- Sunt necesare destule resurse financiare chiar și pentru o afacere mică din domeniul industriei vinului, mai ales în viticultură. Cum ați început activitatea și în ce mod soluționați problemele financiare?
- Am strâns o sumă anumită din ceea ce câștigam fiind un angajat de rând și mi-am convins verișorul să fie partener de afacere. În anul 2002, banii adunați ne-au ajuns pentru procurarea unui teren de două hectare, în apropierea satului Olănești, din renumita regiune Purcari. Astfel s-a născut gospodăria viticolă Crama Domnească. Ulterior, am cumpărat încă 2 ha. Apoi, treptat, odată cu trecerea timpului, la acest teren se adăugau altele noi. Actualmente, deținem în jur de 19 ha de pământ și o podgorie veche, pe care am procurat-o în acest an (acum acolo are loc eliminarea rădăcinilor vechi).
Am început să plantăm puțin câte puțin și podgoriile (costul a 1ha de plantație, înainte de intrarea ei în perioada de fructificare, este de 1000$). În anul 2004 am plantat pe un hectar de teren soiul Cabernet Sauvignon. Apoi, în fiecare an, mai plantam câte 0.5ha, 0.2ha, chiar și 0.1ha. Astăzi în Crama Domnească sunt 4 ha de podgorii, unde sunt crescute 11 soiuri de viță de vie. Noi considerăm că podgoria trebuie să crească în măsura în care se extinde piața de desfacere a vinurilor.
Până la acest moment, ne descurcăm fără a apela la credite, din simplul motiv că băncile nu ne dau bani, având drept gaj podgoriile. Sunt interesate mai mult de apartamentele din Chișinău. Din cauza lipsei de fonduri, în anul 2010, în perioada de vârf a crizei economice, am pierdut un teren de 0.2ha – o mie de arbuști de soiul Feteasca Neagră, plantați în același an, pentru că nu aveam cu ce să plătim muncitorii și terenul nu era prelucrat. Din același motiv încă nu dispunem de o fabrică de vin proprie, iar vinurile le producem la fabricile de vin ale micilor producători, situate în vecinătate. O parte din banii pe care îi câștig la altă întreprindere, precum și resursele obținute în urma vânzării vinurilor, le investim în dezvoltarea gospodăriei. Suma totală a investițiilor, deja, este în jur de 200 mii$.

- De ce ați ales regiunea Purcari, în situația în care dumneavoastră sunteți locuitor al capitalei? Puteați opta pentru ceva mai prin apropiere.
- Am ales această regiune, pentru că îmi plăceau foarte mult vinurile de Purcari. Consideram și, până acum, consider că această regiune are cel mai mare potențial și este cea mai bună zonă din Moldova pentru vinurile roșii. A fost un exemplu de regiune remarcabilă pentru creșterea viței de vie. Desigur, era nevoie de cunoștințe speciale în domeniul agrotehnicii pentru podgorii. Dar eu aveam o experiență anumită din Noua Zeelandă, lucrând în podgorie și în pepinieră. Iar în legătură cu lucrurile pe care nu le cunoșteam, mă consultam cu specialiștii și citeam multă literatură de specialitate. Pe podgoriile noastre lucrează trei-patru femei, cărora le dau sarcini anumite. Muncile mecanizate le comandăm. În perioada strângerii recoltei, lucrează până la 20 de persoane.

- Cum ați ales lista de soiuri?
- Planul meu inițial a fost să cultiv soiurile de viță de vie pentru vinurile Negru de Purcari și Roșu de Purcari: Cabernet Sauvignon, Merlot, Rara Neagră, Malbec și Saperavi, precum și Shiraz, deoarece consideram că ar avea potențial aici. Și am fost primul care a sădit acest soi în Moldova. În acea perioadă, credeam că trebuie să începi cu Cabernet Sauvignon (am cumpărat puieții în Franța). Astăzi, consumatorii sunt mai mult atrași de soiurile autohtone, iar 10 ani în urmă, datorită cererii, Cabernet Sauvignon era considerat soiul Nr1.
Atunci era imposibil să cumperi puieți de Rara Neagră. Eu mergeam pe la podgoriile vechi din Olănești, marcam arbuștii, strângeam muguri și în pepinieră făceam comandă de puieți cu acești muguri. Am sădit cu ei primele două rânduri. Ulterior, în baza lor, m-am ocupat de selecție și creșteam puieți, creând o mică școală. Până când, am un teren foarte mic cu Rara Neagră, pentru a putea face din ea vin de calitate, însă vița de vie a crescut bună.

- De ce nu ați făcut niciun amestec de Purcari renumit?
- Am utilizat aceeași listă de soiuri ca și în Roșu de Purcari, însă în alte proporții, și am creat Echinoctius, aducând un omagiu tradiției Purcari. Un alt amestec îl reprezintă vinul 5 Elemente – un exemplu bun al faptului că o soluție interesantă, deseori, apare întâmplător. În anul 2010 recolta era atât de mică, încât nu avea sens să prelucrăm aparte Shiraz, Merlor, Carmenere, Rara Neagră și Malbec. Chiar și luându-le împreună, ele au ocupat un volum destul de mic – doar patru butoaie de vin, dar ce vin! Eram sigur că va fi un rezultat bun. Iar în anul 2011, acest amestec era deja unul planificat.

- Care e filosofia vinurilor voastre?
- Calitatea, de care dispun vinurile noastre, produse sub marca comercială Equinox, o obținem pe podgorii. Noi observăm cum se comportă vița de vie și, în dependență de aceasta, lucrăm cu ea, tinzând spre faptul ca creșterea ei să fie echilibrată. Doar în acest caz ea va forma struguri cu aromă și gust caracteristic regiunii în care cresc, fapt care și marchează unicitatea vinurilor. Cultivarea tradițională, atunci când pe podgorie cresc doar vițe de vie pe pământul gol, - nu ne este caracteristică. Noi vrem ca vița să crească în armonie cu natura înconjurătoare. Din această cauză, pe plantațiile noastre, printre rândurile cu viță de vie, crește iarbă cu insectele sale – acesta reprezintă un concept de ecosistem. Suntem adepții viticulturii ecologice și producem vinuri ecologice.

- De ce ați ales o asemenea cale?
- Există câteva cauze. Am citit un articol, în care un influent critic de vinuri a creionat viitorul industriei vinului în următorii 25 de ani. În opinia lui, toți producătorii de vinuri își vor certifica produsele ca fiind organice. Astăzi – acesta reprezintă un adevărat trend în industria vinului la nivel mondial. Totodată, am remarcat discursul celebrului vinificator, care a explicat de ce alege să facă vinuri ecologice. Cauza s-a dovedit a fi nu pentru ca produsul să se încadreze în această categorie, ci pentru că vinul obținut este de o calitate mai bună. Iar apoi am citit cartea lui Nicolas Joly despre biodinamica în industria vinului și m-au inspirat câteva idei ale autorului.
În comparație cu tradiționala cultivare, podgoria necesită mai multă atenție, mai multă muncă și înțelegere. La noi se găsesc regiuni în care nu crește nimic între rândurile cu viță de vie, sunt regiuni unde crește iarbă și există o alternare a zonelor curate și a celor ierboase între rânduri. În acest raport podgoria ne va sugera cum e mai bine pentru ea. Am început să aplicăm metodele ecologice de cultivare a podgoriilor încă din anul 2006, însă nu le-am certificat, deoarece atunci acest tip de serviciu era oferit de o singură companie și era foarte costisitor. Trei ani în urmă, piața acestor servicii s-a extins și, respectiv, s-au modificat și prețurile, devenind acceptabile. Și am aplicat pentru certificarea viilor noastre. După trei ani de convertire, recolta anului 2013 va fi certificată drept produs ecologic pur.

- Cum reușiți să vindeți vinurile scumpe fără a apela la publicitate?
- Am început de la vânzările directe clienților. Oamenii aflau unul de la altul despre vinurile Equinox, sunau și făceau comandă. În HoReCa am început să lucrăm cu un restaurant – Grill House. La acel moment aveam puțin vin – doar 840 de sticle de Cabernet Sauvignon a anului 2006. Treptat, apăreau și alte restaurante, formând o listă lungă. Dar printre ele există și cele care iau vinuri o singură dată, sună peste un an și roagă să le luăm. Restaurantele care vând în mod activ sunt în număr de cinci-șase. Pe acest segment este foarte mare concurența, deoarece fiecare producător nou de vinuri „premium" vrea să fie inclus în cartea de vinuri a restaurantelor, din această cauză ne este mai comod să nu ne înghesuim pe piața internă. Noi judecăm în felul următor: ceea ce este servit aici, trebuie să vindem, iar pentru a evita stresul pe piața internă, vom exporta. Pe teritoriul Moldovei, livrăm produsele în rețeaua de supermarketuri N1 și în vinoteca Carpe Diem, unde se observă cele mai mari vânzări. Anul trecut am vândut în jur de 5000 de sticle pe piața internă și 3000 – în exterior.
Primul export a fost efectuat în anul 2009 în Ucraina. Toată seria de vinuri Equinox se comercializa în departamente specializate de delicatese în supermarketuri. Cu regret, anul acesta nu mai livrăm vinuri acolo, deoarece s-a schimbat conducerea companiei-importator și, respectiv, și politica de efectuare a comenzilor. În anul 2012 au apărut cumpărători în China, Japonia, Germania și Austria. În aceste țări europene producția noastră se comercializează pe site-uri și în magazine de specialitate.

- Ce planuri aveți pentru extinderea afacerii?
- Actualmente, avem oportunitatea să producem 20 mii de sticle de vin pe an din recolta anilor 2012 și 2013. Vinurile anului 2012 se află încă în butoaie. În ultimul sezon de vinificație am produs, pentru prima dată, rose – un amestec din Cabernet Sauvignon și Shiraz. Primăvara viitoare vom planta o podgorie cu suprafața de 1 ha cu soiurile Feteasca Neagră, Shiraz și Carmener, pentru a doua oară din anul 2004. Nu ne mai ajung vinurile ultimelor două soiuri, se vând mult prea repede, din această cauză mai plantăm.
În decursul celor șapte ani de producție, s-au schimbat gusturile consumatorilor. Dacă inițial, cea mai ridicată cerere era pentru Cabernet Sauvignon și vindeam puțin Shiraz, acum volumele vânzările acestora s-au egalat. În ultimul timp oamenii vor ceva neobișnuit, a crescut și interesul pentru vinurile de cupaj.
Iar cel mai important lucru este că în anul 2014 planificăm să începem construcția unei fabrici de vin. Avem destinat pentru ea un teren printre podgorii. Pentru început, va fi o încăpere mică pentru prelucrarea strugurilor și una pentru păstrarea vinurilor, iar ulterior le vom putea extinde.

Articol pregătit de MyBusiness.md

Poză:
1. Până când, Constantin Stratan își face vinurile „în ospeție"
2. Vița de vie crește în armonie cu natura din jur