Nu cred că există vreo persoană pe pământ care nu ar fi manipulat pe cineva vreodată. Fie că ne place sau nu acest fapt, dar în lumea afacerilor, deseori, șefii devin obiectul manipulărilor sau al jocurilor subordonaților săi.
„Jucătorii buni" găsesc scuză pentru toate situațiile și, în orice clipă, pot formula motivul pentru lipsa de acțiuni. Ei concentrează în sine toate aspectele externe ale unui manager iscusit – inteligență, calificare... și explicații plauzibile ale lipsei rezultatelor.

„Căruțașul maimuțelor"

Subalternul se adresează șefului: „Domnule Ion, nicidecum nu reușesc să găsesc un minut liber și să aduc clientului documentele. Însă, pare-mi-se, d-voastră aveți drum prin regiune? Poate treceți pe la el și i le înmânați?". Șefului nu-i rămâne decât să fie de acord cu propunerea: „Ok, o să i le aduc".
Dar astrele se pot aranja astfel, încât întâi poți să uiți de rugăminte, apoi să nu ai ocazia să o îndeplinești, în alt caz – ai ajuns la destinație, însă nu era persoana în cauză. După puțin timp, subalternul întreabă: „Și, le-ați transmis?", iar directorul îi răspunde, îndreptățindu-se, parcă: „Încă nu".
Peste puțin timp, - „Păi ce, i le-ați adus? Ar fi fost mai bine dacă mergeam eu să le transmit ", - „atacă" subalternul. Se observă schimbarea rolurilor: șeful a devenit un subaltern răspunzător, iar subalternul – un șef exigent. În acest mod, subalternul și-a mutat atribuțiile pe umerii lui. „Maimuța responsabilităților"a sărit de pe umerii subalternului pe cei ai șefului lui.

„Copilul"

Fiecare dintre noi are câte ceva din trăsăturile unui copil (iar unii au chiar prea multe astfel de însușiri). Există oameni, care chiar și la vârsta adultă, utilizează tehnici de manipulare, dobândite în copilărie. Cu o expresie sfioasă pe față, picioarele încrucișate, gura ușor întredeschisă și o privire timidă, se adresează șefului său, care, la rândul său, joacă rolul de „părinte": „Nu-mi reușeșteeeee să fac acest raport teribil. Poate mă ajutați?". Totodată, asociind întrebarea cu tot farmecul său și naivitatea unui copil. Oops, deja efectuați atribuțiile subalternului vostru!

„V-am spus eu"

Persoana care manipulează, utilizând această expresie, indică șefului faptul că incompetența lui creează probleme veridice. Și, astfel, vă treziți în locul celui evaluat. Așa tip de manipulatori au întotdeauna o opinie formată asupra oricărei întrebări. Nu este exclus faptul că el nu-și împărtășește părerea cu șeful, cu toate acestea, va utiliza cu siguranță un veșnic „V-am spus eu", la orice ocazie favorabilă.
Dacă ați auzit această expresie de la subaltern, fiți sigur, în fața voastră se află un manipulator. Să nu tratați situația prin tăcere afirmativă, ci clarificați ce a zis și când.

„Glumețul"

O glumă în adresa șefului - e o insolență mascată. „Se pare că iarăși nu v-a reușit", sau „Au cam fugit azi toți de la d-voastră", sau „Nu prea sunteți convingător astăzi".
De fapt, directorul primește o apreciere, camuflată într-o formă glumeață. În primul rând, aceasta reprezintă un mod de autoafirmare, din contul șefului, iar în al doilea rând, este o ocazie de a observa reacția șefului. Dacă „a înghițit" vorbele – poți să-ți faci de cap mai departe, dar dacă a răspuns... Poți răspunde în diferite feluri. De replica de răspuns depinde atitudinea ulterioară, dacă vor continua sau nu astfel de glume în direcția d-voastră.
Un sfat pentru șefi: să nu încercați să vă scuzați, căci cel care are dreptate nu se justifică. Cu toate acestea, să nu treceți cu vederea gluma (obrăznicia): continuați gluma, dar pedepsiți curajul de a glumi într-o astfel de formă.

„Am înțeles totul"

Se mișcă atât de repede în spațiu, încât nu vă rămâne decât să vă uimiți cât e de energic. „Figaro aici, Figaro acolo". Odată ce vă începeți discursul, „Figaro" vă răspunde îndată prin „Am înțeles totul" și vorbește el deja. Nu vă rămâne decât să dați din cap afirmativ. Particularitatea lui constă în faptul că a învățat să-și dea raportul mai bine decât restul subalternilor. Pentru el nu este dificil să-și păstreze „postura" în fața șefului. Totul pare a fi minunat, însă există o singură problemă – rezultatul general al activității se prezintă a fi unul dezamăgitor.

„Supraîncărcatul"

Există o astfel de categorie de subalterni, care, cât de multe însărcinări nu i le-ai da, nu le refuză. Sarcini legate nemijlocit de lucru, atribuții sociale. Le primește pe toate. Însă... Atunci când este nevoie să primești un raport de activitate de la un astfel de angajat, el răspunde prin: „Și când credeți că aș fi reușit să fac asta? Vedeți cât lucru am?", - și începe să enumere toate sarcinile sale. Pentru subalternul „supraîncărcat" este mai important să simuleze activitatea excesivă și nu rezultatul ei.
Subalternului trebuie să-i fie explicată diferența dintre simularea lucrului și o activitate normală – rezultatul. Și raportul va fi întocmit în funcție de rezultat, nu a eforturilor depuse.

„Sărmănelul"

Acest tip de subaltern manipulator se străduie să fie la distanță de șef, utilizând un veșnic: „Nu mi s-a spus", „Nu am știut nimic despre aceasta". Pentru el lucrul e atunci când „satul arde, baba se piaptănă", „mai puțin vei ști, mai bine vei dormi".
„Sărmănelul" niciodată nu dă dovadă de inițiativă. La fiecare întrebare se străduie să răspundă cât mai ambiguu, pentru ca apoi să poată zice: „Dar nu am înțeles".
Acestui tip de angajați le este avantajos să fie catalogați drept înguști la minte, iar uneori chiar proști. Mereu folosesc argumente de genul: „Eu nu pot să le știu pe toate", „Ce vreți de la mine? Sunt doar o simplă femeie", „Nu am absolvit academii". Un astfel de manipulator se bazează pe faptul că șeful îl va scuti de atribuții, hotărând că va fi mai ușor să le facă personal, decât sa-i explice subalternului.
Acești angajați trebuie conduși într-un mod sever. Dacă șeful a formulat o sarcină, merită să se obosească și să întrebe cum a înțeles-o „sărmănelul".

„Panicardul"

Angajatul nu se gândește cum ar putea fi efectuat lucrul, ci întocmește o listă lungă de cauze de ce acesta nu poate fi îndeplinit. Cauzele pot fi serioase sau nu, contează faptul că subalternul nici nu încearcă să cugete referitor la cum ar putea fi realizată sarcina.

„Jucătorul de-a cartoful fierbinte"

Cartoful fierbinte – este o strategie de a da vina pe alții. De exemplu, șeful întreabă dacă este pregătită o oarecare livrare. Angajatul răspunde: „Livrarea? Cum putem livra ceva, atâta timp cât juristul/contabilul/clientul/(altcineva) nu a semnat documentele?". Întrebarea consta în disponibilitatea materialelor pentru livrare, însă subalternul a reușit să mute centrul atenției (și al vinei) spre cel care a pus întrebarea.

De obicei, acest tip de informație stârnește cititorilor efectul de recunoaștere și, respectiv, dorința de a afla mai detaliat ce se poate face într-o situație sau în alta. Sunt conștientă de faptul că o simplă descriere a tipurilor de subalterni, fără sfaturi, poate fi interesantă, însă nu și folositoare. Din altă parte, chiar și o scurtă descriere a scenariilor comportamentului șefului pentru fiecare situație de manipulare se poate transforma într-un talmud.
Dacă în urma lecturii, cititorii vor avea întrebări, - voi răspunde la ele.

Acest articol este scris pentru MyBusiness.md