Tema migrației, ca niciodată, este actuală acum pentru Moldova noastră. Unul dintre cititorii noștri nu a rămas indiferent față de ea și a hotărît să-și împărtășească experiența vieții în altă țară. Vlad Tonca scrie:
„Deja de cîțiva ani, un flux enorm de cetățeni ai Republicii Moldova părăsește Moldova natală, fugind de șomaj, anarhie, ilegalitățile politicienilor moldoveni, declarațiile stupide și impunitatea totală a funcționarilor corupți, precum și de fățărnicia celor care se află la putere. Părăsesc Moldova în căutarea unui loc de muncă, în căutarea unui viitor luminos pentru copiii lor. Iar eu sînt unul dintre ei. Însă noi nu acolo căutăm viitorul luminos.
Rusia i-a ademenit întotdeauna pe locuitorii Moldovei cu capacitatea ei de cumpărare și de plată, cu amploarea sa și cu posibilitățile de afirmare în viață. Iar programul de stat de strămutare și reîntregire a familiilor, lansate pentru populația vorbitoare de limba rusă din Moldova și din alte republici ale fostei URSS este o metodă reușită de a schimba rapid cetățenia, de a obține pașaportul Federației Ruse și de a beneficia de toate facilitățile deschise pentru ruși. Toate acestea sînt o înșelăciune. Pe noi nimeni nu ne așteaptă aici. Să vorbești aceeași limbă nu înseamnă și să înțelegi omul.
Mentalitatea e diferită, umorul e diferit, atitudinea față de viață, față de modă, lucru, sînt diferite. Țineți minte: Rusia e una, iar Moscova și Sankt-Petersburgul sînt altceva. Toate documentele pe care le-ați pregătit la Chișinău pentru strămutare, toate traducerile autentificate la notar și toate comisiile medicale nu au nicio valoare în Rusia. În general nicio valoare. Puteți să le dați la maculatură. Trebuie să treceți totul din nou – comisiile medicale, analizele, să faceți traducerile tuturor documentelor, autentificate de notar, copii. Sînt sute…
E mai simplu să vă procurați propriul copiator. Serios. Cozile la Serviciile de migrație sînt enorme, oamenii își petrec acolo zilele și nopțile. Închipuiți-vă doar – Moldova, Ucraina, Georgia, Armenia, Uzbekistan, Kazahstan, Tadjikistan, Kîrgîzstan. Mi-a scăpat Turkmenistanul și Azerbaidjanul, ele tot sînt pe undeva aproape… Cozile țin cîte trei săptămîni, în cel mai bun caz. Trebuie să ocupați rînd și să verificați numaidecît. Serviciile cu plată vă pot ieși pe ochi, deoarece sînt mulți escroci care vorbesc frumos și care fac totul „fain și rapid” (pînă la trecerea frontierei). Acum despre cîștiguri. Să faceți bani la Belgorod, Kursk, Lipețk, Voronej, Smolensk, Reazan e la fel de ireal ca și la Chișinău. Dar la Chișinău ești acasă. Salariul de 30.000-40.000 de ruble, adică 10.000 de lei moldovenești, dintre care 15.000 de ruble se duc pentru chiria apartamentului (cu două camere), 5000 de ruble – pentru serviciile comunale, 2000 de ruble – pentru transport, 10.000 de ruble – pentru hrană (pentru o persoană). Desigur, puteți să vă mențineți o lună cu 5000 pentru hrană, dacă mîncați doar cartofi și paste cu ceai. Mai sînt și convorbirile telefonice și altele. Rămîn 10000 de ruble, dacă mai rămîn. Iar cei care au avut mai mult noroc și au reușit să strîngă 20.000 pe lună (aceștia sînt unități), 1$ =65 de ruble. Calculați.
Spre care viață luminoasă încercăm să fugim, cheltuind banii agonisiți cu sînge pentru apartament și servicii comunale într-o țară străină?
Specialiști din sfera bancară, nu visați să găsiți un loc de muncă la bancă. Angajați ai caselor valutare, relaxați-vă, în Rusia nu sînt case și puncte de schimb valutar. Doar în bănci. Să găsești un punct de schimb al leilor și grivnelor nu e real, aceste locuri nu există. Doar dolari și euro. Profesori, medici, asistente medicale, pentru voi este de lucru. Veți fi rupți în bucăți de oferte, însă cu un salariu de cel mult 15.000-20.000. Managerii de vînzări, contați doar pe voi. Salariul – 15.000-20.000, restul – bonusuri din vînzări (dacă veți avea noroc, veți mai avea tot atîta). Constructori – mă închin în fața voastră, sînteți foarte solicitați, iar dacă aveți mîini de aur, atunci aveți șansa să vă faceți un loc în Moscova, să vă creați o echipă de constructori și chiar să cumpărați sau că construiți o căsuță în suburbie, cum s-ar zice, „undeva în sat”.
Însă uneori, puteți fi amăgiți cu plata, cinic și obraznic, mai ales dacă nu ești cetățean al Rusiei și ai doar permis de ședere temporară (PST). Cu PST e mai greu să-ți găsești de lucru decît fără el. Cu PST te consideri pe jumătate rus și vrei să primești mult și lung. Iar venind pe un termen scurt, nu ții cont de condițiile de viață, de-ai avea unde să dormi și ce să mănînci. Familiile cu copii: învățămîntul e gratuit, însă totuși zilnic, pentru un copil care merge la o școală rusă veți cheltui cîte 100-150 de ruble (hrana, transport, telefon mobil). Iar într-o lună, se adună o sumă frumoasă de 2000-3000 de ruble + banii pentru paza școlii, femeile de serviciu, care fac curățenie în școală, detergenți, zilele de naștere ale profesorilor și șefilor de studii.
Să nu dea Domnul să vă îmbolnăviți, pentru că veți fi purtați prin diferite policlinici: nu așteptați să vedeți o policlinică civilizată ca la Chișinău, cu toți medicii la un loc și cu echipament modern. Fiți atenți cum și cu ce vi se fac vaccinurile, vi se iau analize și vi se bagă în gură, sînt niște condiții antiigienice mai serioase decît în satele moldovenești.
Calitatea produselor nu e cea moldovenească, totul e artificial, apos, uneori cu termenul expirat. Legumele – doar apă și chimie aplicată, fără miros și culoare. Cașcavalurile și mezelurile – un amestec de produse necunoscute, materiale și aromatizatori. Cu ce ocazie este relatarea mea? Noi încercăm să fugim mai departe de Moldova, de oricine, dar nu înțelegem că încercăm să fugim de noi înșine. Nu trebuie să fugim de cei care ne împiedică să trăim în Moldova. E mai ușor să facem ordine în Moldova natală decît să încercăm să facem ordine sau să o schimbăm în Rusia. Acolo nimeni nu ne așteaptă, mai ales cu bucurie, deși noi vorbim aceeași limbă.
Patria noastră e MOLDOVA, unde se vorbește limba pe care au vorbit-o părinții noștri, limba în care ne este comod să vorbim, acolo unde ne-am născut, unde ne jucam fiind copii, unde am învățat, unde cunoaștem fiecare kilometru, unde ne-am sărutat prima dată, unde s-au născut copiii noștri. Naționaliști și dintre cei care vor să ne dezbine sînt peste tot. Pur și simplu, trebuie să luptăm cu ei cu toți împreună. Odată și pentru totdeauna. Nu căutați viață bună în Rusia. Viața bună e în Moldova.”
