Treptat, antreprenorii din Moldova învață noi metode de obținere a produselor agricole. Mere, în particular, fiind una din culturile agricole de bază, care se cresc la noi în țară.
Despre faptul ce reprezintă “grădina de mere după tehnologia superintensivă sub sistemul antigrindină” a povestit pentru mybusiness.md directorul companiei Cap Spica-n Agro și Rinax-TVR Vera Monul.
“Am fost cu soțul la odihnă în Austria, - își aduce aminte doamna Monul. – Acolo am văzut pentru prima dată o astfel de grădină. De la început nici nu am înțeles că este o grădină: mi se părea teritorul negru și ciudat. După ce ne-am întors în Moldova am aflat că o grădină similară este în Zagaicani, fiind plantată de frații Ungureanu. Ei au lucrat în grădini similare în Italia.
Prin intermediul lor în anul 2009 l-am contactat pe unul din cei mai mari producători de răsaduri din Europa – compania Hubber și am achiziționat răsaduri pentru șapte hectare.
Așa a apărut grădina noastră la malul Dunării în satul Onițcani din raionul Criuleni. În anul 2010 am mai reușit să plantăm încă 1 ha de mere, în 2013 am extins suprafața grădinii până la 10 ha. 
Soiurile pe care le cultivăm sunt: Gala Delicios, Granny Smits, Golden, Fuji Kiku.
Ele sunt toamnă. Eu evitam soiurile de vară, doar vara merele sunt ieftine. Gala se coace prima, spre finalul lui august – începutul lui septembrie. În general, noi colectăm roadele până la finalul lui octombrie. Datorită locului bine ales, merele noastre se coc cu 1-2 săptămâni mai repede în comparație cu alți producători din Moldova. Este avantajul nostru concurențial, deși e mic: toți cei, care cultivă merele de calitate în Moldova, au clienți care în fiecare an doresc mere “anume din această grădină”.
Piața de bază pentru realizarea soiurilor europene, cultivate conform tehnologiilor europene, rămâne a fi Rusia. Mai mult decât atât, acolo a fost implementat acum 3-4 ani programul de stat, conform căruia fiecare copil de la școală și grădiniță trebuie să primească câte un măr pe zi. Așa ne vin clienții și din Surgut și din Novorosiisk.
Din Europa, însă, clienții nu apar. De exemplu, polonezii anul 
trecut își vindeau merele a câte 0,15 eurocenți, pe când costul produselor noastre este de 0,30. Statul oferă acolo fermierelor subvenții enorme. Inclusiv și pentru substanțe chimice. Noi, însă, am cheltuit anul trecut pentru acestea 170 mii lei, iar anul curent, din cauza creșterii cursului valutar, 270 mii. Merele noastre nu pot fi competitive în Europa.
Deaceea, în momentul în care noi ne-am confruntat anul trecut cu embargoul Rusiei și am început să căutăm noile piețe de desfaceri, am reușit să vindem produse în Egipt, în Emiratele Arabe Unite, în România. 80 tone de Gală ne-a procurat statul pentru școli. Copiii și profesorii au rămas foarte mulțumiți, primeam și scrisori de la ei: “Niciodată nu am mâncat așa mere dulci”. O parte a fost procurată de supermarketuri pentru 5-6, maxim 10 lei. Însă acele mere sunt demult vândute, iar ceea ce stă acum pe polițele din magazine (recoltele anului trecut), la prețul de la 20 lei în sus, sunt produsele poloneze.
Iar restul recoltei a fost utilizat pentru sucuri. Păcat… “
La cererea de a povesti despre economia creșterii 
superintensive și tehnologiile utilizate, Vera Monul a răspuns:
“Stâlpii sunt îngropați la jumătate de metru în sol. Înălțimea lor deasupra solului este de 4 metri. Pe ei primăvara se trage plasa antigrindină. Toamna ea este scoasă.
Distanța dintre rânduri este de 3,5 m, dintre copaci – 1 m. Copacii acestor soiuri au rădăcini scurte, de 30-40 cm, ramurele sunt legate de spaliere. Irigarea se realizează prin picurare. Tot aici introducem și adaosuri: fier, azot, mangan. În sol sunt plasate senzori de umiditate. 
Avantajul constă în pulverizarea frunzelor. Însă și aici noi respectăm tehnologia și folosim doar substanțe chimice de la cei mai mari producători din lume, cum ar fi, de exemplu, BASF. La vama țărilor importatoare controlul este strict, inclusiv prin folosirea radiologiei, și noi dorim să evităm cazuri de blocare a mașinilor. Așa ne pierdem bani, clienți și reputația.
În Moldova sunt doar 4-5 linii de calibrare. Noi nu o avem pentru moment. Nu dispunem nici de frigider personal. Astfel, atât primul, cât și al doilea element sunt arendate.
E plăcut faptul că statul începe să înțeleagă că fermierii nu supravețuiesc fără finanțare. Dacă în anul 2009 am avut subvenții de 25 mii lei pentru un hectar, iar în anul 2010 – 50 mii, în 2013 acestea au constituit 80 mii, la care se adaugă 80 mii pentru cultivarea grădinei după tehnologia superintensivă cu densitatea copacilor de 3 mii pe un hectar. Astfel, statul mi-a compensat 10 mii euro din totalul cheltuielilor de 35-40 mii pe un hectar (conform cursului valutar din acea perioadă).
Articol pregătit de MyBusiness.md
