Ei bine, calitatea de şomer este una care nu trebuie să fie redusă doar la faptul că cineva nu are de lucru şi rămâne dincolo de uşa casei sau de poarta curţii. Calitatea de şomer are ca şi evoluţie, de multe ori, stări de depresie profundă, conflicte, derapaje irecuperabile, vieţi distruse şi alte suferinţe pentru care încă nu poate fi aplicate careva aparate de măsurare. Iată de ce, în încercarea de a aborda, cu instrumentariul economic şi social, această problemă, permitem de data aceasta şi puncte de vedere de ordin moral, spiritual, omenesc.

Datele din octombrie arată că anul acesta au fost înregistraţi oficial circa 40 mii de şomeri. Însă numărul celor care nu lucrează este mult mai mare. Insistăm însă mai departe pe distincţia dintre şomer şi cel care nu lucrează, diferite fiind şi stările pe care le suportă fiecare dintre aceştia.

Statisticile arată că peste 67 de mii de cetăţeni care sunt în căutarea unui loc de muncă au fost înregistraţi oficial în Moldova în perioada ianuarie-octombrie 2020, majoritatea dintre ei fiind din municipiul Chişinău.

Trebuie să recunoaştem că mediul rural este în continuare unul care are capacităţi limitate în eventualitatea oferirii de locuri de muncă, locuri care ar garanta o remunerare lunară constantă. Acest gol este acoperit cu munci în propriile gospodării sau pe terenurile aflate în proprietate privată, iar “remunerarea” capătă conturul asigurării casei cu produsele (preponderant agricole) de care are nevoie casa. Banul este scos din relaţia individ-muncă, iar posibilitatea de a-l încasa este oferită tradiţional de muncile sezoniere care, de obicei, cuprind puţine zile din calendarele anilor.

Ponderea şomerilor înregistraţi din mediul rural a fost mai mare decât a celor din mediul urban – 58,6 la sută (24336) şi, respectiv, 41,4 la sută (17149).

În pofida celor scrise mai sus, se constată că ponderea populaţiei ocupate în agricultură în R. Moldova depăşeşte cu mult ponderea populaţiei ocupate în agricultură din ţările europene. Spre exemplu, în Belgia acest indicator a constituit doar 2,5 la sută din ansamblul populaţiei ocupate, în Danemarca – 4,4%, în Franţa – 4,7%, în Germania – 3,2%, în Olanda – 3,6%, în Portugalia – 11,6%, în Grecia – 20,4%. Acum patru ani în agricultura Moldovei earu angajaţi 30,3 la sută din populaţia ocupată. Putem însă vorbi despre tendinţe care anticipează cote apropiate de cele din unele ţări europene. Argument este faptul că în anul 2000 în agricultura ţării lucrau 50 la sută din cei angajaţi în economie. Aşadar, intrarea tehnologiilor avansate în agricultură, mecanizarea şi automatizarea unui şir de procese vor reduce continuu numărul angajaţilor. Urmările acestor tendinţe sunt evidente: se vor reduce costurile produselor agricole, dar puţinele locuri de muncă care vor fi, vor avea de cealaltă parte a balanţei oameni rămaşi fără un loc de muncă.

Desigur, presupunerea este reală doar dacă nu vom insista în vederea aducerii în sate a unor produceri, inclusiv industriale, cu mari capacităţi de absorbţie a forţei de muncă. Un model de acest gen sunt întreprinderile de cablaje care au făcut marele pas spre satele noastre. Acţiuni similare au întreprins şi unele întreprinderi din industria textilă, însă respectivele unităţi economice se confruntă constant cu insuficienţă de angajaţi.

Din totalul şomerilor înregistraţi pe parcursul a 10 luni ale anului curent, 34,2% au vârsta cuprinsă între 16 şi 35 ani (14159). Nivelul de pregătire al şomerilor înregistraţi arată că cei mai mulţi (63,3%) au studii primare/gimnaziale/liceale şi nu deţin o calificare profesională. Lipsa unei calificări îngustează dramatic câmpul de acţiu­ne, de aici şi puţinele soluţii pe care le au şomerii din categoriile respective. Structura şomerilor, inclusiv care necesită suport suplimentar pe piaţa muncii este următoarea: tineri 16-24 ani – 9,5% (3947 şomeri), tineri 16-29 ani – 18,4% (7636 şomeri), persoane de etnie romă – 4,9% (2031 şomeri), persoane reîntoarse de peste hotare – 3,4% (1411 şomeri), şomeri cu dizabilităţi – 2,0% (847 şomeri), cetăţeni străini – 0,1% (44 şomeri).

O abordare separată cer problemele de angajare cu care se confruntă persoanele trecute de 50 de ani. Această abordare diferă de la o ţară la alta, iar plasarea în câmpul muncii a acestor persoane nu trebuie să fie lăsată exclusiv pe seama angajatorilor. În Statele Unite ale Americii, bunăoară, pot fi văzuţi frecvent oameni, mult trecuţi de 50 de ani, care lucrează mai ales în reţeaua comercială. Producătorii de mărfuri prezenţi în marele reţele comerciale angajează oameni în vârstă care le promovează mărfurile fie că e vorba de burghiuri, de lămpi, vopsele, salopete sau lopeţi. Nu e un gen de muncă care cere eforturi mari, probabil sunt remuneraţi pentru câteva ore de lucru şi nu se cere calificare exclusivă. În final, la plăţile sociale pe care le are, o persoana angajată mai ridică nişte bani cu care acoperă o parte din costurile vieţii. Mai important e însă că aceste persoane nu se simt neglijaţi, respinşi, uitaţi.

De cele mai multe ori statul coparticipă la remunerarea lor, fie prin bugetări directe, fie prin scutiri de taxe acordate angajatorului.

R. Moldova îşi are legislaţia adaptată la situaţiile în care se află o categorie sau alta de indivizi scoşi pe tuşă, însă nu se poate vorbi de protecţia sută la sută a acestora. În spatele unor formulări un pic confuze, persoanele trecute de cincizeci de ani deschid cu greu uşile angajatorilor sau, şi mai trist, nu le deschid deloc.

Legislaţia statului vecin pare un pic mai îngăduitoare şi chiar mai clară. “Guvernul a decis să stimuleze încadrarea în muncă a persoanelor cu vârsta de peste 50 de ani ale căror raporturi de muncă au încetat din motive neimputabile lor în perioada stării de urgenţă sau de alertă şi care sunt înregistraţi ca şomeri în evidenţa agenţiilor teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă. Astfel, pentru fiecare persoană din această categorie, angajată pe perioadă nedeterminată şi cu normă întreagă în perioada 1 iunie – 31 decembrie 2020, angajatorii primesc lunar, pe o perioadă de 12 luni, 50% din salariul angajatului, dar nu mai mult de 2.500 de lei”.

Spuneam că noţiunea de şomer nu trebuie să fie tratată strict în formatul definiţiei din dicţionare. Şi asta, pentru că a fi şomer înseamnă, de cele mai multe ori, să se prăbuşească cerul peste tine, să te simţi marginalizat în totalitate, să te simţi inutil şi chiar inapt să faci faţă unor situaţii mai complicate, să nu dormi când res­tul lumii doarme, să pui la îndoială valorile esenţiale şi să treci cu radiera peste propriul trecut ţinut, până nu demult, în rame poleite cu aur.

E poate prea tristă această deschidere de paranteze, dare ea trebuie să fie cel puţin citită, dacă nu luată în seamă.

Constantin Olteanu

capital.market.md

Eforturile autorităţii de supraveghere, în mod punctual îndreptate spre revigorarea şi, implicit, curăţarea pieţei de asigurări de entităţi care nu întrunesc criterii şi norme de prudenţialitate, sunt subminate de o atitudine necorespunzătoare, de acţiuni dăunătoare intereselor publice manifestate în timp de unele instanţe judecătoreşti. Astfel, instrumentele legale aplicate de către CNPF în raport cu participanţii pieţei de asigurări sunt în mod constant suspendate/anulate pe cale judiciară. Ameninţările şi riscurile de proporţii la adresa integrităţii şi siguranţei pieţei de asigurări vor genera consecinţe păguboase pentru consumatorii de servicii financiare.
O situaţie absolut de proporţii grave o constituie “cazul “Mold­asig” SA” – caz de rezonanţă internă şi internaţională. Judecătorul Olesea Ţurcanu, în cadrul examinării cauzei Wesna LTD vs CNPF, în data de 6 noiembrie curent, a suspendat executarea actelor emise de CNPF în perioada 2016-2017 aferente acţionariatului neconform exigenţelor fit&proper, instituind administrarea specială provizorie, organ executiv unipersonal al SA “Moldasig” fiind desemnată compania de audit SRL “Confidenţial – Audit”; atribuţiile consiliului societăţii fiind transmise companiei de audit SRL “ALTIMEEA” cu delegarea către aceasta a gestiunii pachetului de acţiuni nou-emise în număr de 450 100 unităţi.

Remarcăm că companiile de audit nominalizate exercită gestiunea şi managementul “Moldasig” SA cu semnificative derogări de la prevederile imperative ale Legii nr. 407/2006 cu privire la asigurări.

A se nota că, cota de 80 la sută din capitalul social al “Moldasig” SA, până la emiterea Încheierii Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani (judecător Olesea Ţurcanu) din 06.11.2020, s-a aflat în gestiu­nea autorităţii de supraveghere, potrivit prerogativelor conferite de art. 29 din Legea nr. 407/2006.

Judecătorul Olesea Ţurcanu, pe lângă încălcările de ordin procedural, a admis încălcarea gravă a legislaţiei pertinente (normelor imperative), aplicabile activităţii în sfera asigurărilor şi domeniului de activitate a autorităţii de supraveghere, implicit, afectând dirijarea şi supravegherea operaţiunilor de management ale asigurătorului.

Au fost ignorate argumentele şi probatoriul prezentat instanţei de către autoritatea de supraveghere, implicit decizii diametral opuse în cazul litigiilor similare intentate de Windon&Flanders (fost acţionar al „Asito” SA) şi Bellefond Invest Limited (fost acţionar al „Alliance Insurance Group” SA) în raport cu deciziile CNPF, cererile reclamanţilor privind suspendarea executării actelor administrative individua­le fiind respinse. Cele menţionate, cu referinţă la judecătorul Olesea Ţurcanu, denotă lipsa de cunoştinţe sau practică în domeniul de aplicare a legii, în speţă care se soluţionează, precum şi o neglijenţă totală a legislaţiei aferente prerogativelor şi responsabilităţilor CNPF (per ansamblu) şi în privinţa domeniului asigurărilor, în particular (Legea nr. 407/2006).

Prin prezenta, focusăm atenţia autorităţilor de resort că CNPF, fiind constrânsă să reacţioneze în stil pompieristic, în data de 10.11.2020, a depus Cererea de recurs asupra Încheierii din 06.11.2020 (pronunţată în ziua de vineri, ora 18-00). Simptomatic şi semnificativ este faptul că contrar prevederilor art. 242 din Codul administrativ (transmitere neîntârziată), până în prezent (19.11.2020) dosarul, inclusiv cu Cererea de recurs şi cu încheierea instanţei, nu a fost transmis Curţii de Apel pentru examinare.

Situaţia creată implică pericole iminente prin manifestarea automată şi evidentă a riscurilor asociate managementului/guvernanţei “Moldasig” SA, or prin instituirea, de către instanţă a administrării speciale prin analogie, în lipsa unor evaluări imperative şi contrar cerinţelor de competenţă profesională, este expusă riscului administrarea corectă şi prudentă a activităţii asiguratorului. Iar, în condiţiile deţinerii unei poziţii de top în clasamentul asigurătorilor (o cotă de piaţă de peste 15% asociată asigurărilor generale şi deţinerea a peste 25% din total active nete per piaţă, la situaţia din 30.06.2020) se conturează riscuri care vizează incertitudini şi, eventual, instabilitate asociată întregului sector de asigurări.

În această ordine de idei şi din considerentele expuse, Comisia Naţională a Pieţei Financiare solicită respectuos autorităţilor/instituţiilor statului documentarea şi luarea de atitudine, în sensul neadmiterii:
•    ignorării de către instanţele judecătoreşti a cadrului normativ aferent reglementării şi supravegherii domeniului de asigurări;
•    desconsiderării statutului Comisiei Naţionale “...investită cu putere de decizie, de dispensă, de interdicţie, de intervenţie, de control şi de sancţionare disciplinară şi administrativă,...” (temei: Legea nr. 192/1998);
•    prejudicierii – financiare şi reputaţionale – a statului, costurile eventuale, în cazul “îndreptăţirii” acţionariatului/managementului neconform, constituind zeci şi sute de milioane;
•    tolerării şi încurajării unor participanţi profesionişti ai pieţei de asigurări care, în mod conştient gestionează afaceri precipitat insolvabile, sfidează interesele vitale ale clienţilor – beneficiari de servicii financiare, cu consecinţe dăunătoare acestora.

capital.market.md

E adevărat că avem municipii cu o putere financiară slabă. Iar aceasta scade şansa de a atrage investitori pentru a procura obligaţiuni şi, respectiv, a investi în proiecte. De asemenea, procesul este complex. Aceste şi alte probleme îngrădesc calea de obţinere a fondurilor pentru implementarea unor proiecte în folosul comunităţii prin emisia de obligaţiuni municipale.

Dar anume insuficienţa resurselor financiare la Autorităţile Publice Locale (APL) reprezintă principalul motiv de stagnare a dezvoltării localităţilor din Republica Moldova, fie că e vorba de sisteme de apeduct şi canalizare sau infrastructură pentru platforme industriale. Peste 70 la sută din veniturile APL provin din trans­ferurile de la bugetul de stat. Pe de altă parte, gradul de îndatorare a APL este unul nesemnificativ. Însă, „deşi legislaţia prevede posibilitatea emisiu­nii de obligaţiuni municipale de către APL de toate nivelele, până la moment niciuna din respectivele entităţi nu a făcut un asemenea pas. Cauzele sunt multiple, atât de ordin legislativ, investiţional sau chiar de infrastructură financiară. Pe de o parte, interacţiunea cu piaţa de capital necesită competenţe financiare şi de prognozare economică deosebite din partea APL. Pe de altă parte, cadrul legislativ actual nu pare a fi favorabil atât emisiunii, cât şi investirii în obligaţiuni municipale. De asemenea, piaţa de capital naţională rămâne în continuare în umbra sistemului bancar, posibilităţile oferite de aceasta fiind limitate, dar, în acelaşi timp, puţin cunoscute”, constată experţii Centrului Analitic Independent „Expert-Grup”.

Pentru a ajuta APL-urile să folosească acest instrument şi, totodată, a contribui la eficientizarea legislaţiei naţionale privind emiterea obligaţiu­nilor municipale, „Expert-Grup” a realizat Studiul „Obligaţiunile municipale – instrument de dezvoltare a comunităţilor locale”, în cadrul proiectului „Obligaţiunile guvernamentale locale – ca măsură de sporire a autonomiei locale”.

„Scopul acestui proiect este să sporim capacităţile APL-urilor în emiterea obligaţiunilor municipale, pentru a finanţa investiţiile capitale în concordanţă cu priorităţile locale şi practicile de bună guvernare”, menţionează Adrian Lupuşor, director executiv, Centrul Analitic Independent „Expert-Grup”.

Ce sunt obligaţiunile municipale?

Termenul „obligaţiuni municipale” se referă la valorile mobiliare emise de oraşe sau alte forme administrativ-teritoriale locale. Conform legislaţiei naţionale – instrumente de datorie ce pot fi emise de autorităţile administraţiei publice locale care în Moldova pot fi de nivel I – primării şi de nivel II – raioane şi unităţi teritoriale autonome. Autorităţile locale se pot împrumuta prin emisia de obligaţiuni pentru a obţine finanţare, de regulă, pentru investiţii capitale, sau refinanţarea unei datorii pe termen lung contractată anterior, constată experţii.

De ce APL nu fac emisiuni de obligaţiuni?

De ce nu avem nici o emisiune de obligaţiuni, în condiţiile în care ţările vecine folosesc, mai mult sau mai puţin, acest instrument, pentru ca municipiile să obţină resurse de finanţare? Există mai mulţi factori care descurajează aceste investiţii. În opinia autorilor studiului, este vorba despre tratament fiscal nefavorabil investitorilor în raport cu alte instrumente, cum ar fi valorile mobiliare de stat (VMS), care nu se impozitează; limite de îndatorare mici raportate la veniturile administraţiilor publice locale (de 30% pentru municipiile Chişinău şi Bălţi şi de doar 20% pentru celelalte APL-uri). Mai ales în municipiile mici, cu o industrie slab dezvoltată, cu o putere financiară la fel de slabă, cu afaceri şi venituri, care nu le permit să facă investiţii prin emisiunea de obligaţiuni. Totodată, este interzisă emisiunea în valută străină, mai constată Expert-Grup. Şi în aceste condiţii nu ai cum să atragi investitori străini, dar şi pe cei din diasporă, care în primul rând ar fi interesaţi să susţină APL din locurile de baştină. Şi atunci posibilităţile de a atrage investiţii prin emisia de obligaţiuni sunt limitate la minimum. Ba chiar, nu există.

În acelaşi timp, pentru ca să emită obligaţiuni, administraţiile publice locale trebuie să treacă printr-un proces destul de complicat. Dacă e să ne referim punctual, acest proces include 10 paşi: avizul Ministerului Finanţelor, pregătirea prospectului de emisie, aprobarea prospectului de către CNPF, derularea ofertei publice, notificarea privind rezultatele, raportul APL privind datoria, decizia autorităţilor locale, închiderea ofertei publice, înregistrarea rezultatelor emisiunii, circulaţia şi stingerea obligaţiunilor. Este un proces complicat, dar care merită eforturi, or e vorba de bani, de mulţi bani, dar, pe de altă parte, şi de riscuri majore de îndatorare, pe care dacă nu o onorezi intri în faliment, dar şi compromiţi definitiv acest instrument financiar. Însă, ca şi într-o altă operaţiune financiară, obligaţiunile trebuie asigurate pentru a fi stinse la termen.

Nu poţi să faci emisiuni pentru a finanţa proiecte importante, atunci când eşti limitat întru a preveni riscul îndatorării excesive. Limita de îndatorare este, cu precădere, de 20% din venituri excluzând transferurile cu destinaţie specială. Dar mai trebuie să ai competenţe financiare şi de prognozare economică deosebite pentru a face o emisiune. Regulile poate şi sunt dure, dar ele vin să protejeze, pe de o parte, pe cei care vor investi, iar pe de alta – administraţiile publice locale care ar face emisiuni. Este vorba şi despre condiţiile în care pot fi emise obligaţiuni municipale, scopul emisiunii, avizul Ministerului Finanţelor, etapele procesului de emisiune, precum şi rambursarea împrumuturilor atrase urmare a emisiunii de obligaţiuni.

În opinia autorilor studiului, analiza bugetelor locale este crucială în contextul discuţiilor privind obligaţiu­nile municipale, în vederea respectării normelor prudenţiale şi evitării transformării acestui instrument în aventuri financiare sau electorale.

Ce propun autorii studiului?

În primul rând, dar nu şi ultimul, uniformizarea regimului fiscal aferent investiţiilor. Apoi, stabilirea posibilităţii, privind emisiunea de obligaţiuni în valută străină. Extinderea până la 30% a limitei de îndatorare pentru toate APL-urile. Dezvoltarea unui program naţional de achiziţie a obligaţiunilor municipale. O condiţie obligatorie pentru succes sunt şi procedurile simple pentru emisie.

Cât de dezvoltate sunt emisiunile de obligaţiuni în alte state?

Expertul Stas Madan apreciază că SUA este pe departe lider incontestabil în acest sens. Valoarea emisiunilor este de circa 3,3 trilioane de dolari şi este principalul instrument de finanţare a administraţiilor locale. În Europa Centrală şi de Est şi CSI acest instrument a apărut după 1990, odată cu descentralizarea politică şi fiscală. „Există câteva precondiţii pentru succesul obligaţiunilor municipale care rezultă din bunele practici internaţionale. Aici vorbim, în primul rând, de tratamentul fiscal al acestui instrument financiar, necesitatea elaborării unui plan de investiţii bine conceput şi, desigur, respectarea anumitor filtre a controlului public pentru a menţine sustenabilitatea finanţelor publice, în general, şi managementul datoriei locale”, menţionează Stas Madan.

În România, de exemplu, în anul 2019 au fost înregistrate 38 de emisiuni, în volum de 3,3 miliarde RON, dintre care 37 sunt disponibile la Bursa de Valori de la Bucureşti pentru investitori. Obligaţiunile au fost emise cu o scadenţă de 5-30 de ani. Dar, atenţie, 2/3 din totalul emisiunilor au fost făcute la Bucureşti. Adică într-un municipiu cu putere financiară mare. Printre investitori se numără bănci şi fonduri deschise de investiţii, persoane fizice. Limita de îndatorare este de 30%. Iar cadrul fiscal presupune scutire de impozitul pe venit. Siguranţa rambursării o prezintă Legea insolvenţei primăriilor şi Acordul de garantare.

Ce spun experţii?

Tatiana Ivanicichina, secretară de stat a Ministerului Finanţelor: „Susţinem ca APL-urile să beneficieze de instrumente de finanţare sustenabilă, astfel încât acestea să nu depindă doar de finanţările de la bugetul de stat sau de la băncile comerciale”.

„Autonomia financiară a APL-urilor este un element-cheie pentru eficientizarea acestora. Scopul proiectului este nu doar de a oferi suport APL-urilor în procesul de emisie a obligaţiu­nilor, dar şi în managementul transparent şi eficient al acestor resurse”, este de părere Ecaterina Vâlcu, reprezentantă a Ambasadei Regatului Ţărilor de Jos în Republica Moldova.

În opinia lui Viorel Furdui, preşedintele Congresului Autorităţilor Locale din Moldova (CALM), „există un suficient pachet de iniţiative şi propuneri în direcţia aceasta, este un instrument modern şi necesar de implementat. Acest instrument e în strânsă legătură cu procesul de asigurare a unei autonomii financiare a APL-urilor”.

Un rol foarte important pentru demararea procesului, menţionează Nina Dosca, vicepreşedintă a Consiliului de Administraţie al Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare (CNPF), „este şi interesul profesional din partea APL-urilor de a studia acest instrument şi a atrage investiţiile necesare în localităţi”.

„În contextul în care avem reglementări bine definite în ceea ce priveşte întregul proces de emisie a obligaţiunilor, nouă ne rămân de soluţionat două probleme-cheie întru impulsionarea acestui proces: cum facem ca aceste obligaţiuni municipale să devină atractive, adică să le scutim de impozit nu pe un an-doi, dar să fie scutite, dacă nu definitiv, atunci cel puţin pe o perioadă de 10-20 de ani. A doua problemă este cum convingem BNM să permită ca să fie efectuate achitările pentru obligaţiu­nile emise şi în valută străină, fiindcă CNPF a înaintat de câteva ori proiecte de modificare a legii pieţei de capital, care specificau posibilitatea de a emite valori mobiliare şi în valută străină, însă, cu regret, aceste iniţiative nu au fost susţinute”, a mai spus Nina Dosca.

Ea a subliniat că „etapele emisiei nu se deosebesc cu nimic de cele din ţările vecine, inclusiv România, prospectul elaborat de CNPF este aliniat la directivele europene. Dacă e să ne referim la termene, este clar că cu cât mai calitativ o să fie perfectate documentele, cu atât mai repede vor fi acestea examinate de către autorităţi. Dacă e să ne referim la costuri, pentru emisiile obligaţiunilor municipale sunt stabilite cele mai mici costuri. De exemplu, taxa prevăzută pentru a fi percepută de către CNPF este de doar 0,01 la sută din volumul emisiei. Avem asociaţii de economi şi împrumut care îşi desfăşoară cu succes activitatea, deci există bani, economii, care ar putea fi plasate eficient, prin intermediul pieţei de capital. De ce nu ar fi investite în proiecte sociale, de care vor putea beneficia localităţile. CNPF este gata de a facilita acest proces şi a acorda suport la fiecare etapă de emisie”.

În cadrul acestui proiect, „Expert-Grup” lansează şi un concurs pentru selectarea a trei APL-uri care vor beneficia de suportul organizaţiei privind emisiunea obligaţiunilor municipale şi gestionarea eficientă şi transparentă a acestora. Este adevărat că nu este momentul cel mai potrivit pentru a emite obligaţiuni, pandemia schimbă datele problemei, însă odată şi odată carul ar trebui să fie urnit din loc.

capital.market.md