În opinia producătorilor autohtoni din industria alimentară, în proiectul de lege pentru lectura finală au apărut unele prevederi care schimbă obiectivele și sarcinile inițiale ale acestui document, menit să sprijine producătorii locali în procesul comerțului modern.
De exemplu, în articolul 21, alineatul 2 prevede că reducerea pe care furnizorul o poate face unei întreprinderi comerciale pentru vânzarea produselor autohtone nu poate depăși 10%, cu excepția perioadelor în care se desfășoară promoţii sau la solicitarea furnizorului. Limitarea reduceri de până la 10% numai pentru producătorii moldoveni, contrar prevederilor inițiale ale proiectului de lege, unde reduceri similare erau prevăzute şi pentru importatori, schimbă de fapt facilitatea oferită inițial producătorilor locali pe o anumită obligaţiune: să facă mereu reduceri întreprinderilor comerciale.
În practică, această normă a legii va arăta astfel. Întreprinderile comerciale, având o mare marjă pentru reduceri în negocierile cu importatorii și, în multe cazuri, efectuează direct activităţile de import, vor ignora cerințele legii privind susținerea și promovarea producătorilor autohtoni. Din considerente economice, întreprinderile comerciale vor include în ofertele lor de specialitate, în principal, produse importate, a căror comercializare le aduce venituri mai mari.
Afară de aceasta, reţelele comerciale vor putea promova mărfuri mai profitabile pentru ei prin aranjarea preferențială a acestora pe rafturi, ceea ce va asigura un flux mai mare de cumpărători și, prin urmare, volume mari de cumpărături.
În legătură cu modificările la proiectul de lege pentru lectura a doua, producătorii moldoveni consideră că, dacă legea nu va ţine cont de limita de reducere pentru comercianți de până la 10% şi pentru producătorii străini, această limită va oferi oportunități inegale pentru stabilirea unei marje de reduceri în timpul negocierilor dintre producători și întreprinderile comerciale.
Interlocutorii agenției atrag atenția asupra faptului că restricțiile de reducere numai pentru producătorii locali diminuează semnificativ efectul cerinței legii precum că, pe rafturi, cel puțin 50% din produse trebuie să fie de origine moldovenească. Nu va fi niciun efect din vânzarea producţiei moldovenești, pentru că va lipsi promovarea corespunzătoare a acestora din cauza lipsei de interes din partea comercianților. Drept rezultat, prezența pe rafturi a produselor Made in Moldova nu va avea acel efect comercial pe care producătorii, statul și legislatorii îl așteaptă.
În plus, în ultimul timp, comercianții îşi promovează activ propriile mărci comerciale. Se poate afirma cu o mare probabilitate că astfel de mărci prezintă un interes cu mult mai mare pentru comercianți și, prin urmare, în curând, astfel de mărci vor ocupa rafturile comerciale, pe care legea intenționează să le acorde producătorilor locali pentru a-i sprijini indirect.
Postul șase din același articol al proiectului de lege îl pune pe producătorul autohton în afara concurenței, stabilind un astfel de sistem și regulile jocului pe piață, în care cumpărătorul este de fapt indus în eroare prin posibila promovare a diferitelor mărci pe tot parcursul anului. În timpul acestor promoții, concepute pentru a promova produsele, cumpărătorul nu are nicio idee despre preţul real la ce se face publicitate și i se propune să cumpere. Deseori, cumpărătorul este convins că achiziționează la cel mai bun preţ un produs care face parte din categoria celor cu preţ mare, însă el cumpără un produs care, în esenţă, este ieftin, dar este oferit cică la reduceri.
Mai mult, practica arată că în timpul marilor promoţii, comercianții din magazinele mici cumpără produse en gros pentru a le comercializa mai târziu la punctele lor de vânzare. Astfel de operațiuni, efectuate cu încălcări ale documentației corespunzătoare, contribuie la comerțul ilegal, ceea ce privează bugetul de stat de venituri considerabile.
În mediul producătorilor autohtoni s-a format opinia că amendamentele propuse la lege au schimbat în mod radical semnificația a ceea ce a fost conceput inițial de Guvern. De exemplu, returnarea produselor alimentare numai cu consimțământul producătorului și numai cu condiția ca termenul de valabilitate și calitatea produselor permit să fie revândute.
Noua redacţie a legii exclude cerința obligatorie a consimțământului pentru returnarea producţiei către producător. Reglementările propuse contravin normelor aceluiași proiect de lege, care obligă comercianții să lichideze produsele cu termenul de valabilitate expirat, așa cum se practică în prezent.
Potrivit proiectului de lege propus Parlamentului în redacţie nouă pentru lectura a doua, producătorii locali consideră oportun să se introducă condiții egale pentru negocieri pentru toţi furnizorii rețelelor, insistând pe aceeași mărime de reduceri.
Totodată, ei propun să fie revizuit numărul maxim de zile în care comercianții pot oferi produse cumpărătorilor la ofertă promoţională: până la 60 de zile sau maximum 90 de zile pe an.
În ceea ce privește normele de returnare a producţiei către producători, ar trebui stabilită o procedură clară, conform căreia acest lucru se poate face în primele trei sferturi ale termenului de valabilitate al produsului. În ultimul sfert al acestei perioade, comerciantul nu mai poate returna produsul, deoarece pentru producător va fi practic imposibil să găsească noi oportunități de vânzare a acestuia în alte magazine, unde comerțul este mult mai activ.
Comentariu al agenţiei INFOTAG