“Scriu muzică diversă, - a început interviul compozitorul Marian Stârcia – dar mai mult acea, care e cea mai cerută pentru moment. De exemplu, la mine se adresează regizorii teatrali și comandă muzica pentru spectacole.

Cât despre partea comercială a afacerii, nu e avantajos să scrii muzica simfonică în condițiile în care trăim. De fapt, e mai avantajos să scrii ceea ce poate fi scris mai repede. De obicei, aceasta e muzica pop. Uneori scriam o piesă în zece minute. Și nu era ceva ușor de uitat. E de ajuns să ne aducem aminte de piesa compusă la repezeală   "Bésame mucho" - și ea mai este actuală, deși au trecut deja 70 de ani.

Piața muzicală moldovenească e foarte mică, astfel eu colaborez mai mult cu interpreții din România. Scriu piese pentru Mirabela Dauer, Gabriela Dorobanțu, Marina Florea. Însă nu e de ajuns, pentru dezvoltarea mea în calitate de compozitor, să scriu doar piese. Trebuie să fiu acolo, în România. De exemplu, ar fi bine să particip la emisiunile radio sau TV, la interviurile cu Mirabela Dauer. Doar în timpul emisiunii se prezintă două-trei piese interpretate de ea. Fiecare artist are sute de compoziții muzicale. Și pentru ca telespectatorul să asculte anume piesa mea, eu aș trebui să fiu prezent acolo, pe scenă. E ceva obligatoriu: doar pentru un compozitor această metodă de promovare joacă un rol important: “E o piesă bună. Cine a scris-o? Marian Stârcia?”. Așa apare interesul care se trasformă în comenzi pentru piese muzicale”.

În Moldova Marian Stârcia a scris muzica pentru mulți interpreți naționali. Piesele “Am crezut , mult prea mult”, “Prima iubire”, interpretate de Aura, aparțin lui. Muzica lui a fost cântată și de Natalia Barbu: “Deschide geamul” și “Întoarce-te”.

“Mă promovează cel mai mult stadionul Zimbru, - povestește compozitorul. Eu am scris imnul acestei echipe, care e interpretat de “Gândul mâței”. Jingle-urile “Autoradio” și “Radio Plai”, la fel, sunt scrise de Marian Stârcea.

“Cel mai des sunt comandate piesele pop, fiind copiate după stilul european, - explică Marian Stârcea. – Am și clienți neobișnuiți, care și-au găsit ascultători în Moldova și nu tind să pătrundă pe piața europeană. Ei au un repertoriu propriu, care este simplu și clar pentru ascultători. Aici mă refer la muzică, cuvinte și limbaj.

Sunt de părere că este greșit că artiștii noștri înregistrează piesele noastre într-o limbă străină. O piesă trebuie să fie interpretată în limba ei natală. Mulți interpreți cântau în limba lor natală și aveau un succes enorm. Să ne aducem aminte de O-Zone - “Dragostea din tei” i-a făcut vestiți, deși a fost interpretată în limba română. Însă interpreți mai tineri tind să-și înregistreze piesa în engleză, crezând că așa vor fi mai repede observați de producători. Însă pentru Europa de Vest cea mai mare parte a muzicii respective este deja trivială. În schimb unele din piese date ar fi putut deveni vestite în țara noastră. Însă bariera spre popularitatea lor o formează limba străină în care ele sunt interpretate.

Nu există un preț standard pentru o piesă. Trebuie să te înțelegi cu clienții de sine stătător, doar țara duce lipsa de impresari. Dacă e o piesă pentru copii, pentru un concurs, atunci vin părinții împreună cu profesorii de canto, care știu care gen de muzică copilul ar putea ușor interpreta. În acest caz mi-e ușor să lucrez. Desigur, interpreți-adulți vin fără ajutor. Prețul pentru o melodie diferă de la un caz la altul.

Am scris mai mult de 500 de piese, fără să iau în considerare muzica pentru teatru, ofer uneori piese fără să pun preț. Aceste cadouri sunt o metodă bună de promovare.

O altă metodă e trimiterea pieselor interpreților mai mult sau mai puțin cunoscuți. Însă nu e nici o garanție că artistul le va asculta, doar toate trec prin mâinile producătorului. Fiecare interpret are o colecție de piese – sute, poate chiar mii. Și anual el alege 5-10 din ele. Piesa ta poate să ajungă în acea listă din coincidență. Dacă totuși ai parte de noroc, interpretul îți trimite 20-300-500 euro – e un preț standard pentru o piesă din Moldova.

În Republică viața muzicală e numai în Bălți și Chișinău. Se mai lansează câteva concursuri în Cagul. Petreceri și nunți aduc cel mai mare profit compozitorului. Cred că nu există nici o țară în Europa unde nunțile sunt sărbătorite la fel ca în Moldova.

Dacă vorbim despre drepturi de autor, producătorul trebuie să ma anunțe că interpretul lui va concerta cu piesa mea, că voi fi prezentat în calitate de autor, iar numele meu va figura pe afișe sau cutia pentru CD-uri cu piesele interpretului. Îmi înregistrez piesele în AsDAC (Asociația drepturi de autor și conexe). Ei controlează rotația pieselor mele la radio și televiziune și îmi plătesc pentru drepturi de autor. Timp de trei ani am făcut din aceste plăți 10-12 mii de lei.

Concursurile îl ajută destul de mult pe un compozitor să se promoveze. În anul 2012 Denis Midone a participat la “Eurovision pentru copii” în Amsterdam, interpretând una din piesele mele. Acolo am făcut cunoștință cu mulți artiști și producători internaționali. Și tot acolo unul din interpreții din Malta mi-a comandat câteva piese.

Dar, din păcate, nu avem concursuri de piese, ci concursuri de artiști. Fiecare an îmi jur că nu voi mai participa la concursul “Eurovision”, dar mereu apare un artist cu o piesă compusă de mine și anual numele meu e afișat la preselecție. Nimeni nu dorește să înțeleagă că “Eurovision”-ul nu e un concurs de artiști, ci un concurs de piese muzicale. Atunci când în Moldova se desfășoară etapele selecției auzi niște piese extraordinare, însă interpretarea lor e la niveluri absolute diferite. Una din țările baltice a făcut ceva mai simplu – au ales câțiva interpreți și au ales o piesă. Fiecare artist a înregistrat-o în felul lui, iar cel mai bun a participat la “Eurovision”.

Pe poze:

1. Marian Stârcea
2. Mirabela Dauer
3. Aura
4. Natalia Barbu
5. "Eurovision"-2015 -?

Articol pregătit de MyBusiness.md