Demolăm stereotipuri și scăpăm de complexe

Treptat, Europa începe să iasă din criză. Inclusiv și Europa turistică.
Viitorul sezon este interesant din cauza mai multor factori. În primul rând, este vorba despre o schimbare a hărții turistice a lumii. Nu este un secret faptul că unele țări, care acum șase ani erau considerate a fi liderii turismului mondial sau regional, se confruntă în prezent cu probleme de dificultăți diferite. Respectiv, presiunea se transferă pe alte state, căci oamenii continuă să-și planifice odihna și călătoriile.
În al doilea rând, în turismul mondial se implică tot mai activ locuitorii unor țări, care, anterior, erau „teritorii închise": Rusia, China ș.a. Inclusiv Moldova.
Conform datelor Biroului Național de Statistică, în anul 2013, prin intermediul agențiilor de turism și turoperatorilor, au plecat în străinătate 157,6 mii de turiști, număr care e cu 7,3% mai mare decât cel din 2012. Majoritatea cetățenilor moldoveni (97,9%) au plecat în străinătate cu scopul de a se odihni, recrea și a petrece timpul liber.
La creșterea de mai bine de 7% de anul trecut s-a adăugat și noul factor de o importanță majoră: din 28 aprilie, Uniunea Europeană a abolit regimul de vize pentru cetățenii Republicii Moldova. Poate că mulți încă nu realizează potențialul acestei decizii. Nu e prea ușor să schimbi mentalitatea și să te obișnuiești cu faptul că, în orice moment, poate să-ți vină dorința să pleci undeva și că poți să o și realizezi, numai bani să fie.
Un stereotip extins: moldovenii sunt săraci, sunt puțini turiștii veniți din țara noastră și nimănui nu-i pasă de noi. Îmi cer scuze, dar cetățenii din Liechtenstein, Monaco, Luxemburg, Andorra? Ei sunt și mai puțini. Cu toate acestea, locuitorii Moldovei, până când, plătesc pentru tururile turistice similare chiar sume mai mari, uneori.
Nu este întâmplător faptul că în toamna anului trecut, în Moldova s-a deschis o filială oficială a unuia dintre cei mai mari tour-operatori europeni. Iar cu puțin timp mai înainte, a fost deschisă o filială a unuia dintre cei mai mari operatori din Grecia. Acum a venit timpul pentru cooperarea directă cu unele orașe și regiuni, iar, din punct de vedere turistic, Napoli și provincia lui sunt mult mai interesante decât alte țări.
Un alt stereotip. În Europa totul este scump. Dar mai concret, ce anume? În Napoli o ceașcă de espresso costă 1 euro, la fel ca și în Andy's Pizza. Iar o noapte într- o cabină de lemn din Vadul lui Vodă a devenit demult mai costisitoare decât 24 h în condiții Ultra All Inclusive în hotelurile de trei stele din Bulgaria.
Și încă o regulă: corelarea dintre prețul și calitatea produsului sau a serviciului. Rareori sunt reușite încercările de a procura ieftin un lucru bun.

Aici s-a născut lumea modernă

Frumusețea orașului Napoli din secolul XVIII a devenit zicală. Fraza „vezi Napoli și apoi mori" (it. vedi Napoli e poi muori) a devenit prototip pentru crearea unor expresii analogice cu referire la alte atracții turistice ale lumii.
Napoli (greacă Νεάπολις, de la literele grecești νέα πόλις – orașul nou; lat. Neapolis, it. Napoli, nap. Napule) – oraș în Italia, centru administrativ al regiunii Campania și a provinciei Napoli. Este amplasat pe malul nordic al golfului cu același nume.
A fost fondat în secolul VIII î.Hr, de către coloniștii greci. Ulterior a devenit parte a Imperiului Roman.
Întotdeauna a fost o răscruce a drumurilor comerciale pe Marea Mediterană, precum și locul unde se intersectau și interacționau diverse culturi.
Aceste aspecte și-au găsit oglindire în orașul în sine și în locuitorii lui: aici există o varietate impresionantă de diverse muzee, catedrale, monumente. Iar monumentele sunt presărate prin tot orașul, fiind intercalate în cartierele locative și niciodată nimeni nu a permis demolarea unora și amplasarea altora în loc. Ghidul pur și simplu enumeră: acesta a fost un tiran sângeros, iar ăsta – un mare om de stat. (Uneori aceste concepte coincid).
Cu siguranță, aici fiecare om va găsi ceva pentru sufletul său: tablouri și sculpturi ai marilor maeștri; săli luxoase de palat cu mobilă, pe care o vezi și îți dai seama că e „de muzeu"; săpături subterane a unui oraș roman vechi (iar sub ele a unui oraș grecesc și mai vechi); catedrale impresionante și biserici mici.
În ultima categorie se include, de exemplu, Pio Monte della Misericordia. Se creează impresia că ea a fost construită cu un singur scop: să fie suport pentru tabloul complex al lui Caravaggio „Cele șapte fapte ale milei" și să genereze o atmosferă de pace și liniște.
Este interesant faptul că asociația care a construit această biserică a interzis copierea tabloului. Decizia a fost luată în anul 1607 și este respectată până în prezent.
Iarăși te convingi de faptul că să vezi originalul și reproducerea lui este aproape similar cu situația în care ai asculta un cântec napolian (există și acest gen. Exemple ale lui ar fi Santa Lucia, O sole mio, Torna a Surriento și sute de alte piese) interpretat de Luciano Pavarotti și de un vecin de palier.
Te uiți mai atent la fețe: ferocele Alexandru Macedon pe fresca „Lupta lui Alexandru cu Darius" în Muzeunl Național de Arheologie sau expresia precaută a cardinalului Farnese, pictat de Rafael, în muzeul „Capodimonte" și realizezi faptul că acești oameni au fost reali și exact pe locul acesta au scris istorie.
Este obositor și nu are sens să enumeri toate comorile istorico-culturale din Napoli și provinciile lui. Sunt foarte multe și, element important, sunt autentice. Războaiele din ultimele secole nu au fost prea crude cu acest oraș însorit și el, pe merit, este mândru de faptul că fiecare piatră din el este îmbibată cu istorie.
Acesta ar fi modul general de comunicare cu Napoli. Aici nu trebuie să înveți istoria Europei de la primele ei zile. Aici începi să o înțelegi. Fapt care este mult mai important, de altfel.
Este istoria noastră comună, a tuturor europenilor, care timp de secole sunt purtați dintr-o parte în alta. Exemplare ale „Penitentei Maria Magdalena" de Titian, pe lângă Capodimonte, se mai păstrează în Ermitaj (Sankt Petersburg), în Colnago (Londra) și Candiani (Busto Arsizio).
În piața centrală din Napoli Piazza del Plebiscito este amplasată populara cafenea-patiserie „Gambrinus". La întrebarea mea adresată ghidului, dacă au și bere în meniu, jurnaliștii din Anglia, Austria, Italia din grupa noastră au râs cu poftă. Dintre ei, puțini au fost prin Odesa, dar toți au citit povestirea emoționanță a lui Alexander Kuprin despre Sașka-muzicantul.

Din apropierea orașului Napoli se află Vezuviu - un vulcan activ și periculos, care pe parcursul istoriei a avut aproximativ zece erupții puternice, despre care îi amintește locătarilor prin cutremuri periodice. Opt francezi cu spirit de aventurieri au fost primii care în anul 1801 au coborât în craterul lui. În anul 1808 a ajuns până la craterul Vezuviului, fără un ajutor suplimentar, tânărul scriitor Gheorghe Asachi.

Cultura pizzei

De fapt, Napoli gastronomic reprezintă un cult separat. Aici vorbim nu doar de pizza, rum baba (accentul cade pe ultima vocală) și limoncello.
Deși, desigur, italienii plasează pizza pe un loc special. Oare e posibil să-ți imaginezi un rând format într-o pizzerie în Napoli?! Noi am văzut-o. Din câte ne-au povestit jurnaliștii locali, un pizzaiolo renumit, care-și continuă afacerea de familie, a deschis recen pizzeria 50 Kalo în raionul prestigios conform " unei rețetei secrete de marketing": e absolut necesar de a invita cei mai buni bucătari și de a utiliza produse de cea mai înaltă calitate. Am urmărit rezultatele de la fereastră, clienții au dispărut abea la ora 23.00.
Mica pizzerie Brandi de pe o străduță îngustă oferă alte "șmecherii". O mică placă de pe peretele clădirii îi anunță pe trecători că anume aici a fost inventată în anul 1889 pizza "Margareta": Margareta de Savoia, soția regelui Italiei Umberto I, fiind în reședința ei de vară din Capodimonte, a exprimat o dorință extravagantă de a gusta pizza din Napoli, care se considera a fi mâncarea celor săraci. Și pentru Măria Sa proprietarul pizzeriei a pregătit pizza în culorile steagului Italiei: ea a fost făcută din roșii, busuioc verde și mozzarella albă. Drept consecință, în Brandi pizza e de două ori mai scumpă decât în alte pizzerii bune, iar pe ecranul de pe perete apar fotografiile vizitatorilor: Silvio Berlusconi, Christopher Lambert, Chelsea Clinton etc.
Locuitorilor orașului Napoli le place carnea și ei știu cum să o gătească. Însă acesta e un adevărat paradis pentru amatorii peștelui și fructelor de mare. Pe străzile înguste ale orașului, în fața magazinelor, sunt amplasate tave, pe care pe gheață sunt aranjate pește, caracatițe, calmari, stridii. Desigur, fiind proaspte, sunt cumpărate de restaurante. Iar calitatea produselor influenșează pozitiv și gustul mâncărurilor.
La masă italienii servesc vinuri sudice excelente. Un exemplu ar fi Lacryma Christi del Vesuvio. Localnicii au o legendă, conform căreia Dumnezeu a observat că îngerul Lucifer a furat o bucățică din Rai și a creat din ea golful Napoli. Dumnezeu plângea fără încetare, lacrimile Lui au căzut la poalele lui Vezuviu și din ele a începu să crească butucul de vie. Lacrimile lui Hristos – Lacryma Christi, așa a fost ea denumită.
Iar după desert, care în Napoli se produce în diverse forme, se bea un pahar de digestiv: limoncello, grappa sau tinctura de fructe. Acestea, se consideră că ar fi bune pentru digerarea mâncării.

Orașul micului business

Aproape toată clădirile sunt ocupate la parter de magazine mici, restaurante, cafenele, buticuri cu suvenire, în care, apropo, se vând, în marea majoritate, produsele micilor industrii locale, și altele.
Drept exemplu ne poate servi încălțămintea. Țara găzduiește o mulțime de fabrici de încălțăminte. Pe strada comercială Via Chiaia poți să intri într-un magazin care aparține unei mici fabrici locale de încălțăminte: mocasini din piele pentru femei Made in Italy – 19,99 euro fără reduceri. Peste drum e amplasat magazinul de haine și încălțăminte pentru copii Original Marines, compania fondată în anul 1983 de un grup de oameni de afaceri din orășelul Nola, situat lângă Napoli. În prezent ei au deschise 600 de magazine, dintre care 77 sunt amplasate peste hotare. În Moldova produsele acestei mărci comerciale pot fi găsite în Zoutlet. Ghete pentru copii Hello Kitty – 32,90.
Și mai încolo, pe străzile, care coboară spre diguri, unde sunt aplasate buticurile mega-brandurilor italiene: Gucci, Emporio Armani etc.
Această atmosferă, pe care o formează stadelele pavate cu pietre din lavă vulcanică, magazine, ateliere și cafenele, constituie un fleur romantic irepetabil. Se pare că ar fi minunat să rămâi aici în luna de miere sau, din contra, în perioada de maturitate și chiar și în vârsta înaintată, cutreierând străzile fără nici un scop propus, în plină singurătate sau în cuplu, într-o gașcă mai mare, gustând vinul alb, dulce și moale și o cafea excelentă, despre care localnicii știu totul și le apreciază gusturile.
х х х
Napoli nu se limitează la un singur oraș. Viața din provincie, la fel, merită să fie luată în considerare. Aici se includ insulele Capri, Ischia, Procida, coasta Sorrento, Pompei și regiunea Vezuviului, câmpiile Flegrei și multe altele. Doar că e deja cu totul altă poveste.

Articol pregătit de MyBusiness.md