La începutul anilor 2000, compania „Nova Linia – toate tipurile de lucrări de construcții și proiectare” promova activ construcția de mansarde. Atunci, pe baza locuințelor vechi, erau construite mansarde în multe țări ale fostei Uniuni Sovietice. Însă, acum, în Chișinău, această direcție este considerată a fi înghețată.

„Mansardele nu au fost anulate, - explică Valeriu Chirilov, arhitect și directorul companiei „Nova Linia”. – Dacă veniți la primărie cu întregul pachet de documente necesare, precum și cu permisiunea locătarilor, nimeni nu vă interzice să construiți mansardă. Programul este minunat, eu rămân la opinia, manifestată și anterior, că acest proiect soluționează întrebările care, astăzi, nu pot fi ameliorate nici de către autoritățile de stat, nici de cele ale orașului. Prima întrebare este cea legată de locuințele sociale. La mansardă omul primește un loc de trai relativ ieftin în zonele locuite, și nu în cele periferice. A doua întrebare constă în faptul că nici primăria, nici locătarii nu investesc niciun leu pentru reparația acoperișurilor. A treia întrebare este cea a pământului, a planului general. În opinia mea, în ultimii 40-50 de ani dezvoltarea orașului nu a fost una cât se poate de corectă – prin dezvoltarea noilor teritorii. Este vorba despre fostele vii care, astăzi, sunt înlocuite de blocuri. Iar mansardele reprezintă acel program care ar putea oferi până la 10% de noi zone de locuit, fără dezvoltarea costisitoare a unui teritoriu suplimentar”.

„Iar faptul că s-a creat o atitudine negativă... Probabil au fost prea multe discuții, - continuă Valeriu Chirilov, - că este o locuință ieftină, că e rapid, că e ușor. Din contra, acoperișul și fundamentul reprezintă cele mai costisitoare părți ale casei. Iar construcția mansardei constă dintr-un „tort” complicat, cu o grosime de 39 de centimetri și alcătuit din 12 straturi. Și fiecare strat include materiale foarte scumpe: izolație, izolație de aburi, izolație termică, astereală, astereală suplimentară, șindrilă, profil metalic, țigșă metalică sau țiglă. Toate aceste elemente sunt foarte scumpe”.

Dar construcția de mansarde a căpătat un caracter speculativ: aici sunt cei care au hotărât să investească un minim de resurse, pentru a obține un maximum de profit. Dintre cele câteva zeci de firme, care se ocupă de construcția mansardelor, doar două nu au nicio plângere cu privire la calitatea lucrului. „Atunci când am început programul de construcție a mansardelor, - spune Valeriu Chirilov, - împreună cu mansarda propriu-zisă noi presupuneam și renovarea casei – cu reparația scărilor blocurilor, schimbarea geamurilor și a ușilor și refacerea utilităților”.

Și „Nova Linia” a construit mansarde. Compania dispune de 7 case unde au fost realizate construcții de mansardă. Primul proiect este cel mai lung bloc de cinci etaje de pe strada Trandafirilor 29/1. Printre proiectele recente se numără blocul cu cinci etaje de pe strada Bogdan Voievod 2/1 și casa de pe Gheorghe Asachi 3/1 – în acest bloc acoperișul era atât de găurit, încât pe timp de ploaie locătarii nu se foloseau de energia electrică – le era frică de vreun scurt circuit. În toate clădirile a fost realizată reparația de fațade și a sistemelor de comunicații, schimbarea geamurilor din scară – fără vreo reclamație.

„Nova Linia” proiectează clădiri la comandă. Pe lângă mansarde a construit un bloc cu cinci etaje la Buiucani. Dar, în ultimul timp, casele au început să crească în înălțime – este mai convenabil să construiești clădiri înalte, decât cele cu patru-cinci etaje.

„Pe bune, - continuă Valeriu Chirilov, - toate problemele blocului trebuie să fie soluționate pe teritoriul lui – locuri de parcare, căile de acces, terenuri de joacă pentru copii, terenuri pentru gunoi. La noi, însă, se construiește teritoriul întreg, veranda se deschide afară sau la vecini, mașinile sunt parcate în fața altor blocuri. Proiectantul a vândut apartamentele, iar toate problemele pe care le-a creat rămân pe umerii orașului și a vecinilor”.

Astăzi, problema de bază a amplasării unei clădiri constă în acordul vecinilor din blocurile vecine, regulamentele de incendiu și normele de insolare – apartamentul trebuie să fie expus razelor directe ale soarelui 3-4 ore pe zi, condiții care, însă, de foarte multe ori sunt neglijate. O astfel de densitate a clădirilor, care poate fi observată în unele raioane ale Chișinăului, ar putea exista în Turcia, unde este o altă climă și un alt soare, dar nu la noi.

„Desigur că arhitectul cunoaște aceste reguli, - zice Valeriu Chirilov, - dar, deseori, el nu le poate realiza. Dacă se va ghida după principiu și nu va realiza lucrul, atunci, metaforic vorbind, el nu va avea ce mânca. Iar clientul va pleca la alt arhitect sau chiar la un student, care va creiona ceva rapid și ieftin. Cunosc numeroși arhitecți moldoveni cu renume, care timp de 1,5-2 ani nu au comenzi, deoarece se comportă decent din punct de vedere profesional. Proiectantul, însă, dezvoltă calitativ proiectul, deoarece anume el este responsabil de calitatea construcției. El nu se va apuca de un proiect rău, căci aici deja este vorba de un caz penal. O altă întrebare constă în faptul că constructorii ar putea schimba ceva, dar aceasta ține de inspecția construcției. În schițele de construcție și în toate documentele aferente acestora, însă, totul trebuie să fie impecabil.

Faptul că marea parte dintre blocurile locative noi arată cât se poate de modest este legat de cultura clientului. Arhitecții noștri proiectează foarte calitativ, mulți dintre ei realizează proiecte din Rusia, pleacă la muncă în străinătate. Dar dictează clientul – el vrea ceva simplu, înalt, ieftin. Foarte puțini clienți înțeleg și acordă atenție esteticii arhitecturale. Desigur, există și blocuri care sunt modele ale stilului, dar acestea sunt foarte puține.

În urmă cu trei sau patru ani, s-a revenit la apartamentele cu o suprafață mică. Acest fenomen se datorează unui singur factor – al celui economic. Atunci când construiam mansarde, acum șase-șapte ani, uneam două apartamente într-unul, cu suprafața de 130 metri pătrați. Era chiar și coadă. Acum, însă, crește cererea pentru studio-uri – apartamente cu o cameră, comasată cu bucătăria. Este foarte convenabil pentru o familie tânără. E o alternativă bună a camerei-cuști cu o bucătărie separată. Dacă în familie va apărea un bebeluș, vor plasa un perete glisant în stil japonez sau, dacă își vor putea permite, se vor muta într-un apartament cu o suprafață mai mare.

Cât de justificată este construcția de clădiri înalte? Este demonstrat faptul că omul se simte bine maximum până la etajul cinci. Iar dacă este mai sus, atunci se distanțează de pământ și nu se simte prea confortabil. În acest caz ar trebui să fie o altă arhitectură, cu pereți din sticlă, pentru a te simți ca o pasără peste oraș, dar aceste aspecte cresc considerabil prețul pentru construcție. Cumpărătorul nostru este lipsit de experiență, ia ceea ce i se propune”.

Articol pregătit de MyBusiness.md

Lucrând în sectorul public sau aflându-se în perioada concediului de maternitate, femeile active și creative, de regulă, aleg să se ocupe de o muncă la domiciliu pentru a-și îmbunătăți situația financiară.

Profesoara uneia dintre instituțiile de învățământ din Moldova, Lucia Rusu, își întruchipează cunoștințele și abilitățile artistice prin confecționarea jucăriilor decorative și a celor pentru brad, care pot fi plasate oriunde – în apartament, vilă, în salonul mașinii și, desigur, la locul de muncă. Poate că peste câțiva ani atelierul de creație de acasă se va transforma într-o manufactură, cu denumirea „Lucika hand-made toy”? Fundalul deja există.

Lucia Rusu își caracterizează stilul ca fiind unul „primitiv”, probabil din cauza nivelului său ridicat de profesionalism. Însă, acest calificativ este cât se poate de modest, dat fiind faptul că simplitatea jucăriilor este una aparentă. Dacă iai în mână articolele ei și le privești mai atent, poate fi observat faptul că acest „primitivism” al autorului ascunde o muncă minuțioasă și lungă (decuparea, coaserea, coacerea, ornamentarea).

Oițe, căluți, păsări, figurine ale moldovenilor care dansează și cântă, brazi de Crăcun, brazi-crăciunițe și multe alte personaje care apar la lumina zilei datorită muncii Luciei, având mereu o formă neobișnuită, dar care permite recunoașterea eroilor (jucăriile parcă se află în mișcare) și o paletă de culori bine gândită (jucăriile sunt colorate sau monocrome). Fiind de dimensiuni reduse, ele inspiră o stare veselă, dar, totodată, puțin meditativă (totul se citește în ochii personajelor). „Nu te poți distra mereu, trebuie să te gândești și la viață. Dar, în general, eroii mei sunt romantici și optimiști. Mereu îi încarc cu o doză de pozitivism și îmi doresc ca, astfel, ei să mențină buna dispoziție a noilor săi stăpâni”, - a spus Lucia Rusu pentru MyBusiness.md.

Meșteșugărița coase jucăriile conform schițelor proprii și apoi le ornamentează cu vopsele acrilice. Maestrul pune accent anume pe decorarea unică: „Chiar dacă unele forme ale jucăriilor se pot repeta, caracterul, mimica personajelor sunt diferite”. O altă distincție a articolelor ei constă în faptul că ele emană o aromă minunată de portocale, scorțișoară, vanilie.

Circumstanțele din familie au îndemnat-o pe meșteșugăriță să se ocupe de coaserea jucăriilor. „Iarna mi-a adus un bebeluș și, în pofida agitației de sărbători, mi-am dorit să fac ceva cu mâinile mele. Nu aveam posibilitatea să realizez ceva mare, de aceea am început cu jucăriile mici și frumoase. În perioada rece a anului nu prea te poți plimba cu copilul, de aceea stai acasă. Astfel a și început totul. Am cusut prima jucărie, apoi a doua și s-a pornit procesul. Am ales dimensiunile mici, deoarece în condițiile de casă nu prea îți poți permite să înșiri toate materialele necesare pentru lucru, în plus ești grăbită din cauza altor treburi din casa. În situația dată, însă, ai realizat articolașul, l-ai aranjat în cutie și ai și adunat deja o colecție”.

Lucia realiza primele articole pentru sine, dar, mai târziu, jucăriile și-au dorit „să vadă altă lume” – meșteșugărița și-a adus lucrările la un iarmaroc de handmade. Acolo, lucrările ei au atras atenția nu doar a altor meșteri, ci și a cumpărătorilor. Astfel ea a început să participe la diverse iarmaroace.

Prețurile pentru jucăriile „Lucika hand-made toy” variază între 50 și 120 de lei, deși la târgurile din străinătate astfel de lucrări unice ar costa mult mai mult. „Da, jucăriile mele atrag priviri și reacții ale cumpărătorilor. Dar nu pot explica de ce cumpărătorii aleg să procure articole de pe bandă, în detrimentul lucrărilor unice, chiar dacă acelea sunt la același preț sau chiar mai scumpe. Poate că la noi în Moldova încă nu a venit moda jucăriilor unice” – a spus meșteșugărița.

Cu toate acestea, Lucia Rusu este optimistă. Luând în calcul faptul că piața jucăriilor pentru brad are o capacitate foarte mare, iar anual moda este cea care formează cererea, meșterii care se ocupă de confecționare articolelor unicate au o perspectivă destul de largă. Trebuie doar să treacă puțin timp pentru ca să se „coacă” gusturile cumpărătorilor. Și atunci în Moldova se va mări numărul celor care apreciază articolele inedite și unice, made in Moldova.

Articol pregătit de MyBusiness.md

Fast food-ul stradal (termenul internațional e “street-food”) – reprezintă o mâncare simplă și nepretențioasă, care există deja de o mie de ani. De exemplu, în Roma Antică plebeii, care nu aveau cuptoare acasă, își permiteau o dată pe zi să consume un bol de tocăniță de năut și terci de grâu, care se vindeau pe stradă.

Conform calculelor sociologilor, în prezent aproximativ 2,5 miliarde de oameni zilnic cumpără mâncare de pe stradă. Și aceștia nu sunt oameni cu venituri mici. Dar ritmul de viață care este impus de orașele aglomerate ne face să corespundem anumitor reguli. Timpul costă. Toți se grăbesc. Uneori nici nu ai timp să mănânci. Astfel, oamenii preferă street-food-ul – e rapid și gustos.

Mai mult decât atât, street-food-ul modern nu este doar o categorie de alimentație publică. Este un eveniment cultural. Doar fiecare regiune diferă prin felul ei de mâncare stradală. Ea reprezintă istoria, situația economică și socială a țării.

Deaceea, printre amatori de delicatese se diferențiază o categorie specială de “iubitori de street-food”. Ei călătoresc dintr-un loc în altul nu numai din dorința de a observa peisaje frumoase. Pentru această categorie de turiști Nakha sau Colosseumul reprezintă un adaos plăcut la “delicatesele” stradale.

Apropo, în Los-Angeles anual are loc festivalul mâncărurilor de stradă, care strânge, de obicei, un număr extraordinar de oameni.

Pentru Moldova, street-food-ul tradițional e reprezentat prin carnea la grătar, mici și cârnați. Plăcintele tradiționale (la fel și prăjiturile vândute în zilele de sărbătoare în piețele Chișinăului) nu fac parte din street-food-ul tradițional, astfel încât ele nu corespund regulei de bază: mâncarea este gătită de față cu clientul.

Locul lor în Moldova a fost preluat de hot-dog-urile internaționale, carne în aluat și shaorma, care, după vestita companie de interdicție a acesteia, e numită “chebab”.

În timpul sărbătorilor de iarnă toate aceste bucate sunt consumate în combinație cu un pahar de izvar sau ceai fierbinte. Este o sursă suplimentară de venit pentru proprietarii punctelor comerciale de pe stradă.

Este clar faptul că cei mai descurcăreți antreprenori își caută noile nișe de afaceri pe piața mâncărurilor de stradă. Printre acestea se diferențiază firma Dolce Erica, care anul trecut a adus în țară primul vagon mic de gătit a covrigilor maghiari Kurtos. Anul 2014 ei au întâlnit în Piața Marii Adunări Naționale, iar în iarna asta își vând produsele în parcul Afgan.

În afară de aceasta, Dolce Erica, pentru sărbătorile 2014/2015 a pregătit un set de mâncăruri noi. În primul rând, acestea sunt mere și banane în ciocolată, presărate cu nucă de cocos și alte dulciuri, servite pe farfurii de unica folosință. Apropo, fructele sunt plasate, în loc de băț ascuțit, pe o spatulă de lemn pentru ca clienți mai mici să nu-și facă leziuni.

La fel, o altă noutate sunt corn-dog-urile. E același cârnat, învelit într-un aluat special, care e prăjit într-un aparat special sub formă de sandwich maker. Se vinde pe băț. Mai sunt și gogoașe de la Gogoși Inelus, pregătite conform rețetei speciale din Bulgaria, care sunt vândute de trei buticuri aflate în concurență. La dorința clientului, acestea pot fi îndulcite cu diferite siropuri.

Din păcate, la temperaturi foarte scăzute, unele din aceste feluri de mâncare nu pot fi gustate, cum are fi mere și banane în ciocolată (e street-food-ul de vară). Însă, cât a fost relativ cald afară, copiii angajaților MyBusiness.md au degustat produsul nou și au dat acord la ieșirea acestuia pe piață.

În vara anului 2014 pentru prima dată pe străzile și în parcurile Chișinăului au apărut cartofi spiralați de Coreea - TwistPotato. Această idee a fost preluată de mulți, însă Dolce Erica a reușit să se diferențieze și aici. În afară de cartofi răsuciți pe băț, ei au reușit să spiraleze cartofi pe cârnați.

“Avem o altă surpriză pentru sezonul de vară, - a declarat pentru MyBusiness.md managerul Dolce Erica, - înghețată prăjită în ulei. Va fi ceva extraordinar! Vă invităm la degustare”.

Firma Magic Corn oferă în calitate de street-food porumb fiert, atât pe știulete, cât și sub formă de boabe la grămaj. În plus, materia primă, congelată prin șoc, este adusă din România. Vom remarca faptul că firma moldo-iordană Kardel oferă produse similare deja de un an în Moldova. În conformitate cu price-list-ul, publicat pe site-ul companiei, porumbul congelat, atât pe știulete, cât și boabe, costă 25 lei/kg. Astfel, probabil e mai ușor de achiziționat materia primă respectivă de la producătorul autohton.

Totuși, e remarcabil faptul că street-food-ul din Moldova e lipsit de așa feluri de mâncare cum ar fi: clătite și hamburgheri. Cu atât mai mult ea duce lipsa de mâncăruri exotice, numărul cărora depășește sute și mii feluri de mâncare.

Printre ele se numără: castane pariziene prăjite; omletă din scoici, chifle chinezești “baozi”, jeleu de fistic și multe altele, care se vând pe stăzile lumii; heringul sărat olandez; cartofi prăjiți din aproape toate orașele Europei. Și cum rămâne cu onigiri japoneze? Este acel fel de mâncare pe care țăranii îl luau în câmp, iar acum managerii îl consumă în oficii, elevii la școală și la plimbări prin parc în timpul liber. Acest aperitiv pare să fie similar cu sushi, însă are și ceva diferit în el: onigiri se fac din orez simplu, care se învârtește în jurul umpluturii. Astfel, se formează prăjituri din orez sub formă triunghiulară, care pot fi păstrate și purtate în geantă.

Articol pregătit de MyBusiness.md

Un om considerat „ciudat” a primit mai mult de jumătate de miliard de dolari de la Google pentru a schimba lumea creând o nouă platformă pentru computere.

Este vorba despre Rony Abovitz, fondatorul companiei Magic Leap, care lucrează la un proiect despre care nu spune prea multe, dar care a reușit deja să câștige încrederea unor giganți, printre care și Google însuși, scrie Business Insider.

Alături de Google, în luna octombrie 2014, în companie au mai investit producătorul de chip-uri Qualcomm, Andreessen Horowitz și compania de filme Legendary Pictures. Astfel, compania a ajuns la o valoare de aproximativ 2 miliarde de dolari.

Abovitz este de părere că detaliile despre tehnologia la care lucrează Magic Leap trebuie ținute secrete, astfel încât reprezentanții companiei vorbesc în termeni foarte vagi despre proiectele la care lucrează.

Cea mai bună descriere făcută până acum despre ceea ce face Magic Leap este cea a lui Sean Hollister de la Gizmodo: „Un fel de Google Glass pe steroizi, care poate îmbina perfect grafica generată de calculator cu lumea reală”. Abovitz o descrie ca pe un fel de calculator care poate „simți magia de zi cu zi" și „mult mai uman, mult mai asemănător cu lumea noastră”.

Tot ce știm sigur este că Magic Leap lucrează la crearea unei noi realități, o realitate augmentată, pe care o numește realitate cinematografică, și care va oferi o experiență 3D mai realistă decât orice altceva.

Și se pare că această realitate augmentată va fi următoarea platformă majoră pentru calculatoare. Facebook a cheltuit anul acesta 2 miliarde de dolari pentru Oculus, o companie din domeniul realității virtuale care produce căștile Oculus Rift. Tehnologia la care lucrează Magic Leap ar putea fi chiar mai captivantă decât ceea ce dezvoltă Oculus.

Abovitz este descris de mai multe persoane ca fiind o persoană familistă, care călătorește mult în întreaga lume, dar și-a păstrat mereu viața stabilită în Florida. El a fost foarte pasionat de filmele Science Fiction de la Hollywood, fiind obsedat de gadgeturi. Abovitz și-a obținut masteratul în inginerie biomedicală la Universitatea din Miami, unde realiza săptămânal benzi desenate pentru ziar. Ulterior, el a fondat prima sa companie, Z-KAT, din care s-a desprins firma de robotică medicală MAKO Surgical, din Florida.

Abovitz spune Magic salt va rămâne în Florida, chiar dacă i-ar fi mai comod să se mute în Boston sau în Silicon Valley. Abovitz vrea să transforme Magic Leap într-o mare companie higt tech, de „dimensiunea lui Apple”, care este o companie în valoare de 700 miliarde dolari cu 80.000 de angajați în întreaga lume.

http://www.money.ro/

Polish-American Freedom Foundation Founder of the Program and Education for Democracy Foundation announce an open competition for candidates from

Ukraine, Belarus, Russia, Moldova, Georgia, Armenia, Azerbaijan, Kazakhstan and Kyrgyz Republic for THE LANE KIRKLAND SCHOLARSHIPS in the 2015-16 academic year

The Program is addressed to young leaders with higher education who are interested in the development of democracy, economy and civil society in their countries and in the region.
The Program is realized in the form of a two-semester project course with Polish universities and at leat 2-week professional internships with public or private institutions.

Our Program's philosophy is based on the mutual respect, regardless of the country of origin.

FIELDS:

Economics and management
Administration / management (business, NGO, culture, environmental protection, health care, education)
Public administration (government and local government)
Law
Social science (social psychology, sociology)
Political science and international relations
Journalism
Development policy
Diploma thesis shall be of theoretical or practical character (in the latter case theoretical introduction will still be required).

CANDIDATES:

In the 2015/2016 academic year the Kirkland Program is addressed to the following persons:

experts, politicians, employees at government and local government institutions
entrepreneurs and managers
leaders of non-governmental organizations, cultural organizers and promoters of active citizenship
academic teachers
journalists.

ELIGIBILITY CRITERIA:

• Citizenship and permanent residence in one of the targeted countries (holders of permanent residence card in Poland are ineligible)
• Master's degree
• Up to 35 years of age (in special cases up to 40)
• Professional experience of at least 2 years
• Polish language proficiency adequate to effectively attend lectures and seminars as well as to prepare a diploma project or, alternatively, English in case of those candidates who select a specific study program with English as the language of instruction (in such cases, only basic Polish is required). During the interview candidates are required to speak Polish at least at the B1 level (diploma thesis written in Polish) or at least A1 (diploma thesis written in English)
• PREFERENCES:
• Candidates actively working in their professional and social fields
• Candidates who have significant achievements
• Candidates who have not studied in Poland before

REQUIRED DOCUMENTS:

1. Application form on-line

a) detailed personal questionnaire

b) proposed program of study in Poland explaining the purpose of participation in the Kirkland Program and including the future plans connected with its completion (not exceeding 4,000-6,000 characters with spaces)

2. Two letters of reference (in Polish, English or Russian), describing the achievements and qualifications of the candidate as well as the expectations connected with the candidate's further development and work in her/his professional or social field – to be submitted by e-mail

3. Copy of Master's degree diploma (or PhD diploma) – to be submitted by e-mail

SELECTION PROCESS:

Approximately 45 best applicants will be selected in a 3-stage evaluation process of candidates:

Stage 1 - formal assessment of applications
Stage 2 - substantive assessment of applications
Stage 3 - interviews (planned on 14 - 30 April 2015)
The candidates who have qualified by passing all 3 stages are informed via e-mail at the end of March. The information of the final results will be sent via e-mail in June 2015.

DEADLINE March 1, 2015

For more information please acces http://www.kirkland.edu.pl/en/announcement 

Imprimantele 3D, considerate mult timp dispozitive mai degrabă anecdotice, îşi găsesc utilizări multiple, mai ales în industria de apărare, care ar putea anunţa o nouă revoluţie industrială, potrivit experţilor.

Pentru mulţi, imprimantele 3D rămân un simplu dispozitiv util pentru reproducerea unor figurine banale din plastic, dar, odată cu expirarea recentă a mai multor brevete cruciale, noi imprimante capabile să utilizeze metale, lemn sau ţesuturi vor deveni mult mai accesibile, lăsând loc unei revoluţii istorice pentru industria manufacturieră.

Întotdeauna în căutare de noi tehnologii, puternica industrie de apărare se află în avangarda acestui domeniu inovator. Armata americană a investit masiv în domeniul sectorului imprimantelor 3D pentru a produce uniforme, piele sintetică pentru îngrijirea răniţilor, sau chiar pentru producerea de alimente, potrivit lui Alex Chausovsky, analist al IHS Technology.

Cercetători din cadrul celebrului Massachusetts Institute of Technology (MIT) au inventat deja "imprimarea 4D", folosind materiale care se transformă la contactul cu alte substanţe, cum este apa. Tehnologia va putea duce, în viitor, la producerea de uniforme de camuflaj care îşi vor schimba culoarea în funcţie de mediul înconjurător.

Tehnologia a cunoscut deja primele aplicaţii practice. La sfârşitul lunii decembrie, echipajul de pe Staţia Spaţială Internaţională a putut fabrica, graţie unei imprimante 3D special create pentru avanpostul orbital, o unealtă al cărei design a fost trimis prin e-mail de la sol.

La finele anului 2013, gigantul britanic din domeniul industriei producătoare de armament BAE Systems a folosit pentru prima dată o piesă de metal, creată cu o imprimantă 3D, la construirea unui avion de vânătoare Tornado. Într-un videoclip publicat recent, grupul britanic a făcut referire la posibile utilizări viitoare ale tehnologiei, cum ar fi crearea unui avion cu ajutorul unei imprimante tridimensionale.

"Este o perspectivă de termen lung, dar avem în mod clar ca obiectiv fabricarea unei aeronave utilizând exclusiv tehnologia de imprimare 3D", a declarat, pentru AFP, Matt Stevens, responsabil cu divizia de imprimare 3D din cadrul BAE.

Utilizarea unei imprimante 3D pe front ar putea, de asemenea, să schimbe total tehnicile de luptă şi industria de apărare, potrivit lui Peter W. Singer, expert în domeniul tehnicilor de luptă ale viitorului în cadrul New America Foundation.

"Soldaţii aflaţi pe un front îndepărtat în Afganistan ar putea, de exemplu, să creeze fişierul digital necesar fabricării unei piese defecte şi să o poată imprima", departe de uzinele de armament care ar produce obiectul în mod obişnuit, a spus Singer.

Din punct de vedere ale politicii externe a statelor, tehnologia ar putea face inutilă practica impunerii de sancţiuni.

"Statele Unite au impus sancţiuni asupra multor domenii, de la piese de schimb pentru avioane de luptă, până la echipamente petroliere. Dar imprimantele 3D ar putea face aceste sancţiuni inutile, după ce au constituit o parte crucială a politicii externe de mai mult de o generaţie", a mai spus expertul american.

Posibilitatea de a produce arme ocolind circuitele şi procedurile industriale clasice va duce însă şi la apariţia de noi riscuri.

"Imaginaţi-vă specialişti în explozibili din Orientul Mijlociu care încep să fabrice bombe cu aspectul unor obiecte inofensive sau un lup singuratic care îşi creează cu o imprimantă 3D o armă de plastic cu ajutorul căreia ar putea înşela protocoalele de securitate ale Casei Albe", a avertizat Chausovsky.

Pe lângă creşterea riscurilor privind securitatea, va fi vorba şi despre o revoluţie economică ale cărei consecinţe sunt imprevizibile.

Dacă oricine va putea să fabrice bunuri cu imprimante 3D, ţările ale căror economii se bazează pe producerea de jucării sau haine cu ajutorul mâinii de lucru foarte ieftine s-ar putea trezi într-o reală dificultate.

"Dacă vreţi să înţelegeţi mai bine pericolul care se desprinde din dezvoltarea tehnologiei de imprimare 3D, vedeţi în ce măsură depinde China de sectorul său de fabricare de produse foarte ieftine", a subliniat Chausovsky.

Inventată în anii 1980, imprimarea tridimensională este o tehnologie mai puţin nouă decât îşi imaginează mulţi, dar beneficiază de o recâştigare a interesului, pentru că brevetele care limitau utilizarea tehnologiei originale sunt pe cale să expire, deschizând calea unei concurenţe care ar trebui să ducă la îmbunătăţirea calităţii şi la ieftinirea tehnologiei.

"Imprimarea 3D va permite crearea de produse imposibil de fabricat cu metodele tradiţionale", a mai spus Chausovsky.

Amploarea implicaţiilor este încă dificil de prezis. "Este pentru prima dată, după foarte mult timp, când ne confruntăm cu o schimbare atât de radicală în materie de inginerie industrială. Nu avem de-a face cu un simplu progres, ci reinventăm regulile", a spus oficialul BAE Systems.

http://www.mediafax.ro/

Insula Bali abia se vede pe harta lumii. Este locuită însă de 3,9 milioane de persoane, iar în sezonul turistic alţi peste 3 milioane de oameni de pe toate continentele vin să se relaxeze în fosta insulă a zeilor.

Peste 2.000 de români au ales anul trecut această destinaţie exotică, considerată una din cele mai atractive din lume.

Anul acesta, cel mai scump pachet de vacanţă din perioada sărbătorilor vândut de o agenţie locală a fost în insula Bali, potrivit datelor centralizate de ZF. Mai exact, un sejur de şapte nopţi în Bali şi Ubud. Un cuplu a plătit 42.871 de euro pentru şapte nopţi în Bali şi Ubud, unde îşi vor reînnoi jurămintele“, potrivit reprezentanţilor agenţiei de turism Perfect Tour, care a vândut acest pachet. Sejurul include ca­zare la hoteluri de cinci stele cu demi­pen­siune, zbor la cabina first class, trans­feruri cu limuzina de la aeroport la ho­tel, dar şi limuzină cu care se vor de­pla­sa pe tot parcursul sejurului. În plus, cu­plul care a plătit pentru această va­canţă cât pentru o garsonieră în Bu­cu­reşti va beneficia de tratamente wel­lness şi spa, potrivit oficialilor agenţiei.

Insula, unde observi imediat contrastul dintre resorturile de lux şi casele modeste ale localnicilor (salariul minim în Bali este de 116 dolari pe lună), a atras anul trecut jumătate din vizitatorii străini înregistraţi de Indonezia (deşi reprezintă doar 0,29% din suprafaţa ţării), iar în acest an aşteaptă 3,5 milioane de vizitatori străini. Veniturile din turism au depăşit 4 miliarde de dolari anul trecut. Transportul public nu există în Bali, cei mai mulţi dintre localnici se deplasează pe scutere sau pe motociclete, iar turiştii închiriază maşini sau le folosesc pe cele puse la dispoziţie de hotelieri. Cu toate acestea, indonezienii au construit deasupra nivelului mării, prin pădurea de mangrove, 12 kilometri de autostradă, care unesc localităţile Benoa, Denpasar şi Nusa Dua.

http://www.zf.ro/

O companie romaneasca de jocuri online a reusit sa se claseze intr-un top prestigios realizat de reteaua sociala Facebook.

Cristi Badea, co-fondatorul start-up-ului MavenHut, a povestit pentru Ziare.com cum au ajuns jocurile realizate de echipa sa sa aiba un succes urias la nivel global.

Cine se afla in spatele startup-ului MavenHut si cum a venit ideea infiintarii lui?

Am infiintat MavenHut in 2012 alaturi de Bobby Voicu si Elvis Apostol si am dezvoltat conceptul primului nostru joc in timp ce participam la programul StartupBootcamp din Irlanda. Avand in vedere experientele anterioare ale fiecaruia dintre noi, ne doream sa fim o companie de gaming care dezvolta jocuri simple, usor de inteles, si care se adreseaza inca de la inceput pietei globale. Asa s-a nascut Solitaire Arena, primul nostru titlu.

Ce a urmat dupa Solitaire Arena? Cum a luat avant aceasta afacere?

In Irlanda, la StartupBootcamp, am intrat in legatura cu SOSventures, fond de investitii care ne-a oferit ulterior si finantarea de care aveam nevoie pentru a dezvolta in continuare afacerea. Pana in prezent, Solitaire Arena a fost jucat de peste 10 milioane de utilizatori din intreaga lume, iar anul acesta s-a clasificat in Top 50 aplicatii care monetizeaza pe Facebook.

Care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ati realizat pana acum?

Cred ca unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am realizat pana acum este faptul ca jocurile noastre au fost instalate de peste 15 milioane de utilizatori si ne bucuram sa avem astazi peste 1 milion de jucatori activi zilnic.

La asta se adauga bineinteles faptul ca am dezvoltat pana acum doua titluri de succes la nivel global si suntem astazi in Top 5 companii care dezvolta si publica jocuri sociale pe platforma Facebook.

Nu in ultimul rand, consideram ca este o realizare si faptul ca performantele noastre au fost recunoscute la nivel national si international si am primit de-a lungul timpului premii precum EY Emergent Entrepreneur of the Year (Ernst & Young Romania, 2014), Global Innovator Award (Global Tech Symposium 2013), Cea mai buna aplicatie web, cel mai bun startup si cel mai bun co-fondator (The Next Web Romanian Startup Awards 2013) sau premiul pentru cel mai bun pitch (How to Web Startup Spotlight 2012).

A fi roman este un dezavantaj in competitia la nivel european?

Nu cred ca a fi roman inseamna sa ai un dezavantaj competitiv la nivel european si / sau global. Exista, intr-adevar, unele probleme de incredere, insa poti folosi acest lucru drept scuza, sau il poti folosi in avantajul tau. Depinde doar de tine si de felul in care stii sa folosesti nationalitatea pe care o ai in avantajul tau.

Ce ii lipseste industriei IT din tara noastra?

Cred ca in momentul de fata in industria IT autohtona lipsesc oamenii de business, de produs. Este vorba despre acele persoane care sa gandeasca si sa ia decizii independent, nu sa execute directivele primite de afara. Competentele tehnice trebuie sa fie dezvoltate in paralel cu cele de business pentru a avea mai multi product manageri talentati la nivel local.

La final, am vrea sa stim mai multe lucruri despre succesul Solitaire 3 Arena, care a ajuns pe lista Facebook's 2014 Staff Favorite Games.

Ne bucuram sa vedem ca si ultimul nostru titlu, Solitaire 3 Arena, se bucura de succes la nivel global si este unul dintre cele mai de succes jocuri de pe platforma Facebook in 2014, la categoria jocuri preferate ale echipei Facebook.

El a fost jucat de peste 10 milioane de utilizatori din intreaga lume pana in prezent, iar numerele continua sa creasca. Cat despre noi, continuam sa lucram la dezvoltarea de noi titluri si planuim sa ne extindem echipa.

ziare.com