Întoarcerea magazinului „Вина Молдавии. Vinurile Moldovei. Wines of Moldova”
Cândva, pe bulevardul principal al Chișinăului, a existat un magazin specializat de vinuri, care, însă, ulterior și-a încetat activitatea, ca urmare a valului de privatizări. Mulți locuitori ai țării noastre își puneau întrebarea: de ce într-o țară vinicolă nu există un magazin „Vinurile Moldovei”, al cărui sortiment vast de produse ar și prezenta activitatea vinicolă a țării? Dar inițiativa particulară a soluționat problema.Antreprenorul Serghei Osipean a întors în țară „Вина Молдавии. Vinurile Moldovei. Wines of Moldova”, de altfel fără a modifica „Moldavia” pe „Moldova”, în varianta rusă, reprezentând un omagiu adus tradițiilor. Într-o încăpere de subsol, situată la o intersecție aglomerată a bulevardului Ștefan cel Mare și a străzii Armenești, el deținea o cafenea. Trecând de o criză în anii 2008-2009, afacerea nu a rezistat următorului test din 2013-2014. Era nevoie de o repornire. Iar Serghei Osipean s-a gândit: „Ce ar fi să deschid un alt business, un magazin de vinuri și coniacuri?”.
- Decizia mea de a închide cafeneaua și a deschide „Vinurile Moldovei” a fost influențată de organizarea anuală a „Zilei naționale a vinului”, - a recunoscut proprietarul magazinului. – În plus, această denumire îmi amintește de anii de studenție, pe care i-am trăit în Kiev. Colegilor mei de facultate din Orientul Îndepărtat le plăcea să vină în Moldova de sărbători și să aducă vinuri de aici. Astfel am făcut cunoștință și eu cu ele. În acei ani m-am căsătorit cu o moldoveancă și, în urmă cu 30 de ani, am venit cu ea în Chișinău, după absolvirea Institutului Inginerilor Aviației Civile. Acele momente plăcute, legate de vinurile moldovenești, au rămas în memoria mea și mi-am dorit să le păstrez. Am fost foarte uimit atunci când am aflat că a dispărut renumitul magazin „Vinurile Moldovei”, care se afla la un cartier distanță de acest loc. Iar atunci când s-a închis și magazinul „Cricova”, de pe bulevardul principal, (tot în apropiere), nu puteam să înțeleg de ce se întâmplă așa ceva?
Sunt armean, născut în Bacu, am studiat în Kiev și locuiesc în Chișinău și am hotărât că într-o țară vinicolă trebuie să existe un magazin „Vinurile Moldovei”. Când am venit la Ministerul Agriculturii ca să primesc aprobarea mărcii comerciale și să primesc permisiunea de a utiliza logo-ul „Belii Aist”, cei de acolo au fost surprinși de faptul că denumirea „Vinurile Moldovei” nu este înregistrată pe numele statului. Dar, sincer vorbind, eu nu pretind la ea. Acest brand trebuie să fie unul național, pentru ca și alți antreprenori să aibă ocazia să dezvolte magazine de vinuri sub acest brand, întru crearea unei rețele comerciale specializate. Eu planific să deschid un magazin analog în Kiev, idee pe care o susțin și prietenii mei care locuiesc în Ucraina.Astfel, în centrul comercial al orașului s-a întors magazinul „Вина Молдавии. Vinurile Moldovei. Wines of Moldova”. Este simbolic faptul că, în trecut, negustorii armeni au fondat strada Armeană și aici era un metoc armenesc, iar eu continui tradițiile lor (o perioadă lungă am condus comunitatea armeană), deschizând magazinul anume în acest loc. În luna iulie a anului anterior el și-a început activitatea, doar că nu în formatul complet – doar cu băuturi alcoolice îmbuteliate. Vinurile în butoi (amplasate într-o încăpere separată) au apărut în septembrie. În total, magazinul are trei săli. Una dintre care este destinată degustării (încă nu a fost deschisă).
Producătorii locali de vinuri sunt destul de dezbinați, iar eu mi-aș dori să îi adun pe o suprafață comercială comună. Deocamdată, am prezentat vinurile, divinurile și alte băuturi alcoolice ale 20 de întreprinderi, dar suntem deschiși dacă cineva va mai dori să se alăture, avem și spațiu destul pentru extindere. Până acum, încăperea liberă a fost ocupată de către departamentul de ceaiuri. Propunem vinuri din butoi de la trei întreprinderi vinicole: „Salcuța”, Colegiul Național de Viticultură și Vinificație și vinuri și xeres de la „Vinuri-Ialoveni” (cândva în magazinul „Vinurile Moldovei” care s-a închis, în subsol, putea fi cumpărat xeres din butoi).Dat fiind faptul că avem un sortiment larg, putem să ne „jucăm” cu prețurile. La noi ele sunt mai joase decât în majoritatea supermarketurilor, iar sortimentul este mai vast, de aceea putem concura cu ele. Persoanele care ne găsesc din întâmplare (deocamdată sunt puțini cei care știu despre existența magazinului) reacționează foarte pozitiv. Am remarcat o cerere sporită pentru vinuri cu trei zile înainte de alegeri și cu două după. De Revelion, vânzările au crescut în mod firesc. Vinurile de marcă (a câte 55-60 de lei) erau procurate de către companii pentru cadourile destinate angajaților și clienților.
Ne străduim să propunem produse pentru cumpărătorii cu diferite venituri, începând de la vinurile din butoi cu prețul de 18 lei pentru un litru și până la vinurile din segmentul „premium” și divinurile de 50 de ani. Dar și vinul ieftin este de o calitate foarte bună, în caz contrar nu ar exista sens să comercializăm sub brandul „Vinurile Moldovei” niște produse dubioase. La început, un producător ne-a livrat o partidă de vinuri în butoi de o caitate mai joasă decât cea pe care o stabilisem și noi am și întors-o imediat. Astfel de „situații” nu s-au mai repetat.Sala pentru degustare are o capacitate de 10 persoane. Pentru deservirea ei există o bucătărie amenajată (s-a păstrat de la fosta cafenea), unde vom prepara, pe lângă gustările tradiționale de degustare, khachapuri, khinkali, frigărui, plăcinte etc. Planificăm să organizăm și degustări tematice. De exemplu, ziua „Purcari” sau ziua „Cricova” etc. În această idee suntem susținuti de către Școala de Somelieri din cadrul Universității Tehnice. Se va putea comanda și din timp degustările, pentru care vom prepara și bucate, - a spus Serghei Osipean.
Ilie Crețu: am ajuns din întâmplare la „Business Factory” cu un prieten și am devenit câștigătorul ei
Ilie Crețu a devenit câștigătorul „Business Factory”, primul business reality show din Moldova, care s-a desfășurat în perioada noiembrie-decembrie a anului trecut. Dintre cei 7 participanți, el a adunat cele mai multe „like”-uri – mai bine de o mie și a câștigat 71 500 lei – mai mult decât oricare alt pretendent.Întâlnindu-se cu reporterul MyBusiness.md, Ilie Crețu a povestit că a ajuns întâmplător la „fabrică”. Un prieten m-a rugat: „Știi unde se află fabrica GCC? Mă poți duce până acolo?”. Astfel am și devenit participant al proiectului. S-a dovedit a fi faptul că găsirea de Glass container la marginea Chișinăului era o parte componentă din programul „Fabricii” – să dai dovadă de perseverență. Unii nu au găsit, de aceea au și rămas locuri libere, iar pe unul dintre ele l-am ocupat eu. Inițial, nici nu eram pe liste.
„Fabrica” nu a dat nici bani, nici lucru. Ea a avut alt scop – să te învețe să uiți de lene, să-ți dezvolți perseverența, curajul și încrederea în sine. Ne-au învățat că nu există nimic imposibil. Anume la „Fabrică” am și ales definitiv domeniul de construcții pentru afacere. Deși am studiat timp de 4 ani în cadrul Colegiului de Construcții din Chișinău și am lucrat în acest domeniu în Moscova, nu făcusem alegerea finală până la „Fabrică”. Acum studiez domeniul juridic, sunt în anul doi, și, timp de un an de când m-am întors din Moscova, am lucrat doar cinci săptămâni ca și constructor în Orhei. În septembrie (totuși sunt constructor cu diplomă) s-a ivit ocazia să lucrez ca supraveghtor pe un obiect mic – să angajez lucrători și să decorez fațada.
Iar peste o lună a fost „Fabrica”, unde ne spuneau: puneți-vă un scop, cât vreți să câștigați pe lună. M-am gândit și am hotărât că vreau 200 de mii. Și, timp de două luni de proiect, câștig mai mult de 70 de mii. Este un rezultat foarte bun pentru început, niciodată nu am câștigat atât.Știți, la ”fabrică” am înțeles că lucrez conform sistemului japonez. Adică pornesc de la zero, fiind un simplu lucrător – întâi în Moscova, apoi în Orhei. Întotdeauna am avut spirit antreprenorial. Încă din Moscova mă uitam atent, acumulam experiență în domeniul businessului în construcții, cum să comunici cu angajații și cu clienții. Am aflat că lucrările monolite și de finisare sunt profitabile, iar zidăria – nu prea. În Moscova am muncit la lucrări de finisare chiar în centrul orașului, iar din geamuri se vedea Kremlinul. Iar Orheiul mi-a făcut cunoștință cu specificitatea locală a lucrărilor de construcții. Dis-de-dimineață mă duceam acolo, căci locuiesc în Chișinău, iar către ora 12 noaptea mă întorceam acasă. Era în iulie și înnopta târziu, iar soarele răsărea devreme. Am lucrat atunci doar cinci săptămâni, dar
mi-a fost suficient, am înțeles ce înseamnă să lucrezi ca un constructor de rând. Și mi-am dat seama cum ar trebui să se comporte un șef, ce și cum să spună atunci când comunică cu angajații săi. Căci cele mai mari probleme în construcții sunt legate de eficacitatea echipei: atunci când sunt dispuși să lenevească sau când vor să lucreze bine. Tuturor celor care își doresc să deschidă o afacere le sfătuiesc să înceapă de jos, cel puțin pentru o lună, două, la fel cum am lucrat și eu. Credeți-mă – ajută. Atunci când în septembrie mi-au propus să fiu responsabil de un obiect, nu mi-a mai fost frică de eșec. Mi-a reușit. În plus, am și câștigat la „Fabrică”.Acolo ne-au învățat să nu ne fie frică de nimic în business! Înainte îmi era frică să comunic cu oamenii bogați. Ei au ajuns atât de departe, iar eu recent am fost un simplu constructor plin de praf și var. Iar la „Fabrică” mi-au explicat – el a început ca și voi, ca niște simple lucrători, deci nu vă fie jenă! Am și încercat să fiu mai curajos și s-a dovedit că „tigrii” businessului din domeniul construcțiilor comunică la egal cu mine, sunt un partener pentru ei, și nu un băiețel, deși am doar 23 de ani.
Și nu doar comunică de la egal la egal – am primit o comandă de lucrări de fațadă de la un antreprenor-milionar din Chișinău. Și acum echipa mea lucrează la trei obiecte de construcții importante – blocuri de locuit înalte.
Acum am 25 de lucrători calificați. În agenda pe care o completez sunt indicate tipurile de lucrări pe care poate să le facă fiecare dintre ei: de finisare, faianță, zidărie ș.a. Experiența lor de muncă este de aici și din străinătate. Salariul mediu al lucrătorului meu este de 8-9 mii de lei pe lună. Mulți dintre ei s-au întors din Moscova, căci acum acolo este complicată treaba cu lucrul și au scăzut salariile.„Fabrica” m-a ajutat să-mi aranjez toate cunoștințele. Adică ce fel de recompense și pedepse să aplic – nici prea mari, nici prea mici. Cum să controlezi lucrătorii, cât de distanțat să fii cu ei. M-au învățat cum trebuie să-mi dirijez afacerea, să calculez sumele – de la banii care intră în casă și până la suma pe care o pot lua de acolo. Am devenit mai încrezut în forțele proprii, ceea ce-mi părea irealizabil acum 2-3 luni, astăzi mi se arată cât se poate de real. Și a dispărut acea stare de umilință neplăcută în fața oamenilor care sunt situați cu o treaptă mai sus în planul social sau financiar, pentru că știu: și eu voi ajunge acolo, rămâne doar de văzut în cât timp.
Da, „Fabrica” mi-a oferit un impuls antreprenorial. Pentru anul 2015 mi-am propus multe țeluri. Ele mă vor stimula să mă trezesc zilnic la ora cinci jumate, pentru a reuși să fac tot ce mi-am propus pentru ziua respectivă. Vreau să-mi extind compania, să măresc numărul lucrătorilor – vor fi mai mulți de 50 și planific, cum spuneam, să câștig mult mai mult.
Deocamdată, echipa mea se ocupă de exteriorul blocurilor locative. Pentru noi, aceasta este cea mai convenabilă variantă. Deoarece nu sunt necesare prea multe instrumente: doar un mixer, perforator, cabluri, role – nimic costisitor. Deocamdată, mă aranjează. Dacă vom trece la alte tipuri de lucru, vom pleca să procurăm instrumentele din Odesa, sunt mai ieftine acolo.
Acum, întreaga organizare a muncii, precum și controlul ei țin doar de mine. În timpul activității „Fabricii” am realizat faptul că nu se poate fără un adjunct. Situația s-a prezentat astfel, încât în octombrie-noiembrie am avut un obiect în Hîncești și altul în Grigoriopol. Și tot făceam tura de la unul la altul, cheltuind foarte mult timp, nervi și benzină și am înțeles că un astfel de tip de muncă este irațional. Acum îmi pregătesc doi ajutori, care vor îndeplini în locul meu rolul de supraveghere a zilelor de lucru, a instrumentelor și a materialelor utilizate. Și, desigur, vor avea un salariu mărit. Dar și eu voi avea timp pentru alte scopuri – extinderea și dezvoltarea afacerii mele. Planific să mă ocup de construcții și în România. Și, cu timpul, îmi doresc să plec din rândul antreprenorilor, celor care câștigă personal banii în rândul oamenilor de afaceri, celor care, ghidând procesul, primesc un venit pasiv de la businessul lor.Magazinul de handmade „Art Story” – un bun început
În Chișinău sunt mulți meșteșugari, însă există un singur magazin specializat de handmade – „Art Story”, care s-a deschis în toamna anului trecut pe strada Vasile Alecsandri. Acest eveniment a fost posibil datorită activității asociației obștești „Începutul Vieții”, care se ocupă de reabilitarea socială a femeilor, care s-au aflat în diverse situații dificile (trafic, violență în familie, mame singure). Anume de către mâinile acestor femei, antrenate în diverse abilități de artă manuală, este realizat aproape tot sortimentul de produse „Art Story” – jucării textile pentru copii și pentru decor, obiecte de uz casnic, accesorii.
„Deschiderea magazinului handmade și comercializarea în cadrul lui a articolelor, realizate de către femeile care au trecut și trec cursurile de reabilitare socială – reprezintă una dintre etapele de activitate a organizației noastre. Totul a început în urmă cu cinci ani, când în cadrul ONG-ului „Începutul Vieții” a fost amenajat un „Art-studio psihologic”, unde specialiștii se ocupau nu doar de înlăturarea problemelor psihologice ale femeilor, dar le și învățau arta lucrului manual (cusutul, croitoria, broderia).
Primele articole, cusute personal de către meșterițele noastre, au fost păpușile textile îmbrăcate în costume naționale stilizate. Acestea au fost cele mai simple păpușe, pot chiar să spun primitive, în comparație cu produsele pe care le comercializăm acum în magazinul nostru. Atunci femeile au cusut opt păpuși și fiecare dintre ele avea „povestea sa de viață”, își aveau și un nume. Apropo, aceste păpuși, împreună cu altele, se vând la noi în magazin și acum, iar fiecare astfel de păpușă este însoțită de o „poveste” tipărită pe foaie, fapt care îi impresionează pe cumpărători”, - a zis managerul „Art Story”, Eugenia Cusursuz, pentru MyBusiness.md.Conform spuselor Eugeniei, în timpul celor cinci ani de activitate, la organizație s-au adresat 80 de femei cu vârsta cuprinsă între 17 și 45 de ani. „Terapia prin artă le-a ajutat pe multe
dintre ele nu doar să învețe un nou hobby, dar le-a și oferit motivație pentru un lucru, care le-ar putea aduce venit. Desigur, nu tuturor femeilor le-a reușit din prima, dar, cu timpul, articolele au început să aibă un aspect comercializabil. Am început să ne gândim la un magazin, am tot căutat un loc potrivit pentru el, dar nu am putut găsi o încăpere din cauza chiriei costisitoare. S-a întâmplat ca să se elibereze clădirea vecină centrului nostru de creație, și ea era disponibilă pentru a fi închiriată. Astfel ne-am mutat aici. Cu sprijinul sponsorizărilor am dotat magazinașul cu rafturile necesare, iar decorul încăperii l-am realizat personal 
(foarte interesant, de altfel – nota MyBusiness.ms) și ne-am deschis în luna septembrie a anului trecut. Acum, meșterițele, care au urmat terapia prin artă în cadrul centrului, s-au angajat, cineva în atelier, altcineva lucrează acasa. Salariul mediu lunar al meșterițelor care lucrează la „Art Story” este de aproximativ trei mii de lei”.Actualmente, pentru comercializarea în cadrul magazinului „Art Story” au fost selectate lucrările a zece meșterițe, iar în sortiment sunt prezentate mai bine de 100 de tipuri de produse. În mare parte, este vorba despre articole realizate din pânze naturale (suveniruri de Crăciun, perne docorative și pentru copii, diverse genți, huse brodate cu panglici, tablouri aplicative din material de blugi). De asemenea, există lădițe din lemn ornamentate, felicitări lucrate manual, accesorii din lut și mărgele. Prețurile produselor variază între 20 și 200 de lei și mai mult. De exemplu, în cadrul magazinului se comercializează la 12 mii de lei un brăduț minunat, realizat dintr-o mulțime de clopoței albi din bumbac, împletiți între ei, luminați de către o ghirlandă încorporată.
Răspunzând la întrebarea legată de principiul formării prețurilor într-un magazin de handmade, Eugenia Cusursuz a spus: „Prețurile se formează luând în calcul cheltuielile pentru chiria încăperii, utilități, precum și costul materialelor și, propriu-zis, munca meșterului. De regulă, 50 % din prețul articolului vândut îi revine meșteriței, iar 40% sunt destinate cheltuielilor legate de utilități și chirie. Cele 10% rămase cu greu pot fi numite profit pentru magazin. De fapt, suntem la început. Însă perioada înaintea sărbătorilor de iarnă și iarmaroacele de Crăciun, la care am participat, au arătat faptul că există interes pentru produsele noastre, dar și magazinașul în sine atrage cumpărătorii. Uneori, la noi vin trecători doar pentru „inspirație și bunădispoziție”.În viitorul apropiat, „Art Story” planifică să schimbe atmosfera confortabilă de Crăciun și să înceapă pregătirea cadourilor stilizate pentru Ziua Îndrăgostiților și venirea Primăverii. În anul 2015, în magazinul de handmade se planifică și organizarea unor workshopuri pentru doritori.
„Scopul nostru este ca în viitor magazinul să fie independent și să atragem în el cât mai mulți meșteri de handmade interesanți”.
Autor: Svetlana Șalberova
Tehnologia ne intra in haine
Dacă electronicele inteligente nu vi se mai par de ajuns, puteţi să vă îmbrăcaţi într-o haină inteligentă. O companie israeliană a inventat tricoul cu electrocardiograf. Monitorizează activitatea cardiacă a purtătorului. Dacă bătăile inimii sunt anormale, tricoul poate să alerteze un medic.La compania israeliană HealthWatch, specialștii în confecții fac echipă bună cu experții în tehnică medicală. Au realizat acest tricou care are atât un electrocardiograf, cât și un emițător care permite conectarea la un telefon mobil.
„Tricoul simte semnalele inimii înregistrate de electrocardiogramă și poate detecta starea în care se află purtătorul și inima sa și îi transmite aceste date, imediat, prin bluetooth și mai apoi prin telefon direct cardiologului”, explică Dov Rubin, vicepreședintele HealthWatch.
În cazul unei crize cardiace, durata de intervenție poate fi redusă substanțial. Tricoul poate fi purtat și de femeile gravide, pentru că electrocardiograful poate percepe și bătăile de inimă ale fătului.
Tricoul este dotat cu 12 electrozi de plumb, suficienți cât să ofere informații detaliate despre ritmul cardiac.
„Dacă ai o problemă doar într-o parte a inimii, nu o poți vedea cu un singur electrod, așa cum au alți senzori, așa că poți să ratezi multe nereguli dacă nu ai o monitorizare atât de amplă precum cea a electrocardiografului cu 12 electrozi”, spune Chaim Lotan, medic cardiolog.
Și, în ciuda echipamentului din țesătură, tricoul este confortabil și poate fi spălat fără probleme, dau asigurări reprezentanții companiei.
„Te duci la serviciu, faci sport, îți petreci timpul cu familia și nu ești deranjat în niciun fel”, susține Uri Amir, președintele HealthWatch.
Tricoul va fi lansat pe piață peste câteva luni. Pâna atunci, compania va mai testa electrocardiograful, dar va mai lucra și la design.
Pentru clienții care vor să fie la modă, hainele care monitorizează ritmul cardiac vor fi croite în mai multe culori.
http://www.money.ro/
Euro va egala dolarul la paritate în doi ani
ING a făcut în 2014 cele mai exacte estimări la nivel mondial referitoare la cotaţiile valutare, cu prognoze mai pesimiste pentru euro decât restul analiştilor, iar banca olandeză nu intenţionează să îşi schimbe strategia, anticipând că moneda europeană va ajunge în doi ani la paritate cu dolarul.Euro a coborât joi până la 1,1754 dolari pe unitate, de la un maxim al anului trecut de 1,3993 dolari pe unitate, atins în luna mai, ING considerând că moneda europeană va continua să se deprecieze până la 1 dolar pe unitate, nivel nemaiîntâlnit din 2002, relatează Bloomberg.
Potrivit mediei estimărilor făcute de peste 30 de analişti intervievaţi de Bloomberg, euro va atinge 1,15 dolari pe unitate până la sfârşitul lui 2016.
ING anticipează că măsurile Băncii Centrale Europene pentru stimularea economiei zonei euro şi evitarea deflaţiei vor avea efecte negative asupra monedei europene, mai mari decât se aşteaptă alte bănci.
Puţini investitori vor fi interesaţi de euro, din cauza creşterii masei monetare, în special că Rezerva Federală va face activele în dolari mai atractive prin majorarea dobânzilor, consideră analiştii băncii olandeze.
"Suntem unii dintre cei mai conservatori analişti în privinţa cursului euro/dolar. Se pare că Fed va începe să majoreze dobânzile mai degrabă mai devreme decât mai târziu, posibil la sfârşitul trimestrului al doilea, iar acest fapt va accentua divergenţa politicilor monetare", a explicat Petr Krpata, analist în domeniul pieţelor valutare la ING în Londra.
Într-una dintre cele mai exacte estimări, ING a anticipat la începutul anului trecut că euro se va deprecia cu 13%, la 1,2 dolari pe unitate, până la 31 decembrie 2014, în timp ce media estimărilor analiştilor intervievaţi de Bloomberg a fost la acel moment de 1,28 dolari pe unitate. Euro a încheiat anul trecut la 1,2098 dolari pe unitate.
Credit Suisse anticipează că euro va coborî la 1,15 dolari pe unitate până la sfârşitul lui 2015, iar anul viitor va ajuunge la 1,19 dolari pe unitate.
http://www.zf.ro/
Valeriu Chirilov: Dacă arhitectul va încerca să lucreze conform așteptărilor, va muri de foame
La începutul anilor 2000, compania „Nova Linia – toate tipurile de lucrări de construcții și proiectare” promova activ construcția de mansarde. Atunci, pe baza locuințelor vechi, erau construite mansarde în multe țări ale fostei Uniuni Sovietice. Însă, acum, în Chișinău, această direcție este considerată a fi înghețată.
„Mansardele nu au fost anulate, - explică Valeriu Chirilov, arhitect și directorul companiei „Nova Linia”. – Dacă veniți la primărie cu întregul pachet de documente necesare, precum și cu permisiunea locătarilor, nimeni nu vă interzice să construiți mansardă. Programul este minunat, eu rămân la opinia, manifestată și anterior, că acest proiect soluționează întrebările care, astăzi, nu pot fi ameliorate nici de către autoritățile de stat, nici de cele ale orașului. Prima întrebare este cea legată de locuințele sociale. La mansardă omul primește un loc de trai relativ ieftin în zonele locuite, și nu în cele periferice. A doua întrebare constă în faptul că nici primăria, nici locătarii nu investesc 
niciun leu pentru reparația acoperișurilor. A treia întrebare este cea a pământului, a planului general. În opinia mea, în ultimii 40-50 de ani dezvoltarea orașului nu a fost una cât se poate de corectă – prin dezvoltarea noilor teritorii. Este vorba despre fostele vii care, astăzi, sunt înlocuite de blocuri. Iar mansardele reprezintă acel program care ar putea oferi până la 10% de noi zone de locuit, fără dezvoltarea costisitoare a unui teritoriu suplimentar”.
„Iar faptul că s-a creat o atitudine negativă... Probabil au fost prea multe discuții, - continuă Valeriu Chirilov, - că este o locuință ieftină, că e rapid, că e ușor. Din contra, acoperișul și fundamentul reprezintă 
cele mai costisitoare părți ale casei. Iar construcția mansardei constă dintr-un „tort” complicat, cu o grosime de 39 de centimetri și alcătuit din 12 straturi. Și fiecare strat include materiale foarte scumpe: izolație, izolație de aburi, izolație termică, astereală, astereală suplimentară, șindrilă, profil metalic, țigșă metalică sau țiglă. Toate aceste elemente sunt foarte scumpe”.
Dar construcția de mansarde a căpătat un caracter speculativ: aici sunt cei care au hotărât să investească un minim de resurse, pentru a obține un maximum de profit. Dintre cele câteva zeci de firme, care se ocupă de construcția mansardelor, doar două nu au nicio 
plângere cu privire la calitatea lucrului. „Atunci când am început programul de construcție a mansardelor, - spune Valeriu Chirilov, - împreună cu mansarda propriu-zisă noi presupuneam și renovarea casei – cu reparația scărilor blocurilor, schimbarea geamurilor și a ușilor și refacerea utilităților”.
Și „Nova Linia” a construit mansarde. Compania dispune de 7 case unde au fost realizate construcții de mansardă. Primul proiect este cel mai lung bloc de cinci etaje de pe strada Trandafirilor 29/1. Printre proiectele recente se numără blocul cu cinci etaje de pe strada Bogdan Voievod 2/1 și casa de pe Gheorghe Asachi 3/1 – în acest bloc acoperișul era atât de găurit, încât pe timp de ploaie locătarii nu se foloseau de energia electrică – le era frică de vreun scurt circuit. În toate clădirile a fost realizată reparația de fațade și a sistemelor de comunicații, schimbarea geamurilor din scară – fără vreo reclamație.
„Nova Linia” proiectează clădiri la comandă. Pe lângă mansarde a construit un bloc cu cinci etaje la Buiucani. Dar, în ultimul timp, casele au început să crească în înălțime – este mai convenabil să construiești clădiri înalte, decât cele cu patru-cinci etaje.
„Pe bune, - continuă Valeriu Chirilov, - toate problemele blocului trebuie să fie soluționate pe teritoriul lui – locuri de parcare, căile de acces, terenuri de joacă pentru copii, terenuri pentru gunoi. La noi, însă, se construiește teritoriul întreg, veranda se deschide afară sau la vecini, mașinile sunt parcate în fața altor blocuri. Proiectantul a vândut apartamentele, iar toate problemele pe care le-a creat rămân pe umerii orașului și a vecinilor”.
Astăzi, problema de bază a amplasării unei clădiri constă în acordul vecinilor din 
blocurile vecine, regulamentele de incendiu și normele de insolare – apartamentul trebuie să fie expus razelor directe ale soarelui 3-4 ore pe zi, condiții care, însă, de foarte multe ori sunt neglijate. O astfel de densitate a clădirilor, care poate fi observată în unele raioane ale Chișinăului, ar putea exista în Turcia, unde este o altă climă și un alt soare, dar nu la noi.
„Desigur că arhitectul cunoaște aceste reguli, - zice Valeriu Chirilov, - dar, deseori, el nu le poate realiza. Dacă se va ghida după principiu și nu va realiza lucrul, atunci, metaforic vorbind, el nu va avea ce mânca. Iar clientul va pleca la alt arhitect sau chiar la un student, care va creiona ceva rapid și ieftin. Cunosc numeroși arhitecți 
moldoveni cu renume, care timp de 1,5-2 ani nu au comenzi, deoarece se comportă decent din punct de vedere profesional. Proiectantul, însă, dezvoltă calitativ proiectul, deoarece anume el este responsabil de calitatea construcției. El nu se va apuca de un proiect rău, căci aici deja este vorba de un caz penal. O altă întrebare constă în faptul că constructorii ar putea schimba ceva, dar aceasta ține de inspecția construcției. În schițele de construcție și în toate documentele aferente acestora, însă, totul trebuie să fie impecabil.
Faptul că marea parte dintre blocurile locative noi arată cât se poate de modest este legat de cultura clientului. Arhitecții noștri proiectează foarte calitativ, mulți dintre ei realizează proiecte din Rusia, pleacă la muncă în străinătate. Dar dictează clientul – el vrea ceva simplu, înalt, ieftin. Foarte puțini clienți înțeleg și acordă atenție esteticii arhitecturale. Desigur, există și blocuri care sunt modele ale stilului, dar acestea sunt foarte puține.
În urmă cu trei sau patru ani, s-a revenit la apartamentele cu o suprafață mică. Acest fenomen se datorează unui singur factor – al celui economic. Atunci când construiam mansarde, acum șase-șapte ani, uneam două apartamente într-unul, cu suprafața de 130 metri pătrați. Era chiar și coadă. Acum, însă, crește cererea pentru studio-uri – apartamente cu o cameră, comasată cu bucătăria. Este foarte convenabil pentru o familie tânără. E o alternativă bună a camerei-cuști cu o bucătărie separată. Dacă în familie va apărea un bebeluș, vor plasa un perete glisant în stil japonez sau, dacă își vor putea permite, se vor muta într-un apartament cu o suprafață mai mare.
Cât de justificată este construcția de clădiri înalte? Este demonstrat faptul că omul se simte bine maximum până la etajul cinci. Iar dacă este mai sus, atunci se distanțează de pământ și nu se simte prea confortabil. În acest caz ar trebui să fie o altă arhitectură, cu pereți din sticlă, pentru a te simți ca o pasără peste oraș, dar aceste aspecte cresc considerabil prețul pentru construcție. Cumpărătorul nostru este lipsit de experiență, ia ceea ce i se propune”.
Articol pregătit de MyBusiness.md
Jucării pentru brad: afacere la domiciliu și artă
Lucrând în sectorul public sau aflându-se în perioada concediului de maternitate, femeile active și creative, de regulă, aleg să se ocupe de o muncă la domiciliu pentru a-și îmbunătăți situația financiară.
Profesoara uneia dintre instituțiile de învățământ din Moldova, Lucia Rusu, își întruchipează cunoștințele și abilitățile artistice prin confecționarea jucăriilor decorative și a celor pentru brad, care pot fi plasate oriunde – în apartament, vilă, în salonul mașinii și, desigur, la locul de muncă. Poate că peste câțiva ani atelierul de creație de acasă se va transforma într-o manufactură, cu denumirea „Lucika hand-made toy”? Fundalul deja există.
Lucia Rusu își caracterizează stilul ca fiind unul „primitiv”, probabil din cauza nivelului său ridicat de profesionalism. Însă, acest calificativ este cât se poate de modest, dat fiind faptul că simplitatea jucăriilor este una aparentă. Dacă iai în mână articolele ei și le privești mai atent, poate fi observat faptul că acest „primitivism” al autorului ascunde o muncă minuțioasă și lungă (decuparea, coaserea, coacerea, ornamentarea).
Oițe, căluți, păsări, figurine ale moldovenilor care dansează și cântă, brazi de Crăcun, brazi-crăciunițe și multe alte personaje care apar la lumina zilei datorită muncii Luciei, având mereu 
o formă neobișnuită, dar care permite recunoașterea eroilor (jucăriile parcă se află în mișcare) și o paletă de culori bine gândită (jucăriile sunt colorate sau monocrome). Fiind de dimensiuni reduse, ele inspiră o stare veselă, dar, totodată, puțin meditativă (totul se citește în ochii personajelor). „Nu te poți distra mereu, trebuie să te gândești și la viață. Dar, în general, eroii mei sunt romantici și optimiști. Mereu îi încarc cu o doză de pozitivism și îmi doresc ca, astfel, ei să mențină buna dispoziție a noilor săi stăpâni”, - a spus Lucia Rusu pentru MyBusiness.md.
Meșteșugărița coase jucăriile conform schițelor proprii și apoi le ornamentează cu vopsele acrilice. Maestrul pune accent anume pe decorarea unică: „Chiar dacă unele forme ale jucăriilor se pot repeta, caracterul, mimica personajelor sunt diferite”. O altă distincție a articolelor ei constă în faptul că ele emană o aromă minunată de portocale, scorțișoară, vanilie.
Circumstanțele din familie au îndemnat-o pe meșteșugăriță să se ocupe de coaserea jucăriilor. „Iarna mi-a adus un bebeluș și, în pofida agitației de sărbători, mi-am dorit să fac ceva cu mâinile mele. Nu aveam posibilitatea să realizez ceva mare, de aceea am început cu jucăriile mici și frumoase. În perioada rece a anului nu prea te poți plimba cu copilul, de aceea stai acasă. Astfel a și început totul. Am cusut prima jucărie, apoi a doua și s-a pornit procesul. Am ales dimensiunile mici, deoarece în condițiile de casă nu prea îți poți permite să înșiri toate materialele necesare pentru lucru, în plus ești grăbită din cauza altor treburi din casa. În situația dată, însă, ai realizat articolașul, l-ai aranjat în cutie și ai și adunat deja o colecție”.
Lucia realiza primele articole pentru sine, dar, mai târziu, jucăriile și-au dorit „să vadă altă lume” – meșteșugărița și-a adus lucrările la un iarmaroc de handmade. Acolo, lucrările ei au atras atenția nu doar a altor meșteri, ci și a cumpărătorilor. Astfel ea a început să participe la diverse iarmaroace.
Prețurile pentru jucăriile „Lucika hand-made toy” variază între 50 și 120 de lei, deși la târgurile din străinătate astfel de lucrări unice ar costa mult mai mult. „Da, jucăriile mele atrag priviri și reacții ale cumpărătorilor. Dar nu pot explica de ce cumpărătorii aleg să procure articole de pe bandă, în detrimentul lucrărilor unice, chiar dacă acelea sunt la același preț sau chiar mai scumpe. Poate că la noi în Moldova încă nu a venit moda jucăriilor unice” – a spus meșteșugărița.
Cu toate acestea, Lucia Rusu este optimistă. Luând în calcul faptul că piața jucăriilor pentru brad are o capacitate foarte mare, iar anual moda este cea care formează cererea, meșterii care se ocupă de confecționare articolelor unicate au o perspectivă destul de largă. Trebuie doar să treacă puțin timp pentru ca să se „coacă” gusturile cumpărătorilor. Și atunci în Moldova se va mări numărul celor care apreciază articolele inedite și unice, made in Moldova.
Articol pregătit de MyBusiness.md
Street-food-ul exotic
Fast food-ul stradal (termenul internațional e “street-food”) – reprezintă o mâncare simplă și nepretențioasă, care există deja de o mie de ani. De exemplu, în Roma Antică plebeii, care nu aveau cuptoare acasă, își permiteau o dată pe zi să consume un bol de tocăniță de năut și terci de grâu, care se vindeau pe stradă.
Conform calculelor sociologilor, în prezent aproximativ 2,5 miliarde de oameni zilnic cumpără mâncare de pe stradă. Și aceștia nu sunt oameni cu venituri mici. Dar ritmul de viață care este impus de orașele aglomerate ne face să corespundem anumitor reguli. Timpul costă. Toți se grăbesc. Uneori nici nu ai timp să mănânci. Astfel, oamenii preferă street-food-ul – e rapid și gustos.
Mai mult decât atât, street-food-ul modern nu este doar o categorie de alimentație publică. Este un eveniment cultural. Doar fiecare regiune diferă prin felul ei de mâncare stradală. Ea reprezintă istoria, situația economică și socială a țării.
Deaceea, printre amatori de delicatese se diferențiază o categorie specială de “iubitori de street-food”. Ei călătoresc dintr-un loc în altul nu numai din dorința de a observa peisaje frumoase. Pentru această categorie de turiști Nakha sau Colosseumul reprezintă un adaos plăcut la “delicatesele” stradale.
Apropo, în Los-Angeles anual are loc festivalul mâncărurilor de stradă, care strânge, de obicei, un număr extraordinar de oameni.
Pentru Moldova, street-food-ul tradițional e reprezentat prin carnea la grătar, mici și cârnați. Plăcintele tradiționale (la fel și prăjiturile vândute în zilele de sărbătoare în piețele Chișinăului) nu fac parte din street-food-ul tradițional, astfel încât ele nu corespund regulei de bază: mâncarea este gătită de față cu clientul.
Locul lor în Moldova a fost preluat de hot-dog-urile internaționale, carne în aluat și shaorma, care, după vestita companie de interdicție a acesteia, e numită “chebab”.
În timpul sărbătorilor de iarnă toate aceste bucate sunt consumate în combinație cu un pahar de izvar sau ceai fierbinte. Este o sursă suplimentară de venit pentru proprietarii punctelor comerciale de pe stradă.
Este clar faptul că cei mai descurcăreți antreprenori își caută noile nișe de afaceri pe piața mâncărurilor de stradă. Printre acestea se diferențiază firma Dolce Erica, care anul trecut a adus în țară primul vagon mic de gătit a covrigilor maghiari Kurtos. Anul 2014 ei au întâlnit în Piața Marii Adunări Naționale, iar în iarna asta își vând produsele în parcul Afgan.
În afară de aceasta, Dolce Erica, pentru sărbătorile 2014/2015 a pregătit un set de mâncăruri noi. În primul rând, acestea sunt mere și banane în ciocolată, presărate cu nucă de cocos și alte dulciuri, servite pe farfurii de unica folosință. Apropo, fructele sunt plasate, în loc de băț ascuțit, pe o spatulă de lemn pentru ca clienți mai mici să nu-și facă leziuni.
La fel, o altă noutate sunt corn-dog-urile. E același cârnat, învelit într-un aluat special, care e prăjit într-un aparat special sub formă de sandwich maker. Se vinde pe băț. Mai sunt și gogoașe de la Gogoși Inelus, pregătite conform rețetei speciale din Bulgaria, care sunt vândute de trei buticuri aflate în concurență. La dorința clientului, acestea pot fi îndulcite cu diferite siropuri.
Din păcate, la temperaturi foarte scăzute, unele din aceste feluri de mâncare nu pot fi gustate, cum are fi mere și banane în ciocolată (e street-food-ul de vară). Însă, cât a fost relativ cald afară, copiii angajaților MyBusiness.md au degustat produsul nou și au dat acord la ieșirea acestuia pe piață.
În vara anului 2014 pentru prima dată pe străzile și în parcurile Chișinăului au apărut cartofi spiralați de Coreea - TwistPotato. Această idee a fost preluată de mulți, însă Dolce Erica a reușit să se diferențieze și aici. În afară de cartofi răsuciți pe băț, ei au reușit să spiraleze cartofi pe cârnați.
“Avem o altă surpriză pentru sezonul de vară, - a declarat pentru MyBusiness.md managerul Dolce Erica, - înghețată prăjită în ulei. Va fi ceva extraordinar! Vă invităm la degustare”.
Firma Magic Corn oferă în calitate de street-food porumb fiert, atât pe știulete, cât și sub formă de boabe la grămaj. În plus, materia primă, congelată prin șoc, este adusă din România. Vom remarca faptul că firma moldo-iordană Kardel oferă produse similare deja de un an în Moldova. În conformitate cu price-list-ul, publicat pe site-ul companiei, porumbul congelat, atât pe știulete, cât și boabe, costă 25 lei/kg. Astfel, probabil e mai ușor de achiziționat materia primă respectivă de la producătorul autohton.
Totuși, e remarcabil faptul că street-food-ul din Moldova e lipsit de așa feluri de mâncare cum ar fi: clătite și hamburgheri. Cu atât mai mult ea duce lipsa de mâncăruri exotice, numărul cărora depășește sute și mii feluri de mâncare.
Printre ele se numără: castane pariziene prăjite; omletă din scoici, chifle chinezești “baozi”, jeleu de fistic și multe altele, care se vând pe stăzile lumii; heringul sărat olandez; cartofi prăjiți din aproape toate orașele Europei. Și cum rămâne cu onigiri japoneze? Este acel fel de mâncare pe care țăranii îl luau în câmp, iar acum managerii îl consumă în oficii, elevii la școală și la plimbări prin parc în timpul liber. Acest aperitiv pare să fie similar cu sushi, însă are și ceva diferit în el: onigiri se fac din orez simplu, care se învârtește în jurul umpluturii. Astfel, se formează prăjituri din orez sub formă triunghiulară, care pot fi păstrate și purtate în geantă.
Articol pregătit de MyBusiness.md
Omul care va schimba lumea
Un om considerat „ciudat” a primit mai mult de jumătate de miliard de dolari de la Google pentru a schimba lumea creând o nouă platformă pentru computere.
Este vorba despre Rony Abovitz, fondatorul companiei Magic Leap, care lucrează la un proiect despre care nu spune prea multe, dar care a reușit deja să câștige încrederea unor giganți, printre care și Google însuși, scrie Business Insider.
Alături de Google, în luna octombrie 2014, în companie au mai investit producătorul de chip-uri Qualcomm, Andreessen Horowitz și compania de filme Legendary Pictures. Astfel, compania a ajuns la o valoare de aproximativ 2 miliarde de dolari.
Abovitz este de părere că detaliile despre tehnologia la care lucrează Magic Leap trebuie ținute secrete, astfel încât reprezentanții companiei vorbesc în termeni foarte vagi despre proiectele la care lucrează.
Cea mai bună descriere făcută până acum despre ceea ce face Magic Leap este cea a lui Sean Hollister de la Gizmodo: „Un fel de Google Glass pe steroizi, care poate îmbina perfect grafica generată de calculator cu lumea reală”. Abovitz o descrie ca pe un fel de calculator care poate „simți magia de zi cu zi" și „mult mai uman, mult mai asemănător cu lumea noastră”.
Tot ce știm sigur este că Magic Leap lucrează la crearea unei noi realități, o realitate augmentată, pe care o numește realitate cinematografică, și care va oferi o experiență 3D mai realistă decât orice altceva.
Și se pare că această realitate augmentată va fi următoarea platformă majoră pentru calculatoare. Facebook a cheltuit anul acesta 2 miliarde de dolari pentru Oculus, o companie din domeniul realității virtuale care produce căștile Oculus Rift. Tehnologia la care lucrează Magic Leap ar putea fi chiar mai captivantă decât ceea ce dezvoltă Oculus.
Abovitz este descris de mai multe persoane ca fiind o persoană familistă, care călătorește mult în întreaga lume, dar și-a păstrat mereu viața stabilită în Florida. El a fost foarte pasionat de filmele Science Fiction de la Hollywood, fiind obsedat de gadgeturi. Abovitz și-a obținut masteratul în inginerie biomedicală la Universitatea din Miami, unde realiza săptămânal benzi desenate pentru ziar. Ulterior, el a fondat prima sa companie, Z-KAT, din care s-a desprins firma de robotică medicală MAKO Surgical, din Florida.
Abovitz spune Magic salt va rămâne în Florida, chiar dacă i-ar fi mai comod să se mute în Boston sau în Silicon Valley. Abovitz vrea să transforme Magic Leap într-o mare companie higt tech, de „dimensiunea lui Apple”, care este o companie în valoare de 700 miliarde dolari cu 80.000 de angajați în întreaga lume.
The Lane Kirkland Scholarships in the 2015-16 academic year
Polish-American Freedom Foundation Founder of the Program and Education for Democracy Foundation announce an open competition for candidates from
Ukraine, Belarus, Russia, Moldova, Georgia, Armenia, Azerbaijan, Kazakhstan and Kyrgyz Republic for THE LANE KIRKLAND SCHOLARSHIPS in the 2015-16 academic year
The Program is addressed to young leaders with higher education who are interested in the development of democracy, economy and civil society in their countries and in the region.
The Program is realized in the form of a two-semester project course with Polish universities and at leat 2-week professional internships with public or private institutions.
Our Program's philosophy is based on the mutual respect, regardless of the country of origin.
FIELDS:
Economics and management
Administration / management (business, NGO, culture, environmental protection, health care, education)
Public administration (government and local government)
Law
Social science (social psychology, sociology)
Political science and international relations
Journalism
Development policy
Diploma thesis shall be of theoretical or practical character (in the latter case theoretical introduction will still be required).
CANDIDATES:
In the 2015/2016 academic year the Kirkland Program is addressed to the following persons:
experts, politicians, employees at government and local government institutions
entrepreneurs and managers
leaders of non-governmental organizations, cultural organizers and promoters of active citizenship
academic teachers
journalists.
ELIGIBILITY CRITERIA:
- Citizenship and permanent residence in one of the targeted countries (holders of permanent residence card in Poland are ineligible)
- Master's degree
- Up to 35 years of age (in special cases up to 40)
- Professional experience of at least 2 years
- Polish language proficiency adequate to effectively attend lectures and seminars as well as to prepare a diploma project or, alternatively, English in case of those candidates who select a specific study program with English as the language of instruction (in such cases, only basic Polish is required). During the interview candidates are required to speak Polish at least at the B1 level (diploma thesis written in Polish) or at least A1 (diploma thesis written in English)
- PREFERENCES:
- Candidates actively working in their professional and social fields
- Candidates who have significant achievements
- Candidates who have not studied in Poland before
REQUIRED DOCUMENTS:
1. Application form on-line
a) detailed personal questionnaire
b) proposed program of study in Poland explaining the purpose of participation in the Kirkland Program and including the future plans connected with its completion (not exceeding 4,000-6,000 characters with spaces)
2. Two letters of reference (in Polish, English or Russian), describing the achievements and qualifications of the candidate as well as the expectations connected with the candidate's further development and work in her/his professional or social field – to be submitted by e-mail
3. Copy of Master's degree diploma (or PhD diploma) – to be submitted by e-mail
SELECTION PROCESS:
Approximately 45 best applicants will be selected in a 3-stage evaluation process of candidates:
Stage 1 - formal assessment of applications
Stage 2 - substantive assessment of applications
Stage 3 - interviews (planned on 14 - 30 April 2015)
The candidates who have qualified by passing all 3 stages are informed via e-mail at the end of March. The information of the final results will be sent via e-mail in June 2015.
DEADLINE March 1, 2015
For more information please acces http://www.kirkland.edu.pl/en/announcement
