Doar că şi cei din Paris, şi cei din Londra, şi noi nu am crezut că această înţepenire, a economiei în general şi a turismului în particular, vor dura atât de mult. În anul trecut, unii considerau că acest an va fi unul al revenirii la normalitate şi că ne vom trezi iarăşi făcând poze pe itinerarele Europei şi ale lumii. Prognozele însă au fost mult prea forţate. Pensiunile sunt şi acum pustii aşa cum şi cuiburile caruselului londonez nu sunt mult prea solicitate, scrie capital.market.md.

Analizele făcute la Chişinău constată că anul trecut a fost totuşi anul de vârf al crizei care a afectat turismul.

Analistul Veaceslav Ioniţă spunea în cadrul unei emisiuni că în anul 2020 “a fost înregistrată cea mai mare scădere a numărului de turişti străini care au vizitat R. Moldova. Cu aproape 13 mii mai puţini decât în 2019”. Moldova încă nu are pretenţia de destinaţie turistică de mare calibru însă, tradiţional, R. Moldova a avut anual în jur de 20 de mii de turişti străini, care au venit în mod organizat”.

Ioniţă constată că „la cei 20 de mii de turişti (care se încadrează exact în noţiunea de turism) se mai adaugă alţii circa 130 de mii, care nu vin organizat, dar îşi planifică vacanţă de sine stătător. Aceştia se cazează la hoteluri, mănâncă în restaurante. Se comportă ca turiştii, doar că nu vin în mod organizat. „La noi, după ce s-a destrămat URSS, turismul organizat practic a murit. Ulterior, tot ce a fost – a fost turismul neorganizat, oamenii pur şi simplu veneau în R. Moldova în vizită”. Şi în marile destinaţii turistice ale lumii turismul neorganizat îşi însuşeşte o parte considerabilă din totalul vizitatorilor.

Potrivit expertului, în prezent, agenţiile de turism din întreaga lume au o provocare mare. Datorită tehnologiilor moderne, există foarte multe soluţii prin intermediul cărora cetăţenii multor state nu mai apelează la agenţii pentru a-şi organiza vacanţa, dar merg în aşa numitul turism neorganizat. „Există o tendinţă în întreaga lume şi agenţiile de turism încearcă să răspundă acestor provocări. Dacă în multe ţări acest proces a început, la noi de vreo 30 de ani este într-o formă moartă. De 30 de ani, cam 85% dintre turiştii care vin în Moldova vin neorganizat şi circa 15% organizat”, a spus economistul.

Totodată, Veaceslav Ioniţă afirmă că după anii 2002-2003 a devenit vizibilă tendinţa ca unui turist străin, care este adus de către o agenţie de turism, să-i revină câţiva moldoveni care pleacă peste hotare la odihnă. În prezent acest raport este de 1 la 15.

De asemenea, expertul menţionează că în 2020, pandemia de COVID-19 a lăsat cea mai mare amprentă asupra turismului receptor din R. Moldova, de după prăbuşirea URSS. Atunci prăbuşirea a fost de la 300 de mii la 20 de mii, iar pe parcursul a 25 de ani a oscilat între 15-25 de mii de turişti. Din ţările de unde veneau anual câte două-trei mii de turişti, în anul pandemic 2020 acest număr a fost semnificativ mai mic, cu excepţia României. În 2020 a fost mai mare cu 1,6 mii numărul turiştilor români care au vizitat R. Moldova. „Cred că şi românii neavând o altă posibilitate de a merge în alte părţi din cauza pandemiei, fiind ceva mai uşor de a ajunge în R. Moldova, au decis să viziteze ţara noastră. Dacă nu era România, în R. Moldova pur şi simplu nu venea nimeni. 2 din 3 turişti care au venit la noi erau din România”, a menţionat Veaceslav Ioniţă.

Referindu-se la profilul turiştilor care vin în R. Moldova în mod organizat, Veaceslav Ioniţă spune că, analizând situaţia din ultimii zece ani, pe primul loc se află România cu 3100 de persoane, apoi urmează Federaţia Rusă – 1600 de persoane; Ucraina – 1300 de persoane; Germania – 1000 de persoane; Polonia – 700 de persoane etc. „Cinci ţări din regiune ne asigură peste 50% din numărul total de turişti care vin să viziteze ţara noastră. Ucraina, pe vremea când R. Moldova avea până la 300 de mii de turişti, asigura anual circa 120-130 de mii de turişti. În ultimii ani numărul turiştilor care vin în Moldova din Ucraina ajunge cel mult de 1500 de persoane”, susţine analistul.

Potrivit lui Veaceslav Ioniţă, începând cu 2010-2011 avem o intensificare sau o creştere a atenţiei turiştilor din România care vizitează R. Moldova, în 2020 au fost circa 5100 de turişti.

Unicul lucru pozitiv pe care l-a făcut pandemia în ramura turistică a fost că România a decis să descopere R. Moldova şi a asigurat 70% din toţi turiştii străini”, a afirmat Veaceslav Ioniţă.

În anul 2020, anul pandemic, susţine expertul, numărul moldovenilor care au plecat peste hotare a scăzut cu mult mai mult decât numărul străinilor care au venit în R. Moldova. Dacă în 2019 am avut 310 mii de turişti moldoveni plecaţi la odihnă peste hotare, în 2020 acest număr a fost de doar 75 de mii. Făcând un clasament al primelor zece ţări unde în 2020 a scăzut cel mai mult numărul turiştilor moldoveni, analistul a spus că este vorba de Bulgaria – unde a scăzut de la 86 de mii la 4 mii de persoane, Turcia – de la 98 de mii la 43 de mii, România – de la 42 de mii la 6 mii, Grecia – de la 20 mii la 600, Egipt – de la 24500 la 13300, Ucraina – de la 13300 la 3 mii, Ungaria – de la 3300 la 400 de persoane, Italia – de la 3200 la 500, Spania – de la 2500 la 200 şi Muntenegru – de la 2400 la 0.

Îndemnul “Stai acasă” de care ne-am legat speranţa că vom ieşi învingători în lupta cu pandemia ne-a convins până la urmă să ţinem uşile închise, să punem valizele în depozite şi să amânăm plecările noastre pentru timpuri mai bune. Oamenii din domeniul turismului speră, însă, că se va reveni la cifrele de altă dată, deşi există şi suficiente păreri că schimbările care s-au produs în modul nostru de a ne organiza viaţa nu sunt pentru un an-doi, ci vor determina un mod anume de gândire.

Pe primele cinci locuri cu cea mai mare producţie de oţel din lume se află China – 996,3 mii tone, India – 111,3 mii tone, Japonia – 99,2 mii tone, SUA – 87,7 mii tone şi Federaţia Rusă – 71,8 mii tone. Producţia globală a constituit 1,8 milioane tone de oţel, scrie capital.market.md.

Informaţiile worldsteel.org mai arată că producţia globală de oţel s-a triplat în ultimii 50 de ani, în ciuda faptului că state precum SUA şi Rusia şi-au redus producţia internă şi s-au bazat mai mult pe importuri. Între timp, China şi India şi-au dezvoltat în mod constant producţia şi au ajuns în topul statelor producătoare de oţel.

În ciuda dominanţei sale actuale, China ar putea reduce producţia internă de oţel pentru a diminua riscurile de supraproducţie şi pentru a se asigura că poate atinge un nivel optim al emisiilor de carbon până în 2060.

Întrucât preţurile minereului de fier şi oţelului au crescut în ultimul an, cererea SUA ar putea scădea în curând, în funcţie de acţiunile administraţiei Biden. Potenţialele investiţii în infrastructură ar putea creşte producţia de oţel în viitor.

Compus în principal din minereu de fier, oţelul este un aliaj care conţine, de asemenea, mai puţin de 2% carbon şi 1% mangan şi alte oligoelemente. În timp ce diferenţa definitorie ar putea părea mică, oţelul poate fi de 1.000 de ori mai puternic decât fierul.

Sustenabilitatea viitoare a industriei siderurgice

Având în vedere rolul crucial pe care îl joacă oţelul în aproape fiecare industrie, nu este de mirare că preţurile cresc la niveluri record. Cu toate acestea, producătorii de oţel se gândesc la sustenabilitatea pe termen lung şi lucrează pentru a face oţelul fără combustibili fosili o realitate, eliminând complet cărbunele din procesul metalurgic.

“Cererea şi consumul de oţel vor continua să crească doar pe măsură ce economia mondială se redeschide treptat, mai ales că noua dezvoltare a pulberii de oţel atomizat de la Rio Tinto ar putea aduce următoarea evoluţie în imprimarea 3D”, potrivit worldsteel.org.

Pe măsură ce industria continuă să inoveze atât în ceea ce priveşte durabilitatea, cât şi în ceea ce priveşte gradul de utilizare, oţelul va continua să fie un material vital în toate industriile pe care le putem recicla infinit şi pe care ne putem baza.

Uzina de la Rîbniţa, aducătoare de bani în bugetul de la Tiraspol

Uzina Metalurgică Moldovenească (UMM) se află la Rîbniţa, pe teritoriul din stânga Nistrului care, de jure, se află sub jurisdicţia autorităţilor constituţionale de la Chişinău, dar, de facto, este controlat de administraţia nerecunoscutei Republici Moldoveneşti Nistrene (RMN), numită generic Transnistria. Uzina a fost construită în 1985 şi până în prezent rămâne a fi una dintre cele mai moderne întreprinderi metalurgice de pe teritoriul fostei URSS. Uzina este specializată în prelucrarea metalelor grele. Capacităţile sale permit producerea a circa 1 milion de tone de oţel şi tot atâta laminate. Până în 2009, uzina asigura 70% din exporturile Transnistriei, fiind unul dintre cei mai mari contribuabili. Însă în 2011 a început să întâmpine probleme şi de atunci nu a mai funcţionat la capacitate maximă. La începutul anului 2015, uzina a revenit „în proprietatea statului”. Fostul proprietar, holdingul rusesc „Metallinvest” al omului de afaceri Alişer Usmanov, a cedat Transnistriei uzina pentru un preţ simbolic, cu pierderi de 4 mil. USD. În anul 2018, uzina a produs aproape 502,9 mii tone de oţel şi 497,9 mii tone de laminate, fiind cu 7,1% şi, respectiv, 10,3% mai mult decât în anul precedent.

Într-o investigaţie RISE se spune că uzina din Rîbniţa este în topul celor mai mari trei contribuabili din regiunea transnistreană, care virează lunar în bugetul regiunii circa 3,5 mil. USD.

Datele autorităţilor nerecunoscute de la Tiraspol arată că, în 2015, uzina din Rîbniţa a avut pierderi de peste 13 milioane de dolari la încasări de 114,5 milioane de dolari, iar în 2016 – pierderi de 28 de milioane de dolari la încasări de doar 70 de milioane de dolari.

Situaţia se schimbă radical în 2017, când, graţie triplării volumului de vânzări şi a gazului rusesc ieftin, UMM înregistrează un profit de aproape 13 milioane de dolari la încasări de 217 milioane de dolari. Suma respectivă e comparabilă cu bugetul anual al republicii autoproclamate din stânga Nistrului – 234 milioane de dolari.

Fără taxe de mediu

Emisiile de carbon sunt foarte mari, iar uzina nu a întreprins niciun fel de măsuri de protecţie a mediului şi nu a plătit taxe ecologice în bugetul Moldovei, deşi statul moldovenesc acordă întreprinderii dreptul de export. Uzina Metalurgică din Rîbniţa nu achită taxe în bugetul Moldovei, în baza unei hotărâri controversate a Guvernului Republicii Moldova din anul 2005, nr. 815. Care este cauza unei asemenea atitudini a autorităţilor moldoveneşti cu privire la întreprinderile din regiunea separatistă a Moldovei? Nu este exclus că întreprinderea recurge la scheme de achitare „directă” responsabililor moldoveni, astfel fiind evitate plăţile la impozit sau taxele ecologice.

Indicele RPPI aferent preţului de ofertă la bunurile imobile prezentate pe piaţa primară a înregistrat valoarea de 122,3 la sută, fiind în creştere cu 3,8 la sută faţă de trimestrul IV 2020 şi cu 19,2 la sută faţă de trimestrul I 2020.

Indicele RPPI aferent preţului de ofertă la bunurile imobile din cadrul pieţei secundare a înregistrat valoarea de 116,5 la sută, fiind în creştere cu 2,2 la sută faţă de trimestrul IV 2020 şi cu 16,7 la sută faţă de trimestrul I 2020.

Preţurile la locuinţe sunt în creştere după trei luni de stagnare. Datele Bursei Lara arată că cea mai semnificativă creştere a fost înregistrată pe segmentul apartamentelor vechi din capitală, care s-au scumpit în luna mai 2021 în medie cu 6 euro pentru un metru pătrat, ajungând la un preţ mediu de 526 euro, iar de la începutul acestui an – cu circa 3%.

Locuinţele noi, cele mai căutate

Apartamentele de pe piaţa secundară în sectorul central al municipiului ajung să coste 673 de euro pentru un metru pătrat, în sectorul Botanica – 638 euro, în timp ce în cartierul Otovasca – 500 euro pentru un metru pătrat, în cazul garsonierelor, iar la apartamentele cu patru camere – 368 de euro.

Spaţiul locativ în blocurile noi (aşa zisa variantă albă) s-a scumpit cu cinci euro pentru un metru pătrat în luna mai, iar de la începutul acestui an – cu 21 euro sau cu 3,3%.

În consecinţă, un metru pătrat de spaţiu locativ în sectorul Centru al Chişinăului a ajuns să coste 908 euro, dublu faţă de costul mediu în sectoarele Otovasca sau Aeroport.

În sectorul Râşcani preţul mediu este de 755 euro, în cartierul Botanica – 677 euro, în cartierul Buiucani – 655 euro, iar în cartierul Ciocana nouă – 592 euro pentru un metru pătrat.

Companiile imobiliare susţin că cele mai căutate apartamente sunt cele în blocurile noi. Preponderent sunt achiziţionate de familiile tinere sau de cei care muncesc în străinătate în scop de investiţie pentru a fi date ulterior în chirie.

Conform Biroului Naţional de Statistică, în primul trimestru al anului 2021 au fost date în exploatare 1526 apartamente, într-o uşoară creştere faţă de 2020, când a fost înregistrată o scădere considerabilă a numărului de apartamente noi date în exploatare. În ultimii 5 ani în Moldova anual se dau în exploatare în medie 6 mii de apartamente, ceea ce este aproape de două ori mai mult decât în perioada precedentă, când anual se dădeau în exploatare câte 3,5 mii apartamente.

“În anul 2020, din cauza crizei au fost date în exploatare 5,179 apartamente, ceea ce a fost cu 28% mai puţin decât în 2019. După cum putem observa, anul 2021 a pornit promiţător, cu o tendinţă clară de restabilire a volumului de apartamente noi date în exploatare. Peste 80% din toate apartamentele noi sunt construite în mun. Chişinău. Piaţa este extrem de concentrată într-o singură localitate din ţară. Totodată, apartamentele noi constituie 20% din totalul tranzacţiilor cu apartamente, restul revin apartamentelor de mâna a doua”, constată economistul IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniţă.

Scade suprafaţa apartamentelor date în exploatare

În ultimii ani se înregistrează o tendinţă clară de micşorare a suprafeţei medii a unui apartament nou dat în exploatare. În anul 2020 suprafaţa medie a unui apartament nou era de 65 m2, ceea ce este de 2 ori mai puţin decât în anul 2003, când a fost atinsă maxima istorică de 128 m2 pentru un apartament nou.

Potrivit lui Ioniţă, acest fenomen se explică prin modificare tipologiei cumpărătorilor. Astfel, acum 20 de ani, construcţia de apartamente era la nivel de o sută de metri pătraţi pe an şi erau procurate preponderent de oameni bogaţi, proprietari de afaceri. Doar ei îşi puteau permite să procure un apartament şi preferinţele lor erau pentru locuinţe cu suprafaţă mare. În prezent, majoritatea cumpărătorilor de pe piaţa imobiliară sunt cei plecaţi la muncă peste hotare sau familiile tinere din Moldova, care au o muncă bine plătită. Ei pot să-şi permită procurarea unui apartament, dar sunt limitaţi în resurse financiare. Drept rezultat, a crescut semnificativ cererea la apartamente cu suprafaţa de până la 50 m2, fapt ce a dus la scăderea suprafeţei medii de construcţie a apartamentelor noi.

În 2021 înregistrăm o uşoară creştere a suprafeţei medii a unui apartament nou, de până la 68 m2.

Guvernul dă 9,5 miliarde de lei pentru Prima Casă

Programul Prima Casă care s-a bucurat de popularitate la lansarea acestuia, dar care şi-a redus turaţiile, este susţinut în continuare de autorităţi. Astfel, săptămâna trecută Guvernul a aprobat alocarea a 9,5 milioane de lei din Fondul de Rezervă al Guvernului pentru asigurarea continuităţii finanţării programelor de compensaţii demarate în cadrul Programului de stat „Prima Casă”.

Necesitatea de alocare suplimentară a mijloacelor financiare a apărut după ce a fost înregistrată o creştere a numărului de beneficiari, în special a familiilor cu copii, iar alocaţiile aprobate în Legea bugetului de stat pentru anul 2021 practic sunt executate.

În urma analizei cererilor de compensare aprobate pentru finanţare, doar pentru luna iunie 2021 Ministerul Finanţelor atestă o insuficienţă de cca 4 milioane de lei, ceea ce poate determina stoparea finanţării cererilor acceptate în Program şi creşterea riscului de apariţie a creditelor neperformante în cadrul Programului de stat „Prima Casă”, din cauza incapacităţii de plată a unor beneficiari.

În scopul evitării acestor riscuri, Guvernul interimar, printr-o altă decizie, a aprobat majorarea alocaţiilor pentru Programul „Prima Casă” cu încă 2 milioane de lei. Mijloacele financiare au fost identificate din contul de rezerve al unor subprograme.

Potrivit estimărilor Ministerului Finanţelor, până la finele anului 2021, de programele de compensare vor beneficia 5 873 de beneficiari.

Ultimele date ale Ministerului Finanţelor arată că de la lansarea Programului de stat „Prima Casă” până în prezent au fost procurate 6183 locuinţe. Alte 6 cereri au fost acceptate şi urmează a fi semnate contractele de garanţie.

Suma totală a creditelor acordate de către bănci este de 3,19 miliarde lei, iar valoarea totală a garanţiilor active constituie 1,59 miliarde lei. Suma compensaţiilor acordate din bugetul de stat pentru acoperirea parţială a cheltuielilor pe care le suportă beneficiarii pentru achitarea creditului ipotecar în cadrul Programului de stat „Prima casă” constituie 52,3 milioane lei.

Din numărul total al beneficiarilor, 1058 persoane beneficiază de compensaţii din bugetul de stat în cadrul programului Prima Casă 2, 2571 – în cadrul programului Prima Casă 3, 890 – în cadrul programului Prima Casă 4, iar 17 – în cadrul programului Prima Casă 5.

Din cei 6183 beneficiari, 4249 sunt familii, iar 1934 sunt tineri necăsătoriţi. Vârsta medie a solicitanţilor este de 31,4 ani. Suprafaţa medie a locuinţelor procurate prin intermediul programului este de 60,51 m.p., iar valoarea medie a locuinţelor procurate este de 617,71 mii lei. Din numărul total de locuinţe procurate, 5782 sunt amplasate în zonele urbane, iar 401 – în zonele rurale. 5646 locuinţe procurate sunt apartamente, iar 537 – case de locuit individuale.

Cele mai recente prognoze se regăsesc în ultimul raport al Consiliul Internaţional pentru Cereale (IGC) care a îmbunătăţit prognoza pentru producţia mondială de cereale, în sezonul 2020/2021, până la 2224 milioane tone. Această prognoză este cu 9 milioane tone mai mare faţă de raportul din luna februarie şi cu 2 la sută în plus faţă de producţia realizată în sezonul trecut. Chiar dacă indicele preţului la cereale şi oleaginoase (GOI) a scăzut cu 3 la sută, se spune în raport, în luna martie, preţurile medii ale produselor agricole au crescut brusc raportat la situaţia de anul trecut. Această scădere a GOI se datorează în principal preţurilor reduse din Argentina şi Brazilia, scrie capital.market.md.

“Cu toate că aceste prognoze sunt optimiste, se aşteaptă ca plusul de recoltă să fie absorbit în totalitate prin creşterea consumului, astfel că la finalul sezonului stocurile globale vor fi de 609 milioane tone, mai mici cu opt milioane tone faţă de stocurile de la finalul sezonului trecut. Dacă prognozele IGC se vor adeveri, acesta va fi al patrulea sezon consecutiv cu scăderi ale stocurilor globale de cereale, în special datorită “epuizării” stocurilor de porumb, cât şi a volumului mare al tranzacţiilor internaţio­nale cu grâu”.

Volumul comerţului internaţional cu cereale în acest sezon este apreciat la 416 milioane tone, în creştere cu 6 la sută faţă de sezonul precedent.

Dar aceasta nu este singura privire aruncată peste recolta de cereale din anul curent. La începutul lunii aprilie, Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite (FAO) estima într-un raport că „se aşteaptă ca producţia mondială de cereale în 2021 să crească pentru al treilea an consecutiv, datorită condiţiilor favorabile din unele ţări” şi şi-a modificat, respectiv, estimările privind producţia globală de grâu”.

FAO era de părere că în acest an se preconizează ca “producţia mondială de grâu să atingă un nou record – de 785 milioane de tone, în creştere cu 1,4 la sută faţă de anul trecut, determinat de o revenire accelerată în cea mai mare parte a Europei şi pe fonul estimării unei recolte record în India. Un volum de recoltă peste medie este preconizat şi pentru porumb, anume roadă record în Brazilia şi o creştere multianuală în Africa de Sud, se arată în Rezumatul FAO privind cererea şi oferta cerealelor, publicat la 8 aprilie.

„În sezonul agricol 2020-2021, consumul global de cereale se aşteaptă să ajungă la 2,777 milioane de tone şi va înregistra o creştere cu 2,4 la sută faţă de anul precedent. Acest fapt va fi determinat, în mare parte, de creşterea consumului de grâu şi orz pentru hrana animalelor în China, unde sectorul zootehnic îşi revine după ce a fost afectat de pesta porcină africană”, indică documentul.

În acelaşi timp, se prognoza că la sfârşitul anului 2021 stocurile mondiale de cereale să scadă cu 1,7 la sută în comparaţie cu nivelul lor la deschiderea sezonului, ajungând la 808 milioane de tone. În situaţia când prognozele arată creşterea nivelului de consum, raportul dintre stocurile de cereale şi consumul acestora se va diminua până la 28,4% la sută, ajungând, în sezonul 2020-2021, la cel mai scăzut nivel din ultimii şapte ani.

De asemenea, FAO şi-a ridicat prognoza pentru comerţul mondial cu cereale în perioada 2020-2021 până la 466 milioane de tone, o creştere de 5,8 la sută faţă de anul precedent. Creşterea ar fi impulsionată de comerţul cu cereale furajere, datorită achiziţiilor de porumb, în cantităţi fără precedent, de către China. La fel, se preconizează o creştere de 6 la sută a comerţului internaţional cu orez, faţă de anul trecut, conchide un comunicat al Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite.

În prima sa prognoză pentru 2021, COCERAL – asociaţia traderilor europeni de produse agro-alimentare, estimează producţia totală de cereale din statele UE-27 + Marea Britanie la 307,4 milioane tone, în creştere faţă de cele 295,7 milioane tone recoltate anul trecut.

Analiştii asociaţiei se aşteaptă ca producţia de grâu (cu excepţia grâu­lui durum) să ajungă la 143,0 milioane tone, de la 127,9 milioane tone cât s-a realizat anul trecut, în special datorită creşterii suprafeţelor şi a randamentelor estimate mai mari în Franţa, Germania, Marea Britanie şi statele balcanice, acolo unde condiţii­le meteorologice au afectat negativ culturile din 2020.

Producţia de orz estimată a se rea­liza anul acesta în statele UE-27 + Marea Britanie este de 61,5 milioane tone, în scădere faţă de 63,1 milioane tone cât s-au obţinut anul trecut. Chiar dacă în Germania şi Franţa se aşteaptă o creştere a recoltei faţă de anul trecut, aceasta nu va compensa scăderea producţiei din Spania, acolo unde condiţiile meteo au fost deosebit de favorabile anul trecut şi din Marea Britanie, unde suprafaţa semănată cu orz de primăvară ar trebui să scadă substanţial deoarece a crescut suprafaţa ocupată cu cereale de iarnă în toamna anului trecut (faţă de situaţia din 2019).

În ceea ce priveşte recolta de porumb din UE-27 + Marea Britanie, COCERAL estimează o creştere uşoară, până la 63,1 milioane tone, faţă de 62,8 milioane tone înregistrate anul trecut. Creşteri relativ importante ale viitoarei producţii de porumb se aşteaptă în ţările balcanice şi mici scăderi în alte câteva state-membre ale UE.

Producţia de rapiţă estimată a se obţine anul acesta în statele UE-27 + Marea Britanie va fi de 17,8 milioane tone, în creştere faţă de 16,9 milioane tone cât s-au obţinut anul trecut. Creşteri ale recoltei se aşteaptă în special în Germania, Franţa, Marea Britanie, România, Bulgaria şi Ungaria.

În Moldova recoltele aşteptate se reflectă reuşit în optimismul cu care privesc spre lanurile de grâu producătorii de cereale. Altfel nici nu poate fi după un an în care seceta a pârjolit lanurile Moldovei.

Potrivit prognozelor specialiştilor din domeniul respectiv, în anul curent, producţia vegetală indică o creştere de circa 45 la sută, creştere generată de recolta principalelor culturi agricole. În principiu, nu se aşteaptă nimeni la careva minuni, pentru că în anul curent se va repeta situaţia atestată în anul 2019.

Prognozele indică cu încredere că cea mai mare creştere se va realiza la porumb – de 2,5 ori, ceea ce înseamnă de la 778 mii tone obţinute în anul 2020 până la circa două milioane aşteptate în toamna curentă. Şi asta chiar dacă anul curent s-au semănat cu aproape 50 de mii de hectare de porumb mai puţin. În schimb, suprafeţele oferite grâului au crescut cu aproape 10 mii de hectare – până la 318 mii. Acum un an, recolta de grâu a fost de aproape 600 mii tone, iar pentru anul acesta se aşteaptă aproximativ 1,2 milioane tone. Se va dubla şi recolta de orz – de la 109 mii tone, până la 210 mii tone. Creşterea recoltei de floarea soarelui nu este spectaculoasă, dar e totuşi semnificativă – de la 487 mii tone până la 780 mii tone în acest an. Marea speranţă a consumatorului e că se va ieftini şi uleiul. Şi pentru că vorbim despre ulei, e logic să vedem cum vom sta cu cartofii. Recolta creşte de la 170 mii tone mii tone până la 200 mii tone.

Mai mari sau un pic mai mici, oricum, cifrele indică o revenire la cadrul normal în agricultura lumii şi în agricultura Moldovei.