Articolul 190 al Codului Penal al RM defineşte escrocheria ca: “… dobândire ilicită a bunurilor altei persoane prin înşelăciune sau abuz de încredere”.
Pe lângă criza economică, pe piaţa Moldovei s-a instalat criza faţă de propriii angajaţi. Furtul în Moldova a devenit o tradiţie, iar lucrul este greu de imaginat fără „chilipir”.
Acest fapt ar putea fi explicat de sărăcia din ţara noastră, dar şi de faptul că peste 50 de ani furtul a fost singura metodă de a supravieţui şi s-a transformat într-un comportament, bazat pe instinctul de autoconservare.
La întreprinderile unde există o evidenţă contabilă adecvadă, se fac revizii şi inventarieri, sunt stabilite raiduri interne clare, cazurile de escrocherie nu pot trece neobservate.
Cel ce lucrează pentru bani, încă nu s-a învăţat să fure
Angajatul care lucrează o perioadă de timp în acelaşi loc, învaţă sistemele de evidenţă, de control şi de securitate şi poate utiliza ulterior aceste cunoştinţe pentru a întreprinde acţiuni ilegale. Asemenea delicvenţii sunt greu de depistat, deoarece procedurile standarde de angajare nu oferă informaţii complete despre persoana dată. Iar cei de la fostul loc de muncă nu doresc să afişeze faptele depistate, pentru a nu prejudicia imaginea firmei şi pentru a evita litigiile judiciare de durată.
Conducerea întreprinderii trebuie să înţeleagă că angajatul recurge la escrocherie din două motive: din dorinţa de a fura şi posibilitatea de a fura. Posibilitatea de a fura apare la cei care deţin funcţii de administrare şi control şi/sau cei care au acces la bunurile materiale. Dorinţa de a fura apare sub influenţa unor factori externi (datorii, situaţii excepţionale, evidenţa neadecvată a bunurilor materiale şi de producţie), sau interni (de regulă, motievel sunt legate de remunerarea muncii, însă pot fi şi alte motive).
Pentru a-şi realiza intenţiile, escrocii au nevoie de două condiţii: incompetenţa şi lipsa de loialitate a personalului şi conducerii. De notat că, lipsa de loialitate se bazează de cele mai multe ori pe mitocănia conducătorilor întreprinderii, adică există problema culturii joase a tehnologiilor de management. Există multe exemple când persoanele de încredere ale conducerii – rudele sau cunoştinţele – aduc mari daune companiei.
Bine gândit – pe jumătate făcut
Înşelăciunea – în cazul escrocheriei, săvârşite prin înşelăciune, persoana operează cu fapte inexistente şi denaturează datele. Înşelăciunea poate avea loc în diferite circumstanţe.
Abuzul de încredere — utilizarea de către făptaş a încrederii faţă de sine însuşi. Deseori, conducerea întreprinderii are încredere în angajat ca în propria persoană şi îi încredinţează gestionarea multor lucruri.
Nedivulgarea (tăinuirea) — cea mai răspândită metodă de escrocherie, în care vinovatul se plânge pe oboseală şi pe faptul că a uitat. Cuvintele escrocului corespund cu realitatea, dar însăşi realitatea este descrisă parţial. Escrocheria, săvârşită astfel, are un risc minim.
Dezorientarea — este o tergiversare intenţionată a examinării problemei. Escrocul vorbeşte despre orice, dar mai puţin la subiect. Interlocutorul primeşte o sumedenie de informaţie adiţonală, ce nu are nicio legătură cu tema discutată. Acest procedeu este utilizat în special de liderii politici.
Inversarea – schimbarea cu locurile, înlocuirea „negrului” cu „albul”. Drept exemplu poate servi inlocuirea scopurilor: când un interes este prezentat drept interesul altei persoane.
Semi-adevărul — este un mix de minciuntă sfruntată şi informaţie veridică; reflectarea tendenţioasă a faptelor. Metoda semi-adevărului este utilizată pentru evitarea unei turnuri nedorite a discuţiei şi pentru a câştiga interlocutorul de partea sa. Adevărul este spus parţial pentru a nu da de bănuit. Or, fiind convinşi de justeţea a trei cuvinte, le trecem cu vederea pe celelalte treizeci.
Cum să aflăm?
Asistenţii mutuali (persoanele de încredere) sunt o sursă eficientă de informaţie privind escrocheriile printre angajaţii întreprinderii. Este important ca cele mai periculoare sectoare (contabilitatea, secţiile de aprovizionare, comercializare, paza, depozitele) să fie acoperite de asistenţi corecţi şi bine instruiţi.
Convorbirile telefonice, poşta electronică, mesajele prin fax ale angajaţilor întreprinderii. Prin analiza sistematică a acestor materiale ar putea fi depistate semenele unor operaţiuni de escrocherie, despre care vom vorbi mai jos. În contractele individuale de muncă ale angajaţilor trebuie să existe o prevedere privind dreptul angajatorului de a colecta informaţie din sursele menţionate.
„Ajutori”cu iniţiativă. Deseori, martorii, iar uneori şi participanţii la escrocherie, conştientizând un potenţial pericol pentru ei sau întreprindere, comunică desprea aceasta conducătorului.
Materialele auditorilor, reviziilor, inventarierilor şi altor operaţiuni de control. Escrocheria, la fel ca şi alte infracţiuni, lasă urme. Este important ca specialiştii, care se ocupă cu activităţile de control, să fie competenţi.
Funcţionarea unei linii pentru recepţionarea mesajelor anonimce, aşa-zisa „linie fierbinte”. În acest scop se utilizează: roboţii telefonici, cutia poştală pentru scrisori pe teritoriul întreprinderii, recepţionarea mesajelor la telefonul mobil şi alte mijloace de recepţionare a mesajelor anonime sau semnate.
Va urma ...
Materialul a fost pregătit de MyBusiness.md
