Noi patimi privind piaţa muncii. Consiliul Economic de pe lângă primul ministru, la sugestia asociaţiilor de afaceri, propune adoptarea unei legi privind leasingul de personal sau, altfel spus, munca temporară.
Este „cea mai modernă formă de sclavie”, afirmă sindicatele care sunt categoric împotriva reglementării în legislaţia naţională a „leasingului de personal”.
Piaţa muncii, regulile ce domină în relaţiile dintre angajat şi angajator este de mai multă vreme „mărul discordiei” generator de conflicte de interese. Oamenii de afaceri vor ca relaţiile dintre angajat şi angajator să fie liberalizate „în corespundere cu cele mai bune practici europene şi principiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii”. Relaţiile de muncă sunt reglementate excesiv, cred antreprenorii. Mai mult, asociaţiile de afaceri invocă că nu avem reglementări privind munca temporară (leasingul de personal), lucru care face ţara mai puţin competitivă în ceea ce priveşte flexibilitatea în reglementarea ocupării forţei de muncă. Prin urmare, în legislaţia naţională ar putea fi transpuse prevederile Directivei 2008/104/CE privind munca temporară, pentru a stimula crearea locurilor de muncă şi integrarea pe piaţa muncii.
Şi în recenta publicaţie „Cartea Albă”, Asociaţia Investitorilor Străini (FIA) nota că „relaţiile flexibile de muncă reprezintă un factor important pentru crearea unei economii competitive, care să se adapteze cu uşurinţă la condiţiile de piaţă şi economice”.
„Codul muncii nu prevede posibilitatea efectuării unui transfer temporar al salariatului în cadrul întreprinderii cu acordul scris al părţilor. Această interdicţie creează probleme de suplinire a locurilor temporar vacante în întreprindere, singura soluţie fiind angajarea unor persoane noi pe o perioadă determinată sau cumularea funcţiilor salariatului temporar absent, fapt ce prezintă un dezavantaj atât pentru angajator, cât şi pentru salariat”, menţionează investitorii străini.
Un alt argument este că transferul salariatului în cadrul întreprinderii „este deosebit de important în special pentru companiile în care instruirea noilor salariaţi la angajare este de lungă durată şi presupune cunoştinţe şi o pregătire specială (cursuri iniţiale, cunoaşterea sistemelor informaţionale şi a procedurilor de lucru, de securitate etc.) şi o perioadă de adaptare mai mare”.
FIA propune să fie inclus în Codul muncii un nou articol care să permită efectuarea transferului salariatului pe o perioadă determinată, cu acordul acestuia, în special în cazurile de deplasare a angajaţilor în interes de serviciu, de detaşare pe o perioadă scurtă sau medie, de cumulare de funcţii a salariatului temporar absent, de concedii medicale de lungă durată.
Sindicatele: „Aceasta ar fi cea mai modernă formă de sclavie”
Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova (CNSM) declară că implementarea în Republica Moldova a instituţiei agentului de muncă temporară (leasingului de personal) care înseamnă stabilirea dreptului patronului de a beneficia de munca unui salariat printr-un intermediar (agent de muncă temporară) fără să-şi asume responsabilităţi (achitarea salariului, pregătire profesională, termene de preavizare, achitarea compensaţiilor în caz de încetare a raporturilor de muncă, a concediilor de odihnă, medicale, de studii), presupune, potrivit sindicatelor, reglementarea celei mai moderne forme de sclavie.
Această formă de angajare sau, mai bine zis, de liberalizare (flexibilizare) excesivă a relaţiilor de muncă are drept scop reducerea costurilor angajatorilor din contul lucrătorilor şi anume, prin limitarea drepturilor şi garanţiilor legale ale acestuia, menţionează sindicatele.
Care sunt riscurile şi dezavantajele, în opinia sindicatelor?
CNSM afirmă că leasingul de personal limitează dreptul la angajare pe o perioadă nedeterminată, la întreprinderea utilizatoare, cel puţin pe perioada misiunii, adică, pe durata cât ai semnat un contract cu intermediarul (agentul de muncă temporară). Un alt dezavantaj este aplicarea în mod frecvent (abuziv) a perioadei de probă, pentru salariatul temporar, adică, practic pentru fiecare misiune. Există riscul utilizării acestei forme de „angajare” nu doar pentru exercitarea unor sarcini cu caracter temporar, dar şi pentru activităţile cu caracter permanent sau, de exemplu, încetarea contractelor individuale de muncă încheiate pe o perioadă nedeterminată cu salariaţii deja angajaţi şi transferarea acestora în categoria salariaţilor temporari (situaţia similară celei cu zilierii).
Sindicatele se arată îngrijorate de o eventuală diminuare esenţială a protecţiei salariaţilor din partea statului, întrucât lipseşte, în opinia CNSM, un mecanism clar şi eficient de control de stat, în cazul nerespectării de către întreprinderea utilizatoare, cât şi de către agentul de muncă temporară a cadrului legal în domeniul muncii. CNSM crede că nu este exclus riscul diminuării responsabilităţilor angajatorului pentru despăgubirea salariaţilor în cazul lichidării unităţii (falimentului) sau reducerii numărului sau a statelor de personal. De asemenea, lipseşte mecanismul de intervenţie, combatere şi de constatare din partea agentului de muncă temporară sau a altor reprezentanţi ai salariatului temporar în cazul încălcărilor de către întreprinderea utilizatoare a reglementărilor legale privind timpul de muncă, timpul de odihnă.
Totodată, sindicatele invocă că lipseşte mecanismul de constatare şi de intervenţie corespunzătoare din partea agentului de muncă temporară sau a altor reprezentanţi ai salariatului temporar pentru încălcările întreprinderii utilizatoare a cerinţelor de securitate şi sănătate în muncă în raport cu salariatul temporar. La fel, lipseşte mecanismul de reparare a unui eventual prejudiciu material cauzat salariatului temporar de către întreprinderea utilizatoare.
Prin urmare, implementarea instituţiei de agent de muncă temporară, în opinia sindicatelor, „este totalmente dezavantajoasă pentru salariaţi şi va avea ca efect iminent diminuarea semnificativă a drepturilor şi garanţiilor acestora, în comparaţie cu prevederile actuale ale legislaţiei muncii în vigoare, fapt pentru care CNSM prin avizul său s-a expus împotriva promovării şi adoptării proiectului de Lege elaborat sub patronajul Consiliului Economic pe lângă prim-ministru, care are drept scop reglementarea în legislaţia naţională a leasingului de personal (instituţiei agentului de muncă temporară)”.
Ce înseamnă “leasingul de personal”?
Leasingul de personal este un concept răspândit în SUA şi statele din Europa, inclusiv România, iar în Republica Moldova ar putea fi reglementat din anul 2020. Acest concept care, în traducere directă, înseamnă „împrumut de personal” constă în livrarea forţei de muncă unei companii la cerere, pe o perioadă determinată, în timp ce oamenii rămân a fi angajaţii firmelor de recrutare, afirmă într-un amplu articol pe portalul „Agora” Natalia Munteanu.
Avocatul Marin Baltă de la Casa de Avocatură „Efrim, Roşca şi Asociaţii”, explică că, în cazul „leasingului de personal” există trei participanţi: Agenţia de leasing/recrutare de personal; compania beneficiară a serviciilor de leasing de personal şi angajatul temporar.
Aceştia trei nu semnează un contract unic. Agenţia de recrutare şi compania beneficiară încheie un contract de leasing de personal, iar salariatul semnează contract individual cu agenţia de recrutare de personal. Altfel spus – cei care vor lucra în acest sistem vor fi angajaţi în acte ai companiei de recrutare, dar în practică ei vor presta servicii pentru firma care are nevoie de personal pe o durată prestabilită. Salariile şi impozitele aferente angajaţilor le plăteşte agenţia de recrutare de personal. În schimbul serviciilor, compania beneficiară achită firmei de recrutare plata stabilită în contract, care va include atât sumele destinate salariului şi impozitelor angajatului temporar, cât şi comisionul agenţiei de leasing.
Leasingul de personal oferă posibilitatea companiilor de a beneficia de forţă de muncă fără a avea salariaţii săi, evită etapa de recrutare, administrarea procesului de angajare şi costurile aferente.
Leasingul de personal a devenit o tendinţă puternică în România, una pe care din ce în ce mai multe companii mari o iau în calcul. Salariatul temporar este persoana care a încheiat un contract de munca temporară cu un agent de munca temporară, în vederea punerii sale la dispoziţia unui utilizator pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestuia din urmă.
Drepturile salariale cuvenite angajatului sunt plătite de agentul de muncă temporară. Misiunea de muncă temporară înseamnă acea perioadă în care salariatul temporar este pus la dispoziţia utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea şi conducerea acestuia, pentru executarea unei sarcini precise şi cu caracter temporar.
În România, de exemplu, misiunea de muncă temporară se stabileşte pentru un salariu pe care îl poate atinge salariatul temporar. Salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune nu poate fi inferior celui pe care îl primeşte salariatul utilizatorului, care prestează aceeaşi muncă sau una similară cu cea a salariatului temporar.
Este clar că adoptarea unui nou Cod al Muncii, introducerea termenului de „leasing de personal”, ar trebui să urmeze după o dezbatere publică pe orice detaliu, pentru a preveni eventualele probleme care ar putea să apară pe viitor.
Vlad Bercu
