moment „scenariul” Moldova.

Totuși, potrivit ei, deși, în acest moment, R. Moldova se află într-o situație mai bună decât Ucraina, asta nu înseamnă că „una dintre ele va face acest pas mai repede decât cealaltă pentru că emoția maximă și mesajul foarte puternic de solidaritate este îndreptat în primul rând înspre Ucraina, care este în război”.

Accelerarea procesului de aderare la Uniunea Europeană a Ucrainei este aproape „imposibilă” pe timp de război dar cu sprijinul UE, Ucraina poate mări viteza cu care îndeplinește condițiile pentru deschiderea negocierilor, mai spune europarlamentara.

„Poți să creezi un cadrul legislativ în care aceste reforme să fie implementate, dar practic tot ce ar însemna calendar cu date până la implementarea lor, dovezi concrete așa cum cere Comisia Europeană că aceste reforme au fost implementate, este imposibil de realizat într-o țară aflată în război”, explică Ramona Strugariu.

Înainte de summitul UE – Ucraina, desfășurat pe 2-3 februarie 2023 la Kiev, Parlamentul European cerea Comisiei să accelereze procesul de integrare a Ucrainei iar după summit, parlamentari Renew Europe, unul din cele mai active grupuri în susținerea Ucrainei, s-au declarat dezamăgiți că textul comunicatului final nu „pomenea aderarea sau măcar un calendar” al aderării.

În interviul cu Europa Liberă, realizat la 6 februarie 2023, Ramona Strugariu nuanțează noțiunea de „accelerare”, reamintind că „situația Ucrainei este excepțională întra-adevăr, dar noi nu avem un mecanism excepțional de primire a unui stat”.

Cu referire la opiniile care spun că viteza cu care se va integra R. Moldova în Uniunea Europeană se decide pe câmpul de luptă în Ucraina, Strugariu spune că „sunt multe voci care spun că desprinderea Moldovei [din acest tandem] ar fi un semnal foarte descurajator pentru Ucraina. Strategic, nici pentru Moldova nu ar fi bine să accentueze ideea unei eventuale desprinderi”.

Europarlamentara precizează că pentru moment, „Moldova și Ucraina merg împreună pe un parcurs, sperăm, cât mai accelerat al aderării. Dar în timp ce în Ucraina există, la propriu, un front de luptă, Moldova are o strategie 2023 - 2025 pentru dezvoltare care arată foarte bine. Are un plan [de acțiune ] până în 2030 care este bine articulat pe domenii, în acord cu aquis-ul comunitar și cerințele Comisiei Europene, pus de curând pe masă de premierul Natalia Gavrilița”.

O fotografie cu Vladimir Putin purtând pantofi cu toc a stârnit o nouă avalanșă de teorii ale conspirației, conform cărora președintele rus este, de fapt, o sosie. De curând, Putin a fost fotografiat alături de studenții de la Universitatea de Stat din Moscova, unde a fost surprins purtând pantofi cu toc, cel mai probabil în încercarea de a fi mai înalt.

Pe fondul speculațiilor privind sănătatea și starea sa mentală, după declanșarea războiului, diferite voci de la Kiev au susținut că în majoritatea aparițiilor publice, nu a fost Putin, ci o sosie a sa, scrie Yahoo.news.

Mai mulți oficiali de la Kiev au afirmat în ultimul an că Vladimir Putin ar fi fost înlocuit cu o sosie. Ucrainenii pretind chiar că paza președintelui Vladimir Putin ar fi selectat și antrenat o sosie pe care o folosește frecvent pentru a „testa” terenul în eventualitatea pregătirii unei lovituri de stat.

Un truc deliberat

Putin a fost ironizat și de secretarul britanic al Apărării, Ben Wallace, care a spus despre președintele rus că suferă de „sindromul bărbatului mic de statură”, iar pantofii cu toc ai liderului de la Kremlin au devenit ținta glumelor pe rețelele de socializare. Unii au sugerat că a fost un truc deliberat a sosiei sale, pentru a-l face să semene cu „adevăratul” Putin.

Au existat și alte afirmații legate de apariția recentă a Putin. Canalul Telegram General SVR, care, în ultimul an a lansat numeroase afirmații, fără a aduce dovezi, despre sănătatea lui Putin, a postat afirmația conform căreia „pomeții liderului rus erau umflați și se mișcau nefiresc”.

Înălțimea le dă de gol

La finele anului trecut, șeful serviciilor de informații militare ucrainene, generalul Kirilo Budanov, declara, într-un interviu pentru Daily Mail că Putin ar fi folosit cel puțin trei sosii, care și-au făcut operații estetice pentru a semăna cu liderul de la Kremlin. „O trăsătură care îi dă de gol este înălțimea lor. Este vizibilă în videoclipuri și fotografii. De asemenea, gesturile și limbajul corporal, dar și lobii urechilor, deoarece aceștia sunt unici pentru fiecare persoană”, afirma Budanov. „Marea întrebare este dacă adevăratul Putin mai există?”, se întreba el.

Un aspect care a alimentat speculaţiile că Putin nu ar fi Putin este acela că înfăţişarea liderului de la Kremlin a cunoscut modificări destul de vizibile. Deși are 70 de ani, mulți spun că Putin arată mai tânăr acum decât la începutul primului mandat de președinte. Unii afirmă că şeful statului a apelat la mai multe intervenții chirurgicale, printre care injecții cu botox, acid hialuronic și lifting facial la ochi și pomeți.

Putin neagă că are sosii

Putin a declarat într-un interviu pentru agenţia de presă TASS că nu are sosie, mărturisind că, la începutul anului 2000, i s-a propus utilizarea sosiei ca măsură de securitate, dar că a refuzat.

„A fost exprimată o idee, dar am refuzat să folosesc dublurile. A fost în cei mai grei ani ai luptei împotriva terorismului provenind din Caucazul de Nord”, a afirmat el în interviul pentru TASS. Potrivit preşedintelui rus, ideea era ca sosia sa să-l înlocuiască în activităţile şi în locurile cele mai periculoase unde urma să se deplaseze.

Sursă: capital.ro

A rămas în jur de un an pănâ la momentul în care românii vor trebui să se prezinte la urna de vot pentru a-și alege viitorul președinte. În spațiul public circulă mai multe ipoteze în acest sens. Actorul Florin Căliescu s-a propunțat în privința acestui subiect. Iată despre ce este vorba.

Florin Călinescu a avut mai multe tangențe cu politica, dar face declarații dure la adresa actualei clase politice din România. Acesta s spus despe marele lui regret în ceea ce-l priveşte pe Ion Iliescu. Actorul este cunoscut pentru umorul său și firea sa pozitivă și se menține în spațiul public foarte bine, având des apariții media. Puțini își mai amintesc, totuși, că acesta a suferit de cancer, o boală necruțătoare din cauza căreia soția lui s-a stins din viață.

În România, președinții sunt puși de Servicii

Când discuția se referă la politică, George Buhnici i-a amintit lui Florin Călinescu că singurul care „i-a scăpat” și nu l-a avut în emisiune a fost Ion Iliescu, însă actorul vede lucrurile diferit.

„Nu l-a lăsat soția să vină, că îi era frică că nu știu ce. Eu aveam o legendă, că dacă apăs pe un buton, canapeaua se răstoarnă, e un tobogan care duce într-un vagon marfar care pleacă și nu-i mai găsește niciodată. Nu e o pierdere, n-am avut niciodată un regret că n-a venit, pentru că ar fi trebuit să-l supun la niște cazne, să-l scot de mendrele lui.

El a fost îmbătat de a fi înlocuitorul lui Ceaușescu și sub el, niște băieți i-au făcut mendrele și au distrus toată țara asta. Cred că ăsta era scopul lui, să i se spună, până moare: ‘Domnule Președinte’”, a spus Florin Călinescu.

Florin Călinescu a adus acuzații grave la adresa politicii din România. Despre actualul președinte al țării Klaus Iohannis și despre declarațiile pe care le face despre șeful statului de fiecare dată, Florin Călinescu este de părere că acesta nu poate, oricum, să spună prea multe.

„El nici nu are ce să spună, pentru că nu a făcut niciun efort vreodată. În România, președinții sunt puși de Servicii. Nu contează dacă ești Iliescu, Băsescu…Contează că ei te pun acolo și fac o socoteală. Alții hotărăsc soarta României.”, a declarat Florin Călinescu, scrie capital.ro.

Populația Republicii Moldova a scăzut cu 1,7 milioane din 1994 și până în prezent. Pierderea, explicată prin migrația forței de muncă, este mai mare decât numărul total al victimelor făcute de războaiele care au trecut peste această regiune în ultimii 500 de ani.

Populația actuală a Republicii Moldova a fost recent estimată la 2,6 milioane de cetățeni, scrie basilica.ro.

Statisticile realizate în 1994, la scurt timp după obținerea independenței de URSS, arătau o populație de 4,3 milioane de locuitori.

Actuala scădere este atribuită în mare parte emigrării masive a basarabenilor în Europa, în căutarea unui trai mai bun, scriu jurnaliștii din Republica Moldova.

Totuși, mai există o cauză a scăderii demografice de peste Prut, una despre care se vorbește mai puțin: rata avortului și inexistența unor politici publice de susținere a familiilor și a mamelor.

Comunicatul Marșului pentru viață 2016 a făcut publice statistici ale Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova, care arătau o rată medie a avortului între 34% și 41% în anii 2008-2014. Aceasta înseamnă că cel puțin unul din trei copii nu ajungă să se nască.

Tot statisticile oficiale, arătau că Republica Moldova a pierdut prin avort 425007 copii în perioada 1995-2014. Sunt statistici vechi de zece ani și care iau în considerare doar cifrele raportate. Așadar, pierderea prin avort ar putea fi mai mare de jumătate de milion de suflete de copii basarabeni.

Conform unor surse, Lukoil se pregătește să părăsească și piața din Republica Moldova. Cei care ar fi interesați să preia cele peste 100 de stații de alimentare sunt cei de la companiile Shell și Rompetrol pinr grupul KMG.

După ce au anunțat plecarea de pe piața românească, rușii de la Lukoil se pregătesc să părăsească și Republica Moldova, iar conform unor surse din piața petrolieră, în prezent, se poartă discuții în aceste sens. Acum, aceștia trebuie să găsească o companie care să preia cele peste 100 de stații de alimentare de peste Prut. La fel ca în România, se pare că cei interesați de preluarea acestora ar fi cei de la Shell, dar și cei de la Rompetrol prin grupul KMG, scrie romaniatv.net.

În cazul României, Lukoil are rafinăria Petrotel din Ploiești, însă în cazul Moldovei lucrurile stau puțin diferit. Acolo combustibilul este importat din România și din Bulgaria, asta după ce în 2014 au renunțat la importurile din Rusia, odată cu ocuparea Crimeei. Cu alte cuvinte, Lukoil este „obligat” să renunțe la Republica Moldova, deoarece plecare de pe piața din România ar însemna faptul că rămân izolați în regiune.

Spre deosebire de România, unde Lukoil are concurenți pe piață, respectiv OMV-Petrom, Mol și Rompetrol, în Republica Moldova aceștia reprezintă principala rețea de distribuție de carburnați. Peste Prut principala concurență este reprezentată de Grupul KMG-Rompetrol, care deține 87 de stații de alimentare. De asemenea, dacă în reţeaua Lukoil din Republica Moldova peste 90% din staţii sunt deţinute de Lukoil, în reţeaua Rompetrol peste 90% sunt în regim de franciză.

Potrivit datelor publicat de către Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Muncă şi Viaţă (Eurofound), de când a început acest an, aproape toate statele membre ale Uniunii Europene (UE) au majorat salariul minim pe economie din cauza inflaţiei.

Potrivit datelor publicat de către Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Muncă şi Viaţă (Eurofound), de când a început acest an, aproape toate statele membre ale Uniunii Europene (UE) au majorat salariul minim pe economie din cauza inflaţiei. Ivailo Kalfin, directorul executiv al Eurofound, a spus că presiunile inflaţiei sunt resimţite de angajații europeni cu venituri mici.

Pentru a proteja câştigurile angajaților, majoritatea guvernelor din UE au mărit salariile minime pe economie mult mai mult decât în anii trecuți.

Creşterile salariale au variat de la peste 20% în Germania şi Letonia la peste 5% în Franţa, Luxemburg şi Malta. Numai în Spania și Cipru nu a fost majorate, până acum, salariul minim pe economie. Vă amintim că cele mai mari salarii minime brute din Uniunea Europeană sunt în Luxemburg, Germania şi Belgia, iar cele mai mici sunt în România, Ungaria şi Bulgaria.

capital.ro

Chiar dacă 2022 a fost un an greu pentru economia naţională, afectată puternic şi de războiul din ţara vecină, şi de consecinţele pandemiei, şi de criza economică declanşată de pandemie, unele companii din Moldova au surprins plăcut prin prestaţia lor şi prin rezultatele înregistrate. De aceea, pe final de an, venim cu un clasament convenţional al acestor companii, în care se regăsesc inclusiv agenţi economici din topurile anterioare.  

Ascensiunea „Rogob” SA

„Rogob” SA, cea mai mare și modernă companie din Republica Moldova producătoare de salam și delicatese din carne, a marcat în 2022 cea de-a 25-a aniversare de la fondare. Cu această ocazie, a ieşit încă o dată în evidenţă rolul important pe care-l are această companie din punct de vedere social şi economic.

Astfel, la moment compania are un spaţiu de producţie de 5000 m2. Fiind proiectată de experţi de peste hotare, fabrica îşi poate permite o capacitate de producție ce depășește 50 tone de produs finit timp de 24h.

„Rogob” SA are 50 magazine proprii, iar produsele sale se regăsesc în circa 5000 unităţi comerciale.

Astăzi, compania asigură cu locuri de muncă peste 800 persoane. Totodată, numai în 2021 SA „Rogob” a achitat impozite de circa 150 milioane lei.

Chiar dacă a înregistrat aceste rezultate frumoase, compania nu se opreşte aici şi îşi propune drept scop să devină şi mai bună, dar şi să reuşească să facă faţă solicitărilor mereu crescânde ale consumatorilor, apropiindu-se de ei maximal posibil. Urmând această strategie, compania îşi propune să devină lider incontestabil pe piaţa autohtonă prin furnizarea serviciilor inofensive şi a produselor de calitate.

Surprizele „Lagmar-Impex”

Într-un an destul de complicat pentru domeniul construcţiilor, compania „Lagmar-Impex” a reuşit să surprindă minimum prin două proiecte inedite ale sale.

Astfel, în acest an, compania a dat în exploatare Complexul Toro Center. Acesta reprezintă primul ansamblu hibrid multifuncţional din Moldova ce include segmentele Rezidențial, Comercial, Office și care își poate adapta funcționalitățile în timp. Designul interior modern atinge cele mai înalte standarde de confort și siguranță, iar exteriorul clădirii integrează primul concept multimedia din Moldova pentru o fațadă.

Complexul include şi un teren de joacă modern, dotat cu accesorii variate și inovative şi proiectat în acord cu cele mai înalte standarde de siguranță și calitate. De asemenea, Toro Center dispune de restaurante, mall, SPA şi sală de fitness.

Totodată, în 2022 „Lagmar Impex” a avansat şi cu construcţia celui mai mare cartier din Republica Moldova de la 1980 încoace. Aceasta presupune că se va construi un oraș la propriu – cartierul Cluj în Chişinău. Va fi un cartier nou, cu infrastructura caracteristică unui oraș totalmente – începând de la centre comerciale, trei grădinițe, școală cu peste 1600 de elevi, spital, farmacii, infrastructură economică, stadioane, adică tot de ce are nevoie un oraș.

Alternativa Universal Security Group

După ce mai multe bănci fie au renunţat, fie au restrâns serviciile de păstrare în siguranţă a bunurilor persoanelor fizice şi juridice, Universal Security Group a venit cu o alternativă, lansând în 2022 cel mai sigur loc din Chișinău pentru păstrarea bunurilor de valoare.

E vorba de prima locație cu casete individuale, care pot fi închiriate de cei care își vor bunurile de valoare în siguranță. Încăperea (sau cum mai este numită – Tezaurul) este special amenajată cu coloane metalice, compartimentate cu casete individuale de siguranță pentru păstrarea și asigurarea integrității bunurilor. Tezaurul este dotat cu echipament special care include sistemul de supraveghere video, sistemul de alarmă, sistemul control acces, antiefracție şi de prevenire a incendiului, măsuri sporite de protecție și pază, reieșind din posibile riscuri. Acesta este monitorizat, prin intermediul sistemelor moderne de pază, în regim non-stop, de către doi operatori ai Dispeceratului centralizat de pază, care se află în același sediu (în nemijlocita apropiere de Tezaur). În caz de încercare de pătrundere neautorizată sau prelucrare a sistemelor antiefracție, la obiectiv sosesc echipele mobile atât ale companiei, cât și ale altor companii de profil cu care sunt semnate contracte speciale de deservire.

tribuna.md

Războiul din Ucraina a scos la iveală multe dintre realitățile din regiune, care până acum erau fie fardate, fie bine ascunse sub perdeaua înșelătoare a păcii si democrației.

Rusia a scos oglinda și le-a pus-o tuturor în față. E utilă Rusia, pentru că vedem acum și cine e în sala de clasă și cu cine stăm în bancă.

Sunt vizibile acum trădările și complicitățile țărilor central europene, dezinteresul Bulgariei, duplicitatea Serbiei și incoerența Republicii Moldova, dar și curajul țărilor baltice, al Slovaciei, precum și seriozitatea și forța Poloniei, noul lider al Europei de Est.
Și dacă a tresărit cineva când am spus incoerența Republicii Moldova, să ne amintim câteva lucruri notorii.

Moldova este încă membră a Comunicații Statelor Independente, organizație condusă de Rusia, la ale cărei lucrări chipurile Moldova nu mai participă, dar nici nu se retrage. Statutul de țară candidată la UE l-a dobândit pentru meritul de a fi vecină cu Ucraina, care a fost luată la bătaie de Rusia.

Gazul românesc este luat de Moldova și trimis în Transnistria, iar pe 9 mai 2022, ziua Victoriei, Vladimir Putin a sunat-o pe proeuropeana Maia Sandu ca să o felicite. Greu de crezut că liderul de la Kremlin își felicită dușmanii, mai degrabă președinta Republicii Moldova nu are de fapt dușmani spre Est, ceea ce desigur nu e un lucru rău.

Cam acestea sunt datele de la care pornim. Fapte nu vorbe. Vorbele le știm foarte bine, „parcurs european“, „integrare europeană”, cuvintele dinamice ale unui stat nemișcat.

Ceea ce nu spun liderii moldoveni este că ei nu doresc să schimbe nimic, ci să fie primiți așa cum sunt acum, cu două regiuni administrativ teritoriale separatiste pro ruse și care funcționează cât se poate de legal, protejate de Constituția Republicii Moldova, precum și de legile organice ale statului moldovean.
Argumentele le găsim ușor în capitolul XVIII din Constituția Republicii Moldova referitor la administrația publică.

Articolul 110, aliniat 2 al Constituției, prevede existența formelor de autonomie ale localităților din malul stâng ala Nistrului în conformitate cu statutul adoptat prin lege organică.

Iar aceasta lege chiar a fost adoptată, fiind vorba de Legea 173/2005 privind statutul juridic special al localităților din stânga Nistrului, publicată in Monitorul Oficial Nr. 478/2005 al Republicii Moldova, care consacră în articolul 3 faptul că „se constituie unitatea teritorială cu statut juridic special Transnistria”.

Articolul 4 al legii arată că organul reprezentativ al Transnistriei este Consiliul Suprem, acesta fiind organul suprem al puterii legislative a Transnistriei cu drept de a adopta legi de importanță locală şi alte acte normative în limita competenței sale.

Tot potrivit legii statului moldovean, Transnistria are și propriile judecătorii, propriile organe de procuratură, direcții ale Serviciului de Informații şi Securitate şi ale Afacerilor Interne ale Transnistriei, fiind prevăzut formal faptul că acestea sunt părți componente ale sistemului unic de instanțe judecătorești ale Republicii Moldova.

La vremea respectivă, adoptarea legii a fost prezentată ca o soluție împotriva federalizării Moldovei, însă pare că, de fapt, legalizează separatismul nistrean.

Legea referitoare la aceste chestiuni nu poate fi modificată decât cu votul a trei cincimi din numărul deputaților Parlamentului Republicii Moldova. În aplicarea acestei legii s-a emis și o Hotărâre de Guvern, 814/2005.
Nici măcar granița administrativă dintre Republica Moldova și Transnistria nu se află pe talveg-ul fluviului Nistru, așa cum s-ar crede, ci este exclusiv pe malul drept al acestuia.

Practic pe o distanță de aproximativ 180 km (măsurați în în linie dreaptă) din totalul de 200 km cât Nistrul este curs de apă interioară, între localitățile Vertiujeni, raionul Florești, și Cioburciu, raionul Ștefan Vodă, este organizată o zona de securitate, în cadrul căreia malul drept al fluviului este în întregime sub jurisdicție transnistreană.

Și ca dovadă ca nu există nici o intenție de a schimba ceva, inclusiv domnul Igor Grosu, președintele Parlamentului Republicii Moldova, lansează ideea intrării in U.E. cu Transnistria cu tot, așa cum este ea acum și compară situația cu cea a Ciprului.
Știm foarte bine însă, că la momentul aderării Ciprului, nu a văzut nimeni ciprioți turci călare pe tancuri și amenințând Uniunea Europeana sau Grecia, așa cum procedează acum transnistrenii.

În continuare, și articolul 111 al Constituției Republicii Moldova consacră și regiunea Găgăuzia ca „regiune autonomă cu statut special care constituie o formă de autodeterminare a găgăuzilor.”

Bogățiile solului si subsolului, deși „aparțin statului moldovean, constituie în același timp și baza economică a Găgăuziei”, consacrându-se astfel și principiul subsidiarității în materia relațiilor economice dintre cele două entități.

O prevedere similară există și in privința Transnistriei, inclusă însă nu în Constituție, ci în articolul 10 din Legea 173/2005 privind statutul juridic special al localităților din stânga Nistrului.

În realizarea autonomiei Găgăuziei a fost adoptată și Legea nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994, care consacră atât existența a două limbi oficiale, dar mai ales dreptul la autodeterminare în situația în care Republica Moldova își schimbă statutul de stat independent.

Inclusiv în Legea 3/2016 privind organizarea procuraturii Republicii Moldova se specifică. la articolul 10, alineat 2, faptul că Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia are serviciul teritorial de procuratură, la fel stipulează și articolul 121 al Regulamentului Procuraturii, aprobat prin Ordinul 33/3/2022 emis de Procurorul General al Republicii Moldova.
Chiar și orașul Comrat, reședința administrativ teritorială a Găgăuziei, are o instanță cu rang de Curte de Apel, fiind vorba de o localitate cu o populație de aproximativ 20.000 de locuitori și o suprafață 16 kmp, adică un pic mai mare decât perimetrul Aeroportului Otopeni.

Prin comparație, în România, o Curte de Apel funcționează doar la nivelul unor metropole, din care menționam exemplificativ Cluj, Iași, Timișoara, Suceava, Constanța, Craiova și, bineînțeles, Bucureștiul.

Doar Curtea de Apel Alba se află într-un oraș cu 60.000 de locuitori, însă deservește 3 județe cu peste un milion de locuitori în total, (chiar localizarea sediului acestei instanțe se datorează unui accident legislativ notoriu în lumea juridică, la vremea adoptării legii în anul 2004).

Potrivit legii 514/1995 privind organizarea Judecătorească, Anexa Nr 3, în total în Republica Moldova nu sunt decât 4 curți de apel, (ei nu au tribunale deloc, ci doar judecătorii).

Trei dintre aceste curți sunt dedicate celor aproximativ 2,5 milioane de locuitori ai țării, iar cea de-a patra deservește exclusiv zona autonomă.

Curtea de Apel a Găgăuziei, care arondează în total cei 130.000 de locuitori ai întregii regiuni autonome, nu este decât expresia distorsiunii juridice a sistemului legislativ care reglementează organizarea judecătorească a Republicii Moldova.
Moldova poate poza în victima grupărilor sau regiunilor separatiste doar în fața celor neavizați cu privire la legile acestui stat.

La cât caz a făcut Republica Moldova în tot acești ani față de suveranitatea și independența sa, si legislația ei națională trebuie luată ca atare, respectiv provenind de la un parlament legitim și democratic ales, recunoscut de toate țările europene, astfel că orice scuze sau nuanțări nu își au locul.

Estonia, Letonia și Lituania au plecat din același loc și de pe aceeași linie de start și sunt de 20 de ani în NATO și UE, dorința face diferența.

Referitor la neutralitate precum și interdicția accesului trupelor străine pe teritoriul Republicii Moldova, există prevederi în articolul 11 al Constituției, iar limba de stat ca fiind moldoveneasca este prevăzută în articolul 13.

O fi zis CCR-ul moldovean, în urmă cu câțiva ani că acolo se vorbește românește, dar nu se poate să nu remarcăm ezitările domnului Kuleba, ministrul de Externe al Ucrainei, atunci când i se cere să nu recunoască existenta limbii moldovenești.

Păi dacă în constituție scrie că e limba moldovenească, apoi vorba ceea, monseur se scrie, monseur se citește.

Modificările constituționale sunt permise în condițiile și cu procedura prevăzută în articolele 141 – 143 din Constituia Moldovei, respectiv la inițiativa Guvernului sau a unei treimi din deputați și cu avizul a cel puțin 4 judecători constituțional din totalul de 6.

Apoi legea se adoptă cu votul a două treimi în Parlament, iar în cazul revizuirii statutului de neutralitate se supune și referendumului.
„Parcursul european” al Republicii Moldova nu face nici o referire la modificarea acestior articole constitutionale.

Cele 4 seturi de norme juridice referitoare la limbă, neutralitate, autonomia Transnistriei și cea a Găgăuziei fac parte dintr-un status quo constituțional, cu privire la care nimeni nu pomenește de vreo revizuire sau de vreun referendum.

Lipsa oricărei intenții de a modifica Constituția a fost afirmată foarte recent la cel mai înalt nivel de către factorii de decizie abilitați, citați de presa moldoveană.

Ce nesperată plăcintă juridică ar fi pentru toate mișcările separatiste din Europa o Moldovă integrată cu tot cu două enclave constituționale pro ruse.

În schimb, profitând de situația conflictuală existentă și de reacțiile emoționale internaționale, Republica Moldova se strecoară cu mult succes pe la diverse întruniri internaționale, a dobândit rapid statut de victimă și cere totul fără sa ofere nimic, așa cum a făcut dintotdeauna.

Toți analiștii militari și liderii politici intervievați au arătat că un atac asupra acestei țări este în prezent exclus, câtă vreme Ucraina rezistă cu succes, însă acest lucru nu este un impediment pentru Moldova să colecționeze îngrijorări diplomatice, pentru ceva care nici măcar nu s-a întâmplat și nici nu pare a fi pe cale să se întâmple.

Desigur e la fel de adevărat ca nu avem deloc interesul să vedem iar Rusia la Prut sau la gurile Dunării, însă dacă se pune problema sprijinirii Republicii Moldova, nu ar trebui scăpat totuși din vedere cărui tip de construcție constituțională i se oferă ajutorul.

Horatiu Ovidiu Baias

presshub.ro

Speranțele oficialilor ruși că Beijingul va ajuta Moscova să ocolească sancțiunile occidentale nu s-au adeverit. China nu se alătură acestora, dar urmează cu atenție interdicțiile impuse. În același timp, dependența economică a Rusiei de China nu va face decât să crească. Acest lucru înseamnă că Kremlinul va trebui să țină cont de interesele geoeconomice ale Chinei în cadrul „pivotului său spre Est”, uneori în detrimentul propriilor planuri. Ce riscuri noi au apărut pentru Rusia, explică experta în politica economică rusă Alexandra Prokopenko, într-un studiu publicat de Carnegie Politika și citat de meduza.io.

Una dintre principalele probleme pentru Rusia este modul de stabilire a unor aranjamente comerciale externe. Marile bănci rusești au fost deconectate de la SWIFT, numărul de canale pentru tranzacțiile transfrontaliere a scăzut brusc și a devenit mult mai dificil să se efectueze tranzacții în dolari și euro. Autoritățile trebuie să caute noi scheme și soluții pentru a primi fonduri pentru exporturi și a plăti pentru importuri.

Dacă în primăvara anului 2022 mai exista încă o speranță timidă că războiul nu va dura mult timp și se va putea reveni la ordinea anterioară, acum situația a devenit atât de disperată încât Kremlinul este gata să discute utilizarea sistemului de plată hawala, obișnuit în Iran, care este ilegal în multe țări din cauza legislației împotriva spălării banilor.

Autoritățile și întreprinderile au încercat să treacă la operațiuni în monede naționale, la troc, la plăți în numerar și la alte scheme, dar nu au reușit să găsească o soluție sistemică pentru 2022. Dar, în aceste căutări, a apărut deja o tendință clară: accentul se mută pe criptomonede și pe yuanizarea plăților, ceea ce sporește rapid dependența economiei rusești de moneda chineză, cu toate riscurile care decurg de aici.

De la dolar la yuan

Independența economică este una dintre pietrele de temelie ale suveranității în viziunea mondială a lui Vladimir Putin. Occidentul, prin impunerea de sancțiuni financiare, a demonstrat vulnerabilitatea Rusiei în acest domeniu, ceea ce înseamnă că sarcina principală a autorităților ruse este acum de a crea o soluție care să permită decontări cu alte țări ocolind dolarul (adică conturi corespondente în bănci americane). Și chiar mai bine, dacă mecanismul de decontare este, în principiu, independent de canalele tradiționale de transmitere a informațiilor financiare, atunci nu se va teme de sancțiuni, de atenția jurnaliștilor și de alte lucruri neplăcute.

Cu toate acestea, în realitate, în timp ce Kremlinul are fantezii cu privire la independența față de dolar, lipsa de alternative împinge firmele rusești să își sporească operațiunile în ruble și yuan chinezesc.

Chiar și înainte de război, Banca Rusiei a luat o decizie de a reduce dependența sectorului financiar rusesc de monedele țărilor occidentale care impun sancțiuni împotriva Rusiei, în primul rând de dolarul american. După invazie și impunerea sancțiunilor, în al treilea trimestru al anului 2022 nivelul activelor în valută din sistemul bancar rusesc a scăzut la 15%, cea mai mică valoare de până acum. Ponderea decontărilor în dolari pe piața rusă pentru nouă luni a scăzut de la 52% la 34%, în euro – de la 35% la 19%. Acestea au fost înlocuite de decontările în ruble (creștere de la 12,3% la 32,4%) și yuani (de la 0,4% la 14%). Ponderea yuanului în tranzacțiile valutare a crescut, de asemenea, brusc – de la 3% la 33%.

Dorința de a minimiza riscurile legate de utilizarea dolarilor și euro a forțat firmele să folosească din ce în ce mai mult yuanul pentru operațiunile de tranzacționare, băncile au început să ofere instrumente în yuani, iar companiile să emită obligațiuni în moneda chineză.

Între 13 ianuarie și 6 februarie, Ministerul rus de finanțe intenționează să vândă valute pentru 54,5 miliarde de ruble. Baza pentru tranzacțiile valutare va fi reprezentată de activele lichide în yuani, care se ridică la aproximativ 3,1 trilioane de ruble în conturile Ministerului de Finanțe (peste 40% în structura activelor lichide disponibile pentru distribuirea Fondului Național de Bunăstare). Suma este încă nesemnificativă și nu reprezintă mai mult de 3% din cifra de afaceri în yuani a Rusiei din ultimele trei luni. Dar, în general, pentru cursul de schimb al rublei, acest lucru înseamnă o scădere a volatilității.

Operațiunile Ministerului de Finanțe vor netezi fluctuațiile valutare, prin urmare, vor exista mai puține salturi bruște ale cursului de schimb din cauza fluctuațiilor prețului petrolului și acestea nu vor deranja firmele și populația, reducând așteptările inflaționiste. Dar Trezoreria are acum nevoie de o sursă stabilă de monedă chineză. Deficitul de yuani la bursa de la Moscova a fost deja observat chiar înainte de sărbătorile de Anul Nou.

La sfârșitul anului 2022, Ministerul de Finanțe a revizuit și structura componentei valutare a Fondului Național de Avuție: ponderea maximă a yuanului s-a dublat la 60%. Dacă Rusia va reuși să obțină venituri suplimentare din petrol și gaze în 2023, atunci le va acumula în yuani, și nu în dolari și euro.

De-dolarizarea, de care autoritățile ruse sunt mândre, se transformă de fapt în yuanizare. Rusia se îndreaptă spre zona monetară a yuanului, iar dependența de dolar se transformă în dependență de yuan.

O astfel de înlocuire nu poate fi numită fiabilă: Rezervele și plățile rusești vor fi afectate de deciziile Partidului Comunist și ale Băncii Populare a Chinei în ceea ce privește gestionarea cursului de schimb. Iar dacă relația Kremlinului cu Beijingul se deteriorează, atunci riscurile de a pierde rezervele sau de a opri plățile nu vor dispărea.

Internaționalizarea yuanului

Se consideră că yuanul nu poate deveni o monedă de rezervă cu drepturi depline din cauza restricțiilor existente în China privind tranzacțiile de capital. Ponderea sa în rezervele mondiale (doar 3%) pare nesemnificativă în contextul dominației dolarului (60%) și a euro (20%). Dar dependența tot mai mare de yuan a Rusiei, un exportator important de energie către China și importator de diverse bunuri din această țară, ajută autoritățile chineze să internaționalizeze yuanul. În octombrie, Moscova a devenit deja a patra cea mai mare țară care tranzacționează yuani folosind această monedă în afara Chinei continentale, deși în aprilie nu se afla nici măcar printre primele 15.

Internaționalizarea yuanului are propriul său drum. Ea trece nu atât prin creșterea ponderii sale în rezervele altor țări, cât prin creșterea numărului de facturi emise și de plăți efectuate. Cu cât mai multe țări fac comerț cu China, cu atât mai mare este ponderea yuanului în rezervele lor. China este destul de ingenioasă în ceea ce privește încurajarea comerțului în yuani: se folosesc obligațiuni panda, împrumuturi de la băncile chineze de dezvoltare, o rețea globală de compensare și sistemul de plăți CIPS .

Moneda chineză ocupă în mod constant locul al cincilea în plățile globale, după dolar, euro, lira sterlină britanică și aproape ajungând din urmă yenul japonez. Pentru a sprijini expansiunea comerțului, se încheie acorduri bilaterale pentru a deschide linii de swap în yuani pentru alte țări – Banca Populară Chineză are în prezent astfel de acorduri cu cel puțin 39 de bănci centrale, totalizând aproximativ 3,7 trilioane de yuani (550 miliarde de dolari). Spre deosebire de Fed din SUA, care folosește swap-urile ca o linie de lichiditate de urgență, Banca Populară Chineză le vede ca pe un instrument de susținere a comerțului. Volumul swap-urilor în raport cu PIB-ul țărilor cu care se încheie acordul este destul de semnificativ.

Politicienilor ruși le place să spună că expansiunea internațională a yuanului anunță prăbușirea dolarului. Dar nu este așa. Cu cât yuanul se internaționalizează mai mult, cu atât mai mare este nevoia guvernului chinez de a avea rezerve semnificative de dolari. Moneda americană este necesară autorităților chineze pentru a susține cursul de schimb previzibil al yuanului pe piețele offshore, în primul rând în Hong Kong.

Astfel, întărirea yuanului ca monedă de rezervă nu duce la o slăbire a dolarului, monedele mai degrabă se completează reciproc. Pentru Moscova, acest lucru înseamnă în primul rând că Beijingul va fi un aliat prost într-o cruciadă împotriva dolarului.

Parteneri în cripto

Interacțiunea dintre Rusia și China va crește și în ceea ce privește criptomonedele. Deocamdată, Rusia testează doar modul de plată pentru tranzacțiile de comerț exterior cu criptomonede. Dar Banca Centrală intenționează ca în 2023 să dezvolte un model pentru decontările transfrontaliere în rubla digitală – moneda digitală națională (CBDC). Există două opțiuni pe masă : prima este reprezentată de acorduri bilaterale privind integrarea platformelor CBDC, asemănătoare conturilor corespondente între bănci; a doua este conectarea țării la o platformă unică de integrare care asigură plăți între platformele de monedă digitală din diferite țări conectate la aceasta.

Prima opțiune este mai degrabă de nișă: rubla digitală poate fi utilizată ca mijloc preferat pentru efectuarea de plăți transfrontaliere, cum ar fi transferurile de bani sau plata parțială a importurilor. Obiectivele și sumele din această opțiune pot fi limitate prin acorduri internaționale.

A doua opțiune este mai avansată din punct de vedere tehnologic: platforma va avea standarde și protocoale de interacțiune și, în consecință, statele care sunt mai puțin avansate în ceea ce privește CBDC vor lucra în conformitate cu acestea. Această opțiune CBDC comportă anumite riscuri: o CBDC străină ancorată la o monedă fiduciară (adică garantată) poate încuraja economisirea activă sau plata în ea în țări cu inflație și rate de schimb instabile.

Doar China poate fi un partener în ambele opțiuni pentru Rusia, unde volumul tranzacțiilor digitale prin intermediul platformelor Alipay și WeChat Pay a ajuns la 166,1 trilioane de yuani (23,8 trilioane de dolari) în prima jumătate a anului pre-Covid 2019 . În plus, China testează de doi ani prototipul CBDC E-CNY ca o a treia formă de bani pe plan intern. La mijlocul toamnei anului 2022, aproximativ 140 de milioane de chinezi aveau portofele digitale E-CNY, iar tranzacțiile au depășit 62 de miliarde de yuani (9 miliarde de dolari). Cel mai probabil, Beijingul, mai avansat din punct de vedere tehnologic, își va stabili propriile condiții de funcționare a platformei, în timp ce Moscova va sta în spate.

Sclavie strategică

Conducerii ruse îi place să vorbească despre parteneriatul strategic dintre Rusia și China, subliniind caracterul fără precedent al interacțiunii. De fapt, aceasta se transformă într-o dependență economică tot mai mare a Moscovei față de Beijing.

Rusia este o piață destul de lichidă pentru bunurile chinezești, iar din cauza sancțiunilor occidentale, China a devenit principalul partener comercial al Rusiei. Firmele chinezești se alătură programelor de importuri paralele și încearcă să înlocuiască companiile occidentale plecate. De exemplu, pe piața auto rusă au rămas doar 14 mărci, dintre care 11 sunt chinezești.

Sistemul de plată chinezesc UnionPay este singura modalitate prin care rușii pot plăti cu cardul în străinătate. Până la sfârșitul anului 2022, China a început să furnizeze mai mult de 40% din importurile de mărfuri ale Rusiei. În ceea ce privește amploarea dependenței de aprovizionarea din China, Rusia a ajuns pe locul al doilea după Coreea de Nord.

money.ro

Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) a investit în 2022 o cifră record de 525 de milioane de euro în 14 proiecte în Moldova. Investițiile au sprijinit securitatea energetică, modernizarea infrastructurii-cheie și întreprinderile mici și mijlocii, transmite IPN.

Investițiile anuale ale băncii au crescut de cinci ori față de cifrele din 2021, când s-au situat la 106 milioane de euro, în condițiile în care Moldova s-a confruntat cu o inflație ridicată și cu o criză energetică globală cauzată de urmările războiului, precum și cu un aflux de refugiați din Ucraina.

Șefa BERD Moldova, Angela Sax, a declarat că anul 2022 a fost o provocare pentru Moldova și regiune, iar Banca a făcut față provocării. „Nu numai că am investit un volum record care a oferit un colac de salvare economiei moldovenești, ci am și acordat fonduri într-un ritm record, asigurându-ne că banii noștri au mers în economia reală, oferind beneficii moldovenilor de rând care au fost afectați în mod deosebit de războiul din Ucraina”, a precizat Angela Sax, citată într-un comunicat de presă.

Printre punctele de reper ale activității BERD de anul trecut s-au numărat eforturile băncii de a ajuta Moldova să-și protejeze securitatea energetică pe fondul creșterii prețurilor la energie. Banca i-a împrumutat Guvernului de la Chișinău 300 de milioane de euro pentru a-și diversifica aprovizionarea cu gaze din alte surse decât cele rusești și pentru a procura gaz din centrele europene.

În ce privește infrastructura, banca a împrumutat 100 de milioane de euro pentru a finanța în continuare reabilitarea drumurilor din apropierea graniței sale cu Ucraina, sprijinind integrarea regională și fluxurile comerciale continue dintre Moldova, piețele sale tradiționale și Uniunea Europeană.

De asemenea, BERD și-a intensificat în mod semnificativ activitățile în sectorul bancar. Investițiile sale în instituții financiare s-au dublat, ajungând la 80 de milioane de euro în 2022, întrucât banca a acordat noi linii de creditare către trei bănci pentru împrumuturi acordate întreprinderilor mici și mijlocii.

Până în prezent, BERD a investit peste două miliarde de euro prin intermediul a 159 de proiecte în Moldova.