Olga Melniciuc este o tânără femeie de afaceri, care știe totul despre succesul feminin. Și-a făcut studiile atât în Moldova, cât și în străinătate, iar, în prezent, este norocoasă să beneficieze de o bursă de studii Hubert Humphrey Fellowship la Boston University.
A activat la Organizația pentru Dezvoltarea Sectorului IMM-urilor și s-a alăturat echipei de consultanți la Consiliului Economic al prim-ministrului Republicii Moldova. După experiența din America speră să creeze un fond de investiții susținut de diaspora americană pentru a susține micile afaceri din Moldova.
Natalia Ghilașcu: Dragă Olga, felicitări pentru obținerea bursei Hubert H. Humphrey în Boston. Cât de valoroasă este această experiență pentru tine și la ce îți va folosi pe viitor?
Olga Melniciuc: Sunt foarte onorată să fiu selectată bursieră al acestui program. În Boston am o fericită ocazie să urmez cursurile din cadrul programului MBA, la școala de business Questrom și dezvolt propriul plan de afacere. Educația primită în SUA este foarte valoroasă. Aceasta, combinată cu experiența de trai în SUA, relații și prietenii noi, cu siguranță vor avea un impact semnificativ pentru viața mea profesională, dar și personală.
N.G: Cum crezi, de ce ai avut acest privilegiu să fii una dintre cele mai bune candidate din Moldova pentru a intra în primii 100 studenți de merit din întreaga lume?
O.M: Humbert H. Humphrey este un program foarte competitiv și deloc ușor. Este plăcut să recunosc că datorită eforturilor depuse am putut ajunge tocmai aici. Totodată, simt o responsabilitate enormă. Fiind selectată cea mai bună dintre cei mai buni, înțeleg că provocările și creșterea abia sunt la început de cale. La finele acestui program, știu că va trebui să muncesc și mai mult pentru a putea contribui la dezvoltarea țării mele.
N.G: Ai participat recent la 10X Conference în Miami, unde s-au adunat peste 30 mii de oameni să vorbească despre motivarea personală și despre succes. Care au fost cele mai inspirate momente și de ce ai ales acest eveniment?
O.M: Astfel de conferințe reprezintă experiențe inedite. Nu e vorba doar despre prezența speaker-ilor de talie mondială și nu doar prin tematici despre vânzări, marketing și investiții, dar și prin oamenii cu care faci cunoștință acolo – care sunt antreprenori și experți din toată lumea. Am revenit plină de energie, inspirată și mai determinată ca niciodată. Conferința 10X mi-a arătat încă odată că imposibilul e doar în capul nostru, iar cu muncă, perseverență și dedicație, vei obține tot ceea ce îți dorești.
N.G: Cum planifici să conectezi experiența acumulată în SUA cu cea pe care o deții deja în Moldova în domeniul afacerilor și cel economic. Este loc de mai bine acasă pentru a putea beneficia de politici calitative și mai puțin populiste?
O.M: Planific să îmi îndrept energia și activitatea profesională în domeniul finanțării afacerilor. Aceasta întotdeauna mi-a plăcut să fac, și cât mai mult am încercat să fug de această problemă, cu atât mă atrage să revin la această problemă. Cred că, în cele din urmă, sunt pasionată să explorez lucrurile care sunt mai dificile. În SUA comunic foarte mult cu investitori (angel investors) și antreprenori. Analizez și învăț cum lucrează finanțarea startup-urilor aici, iau lecții în procese investiționale și finanțe. Când voi reveni acasă, vreau să lansez servicii noi pentru antreprenori ca să poată accesa finanțări, dar și să ajut statul la dezvoltarea unui ecosistem antreprenorial bazat pe experiența americană.
Acasă este foarte mult loc de mai bine. Pornind de la politici orientate spre inovare și dezvoltarea instituțiilor de viitor, până la implementarea lor la nivel local. Înțeleg că unii oameni ascultă populiști, dar programele sunt făcute de tehnocrați și experți. Asta vreau să reușesc, rezultatele să vorbească de la sine și mai puține vorbe.
N.G: Cetățenii moldoveni au trimis în Moldova remitențe de 1,3 milioane USD doar într-un singur an, adică 20% din PIB? Ar putea acești bani să fie canalizați spre o dezvoltare durabilă acasă?
Problema cea mai mare pentru noi e că aceste remitențe sunt cheltuite în mare parte pentru consum curent (mâncare, cazare, plata pentru utilități), servicii de educație, mașini și apartamente, etc și mai puțin ca investiții în afaceri sau alte activități generatoare de profituri.
O.M: Acasă avem proiectul PARE 1+1 care co-finanțează afaceri în care se investesc remitențe. Participarea la acest proiect e limitată doar la migranți sau rude de gradul 1 ai acestora. Întrebare e ce facem cu cei care nu vor să pornească afaceri în Moldova și nici nu au antreprenori în familie? Este timpul să abordăm investirea remitențelor în sens mai larg: să căutăm cum am putea canaliza remitențele în creditarea afacerilor, cum am atrage diaspora să devină acei angel investors pentru afacerile de acasă, cum am putea evita procedurile birocratice și scumpe ca să beneficiem mai eficient de pe urma acestor remitențe?!
Pentru aceasta ar fi nevoie de implicarea activă a Guvernului, comunității de donatori, organizațiilor de susținere a antreprenoriatului și, desigur, deschiderii și interesului din partea diasporei.
N.G: Implicarea femeilor în afaceri este un talent sau o necesitate?
O.M: Sunt admiratoarea și “fanul” femeilor antreprenoare și cunosc foarte multe doamne de afaceri. Fiecare din ele a avut motivație diferită de a intra în business. Femeile lansează afaceri pentru că altfel nu pot să-și mențină independența. Fie că sunt antreprenoare talentate și nu își pot vedea viața ca angajate, fie că au prins oportunitatea de coadă și au știut cum să se mobilizeze, fie că viața le-a impus să facă asta pentru că altfel “mureau de foame”. Indiferent de motivație, nu o face mai mult sau mai puțin antreprenoare.
N.G: Cum privești diaspora din SUA, este o forță, o comunitate unită sau un grup de oameni care își vede de interesul sau?
O.M: Nu pot răspunde cu fermitate la această întrebare. Cunosc mulți emigranți, concetățeni de-ai noștri, oameni minunați. Am observat că ei nu comunică cu alți moldoveni. Preferă să își caute de treabă așa cum știu ei. Am observat că mai des comunică cu diaspora din spațiul post-sovietic sau cu cei din România. Aș ezita să explic acest fenomen și recunosc că ar putea fi relevant doar pentru cei pe care îi cunosc în mod personal.
N.G: Cum privești femeile antreprenoare din Moldova față de cele din SUA? Predomină încă multe stereotipuri despre rolul acestora în societate?
O.M: Femeile antreprenoare din SUA sunt mult mai emancipate, feministe și par a fi mult mai încrezute. Respectarea principiilor de egalitate de gen în SUA este la un nivel mai avansat decât în țara noastră. Desigur, în fiecare stat, situația poate fi diferită, dar aceste femei sunt susținute de parteneri și familie și nu sunt blamate de societate. Statul aduce un aport semnificativ în a promova antreprenoriatul în rândul femeilor, prin finanță, multe programe de mentorat, instruire și consultanță, oferă granturi și contracte de achiziții publice în mod preferențial.
N.G: Ce privilegii au studenții americani față de cei de acasă și cum putem să valorificam mai eficient potențialul tinerilor?
O.M: Pot să spun cum e starea de lucruri cu MBA. Sistemul educațional american este construit în așa fel, încât să ofere studenților cât mai multe experiențe practice. Lecțiile sunt concentrate pe studii de caz, nu se predau teorii și totul se învață din discuții și dezbateri. Se lucrează în echipe mici, mai rar individual.
Există toată infrastructura necesară pentru viitori antreprenori, mă refer aici la incubatorul de afaceri, acces la mentori, instruire gratuită, concursuri cu finanțare, întâlniri cu antreprenori și investitori. Toți profesorii au experiență de business. Fiecare a acumulat o practică bogată înainte de a preda. Sunt foarte deschiși și cu drag vor merge cu tine la o cafea pentru a discuta ideea ta de afacere. Totul este făcut în așa fel încât să ți se ofere o platformă de a porni o afacere fără a avea frică de eșec.
În țara noastră, educația despre afaceri este încă învechită, iar orele de studiu se fac pentru o bifă, de aceea, nici nu este conectată la nevoile angajatorilor. Se pare că acestea sunt lumi total diferite. Antreprenorii care angajează tineri specialiști îi preîntâmpină din start să uite ce au învățat pe băncile universităților. Și asta mă întristează.
