În Moldova, barrigue-urile au început să fie produse din anul 1995 și, până în prezent, mica întreprindere din Cojușna, Alsev, rămâne a fi unicul producător din țară a butoaielor de acest tip. În mare parte, ele sunt îndreptate spre export. Conform spuselor directorului Alsev, Dan Severin, 80% dintre barrigue-urile produse în Cojușna pleacă în țările producătoare de vinuri – Spania, Italia, Franța, Ungaria. Sunt cumpărători și din Canada și SUA. Achiziții majore face Ucraina – vinificatorii din Crimeea și întreprinderile din regiunea Odessa. Cumpărătorii străini sunt atrași de două aspecte ale butoaielor moldovenești: calitatea și prețul.
Prețul barrigue-urilor moldovenești este cât se poate de atrăgătoare – 250 euro. Francezii și ungurii fabrică și ei astfel de butoaie, însă ele costă de 2-3 ori mai mult decât cele autohtone – în aceste țări sunt mai mari accizele și prețul muncii este mai ridicat. Din această cauză, până când, butoaiele moldovenești nu au rival la capitolul preț.
Stăm bine și la capitolul calitate. Pentru producția barrigue-urilor moldovenești este utilizat lemnul de stejar din Krasnodar. „Acest stejar are lemn foarte bun, - îl laudă Dan Severin, - care este apreciat de către toți vinificatorii din lume. Și în Moldova sunt stejari care ar putea fi folosiți pentru producția de butoaie de vin, însă numărul lor este foarte mic. Iată de ce cumpărăm lemn de stejar în regiunea Krasnodar. Calitatea le este recunoscută internațional". Este curios faptul că pentru butoaie se folosește doar lemnul stejarilor cu vârsta de 80-130 ani. El nu e tăiat cu ferăstrăul, ci cu toporul – primul nu e bun pentru vinificație. Lemnul tăiat cu toporul este stivuit sub cerul liber și, fiind expus tuturor condițiilor meteorologice posibile, în decurs de trei ani ajunge până la starea dorită. Și doar apoi poate purta titlul de „lemn potrivit pentru producerea butoaielor de vin și coniac". Din astfel de lemn, bătut de vânt, încălzit de soare, udat de ploaie și întărit de ninsori, în Cojușna sunt produse barrigue-urile veridice – nu mai prejoase (ba poate chiar mai bune) decât cele franceze.
De ce nu sunt „mai prejoase"? Pentru că la început Alsev a reprezentat o întreprindere în parteneriat cu francezii. Băștinașii din Champagne, Bordeaux și Cognac i-au învățat pe dogarii din Moldova particularitățile producerii unor barrigue-uri adevărate și le-au organizat o excursie în Franța pentru o perioadă de stagiu – pentru ca să observe practic detaliile și să acumuleze experiența necesară. „Tehnologia noastră de producție a butoaielor nu se deosebește de cea a francezilor, - spune Dan Severin. – Secretul constă într-o ardere corectă. De fapt, acest mod de prelucrare se numește rumenire. E o tehnologie aparte. Există patru tipuri de rumenire. Cel mai rapid e de 15 minute, iar cel mai îndelungat de 1,5-2 ore. Aceste butoaie, care sunt arse mai lung, sunt destinate păstrării coniacurilor".
Barrigue – nu este singurul tip de butoi pentru vin, produs de întreprindere. Deși 70% din producție este destinată acestui model, în asortimen
tul întreprinderii se găsesc butoaie cu volum și mai mare. Dintre ele sunt solicitate butoaiele de 350 și 500 litri.
În urmă cu șapte ani, observând interesul persoanelor fizice – a cumpărătorilor frecvenți, întreprinderea a început să producă butoaie cu un volum mai mic – în limitele 10-100 litri. Din același lemn al stejarului din Krasnodar. „Ponderea persoanelor fizice din cadrul vânzărilor noastre este de aproximativ 20%, - zice Dan Severin. – Ei cumpără butoaie de 100 litri. Într-o gospodărie privată este mai convenabil să ai două butoaie calitative a câte 100 litri, decât unul de 200. Prețul a două butoaie de 100 litri este același cu cel al butoiului de 200 litri, dar butoaiele mai mici sunt mai ușor de curățat și de transportat". Totodată, un butoi nu e cât două. Într-unul proprietarul poate păstra vinul alb, iar în celălalt – vinul roșu.
Astăzi în cadrul întreprinderii activează 15-20 de dogari, în funcție de volumul de lucru. „Și eu sunt un dogar ereditar, - spune Dan Severin, - și bunelul meu a fost dogar, și tatăl. Tatăl meu a încercat să devină vinificator – în anul 1992 a deschis o mică fabrică de vinuri în Bălăteni, care s-a închis peste un an. Atunci el a apelat la vocația ereditară și, cu trei ani mai târziu, a fondat întreprinderea noastră. Meșterii-dogari i-am căutat prin toată țara – dintre cei care lucrează la întreprindere, doar 3-4 sunt din Cojușna. Avem dogari din sud, unul vine din Telenești. În cadrul fabricii este amenajat un mic cămin pentru persoanele venite din alte orașe, iar în weekend ei pleacă acasă". Și toți sunt mulțumiți: Alsev dispune de lucrători calificați, iar dogarii au loc de muncă. Chiar dacă lucrează la distanță, însă sunt în patria sa și la doar două-trei ore distanță de casă.
Articol pregătit de MyBusiness.md
