Valentin Baida: - Ce să vă povestesc? Ceramica în prezent este o afacere costisitoare și puțin profitabilă.

Rep: - De unde apare pesimismul? Aveți probleme cu materia primă?

- Vorbiți de lut? Nu, deși lutul de calitate din Ungheni e costisitor. El este foarte util. Deaceea acolo cândva funcționa uzina de ceramică. Acum ea este "în comă" și în prezent doar colectează și prelucrează materia primă - lutul.

- Am înțeles ce ar fi însemnat colectarea. Dar ce presupune "prelucrarea"?

- Asta ar presupune că din lut se face o substanță corespunzătoare pentru producera ceramicii. Eu, la fel, pot pregăti lutul în cantități mici, iar când e nevoie de mai mult, acesta trebuie să fie achiziționată în Ungheni. Ei au dispozitive speciale pentru prelucrarea lutului. El, fiind adus din mine, e macerat până se lichefiază și se filtrează, eliminând toate pietricele și alte resturi. După, presându-l se elimină rămășițe de umiditate. Procesul tehnologic e finalizat de un utilaj, asemănător cu mașina de tocat carne – el amestecă lutul. Ultimul proces e necesar pentru a face amestecul de lut omogen și util pentru lucru.

- Și din acest lut e posibil de executat orice obiect ceramic, nu?

- Din lutul respectiv ori din oricare alt lut disponibil. Însă lutul din Ungheni e cel mai calitativ. Majoritatea clienților sunt interesați de obiecte de uz casnic: căni, ulcioare, farfurii, oale... O astfel de viziune îl poate menține pe olar într-o activitate continuă. Iar ceramica artistică dispune de un cerc restrâns de amatori. Unii olari o numesc "colector de praf". În Moldova sunt câțiva artiști care execută obicte excelente de ceramică decorativă.

- Și totuși, ce fel de ceramică are cea mai mare cerere din partea consumatorilor?

- Nici una!

- ?

- În acea perioadă în fiecare al zecelea sat trăia câte un olar. Și el nu rămânea fără muncă. Ceramica avea o cerere mare – unul avea nevoie de ulcior pentru lapte, altul – pentru smântână, al treilea avea nevoie de pahare etc. O gospodină a muls vaca și a turnat laptele în ulcior. Acum voi procurați laptele din pachete și smântâna din borcane - și nu aveți nevoie de ulcioare pentru lapte. Iar dacă e nevoie de veselă, o procurați din magazine și, apropo, ea este importată. Acest fapt împiedică dezvoltarea industriei naționale de ceramică.

- Sună trist...
- În schimb asta e realitatea. Dumneavoastră, de exemplu, aveți multă veselă din ceramică, produsă de un olar local?

- Păi, ce să vă spun...

- Nici nu trebuie să-mi spuneți: nu aveți veselă din ceramică, ori e foarte puțină.

- Nu, am câteva oale pentru friptura gătită în cuptor.

- Aceast tip de ceramică este cât de cât cumpărat. Mâncarea fiartă în oale în cuptor e sănătoasă, deaceea există mai multă cerere pentru ele. Populația mai cumpără și căni. Iar cele mai populare sunt ulcioare pentru vin – sunt mai umflate și seamănă cu sticle cu mâner. Altă denumire pentru ele ar fi "burlui". Aceste ulcioare sunt utile dar și decorative. Astfel, pot fi puse pe o poliță pentru a înfrumuseța încăprerea, dar și aduse în subsol pentru a turna vin în ele. Ele sunt cumpărate, altele – mai rar.
- Aveți comenzi individuale? Poate sunt câteva originale?

- Olarii sunt omnivori și aceptă orice comandă. Cred că ați înțeles deja că la o cerere joasă nu avem parte de prea mult venit. Dacă îmi voi aminti acum pe loc, a fost o comandă pentru executarea amforelor grecești stricate pentru un restaurant. Cunosc un caz când un olar a produs stema pentru o familie. Cinva din cei "noi" a decis că va avea nevoie de o stemă proprie. Odată am avut și eu o comandă mai specială: să execut set pentru vin pentru președintele Franței.

- ?!

- Da, da, deși a trecut mult timp. Totul a fost în timpul guvernării președintelui Petru Lucinschi. M-au telefonat de la recepția lui, atunci m-am gândit că este o glumă. Iar după am aflat că vine Jaque Chiraque, președintele Franței și politicienii doreau să-i facă un mic cadou în stil național. Eu, desigur, am lucrat mult, totuși era vorba de președintele țării, și am făcut șase păhărele pentru vin și un ulcior moldovenesc. Le-am prelucrat în modul corespunzător. Nu știu dacă Chiraque a apreciat capodopera mea. Dar cel mai probabil le-a aruncat undeva, totuși are mii de cadouri similare. Ori, din contra, i-au plăcut paharele moldovenești, executate de meșterul belorus și consuma vinuri franceze din ele.

- Luând în considerare caracterul special al ediției noastre, e posibil de numit lucrul olarului "mica afacere"?

- Totul depinde cum e concepută noțiunea. Dacă este o afacere, atunci e una mică de tot. Dacă analizăm cererea, e mai mult o meserie suplimentară decât o afacere. Din veniturile care îți aduce ceramica nu poți supraviețui. E un numitor comun dintre un hobby și micul business. În calitate de comerț popular, ceramica se bazează pe entuziasmul celor interesați. Fiind hobby e foarte scumpă, iar afacerea aduce un venit scăzut. Pentru majoritatea olarilor este un lucru rezultativ și fără cel de bază nu ar fi posibil de trăit din banii pe care-i aduce.

Articol pregătit de MyBusiness.md