Producția tractoarelor pe șenile, a acelorași de cândva, T-70, în parcul industrial „Tracom" (fosta Uzină de Tractoare din Chișinău), a fost reglementată de către compania „Bicotra". Au existat două cauze ale acestui fapt. În primul rând, firma dispune de o producție proprie, în cadrul căreia se ocupă de fabricarea pieselor și a componentelor utilajelor agricole și a echipamentelor de prelucrare a produselor alimentare și industriale. În al doilea rând, directorul companiei, Anatol Rașcu, și-a început cariera de inginer la sfârșitul anilor '80, anume la Uzina de Tractoare și a urcat pe scara ierarhică până la funcția de director de operațiuni.
De aceea, la începutul lunii august a anului 2012, el a procurat la „Tracom" încăperea fostului birou de proiectare și a reînviat acolo producția tractorului moldovenesc, popular în trecut. „Până când, sunt suficiente aceste suprafețe – 4,5 mii de metri pătrați, dat fiind faptul că producția se realizează pe bucată", - a spus Anatol Rașcu.
Cu siguranță, încăperea de producție decesită reparație. „Deja am investit în ea 4 milioane de lei, - explică antreprenorul, - am acoperit cele mai mari găuri". „Trag" bani și utilajele. Anul acesta, au fost procurate din Italia două mașini, ambele fabricate în 2014 – pentru tăierea de metal și pentru sudare. În rest, toate aparatele datează cu perioada sovietică, iar cel mai „tânăr" este din anul 1990. Cel mai bătrân reprezintă o raritate, fiind produs în anul 1953 și funcționând perfect până în prezent.
Au apărut și rezultate, deja: la intrarea în clădire stau trei frumoși – tractoare pe șenile T-70, acoperite cu vopsea aprinsă și proaspătă.
Deocamdată, producția este infimă. Pe parcursul a doi ani, întreprinderea a produs doar 4 tractoare noi și a efectuat revizia generală a 16 mașini. „Revizia generală, - concretizează Anatol Rașcu, - poate fi egalată cu producerea unei mașini noi". Iar vânzarea mașinilor noi s-a împărțit în două: 2 tractoare au mers la clienții locali, iar alte două au fost direcționate spre export. Cumpărătorul a venit după ele din Azerbaidjan. „Vroiam anume astfel de tractoare și ne-am bucurat că ele se produc, - și-a explicat alegerea clientul. – În primul rând, nu sunt scumpe. Iar în al doilea rând, nu apar dificultăți cu piesele. În al treilea rând, nu exercita presiune asupra solului. Sunt mașini bune, exact ceea ce trebuie".
Azerii au comandat versiunea T-70B – pentru vii și livezi. Celelalte mașini, atât cele produse, cât și cele cu revizuire generală, se referă la modificarea T-70C – pentru sfeclă. „Tractorul nou, - explică Anatol Rașcu, - îl vindem cu circa 300 mii lei".
În încăpere e frig, miroase a așchii de metal și a deșeuri de ulei. Jerpeliții pereții verzi necesită să fie vopsiți – da, sunt necesare numeroase investiții. În mare parte, lucrătorii au vârsta de pre-pensionare și pensionare. „Sunt de acord cu faptul, - zice Anatol Rașcu, - că tinerii nu vor să lucreze la aparate. În trecut, în cadrul uzinei funcționa o școală profesională, care asigura întreprinderea cu specialiștii necesari. Acum, însă, sunt pregătite doar specializările populare – bucătari, lucrători auto, electricieni. Încercăm să instruim pe loc strungari, lucrători la mașina de frezat, lăcătuși. Ei, însă, lucrează 3-4 ani și pleacă în Rusia sau Ucraina. Acum încercăm să facem înțelegeri de genul: noi te învățăm, iar tu vei lucra la noi minim cinci ani".
Astăzi „Bicotra" își continuă activitatea, parțial din stocurile vechi, parțial confecționând piese și parțial procurând elemente. De exemplu, motorul este furnizat de Belarus. Întreprinderea produce nu doar tractoare. În încăpere sunt situate două instalații, având înălțimea a două staturi umane – una are culoarea galben aprins, iar cealaltă încă nu a fost vopsită. Sunt aruncătoare de semințe. „Le montăm pe tractoare, - explică Anatol Rașcu, - cea galbenă e ucraineană, iar a doua, cea nevopsită, e a noastră. În Moldova, acest mecanism costă 80 de mii de lei. Cererea anuală pe piață este de 40 de bucăți. Acum dispunem de comenzi pentru 20 de unități. Și, ne-am gândit, de ce să cumpărăm din străinătate? Va fi mai bine dacă banii vor rămâne în Moldova. Și am reglat producția propriilor aruncătoare de cereale. Motoarele electrice, însă, sunt de import, dar ele reprezintă 10% din costul unității".
Principalulele produse ale întreprinderii sunt, totuși, tractoarele. „Deocamdată, nu suntem prea cunoscuți, - a continuat Anatol Rașcu. – De aceea, trebuie să ne ocupăm de promovarea pe piață a lui T-70. El a fost creat special pentru munca pe pante. A plouat și cernoziomul alunecă ca și untul topit? T-70 al nostru nu întâlnește dificultăți, înaintează ca un tanc. Este un tractor minunat, nu oricare ar putea să traverseze la fel de ușor pantele. Timp de douăzeci de ani T-70 a fost produs fără a fi introduse modificări, căci nu ar trebui să fie schimbat ceva în el, atât de ingenioas este modelul. Până în prezent, T-70 funcționează în Georgia, Azerbaidjan, Armenia, Ucraina și în regiunile de sud din Rusia. Știați că în Rusia încă lucrează 20 de mii de T-70 moldovenești? Această țară a și reglat producția de piese pentru tractorul nostru. În regiunea Belgorod, în fiecare ogradă din sat stă câte un tractor de sfeclă T-70C. Ei îl numesc „bibliotecă", „moldoveanul", „stilatul" – poate pentru că, cabina lui înaltă seamănă cu freza populară cândva, înaltă și cu un coc stilat. Și m-am gândit că tractorul nostru ar putea avea un nume propriu. De exemplu, „Moldoveanul"! Ce ziceți? Există „Belarus", de ce să nu fie și un „Moldovean"? Deși mie îmi place mai mult denumirea „Stilatul".
În perioada sovietică, uzina noastră producea anual până la 12 mii de tractoare. Acesta fiind un număr mai mare, decât la belaruși. Cu toate acestea, ei s-au ocupat intens de întreprinderea lor și au avut parte de ascensiune, în timp ce noi... se știe ce s-a întâmplat. Teoretic, în situația actuală, am putea produce până la 100 de tractoare pe an, însă, în practică această cifră se reduce la 30-40. Atunci când pe teritoriul uzinei erau ateliere care se ocupau de producția pieselor necesare, puteau fi fabricate mii de tractoare. Doar motorul, sistemul de transmisie și ambreiajul erau livrate din Minsk. Iar dacă era lipsă de anumite piese, existau zeci de uzine în Chișinău și în întreaga republică. Dar noi vom continua lucrul – prin metoda de cooperare, o parte din piese le vom produce pe loc, iar cealaltă parte o vom procura din străinătate. Dar vom continua producerea lui T-70 al nostru!".

Articol pregătit de MyBusiness.md