“Am deschis magazinul în perioada în care rock-ul a fost la putere, - povestește Andrei Feodorov, directorul și proprietarul magazinului de rock Nirvana. – Pentru început, am arendat o încăpere, iar după am primit posibilitatea să procurăm acest mic spațiu în subsol la Râșcani. Nu e situat chiar într-un loc ușor observabil, dar e destul de vizibil pentru ca un rocker să afle despre noi, iar de la el să afle și restul.
Însă, dacă intră, intervin și cazuri destul de neplăcute. De exemplu, un bărbat a crezut că magazinul nostru vinde arme: a confundat inelele cu boxurile metalice. Altul, mai în vârstă, a crezut că noi vindem articole sataniste – ne făcea semne violente cu bățul, implora să ne trezim la realitate. Cu greu l-am calmat și l-am 
condus până la ușa de ieșire”.
Deși, inițial, magazinul a fost format pentru amatorii de rock, el este la fel de bine vizitat și de bikeri. Ei au multe elemente în comun cu rockerii: cranii cu oase încrucișate, demonii în flăcări. Bikerii consideră că aceste imagini aportă un anumit farmec – le protejează pe drum. “În prezent, totuși, bikerii își procură articolele necesare de pe Internet, - continuă Andrei Feodorov. – O bandană pentru 25 lei o cumpără, desigur, la noi. Însă articolele mai scumpe sunt achiziționate prin intermediul paginilor web. Internetul a micșorat profitul multor colegi, nu doar vânzătorilor din magazinele rock.
Noi nu avem posibilitatea să concurăm cu Internetul. Doar toată marfa e adusă legal - plătim furnizorilor și taxele vamale. Astfel, costul produsului crește de câteva ori: cheltuieli de transport, 20% - TVA, 8% - indicativul, salariile vânzătorilor, serviciile comunale… Magazinele activează pentru o rentabilitate de 10-20%. Astfel, e mai ușor să faci cumpărăturile online ”.
În primul rând, ne încurcă Internetul. În al doilea rând, autoritățile orașului nu mai organizează concerte rock. Primarul Serafim Urecheanu a fost biker, juca șah și suporta activitățile rockerilor prin organizarea festivalurilor. Iar după ce a plecat, nu mai avem parte de concerte rock. Directorul trupei Zdob și Zdub Igor Dînga într-o zi a povestit reporterului MyBusiness.md că în capitalele Europene se 
dezvoltă zeci de cafenele rock, unde își formează viitorul tinerele trupe rock. Așa își începeau activitatea the Beatles și multe altele. La noi, însă, tendința respectivă lipsește. Doar din acest punct de vedere putem afirma că, prin cultura sa, Chișinăul poate fi introdus drept capitala europeană doar pe hârtie. Iar acum câțiva ani se organizau des festivaluri de rock, ceea ce trezea interesul pentru articolele rock. Cum se anunță un concert – fanii veneau în avalanșă la magazin și cumpărau bandane, pictograme, inele… 
“Acum trei ani tineretul a devenit pasionat de o altă tendință muzicală – una depresivă, - povestește Andrei Feodorov. – Atunci veneau clienți și cereau elemente corespunzătoare. Toți ca unul afirmau că sunt în depresie. Dar recent, nici depresia nu-i mai atrage pe tineri.
Avem în capitală și mișcarea de rapperi. Însă aici toate accesoriile vin din magazine de haine sport – un chipiu și un tricou mai larg.
În suportul afacerii principale noi am fost obligați să deschidem o secție de instrumente muzicale – chitare, corzi și altele. Am adus tobe. Acestea sunt greu de comandat de pe 
Internet – va ieși prea scump. Astfel, am crezut că vom avea mai mulți clienți. Însă, în prezent, se formează tot mai puține trupe rock în Molodva și instrumentele nu sunt cerute. Așa, tobele noastre au rămas tot acolo. Avem mai multe chitare, majoritatea fiind la prețuri acceptabile – 1500 lei pentru una acustică. Noi vindem produse pentru începători". “Și sunt cerute?” “La un nivel cu celelalte produse”. “Nu vă încurcă piața online?” “Nu aici e problema. A scăzut cererea. E mai dificil să comanzi o chitară prin rețele Internet decât o jachetă de biker. Un prieten a reușit să achiziționeze o chitară scumpă din a treia încercare – primele două aveau un sunet diferit. În prezent, automobiliștii câștigă prin aducerea chitarelor în țară. Majoritatea au un defect tehnic sau mecanic. Acolo, chitara respectivă costă 30-40 euro, iar la reduceri – 10-15. Și la noi în țară ea se vinde la prețuri minime, deși nu mai este o chitară, ci lemne de foc. La noi vin clienții cu cererea de a repara chitare stricate: “E posibil de făcut ceva să sune bine?” Un profesional a încercat să interpreteze câteva piese utilizând o chitară similară și nu a reușit. Atunci, ce putem spune despre un copil căruia părinții cumpără o chitară ieftină, spunând: “dacă vei învăța să cânți pe aceasta, o să-ți cumpărăm una mai scumpă”? El nu doar că nu o să învețe nimic, dar o să-I dispară complet interesul pentru muzică. 
Instrumentele scumpe sunt inutile. Ne-au oferit în comision o chitară de firmă, prețul căreia pe piață ajunge până la o mie cinci sute dolari și a încercat s-o vândă pentru o mie. Aceasta a stat la noi un an și nimeni nu a cumpărat-o. Au fost câțiva care ne-au cerut să testeze sunetul și doar cu asta am rămas. În țară sunt puțini muzicieni profesioniști care au nevoie de o chitară scumpă și de calitate. O procură, de obicei, prin alte surse și o folosesc timp de 10-20 ani. Deaceea nu e o cerere mare pentru instrumentele scumpe”. 
“Cea mai mare cerere au corzile pentru chitară – sunt un produs ușor uzabil, deci sunt bine vândute, - remarcă Andrei Feodorov. – În shimb, scade cererea pentru acordoare. E o unealtă care servește la acordarea chitarei. Acum au apărut programe de acordare pentru iphon-uri și acestea sunt tot mai des utilizate.
Și încă ceva: suntem un magazin de rock, însă nu avem posibilitatea să vindem muzică. Acum patru ani am încheiat un contract cu Zdob și Zdub, dar, când am început să le vindem albumele, a intervenit agenția de protecție a drepturilor de autor. Avem dreptul să le vindem muzica, însă nu o putem lăsa să răsune în magazin. Altfel, trebuie să plătim diferitor organizații publice. Așa am renunțat la ideea să vindem muzica, mai ieftin ieșim”.
Articole pregătit de MyBusiness.md
