În contextul scandalurilor, desfășurate în ultimii ani în Moldova, a fost lăsată în umbră tematica economiei subterane. Nu este vorba despre o contrabandă de țigări sau alcool, furturi de miliarde sau saci de bani, pe post de mită. Nu. Deși dimensiunile ei pot fi comparate cu veniturile din bugetul de stat.

În plus, fiecare antreprenor este conștient de faptul că: o pierdere financiară, chiar și falimetarea toatală, poate fi ameliorată, dacă dispui de un mecanism stabil de generare a veniturilor. Iar dacă mecanismul, din ce în ce mai mult, își pierde „echilibrul”?

15 miliarde, din care nu au fost plătite impozite

Conform datelor Confederației Naționale a Sindicatelor, în 57% dintre cazuri cetățenii Moldovei lucrează neoficial. În condițiile în care veniturile lor ajung la 15 miliarde de lei, echivalentul unei jumătăți din totalul salariilor anuale ale tuturor lucrătorilor din țară, care este de aproximativ 30 miliarde de lei. Cu toate că, în opinia autorului articolului, această sumă este foarte redusă.

Dar chiar și în acest caz, suma totală a impozitelor, care ar fi trebuit să fie plătite din 15 miliarde de salariu informal reprezintă de la 45%: în anul 2015 întreprinderea plătește 23% din statul de plată în Fondul Social, 4.5% - în Compania Națională de Asigurări în Medicină (CNAM); iar lucrătorul plătește aceleași 4.5% la CNAM, 6% în Fondul de Pensie și de la 7 la 18% reprezintă impozitul pe venit. În total, statul este lipsit de minim 6.75 miliarde de lei doar din salariile ilegale. Amintim faptul că, în anul 2015, veniturile totale în bugetul de stat al Moldovei sunt planificate a fi în valoare de 30.338 miliarde de lei, cu un deficit de aproape 4 miliarde.
Și aceasta este doar una dintre componentele economiei subterane.

Este suficient să ai o șurubelniță...

Pentru a vedea cum funcționează sistemul, în general, am hotărât să urmărim exemplul unui tip de activitate, întâlnit frecvent în cadrul țării: producția de mobilier din laminat. (Acest fenomen este prezent și în segmentul mobilierului moale, și în altele, - noi am decis să de axăm pe cel mai simplu și popular).

În această întrebare, pentru MyBusiness.md a acceptat să fie consultant directorul unei cunoscute fabrici de mobilă. Și, firește, în acest caz, a preferat să nu-i fie divulgat nici numele, nici denumirea întreprinderii lui.

„Conform calculelor mele, - a spus directorul, - în momentul de față aproximativ 40% din economia Moldovei se află în umbră. A întregii economii. În industria noastră, cifra este mai mare, - în jur de 50%. Iar daca ar fi să îi numărăm pe toți lucrătorii angajați legal la toate fabricile de mobilă și pe toți cei care lucrează ilegal, atunci raportul va fi, aproximativ, de 40/60.

Acum, pentru producția de mobilier omul are nevoie de: creier, șurubelniță și un simplu program de calculator pentru decupare, care generează așa-numitele „hărți de decupare”.

După ce a lucrat o anumită perioadă de timp la o întreprindere mare și a acumulat experiența necesară, un astfel de individ plasează un anunț în ziar sau pe un site de anunțuri, lipește foițe cu numărul său de telefon pe toți stâlpii și pe ușile de la blocuri, iar uneori chiar comandă o distribuție în masă a pliantelor prin toate cutiile poștale.

Sau este fondată o mică întreprindere, care, uneori, nici nu e înregistrată. Și individul, și un grup de lucrători de mobilă pot închiria o încăpere la mansardă, comasată cu oficiul. De cele mai multe ori este vorba sau de un garaj, sau de un subsol. Iar atunci când sunt prinși pentru afaceri ilegale (în majoritatea cazurilor de către lucrătorii de poliție), ei „se înțeleg” cu cei care i-au prins.

Apropo, și colaboratorului de poliție îi este mai simplu să accepte o astfel de înțelegere, decât să întocmească un protocol și să îl transmită la instanțe: la noi procesele pot dura și câțiva ani, iar persoana care a reclamat cazul trebuie să fie prezentă la fiecare ședință de judecată. Iar acest fapt implică multe ore pierdute în zadar. În plus, în Moldova, conceptul de  „afacere ilegală” nu se prea implementează. În orice caz, nu se amintește niciun caz de instanță răsunător pe acest articol din lege...

„Publicul țintă al „lucrătorilor de garaj” sunt persoanele care se mută la un apartament sau la o casă nouă, sau cei care termină reparația. Deoarece, de cele mai multe ori, astfel de lucrători pot asambla mobila doar pe loc, - a continuat consultantul.

Efectuând măsurările, discutând cu clientul schița produsului și primind un avans, indivizii apelează la o firmă, care lucrează cu acest tip de „oameni de afaceri”. Și aici vorbim practic despre toate firmele care comercializează laminat și nu doar.

La comanda individului, firma taie laminatul, lipește muchiile (de hârtie sau din plastic), le pregătește pentru asamblare (realizează orificiile pentru balamale și alte accesorii). Producția trece prin casă (dacă produsele au trecut vama în mod legal), iar plata se realizează cu bani cash.

În același timp, afaceristul ilegal procură accesoriile necesare de la piață, chiuvetă (dacă va fi realizată mobilă pentru bucătărie) și alte elemente, apoi le aduce acasă la client și le montează. Și dispare în momentul în care primește suma finală. Și puțini sunt cei care știu că, în producția de mobilă, defectele încep să apară după 6-12 luni, iar „executantul” a și dispărut fără urmă, fără a lăsa vreo garanție sau o adresă de contact. (Clientul se jenează să le ceară chiar și pașaportul).

Sau că balamalele de calități diferite sunt destinate unui anumit număr de deschideri și închideri. Și multe alte aspecte. Cei care știu sau, pur și simplu, nu vor să aibă probleme, se duc la producători înregistrați legal.

Este evident faptul că, în materie de prețuri, noi nu putem concura cu afaceristul ilegal. Noi plătim impozite, avem o contabilitate, pază, servicii de curățenie ș.a. Astfel și noi, și multe alte întreprinderi legale supraviețuim și ne dezvoltăm pe baza faptului că, în primul rând, ne-am plasat producția în segmentele de prețuri medii și înalte, iar în al doilea rând monitorizăm cu atenție reputația.

Dacă clientul vrea un design complicat, lemn natural sau MDF îndoit, fațade unice și elemente decorative, o calitate înaltă și garanție, atunci trebuie să se adreseze la producătorii legali”.

În această industrie, o astfel de situație nu există de un an, doi sau de zece ani. În plus, trebuie menționat faptul că afaceriștii individuali ilegali, cu o șurubelniță, se deosebesc de micile companii într-un mod favorabil, în direcția prețurilor. La o calitate a muncii aproximativ egală.

Hai să calculăm „banii străini”

Voi da un exemplu din propria experiență. Situația a avut loc încă înainte de criza economică, când cursul valutar al dolarului era de aproximativ 12 lei. Îmi trebuia un dulap simplu, cu patru uși, pentru logie, 2×2 m și cu o adâncime de 50cm, cu câte patru rafturi în fiecare compartiment.

Închipuindu-mi care este structura sistemului, am sunat la o firmă care se ocupa de comercializarea și tăierea laminatului și am aflat cât ar costa astfel de lucrări (luând în calcul și resturile) cu plata cash. Apoi am aflat costurile furniturii: acest lucru poate fi făcut sau la magazinul specializat de pe strada Tighina, sau la piața de mobilă din Calea Basarabiei. Am calculat că suma totală ar fi de aproximativ 2 mii de lei (practica a demonstrat apoi corectitudinea calculelor mele). Am decis că o rentabilitate de 80-85% ar trebui să fie pe placul oricui, mi-am setat un buget al proiectului de 300$ (3600-3800 lei) și am început să sun.

Primul apel. Explicându-i interlocutorului ce mi-aș dori să primesc și așteptând până acesta a realizat calculele necesare, am fost entuziasmat auzind suma finală de 260 de dolari. Am pornit instant la destinație și în 15 minute eram deja la preudo-oficiul de pe strada Petricani. Aici lucrătorul de mobilă iarăși a început să facă calcule. Costul materialelor și al transportului a ajuns la acei 2000 de lei, a adăugat la ei 20% (plata standard pentru lucrătorii de montare a mobilei) dânsul a... înmulțit suma cu 2 (!) și doar după aceasta mi-a zis suma finală de 4800 lei! Întrebările mele modeste, cu privire la diferența enormă dintre spusele lui de acum 20 min și cele actuale, nu au fost băgate în seamă.

Atunci am plecat direct la o altă firmă, unde proprietarul a făcut calculele necesare în prezența mea și a zis 272$. A promis ca va veni la mine un designer „pentru plasarea cât mai ok a produsului final”. Peste trei zile a venit o tânără, care s-a tot plimbat în locul unde trebuia să fie adus dulapul, desenând câte ceva și repetând încet „Cum să facem să fie cât mai ieftin?”. Apoi a enunțat concluzia finală: 5600 lei.

Într-un final, mi-am realizat, totuși, planul, găsind un „adevărat” afacerist ilegal și punându-i ultimatumul: 300 de dolari și nici un bănuț în plus. Iar din întreaga situație am tras concluzia că așa-zișii ilegali, care lucrează mai ieftin, se străduie să momească clientul, pentru ca apoi „să stoarcă” la maximum din el.

Nu trebuie „ucis”, ci legalizat

Fenomenul afacerilor mici în industria de mobilă este menționat și în cercetarea, realizată la comanda proiectului USAID CEED II. În aceasta este menționat faptul că în Moldova activează mai bine de 400 de întreprinderi de producție a mobilei, înregistrate oficial, care, în total, dispun de aproximativ 4000 de lucrători. „Această industrie joacă un rol important în asigurarea auto-ocupabilității forței de muncă și în crearea de micro-companii”, - au constatat autorii cercetării.

Prin urmare, problema nu constă în distrugerea micului producător ilegal sau „gri”. Ci întrebarea este cum el ar putea fi scos din umbră și introdus în cadrul legal de activitate.

Să vorbim acum despre cifrele macro. Conform raportului Biroului Național de Statistică, „Situația social-economică a Republicii Moldova în anul 2014”, în țară, producția de mobilă, de către producătorii legali, a crescut cu 7%, iar veniturile din vânzări au ajuns la 812 milioane de lei. Luând în calcul gama variată de prețuri, nu vom privi această cifră ca 50% din vânzările reale. Dar, cu siguranță, putem presupune că, anul trecut, piața ilegală a asimilat nu mai puțin de 300-400 de milioane.

Desigur, lucrătorul informal totuși participă, direct sau indirect, la formarea bazei de impozitare (TVA pentru materialel importate, impozitul pe venit și unele alte impozite). Însă aproximativ o jumătate din cifra de afaceri pe acest segment rămâne a fi în umbră.
(Aici trebuie luat în calcul și un alt amănunt. Realizatorul proiectului îi oferă clientului un bon pentru materialele procurate, însă nu sub forma unui document, ci a unei foițe cu ștampila magazinului. Cu siguranță, prețurile din aceasta coincid cu cele, care apar pe etichetele de prețuri ale întreprinderii. Însă practic toți știu despre faptul că magazinele specializate în materiale de construcții le oferă o reducere de până la 15% clienților fideli. Acești „bani economisiți”, la fel, ajung în fondul de plată al muncii lucrătorului individual sau al unei firme mici și, desigur, nu sunt supuși impozitării).

Iar legea cu privire la patenta de întreprinzător nu a conținut niciodată un punct legat de producția de mobilă, realizarea acesteia pe bază de patentă a fost interzisă din anul 2007, fiind permise doar „Montarea și reparația mobilei” cu plata pe patentă , în Chișinău și Bălți, de 100 de lei lunar, în alte orașe și municipii – de 50, iar în sate – 35 lei. Însă, conform răspunsurilor primite de la oficiul fiscal din sectorul Buiucani, chiar și aceste sume, destul de mici, nu sunt plătite de nimeni în capitală.

„L-am întrebat pe fostul meu lucrător, care a început să se ocupe de afacerismul ilegal, unde îi este cartea de muncă?” – a zis consultantul nostru. „Acasă”. „Și ce pensie ai vrea să primești?”. Nu am primit niciun răspuns”.

Este evident faptul că această problemă ar trebui să fie soluționată la nivel de stat. Într-un mod complex, pornind de la organizarea pregătirii profesionale și terminând cu diverse măsuri de control și sancțiuni administrative. În lume nu există astfel de oameni cărora le-ar plăcea să plătească impozite. Cu toate acestea, în majoritatea țărilor, populația o face. Și, de regulă, astfel de țări trăiesc mult mai bine decât cele în care statul nu-și îndeplinește obligația de bază.

„Moldova nu e unica țară care se confruntă cu necesitatea de a aduce pe tărâmul legal antreprenorii ilegali, - a spus consultantul nostru. – Peste tot era aplicată aproximativ aceeași schemă. Cea mai dură și eficientă, de exemplu, s-a implementat în Singapore, unde oamenilor legii le-a fost permis să provoace ilegalii. În situația cu mobila – ai primit un avans și primești o cerere: să prezinți documentele care atestă dreptul de a gestiona o afacere. Și aceeași regulă se aplică în toate domeniile, de la service auto și până la instalații.

Desigur, nimeni nu trebuie să fie pus după gratii. Ci trebuie să fie aplicate amenzi și să fie introduse taxe de penalizare pentru întârzierea cu plata amenzii. Ulterior, în cadrul procesului de judecată ar putea fi invocată sustragerea bunurilor sau omului îi va fi interzisă părăsirea țării, ceea ce se încearcă a fi implementat pentru locuitorii din Chișinău, care nu au achitat datoriile pentru încălzire. Și, persoana, care a fost amendată de doi ani cu 3600 de lei, atunci când va încerca să plece la odihnă peste hotare, la vamă va fi pusă în situația de a plăti o sumă cumulată de 5-10 mii.

În paralel cu aceasta, ar trebui să fie dezvoltat și un element motivant: reguli clare și transparente ale jocului pentru micul business. Fie pe baza de patentă antreprenorială sau de impozit pe venit imputat. Reguli care trebuie să și fie respectate. Doar măsurile de sancționare, prezente astăzi în arsenalul statului, nu vor conduce la rezultate constructive”.

Autor: Igor Fomin

Articol pregătit de MyBusiness.md