Vrei să mergi în parc?- urcă în mașină, pentru că pe jos e departe, iar linia de transport public e departe și durează prea mult. Trebuie să mergi la medicul de familie? – urcă în mașină. Ai nevoie la cumpărături – urcă în mașină. Trebuie să duci copilul la școală – urcă în mașină. Pleci la serviciu – urcă în mașină, - scrie în blogul său Andrei Tudos.

Ce poate fi mai rău pentru un oraș prost planificat, cum este Chișinău, când nu poți ieși din casă fără a lua mașina, unde nu poți și nu ai unde să mergi pe jos?

Mai construiești un mega complex locativ de 4000-5000 de apartament din care oamenii vor fi nevoiți să vină cu mașina în centrul orașului!

„Familia” – așa se numește complexul locativ pe care își propune să-l construiască D&D Companie la periferia sectorului Botanica (vis-a-vis de Metro) în cadrul proiectului ”Prima casă”.

Ca să înțelegi, 5000 de apartament – este populația unui orășel mic. Vreo 15000-16000 mii de persoane. Pentru comparație, orașul Căușeni, în care am crescut eu, are la moment populația de vreo 16000 mii de oameni.

Nu vreau să zic că e rău că se extinde orașul, că se construiesc cartiere noi la periferie. Un sector nou construit de la zero, cu trotuare noi, copaci tineri, parcuri parcări, etc. E bine, fără îndoială. Dar în ce mod?

După primele imagini se vede că acest cartier nu va fi altceva decât un orășel-parazit pe spatele capitalei. El nu ne oferă nimic nou și va trăi din resursele orașului și îi va îngreuna doar existența. Despre ce au uitat dezvoltatorii este că orașul nu este doar o întindere nelimitată de apartamente. Orașul este un instrument care trebuie să unească oamenii. Un loc unde cetățenii interacționează între ei, stabilesc noi legături, se îndrăgostesc, fac business, se distrează, etc. Acest parazit nu oferă locatarilor nimic din cele enumerate. În afară de 2 grădinițe, care le-au fost impuse prin normativele în construcții și un rând de supermarketuri aliniate cu șoseaua, dezvoltatorilor imobiliari nu le-a venit nimic frumos în cap.

Despre ce resurse vorbesc eu când spun că acest complex le va consuma de la capitală? Nu este vorba de bani, apă potabilă sau electricitate. Este vorba de facilități și infrastructură.

Închipuie-ți că ai luat creditul ”Prima Casă” și ai devenit proprietarul unui apartament într-un complex proaspăt construit, totul e nou, frumos și parcă ești cel mai fericit. Dar ajunge momentul că vrei să ieși la o primblare în parc. Unde? urcă în mașină și mergi la Grădina Botanică, pentru că pe jos ai de mers 20 de minute. Iar dacă nu vrei să plătești 10 lei/persoană, mergi mai departe în inima orașului la Valea Trandafirilor, Valea Morilor sau alt parc la 5-10 Km de la casa ta.

Prezența unui parc la o distanță de maximum 10 minute de mers pe jos trebuie să fie un drept fundamental al cetățeanului. La fel cum este dreptul de a avea o infrastructură pietonală calitativă.

Copilul tău ajunge la 7 ani și trebuie să înceapă studiile la o școală primară și, pentru că nu este una în apropiere, va trebui să-l duci cu mașina în cartierul de alături. Cu mașina, pentru că transportul public nu trece pe lângă școala în care i-ai găsit loc copilului. Mai este o școală mai aproape pe lângă care circulă troleibuzul, dar acolo deja îs câte 30-35 de copii în clasă și nu mai este loc pentru copilul tău.

Vine iarna și copilul tău a răcit. Trebuie să mergi la medicul de familie. Iar pentru că cartierul tău aparține sectorului Botanica, sunteți la deservirea unui centru al medicilor de familie de undeva pe la Botanica. Nu ai un centru medical în apropiere, pentru că „Familia” e un parazit …urci în mașină și pleci în oraș.

Desigur în acest cartier nu-ai găsit de lucru, pentru că nu ai de unde să găsești. Aici nu se petrece nimic. Aici lumea vine să doarmă, pentru ca a doua zi să iasă din casă și să plece iar în oraș. La fel ca și restul, zilnic tu faci naveta cu mașina și trăiești 2 ore pe zi în ambuteiaj, la fel cum o fac și cei de la Ciocana – alt dormitor al Chișinăului.

A fost doar un exercițiu de imaginație, dar cel mai probabil că așa și va fi viața cotidiană a locatarilor din acest cartier. Nu am menționat încă faptul că din considerente că acesta este un program social, aici vor locui în mare parte familii cu nivel mai jos de educație. Acest factor, împreună cu infrastructura slabă, va genera o mulțime de probleme de ordin social, iar peste câteva zeci de ani există riscul ca un astfel de cartier să se transforme într-un ghetto. Gunoiul pe scară, lifturi cu graffiti, mașini parcate în ușa scării și pe gazon, mobilier stradal distrus și sticle de bere stricate pe stradă vor crea peisajul acestui cartier. Nu este o exagerare, este o practică prin care au trecut-o și alte orașe din diferite țări.

Pentru a evita așa gen de istorii triste trebuie să ne învățăm să construim orașele corect.

Andrei Tudos