Pentru majoritatea angajaţilor din Moldova cele mai dificile zile sunt luni şi vineri. Luni este complicat de concentrat asupra lucrului, deoarece creierul este încărcat cu evenimentele petrecute în zilele de odihnă. Totodată, percepţia oamenilor este că ziua de vineri este cea mai lungă şi, în mare parte, ea decurge cu gândul la weekend-ul apropiat. Potrivit sondajelor de opinie, luni, majoritatea oamenilor abia se pregătesc pentru săptămâna de lucru, iar probleme importante sunt mai puţine de rezolvat. În schimb, ziua de marţi este cea mai potrivită pentru a munci productiv. Aşadar, stimaţi oameni de afaceri, nu uitaţi despre acest fapt, atunci când încredinţaţi ceva important angajaţilor.

Materialul a fost pregătit de MyBusiness.md

Este simplu de deschis o firmă proprie în Moldova? Vom examina acest proces pe etape.

În premieră, în Moldova s-a desfăşurat „Vernisajul Vinului”. Evenimentul a fost organizat la Palatul Republicii din Chişinău de Asociaţia producătorilor şi exportatorilor de vin din Moldova, cu susţinerea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare şi cel de-al doilea Proiect “Creşterea Competitivităţii şi Dezvoltarea Întreprinderilor” (CEED II), finanţat de Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID).
La „Vernisajul Vinului” au participat 20 de companii vinicole, care şi-au expus producţia pentru degustare. În cadrul evenimentului au fost prezentate vinuri albe şi roşii, printre care „Cabernet Sauvignon”, „Chardonnay”, „Merlot”, „Saperavi”, „Muscat”, „Pinot”, „Traminer” produse de companiile „Lion Gri”, „Cricova”, „Sălcuţa”, „Romaneşti”, „Mileştii Mici”, „Shateau Vartely” etc. La „Vernisajul Vinului” au fost invitaţi vinificatori, angajaţi ai ministerelor şi direcţiilor, reprezentanţi ai corpului diplomatic, bancheri şi jurnalişti.
Aparent, evenimentul avea un caracter plin de glamour, dacă e să nu ţinem cont de substraturile acestuia. Iar aceste substraturi constau în următoarele.
După criza din anul 2006, când vinificatorii moldoveni au pierdut (cel mai probabil, pentru totdeauna) o bună parte a pieţei ruse, experţii străini (inclusiv cei angajaţi de proiectul CEED II) au început să-i înveţe pe producătorii moldoveni de viniri şi divinuri că experienţa altor ţări cu tradiţii în domeniu arată, că afacerile sunt durabile acolo, unde 50% din produse sunt consumate pe piaţa internă, iar 50% sunt exportate, neapărat în mai multe state.
De menţionat, că în Moldova, până nu demult, pe piaţa internă se consuma circa 5% din vinurile locale.
Anumite schimbări pozitive au început să fie vizibile acum doi-trei ani. O parte din companiile vinicole locale, în sfârşit, şi-au îndreptat atenţia asupra HoReCa locală. O parte din companii (cel puţin 5 în Chişinău) au început să comercialize vin ordinar în vrac în PET-uri, pentru categoriile de populaţie cu capacitate redusă de plată. Acest lucru, a egalat, într-o măsură anumită, preţul vinului cu cel al rachiului. Chiar şi aşa, premierul moldovean, Vladimir Filat, a menţionat în cadrul „Vernisajului Vinului” că, în anul 2010, în Moldova au fost vândute 44 de milioane de sticle de votcă şi doar 9 milioane de sticle de vin (evident, ca în aceste date nu sunt incluse vânzările vinului în vrac şi vinul produs în condiţii casnice).
Din cele menţionate cu certitudine se poate face o singură concluzie. În cazul în care Guvernul va ţine cont de argumentele experţilor (cel mai probabil, anume aşa şi se va întâmpla având în vedere lobby-ul destul de puternic din domeniul vinicol), în Moldova anual se vor majora accizele la băuturile alcoolice tari, atât la cele de import, cât şi la cele autohtone. Totodată, accizele la vinurile seci vor fi menţinute la un nivel stabil. Însă pentru sănătatea populaţiei toate acestea nu pot avea decât un impact pozitiv.

Materialul a fost pregătit de MyBusiness.md

Mii de ani pe teritoriul Moldovei se face vinul. Şi se fierbe ţuica. S-ar părea că în atâţia ani industria locala de aprovizionare a vinificatorilor cu toate cele necesare ar fi trebuit să se dezvolte până la culmi nemaivăzute. Realitatea, însă, e cu totul alta.

Principalele instrumente ale vinificatorului sunt polobocul şi teascul. Cu butoaiele lucrurile nu stau chiar atât de rău, ele se produc şi calitate lor este bunicică. Mai multe despre aceasta puteţi afla AICI, (doar în limba rusă). Totodată, trebuie de ţinut cont că acest articol a fost scris cu şapte ani în urmă, iar in prezent situaţia s-a mai înrăutăţit.

Cât priveşte teascurile, acestea sunt fabricate doar de o întreprindere din Transnistria, in mod semi-rudimentar, iar după calitate, ele sunt comparabile cu cele italiene, precum un „Zaporojeţ” cu „Mercedes”-ul. Preţul lor este, de asemenea, diferit. Teascul moldovenesc pentru 20 kg de pulpă (mustuială) costă 2 mii de lei la Piaţa Centrală din Chiăinău, iar cel italian, de aceeaşi capacitate, costă în magazine 6,5 mii lei.

Situaţia cu aparatele de fiert rachiul este şi mai proastă, iar legal nimeni nu le produce. Poate de vină este şi moştenirea legii împotriva alcoolismului din anii 80 ai secolului trecut, când în Salonul de Arte (în prezent – Catedrala din centrul Chişinăului) era expus tabloul „Predarea benevolă către stat a aparatelor de rachiu”, pentru care pictorul a primit Premiul de Stat al RSSM? Apropo, tema este foarte curioasă, deoarece mulţi medici afirmă că produsele distilate (whisky, tequilla, grape, rachiul, ţuica etc.) sunt mai puţin nocive decât alcoolul rectificat, folosit la producerea votcii.

Aşa sau altfel, aparatele de fiert rachiu de la bunica au fost înlocuite de alambicurile, venite din îndepărtata Franţă. Acestea sunt nişte aparate din cupru, cu ajutorul cărora acolo sunt fabricate divinurile. Preţul lor în Moldova este de la 4,5 mii de lei în sus.

instalaţii sunt importate în Moldova, în special (80% din volumul vânzărilor) de compania „Enogrup-Moldova”, în cadrul unui proiect, desfăşurat în ţara noastră, Rusia şi Ucraina sub marca comercială „Casta Vinificatorilor”. În aceste ţări companiile „Enogrup” se ocupă, în special, de livrarea tuturor celor necesare fabricilor mari, dar şi fermierilor şi persoanelor fizice.

În afară de teascuri şi alambicuri, compania are un sortiment larg de produse necesare micilor vinificatori.

În Moldova sunt peste 150 de mii de gospodării de fermieri. În afară de aceasta, fiecare proprietar al unei case pe pământ nu ar fi împotrivă să aibă în beci un butoi-două cu vin, de proprie fabricaţie.

„Noi nu suntem împotriva colaborării cu producătorii autohtoni de mărfuri pentru vinificaţie, - spune directorul comercial al „Enogrup Moldova”, Vladlen Ujov. – Suntem „pentru”! Pur şi simplu, nu ne connvine calitatea acestor articole”.

În imagini: teascul moldovenesc şi teascul italian: simţiţi diferenţa

Materialul a fost pregătit de MyBusiness.md

Opiniile vizavi de impozitarea ramurii tehnologiilor informaţionale şi comunicaţiilor le-am solicitat directorului general al companiei „Deeplace”, Veaceslav Cunev, care deţine şi funcţia de preşedinte al Asociaţiei Companiilor IT din Moldova.

Proiectul “Creşterea Competitivităţii şi Dezvoltarea Întreprinderilor” (CEED), finanţat de Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), a fost realizat în Moldova în perioada 2005-2010. În cadrul proiectului au beneficiat de asistenţă 115 întreprinderi din domeniul tehnologiilor informaţionale şi comunicaţiilor, industria uşoară şi cea vinicolă, care şi-au majorat volumul vânzărilor cu 84 de milioane de dolari şi au creat 3,5 mii de locuri noi de muncă. Costul proiectului s-a cifrat la 7,9 milioane dolari.

Proiectul a fost considerat unul de succes şi în anul 2011 a fost lansat proiectul CEED II, care va extinde asistenţa în unele domenii noi, inclusiv producţia mobilei şi încălţămintei.

În cadrul CEED II a fost prezentat proiectul privind asistenţa sectorului de mobilă. Proiectul este preconizat pentru perioada 2011-2014, iar bugetul total se estimează la 9,15 milioane dolari.

Americanii au început să susţină acest domeniu pornind de la analiza complexă, efectuată de expertul Jeff Baron, care are o experineţă de 40 de ani de activitate în industria mobilei.

Printre problemele principale din domeniu expertul a evidenţiat următoarele:
- lipsa practic totală a datelor statistice veridice, cifrele din studiu, în mare parte, au fost obţinute prin metodă empirică;
- dispersiunea – în domeniu activează circa 400 de companii cu un efectiv total de peste 4400 de angajaţi (în mediu 10 lucrători per companie);
90% din mobila cu carcasă se fabrică la comenzi individuale, lucru unic în lume. Acest fapt înseamnă că producătorii de mobilă pur şi simplu nu înţeleg propria piaţă şi nu pot oferi cumpărătorilor marfa dorită în serie, care întotdeauna este mai ieftină, decât producţia individuală. Totodată, 90% din mobila tapiţată se comercializează în serie. „Acest fenomen straniu stârneşte îngrijorarea autorului şi îl face să creadă că pentru înţelegerea şi reacţionarea la gusturile consumatorilor din ţară şi de peste hotare va trebui de muncit mult”;
- un minus este şi faptul că toate fabricile se străduie să producă întreg spectrul de mobilier – de la mobilă pentru bucătărie şi dormitoare până la taburete şi plapume, inclusiv toate detaliile necesare. Nimeni în lume nu practică aşa ceva;
- fiecare firmă, cât de mică, are magazin propriu. Expertul menţionează că pentru procesul de producţie şi comerţ este nevoie de manageri cu calificare diferită. Drept urmare, o anumită componentă activează mai puţin eficient;
- un plus incontestabil este forţa ieftină de muncă. Potrivit expertului, „cheltuielile pentru forţa de muncă sunt cele mai mici din Europa, chiar mai mici decât la întreprinderile de bază din China” (!). Însă acest avantaj este anihilat de lipsa aproape totală a materiei prime locale şi a detaliilor de completare (lemn, diferite materiale lemnoase, stofă, furnitură etc.).

„Potrivit estimărilor, volumul total al producţiei interne de mobilă constituie 65-70 de milioane de dolari anual, iar consumul total în Moldova este de două ori mai mare. Cota importului creşte în permanenţă şi în curând va atinge până la 67% din piaţă”.
Şi asta în condiţiile în care pe piaţa locală nu există importatori mari. Promisiunea premierului de a aduce în Moldova compania

„IKEA”, în cazul în care va fi realizată, va falimenta majoritatea fabricilor locale.
Primul pas practic în cadrul CEED II va fi acordarea asistenţei la crearea Asociaţiei producătorilor de mobilă. În acest sens, deja a fost conctituit un grup de lucru şi a încept activitatea organizaţională.

În imagine: Jeff Baron

Materialul a fost pregătit de MyBusiness.m

Deseori, cititorii revistei «MyBusiness» se interesează cum poate fi lansată o afacere sau alta (magazin, xerox etc.).

Însă, o asemenea întrebare nu este tocmai corectă, or, la sfârşitul anilor 80 — începutul anilor 90 ai secolului trecut, anume astfel politicienii neoneşti sau nu prea deştepţi, precum şi aşa-zişii «experţi economici» care le ţineau isonul, ademeneau populaţia în afaceri private. Esenţa lozincilor de atunci era simplă: pur şi simplu înregistrează o cooperativă sau, ulterior, un SRL şi poţi pleca liniştit să procuri bilete pentru a pleca pe Insulele Maldive.
Goana nechibzuită după bani, în acea perioadă, a făcut ca nişte cunoscuţi de-ai mei să piardă trei (!) apartamente în Chişinău, situate în aşa loc de «aur», ca Piaţa Centrală din capitală. Şi cine ştie câte asemenea cazuri au fost şi vor mai fi?..

Cred că mai corect ar fi de întrebat cum poate fi creată o afacere de succes, în condiţii de concurenţă, care ar fi durabilă şi ar aduce venit stabil. În afară de întreprinderile inovaţionale şi monopoliste, chiar şi pe piaţa moldovenească, oricum vor exista concurenţi. La orice nivel, începând cu chioşcuri pentru reparaţia GSM, mini-marketuri sau frizerii şi terminând cu Motivi-Sela-MNG-BSB, reţele comerciale, Toyota-VW, Coca — Pepsi etc.

Pentru a ajuta la crearea unor avantaje competitive în afaceri de orice nivel deja există o mulţime de programe internaţionale. Unul din aceste programe, care deja a fost implementat cu succes, a obţinut recent o susţinere serioasă.
«Uniunea Europeană a alocat surse suplimentare în mărime de 5 milioane de euro pentru susţinerea programelor BERD „TurnAround Management“ (TAM) şi „Business Advisory Service“ (BAS), care în mod direct oferă asistenţă microîntreprinderilor, precum şi întreprinderilor mici şi mijlocii, prin intermediul experţilor în domeniul afacerilor şi a consultanţilor, ajutându-i să să se adapteze la cerinţele economiei de piaţă. Aportul UE în implementarea Programului Parteneriatului European „TAM-BAS“, în perioada anilor 2010–2013, va constitui 10 milioane de euro. Mijloacele alocate vor permite implementarea în regiune a peste 60 de proiecte „TAM“ şi peste 500 de proiecte „BAS“», se menţionează în comunicatul Comisiei Europene.
Programul «TAM» a fost lansat de BERD în anul 1993. Scopul proiectului este de a acorda asisitenţă întreprinderilor mijlocii şi mari (la scară moldovenească) în procesul de transformare a acestora prin intermediul schimbărilor structurale şi dezvoltarea unor noi calităţi de afaceri la nivelul de top management. În cadrul Programului «TAM» serviciile de consulting sunt oferite de manageri experimentaţi, experţi şi specialişti în domeniul finanţelor.

Programul «BAS», lansat în anul 1995, are drept scop oferirea asistenţei întreprinderilor private în procesul de cooperare cu consultanţii locali, orientat spre realizarea unor proiecte concrete cu efect rapid. De asemenea, în cadrul Programului «BAS» sunt realizate un şir de activităţi orientate spre dezvoltarea pieţei şi, respectiv, sporirea competenţelor întreprinderilor mici şi mijlocii, precum şi a furnizorilor locali de servicii de consulting.

În Moldova, Programul «BAS» a fost lansat în anul 2005. În cadrul programului au fost alocate peste 1,7 milioane de euro, care au fost direcţionate pentru realizarea a peste 300 de proiecte în Moldova.
Ambele programe compensează, parţial, activitatea consultanţilor europeni şi locali în afaceri , selectaţi special, cu o reputaţie obligatoriu favorabilă.

Pentru detalii accesaţi: www.ebrd.com, www.bas.md.

Materialul a fost pregătit de MyBusiness.md

Compania moldovenească «Informator» SRL lansează un business neobişnuit — implementează experienţa din România privind informarea şi prestarea serviciilor turiştilor. Astfel, compania a procurat un soft, l-a adaptat şi a obţinut autorizarea să instaleze în Chişinău două infochioşcuri — lângă Primărie şi la intrarea în centrul comercial «Shopping MallDova».

Chioşcul reprezintă un stand cu două ecrane touch-screen, bandă informativă, receptor telefonic şi este conectat direct cu site-ul companiei «Informator». Pe ecranul mai mic poate fi accesată toată informaţia de pe site în cinci limbi: română, rusă, germană, engleză şi franceză. Este prezentată informaţie referitoare atât la Republica Moldova, cât şi la România. Astfel, infochioşcurile oferă informaţii despre 38 de hoteluri din Moldova, 97 de apartamente particulare, 13 pensiuni rurale, 30 de misiuni diplomatice (inclusiv Direcţia Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiaţi, oficiul BERD etc.), 17 restaurante, câte 6 fast-foodu-ri şi pizzerii, 25 cluburi de noapte. De asemenea, parţial se oferă informaţie privind afişele teatrelor şi cinematografelor, iar în compartimentul «Muzee şi galerii» sunt prezentate fotografiile a 12 monumente din Chişinău.

Cu unele din aceste localuri se poate lua legătura chiar de la infochioşc, prin telefon (nu mai mult de 3 minute). De asemenea, se poate accesa site-ul respectiv sau se poate imprima informaţia necesară. Toate serviciile sunt gratuite. În apropierea chioşcului funcţionează Wi-Fi pentru 15 minute de pe o adresă IP.

Ecranul mai mare este destinat agenţilor de publicitate. Ţinând cont de amplasarea infochioşcurilor, aceasta este o adevărată mină de aur.

«Avem o înţelegere prealabilă cu colegii din Ucraina să instalăm acolo 10 chioşcuri în anul 2012, când se va desfăşura Campionatul Europei de fotbal (Ucraina şi Polonia). Aceste chioşcuri urmează să fie unite într-o reţea comună cu cele din Moldova şi România», a menţionat directorul «Informator» SRL, Eugen Lupuşor.

În imagine: Eugen Lupuşor
— aşa arată standul «Informator» de lângă Primăria Chişinău

Materialul a fost pregătit de MyBusiness.md

Pe parcursul anului curent, în toată Moldova s-a desfăşurat reparaţia drumurilor. Despre totalurile acestei activităţi l-am rugat să ne relateze pe viceministrul Transporturilor şi Infrastrcuturii Drumurilor al Republicii Moldova, Boris Gherasim.

Noi demult am menţionat că în secolul 21 economia nu se poate dezvolta fără drumuri bune, iar în prezent, toţi transportatorii europeni ocolesc Moldova. Ministerul deţine date privind principalele 52 de categorii de mărfuri, care sunt transportate pe cale terestră între Vest şi Est — toate ocolesc teritoriul ţării noastre.

Şi producţia autohtonă devine necompetitivă, or, în Moldova cheltuielile de transport la o unitate de producţie sunt de 4–5 ori mai mari, decât în ţările cu drumuri de calitate.

În primul rând, noi am stabilit şi stabilim sarcina să stopăm procesul de degradare a drumurilor noastre. Pe parcursul a mai multor ani nu au fost curăţate şanţurile, reţelele de drenaj. Anual, noi pierdeam câte 100–200 km (!) de drumuri asfaltate sau acoperite cu prundiş, care se transformau în glod şi mizerie. Pe vreme rea drumurile devin impracticabile — nici «salvarea» nu poate trece, nici localitatea respectivă nu poate fi părăsită.

Actualul Guvern al ţării a înţeles acest lucru şi în fiecare an sunt alocate tot mai multe mijloace financiare pentru întreţinerea şi reparaţia drumurilor. Noi dispunem de date privind sumele care se cheltuie pentru întreţinerea drumurilor în ţările dezvoltate şi în Moldova — diferenţa e colosală. Noi dorim să ridicăm aceste cheltuieli până la 3,5–4 mii de dolari pentru fiecare kilometru, iar deocamdată, am ajuns doar până la 1,5 mii de dolari.

Numai pe parcursul anului curent noi am efectuat lucrări pe 160 de porţiuni de drumuri, care pe vreme rea devineau impracticabile. Tot atâtea porţiuni au rămas pentru anul viitor şi sperăm, cel puţin în cazul acestei probleme, să punem punct.

În acest an am instalat peste 11 mii de indicatoare rutiere noi, la comanda noastră pe principalele magistrale sunt montate console pentru a împiedica furtul indicatoarelor. Muncim activ în vederea restabilirii marcajului pe toate drumurile, deoarece acesta influenţează foarte puternic asupra securităţii circulaţiei în condiţiile în care la noi 3–4 luni stabil se înregistrează ceaţă puternică.
Împărţim drumurile în cinci categorii: foarte bune, bune, medii, rele, foarte rele. Sper ca în anul viitor să nu mai avem drumuri rele şi foarte rele, care anterior constituiau 90%.

Procesul merge. În anul curent am reuşit să majorăm Fondul rutier cu 36%, comparativ cu anul precedent, iar în anul 2010 — de 2,5 ori faţă de 2009. În anul 2012, Fondul rutier se va majora cu circa 30%, comparativ cu anul curent.
Potrivit Strategiei de reabilitare a drumurilor din Moldova pentru următorii 10 ani, pentru reabilitarea şi întreţinerea drumurilor este nevoie de 4 miliarde de lei anual, în preţurile anului 2007. În anul 2010 această sumă a atins un miliard de lei. În anul curent vom avea 788 milioane de lei din Fondul rutier, 100 milioane din investiţii şi circa 200–250 milioane din mijloace externe. În anul 2012 sperăm să majorăm această sumă până la 2 miliarede de lei, iar în 2013 — poate chiar până la 3,5–4 miliarde de lei.

Sunt convins că în următorii 2–3 ani vom reuşi să facem un salt considerabil înainte, deoarece am început să aplicăm cele mai moderne, operative şi economicoase tehnologii.

Materialul a fost pregătit de MyBusiness.md

Despre faptul că mulţi întreprinzători occidentali şi-au început afacerea în garaje sau mici ateliere au fost scrise destule manuale. Istoria businessului moldovenesc este încă tânără, însă deja sunt exemple în baza cărora studenţii pot fi instruiţi cum să dezvolte o afacere în ţara aceasta, fără a pleca acolo unde nu suntem aşteptaţi.

Exact cu 10 ani în urmă, în baza unui mic atelier unde în mod particular reparau motoare electrice doi absolvenţi ai Universităţii Tehnice din Moldova, Viorel Petelca şi Sergiu Munteanu, a fost înregistrată compania «Tehelectro-SV». Fără a renunţa la afacerea legată de reparaţie cei doi companioni au început să aducă în Moldova diferit utilaj eletric.

«Am arendat o mică încăpere de la „Selihoztehnica“, am adus un TIR cu lămpi electrice luminiscente», îşi aminteşte Viorel Petelca. «Am vândut marfa exact un an de zile, apoi termenii de realizare au început să se reducă, până am ajuns la un TIR pe lună. Am decis să lărgim sortimentul, am achiziţionat un lot de teren de la parcul de autobuze, aflat în proces de reorganizare».
În prezent, sortimentul «Tehelectro-SV» cuprinde peste 10 mii de denumiri de mărfuri: prize, întrerupătoare, instrumente electrice profesioniste, aparate de iluminat şi de tensiune joasă de la asemenea producători cunoscuţi ca, «ABB», «DeWalt», «AEG», «Starmix», «Gunsan» etc.
La o etapă anumită reprezentanţii companiei au înţeles că cerinţele producătorilor mărfurilor de cablu din ţările din vecinătate (plata în avans în proporţie de 100%, executarea comenzii timp de o lună sau mai mult) nu sunt prea comode nici pentru importatori, nici pentru consumatori. Problema a fost studiată şi s-a decis ca produsele de cablu şi conductoarele să fie fabricate în Moldova.

Întreprinderea a fost amplasată în satul de baştină a cofondatorilor — Ermoclia, raionul Ştefan Vodă. Antreprenorii au cumpărat de la localnici 3 ha de pământ şi vechile depozite. S-a decis ca la întreprindere să fie angajaţi doar consăteni. Iniţial, la uzină lucrau 8 persoane, iar acum — 25. Se lucrează în trei schimburi, iar toţi angajaţii, inclusiv inginerii şi directorii sunt localnici.
Succesul ţine cu cei care doresc să-l obţină. La etapa iniţială, companiei «Tehelectro-SV» i-a ajutat foarte mult grantul JNPGA în mărime de 70 de mii de dolari obţinut de la Guvernul Japoniei.

«Atunci noi am achiziţionat o linie de producere a firelor cu secţiuni mici, adică de uz casnic», îşi aminteşte Viorel Petelca. «Pe piaţa moldovenească asemenea fire constituie circa 50% din volumul total al vânzărilor. În afară de aceasta, am procurat şi aparat de torsiune, o filieră etc. La început procuram utilaj de producţie chineză, iar după ce ne-am pus niţel pe picioare am trecut la utilaj de fabricare europeană».
Uzina a fost deschisă în anul 2006, în care s-a înregistrat o creştere economică activă, inclusiv în domeniul construcţiilor. Acest lucru a ajutat compania nu doar să prindă ritmuri de dezvoltare, dar şi să le menţină în perioada crizei economice.
«În prezent, sortimentul nostru include circa 180 de denumiri de produse de cablu. Concomitent, am început să producem şi prelungitoare electrice», povesteşte Sergiu Munteanu.

«La cei 10 ani de activitate a firmei ar fi timpul pentru unele totaluri, însă la noi totul abia începe. În Bălţi am deschis un depozit, iar în Chişinău am extins spaţiul comercial cu 200 de metri pătraţi. De asemenea, am angajat suplimentar colaboratori, care de acum încolo vor activa strict pe domenii. În acest scop am reconstruit şi extins spaţiul administrativ. Am extins mult şi uzina, am procurat cel mai modern utilaj, însă cel mai important lucru este că „Tehelectro-SV“ a ieşit pe piaţa externă».
«Este o lege a comerţului mondial — cu cât e mai mare volumul materiei prime procurate, cu atât preţul ei este mai mic şi, respectiv, cu atât mai competitivă este producţia.

Să supravieţuim doar în baza activităţii pe piaţa moldovenească ne-a ajutat situaţia creată în acel moment la Bursa de la Londra a metalelor neferoase. Atunci, din cauza supraproducţiei cumpărătorii angro mari puteau spera doar la un premiu modest.

Noi înţelegeam că nu întotdeauna va fi aşa şi căutam căi de a pătrunde pe pieţele ţărilor vecine. Pentru aceasta, în primul rând, trebuia de asigurat o calitate garantată a producţiei. La întreprinderea noastră funcţionează un sistem multigradual de control al calităţii, care include şi monitorizare proprie, şi controale, şi certificare din partea „Moldovastandard“. Am deschis un laborator propriu, iar în acest an am obţinut certificatul pentru producerea şi comercializarea produselor de cablu şi a conductorilor după sistemul ISO-9001:2008. Acest lucru ne-a permis să exportăm producţia în România. Am înregistrat în Iaşi reprezentanţa comercială „Basacable“ şi deja am expediat încolo patru loturi.
Concomitent, am studiat situaţia de pe piaţa rusă şi am stabilit că în pofida numărului mare de producători, multe companii sunt dispuse să lucreze cu noi în baza schemei flexibile propuse şi deja aşteaptă cablurile produse în Moldova cu logo-urile lor.

Am obţinut certificatul de la pompieri şi cel de corespundere de la Federaţia Rusă şi, în scurt timp, sperăm să începem valorificarea acestei pieţe».

Materialul a fost pregătit de MyBusiness.md