Deși numele lui este bine cunoscut în cercul designerilor din capitală, în discuția cu reporterul MyBusiness.md, Dmitrii a recunoscut modest: „Nu-mi fac publicitate nicăieri, designerii și clienții sunt cei care mă găsesc". De fapt, Dmitrii Solodcenko se află în lumea afacerilor de lemn mai bine de 20 de ani. În acest timp a reușit nu doar să-și facă un renume profesional impecabil, ci să și formuleze o proprie filosofie a afacerii sale în viață. „Nu-mi place cuvântul business. Rapoartele, planurile de afaceri – reprezintă, mai degrabă, o provocare pe care o primesc pentru a putea să fac ceea ce îmi place. Am o viziune: lucrul – este o ocazie de a interacționa armonios cu lumea. Tind ca ceea ce noi efectuăm din lemn să fie de folos oamenilor pentru un timp îndelungat, să nu se încadreze în categoria lucrurilor făcute anapoda, care vor fi aruncate a doua zi. Suprafața lemnului, vie, inegală, prietenoasă la atingere, este deja perfectă în sine și e irațional să îl folosești pentru lemne sau cutii doar din cauza că lemnul necesar pentru lucru are o crăpătură sau un nod. Pentru mine, lemnul nu poate avea imperfecțiuni. În mâinile unui maestru, orice băț se poate tranforma într-un lucru interesant", - spune el.
Dmitrii Solodcenko și-a început afacerea în plină Perestroika. Împreună cu companionii săi, a organizat o cooperativă în cadrul comitetului raional de comsomol în Criuleni. Se ocupau de producția rafturilor decorative și a mobilei pentru holuri, precum și a altor articole din lemn pentru casă și le comercializau în centrul comercial „UNIC" din capitală. „În pofida tehnicilor primitive utilizate, tot ce a fost făcut atunci, funcționează și se păstrează la oameni, fapt pentru care nu ma simt rușinat de lucrul efectuat", - zice Dmitrii.
A fost perioada acumulării experienței, a dezvoltării abilităților și a formării viziunilor despre lume. Foarte curând a înțeles faptul că cooperativa este o formă „pe moarte" și că ar trebui să-și înregistreze o întreprindere individuală. A riscat să fie unul dintre primii locuitori ai raionului Criuleni care își deschide o afacere, acțiune pe care nu a regretat-o, în pofida faptului că, inițial, trebuia să lucreze singur într-un atelier micuț. Articolele din lemn sunt solicitate tot timpul, astfel, a început să primească comenzi și a apărut necesitatea de a avea un ajutor, iar apoi încă unul. Ca rezultat, întreprinderea lui Solodcenko a crescut la 10 angajați. Iar atelierul „s-a umplut" cu instrumente, s-au format legături strânse cu furnizorii locali de lemn (tei, frasin, stejar, cireș).
Comenzile executate calitativ au început să atragă clienți, printre care cunoscuții arhitecți și designeri din Moldova, Sergiu Ciuprin, Eugen Cațel, biroul de design „GDR", „Zen-design". Restaurantele „Kommunalka", „Bufallo", „MiPiace", „Propaganda", clubul sportiv „Eco-sport", mănăstirea din Curchi – reprezintă elemente din lista localurilor cunoscute din Moldova, unde poate fi văzută măiestria lui Dmitrii Solodcenko și muncitorii lui, în decor și în realizarea ideilor de design.
El nu neagă faptul că, acum, atunci când lucrează cu clienții, se orientează nu doar după profit, ci și după propriul confort emoțional. „Designerii formulează conceptul, iar eu adaug detalii tehnice și de decor, astfel interacționăm. Dacă refuz o comandă, nu o fac din cauza lucrului asupra ei, ci a oamenilor. Sunt preocupat de întreținerea lucrului. Nu este corect ca, în situația unor cheltuieli de resurse, timp, muncă și abilități, să apară obiecte superficiale. Dacă văd că nu găsim limbă comună cu clientul, nu are sens să fie irosit timpul și banii", - spune meșterul.
Conform spuselor lui Dmitrii, dezvoltarea afacerii sale se află la acea etapă, când vrei să-ți întruchipezi propriile idei de design („un oarecare amestec de eco, etno și clasic, plasat în mobilă") sub un brand personal și să ieși cu propunerile în afara pieței înguste din Moldova.
La întrebarea MyBusiness.md, despre cauza popularității articolelor vintage, Dmitrii Solodcenko a răspuns: „Am citit cândva o nuvelă fantastică, unde se povestea despre un om care era în metrou și ascundea ceva sub geacă. Acel ceva era un scaun din lemn. Dar, în lumea în care trăia personajul, totul era de unică folosință, lucrurile solide fiind interzise. Poate exagerez puțin, însă, astăzi, lumea de asemenea tinde spre o oarecare „unică folosință", atât în planul material, cât și în cel emoțional și relațional. Astăzi, a apărut în oameni o tendință naturală spre ceva veridic, iar eu tind ca obiectele pe care le facem să se transmită apoi din generație în generație. Mie, de exemplu, îmi îmi lipsesc lucrurile de la străbuneii mei. Legătura omului cu strămoșii săi, cu rădăcinile sale, face o persoană să fie cu adevărat puternică. Oamenii s-au plictisit de ritmul alert al lumii. Consider că, în acest context, ei nu vreau lucruri noi. Ei au nevoie de obiecte care au istoria lor sau măcar o umbră a acesteia. Da, o imitația vintage reprezintă o tendință a modei. Ideile adevărate, însă, sunt legate de crearea unui lucru care ar servi ca mediator între Frumusețea Naturii și Omul, dar nu ar umfla „Eu"-l autorului".

Articol pregătit de MyBusiness.md