Vineri, 21 Iunie 2024 16:00

O moldoveancă din Fălești produce ulei de măsline pe insula Creta

маслины

La 2.153 de kilometri de R. Moldova, pe insula Creta, o profesoară de clasele primare din Fălești și-a găsit vocația în producerea uleiului extravirgin de măsline. Este vorba despre Diana Dabija, care a plecat acum 23 de ani în Grecia, în căutarea unui trai mai bun. Acum, moldoveanca locuiește în satul Zakros, regiunea Lasithi, și conduce o mică afacere de familie, fondată acum câțiva ani, scrie Ziar.md.

Femeia s-a născut și a locuit în orașul Fălești, finalizând studiile la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”. În anul 2001, Diana Dabija a emigrat în Europa „pentru o viață mai bună”. Inițial, aceasta a lucrat la Atena, iar după zece ani l-a cunoscut pe viitorul său soț, Nikolaos, căruia Diana îi spune Nicu, un cultivator de măsline în a patra generație.

„Povestea legată de uleiul de măsline a început într-o zi foarte deosebită pentru noi, în 2011, când s-a născut fiica noastră Ana. Ana s-a născut de Sfântul Nicolae, pe 6 decembrie, de ziua onomastică a soțului. El a vrut să remarce acest moment într-o formă oarecare, să fie ceva deosebit, și mi-a oferit o livadă de măslini, un cadou special și neașteptat. Din cele cinci livezi pe care le are în familie, una mi-a dat-o mie. Parcă ar fi rupt o bucățică de la el și mi-a oferit mie. El a fost cel care m-a îndemnat și m-a învățat cum să am grijă de măslini, cum se produce un ulei de măsline de calitate. El a fost cel care mi-a transmis pasiunea lui pentru pământ, tradiție și familie. Și așa, încet-încet, s-a depănat povestea”, povestește femeia.

Familia lui Nikolaos deține aproximativ 2.000 de măslini: livezi mai tinere, care au 60-70 de ani și livezi mai vechi, cu copaci de 200-300 de ani. Livada pe care Diana a primit-o în dar este livada în care soțul ei a copilărit, unde a sădit copaci împreună cu bunelul și tatăl său.

„În prezent, mă ocup de toate. Ne-am repartizat responsabilitățile. El un pic se ocupă mai mult de cultivarea măslinilor, adică este cel care pune îngrășăminte, curăță copacii, dar iarna mergem împreună și când avem nevoie de ajutor, bineînțeles, avem și oameni care ne ajută. Pentru calitatea uleiului este importat să strângi măslinele dimineața și să le presezi seara. În asta constă secretul de ce un ulei este de calitate superioară, ca măslinele să nu rămână multe zile în saci sau jos, pe plase. Este bine ca uleiul să fie presat în aceeași zi”, a spus moldoveanca.

De obicei, Diana și Nikolaos merg în doi la cules măsline. Uneori, merge și soacra Dianei, pentru că este o tradiție de familie. Se adună toți, de la mic la mare, inclusiv fiica Ana, care vine sâmbătă și duminică, când nu are ore la școală.

„Am strâns măslinele, iar la prânz ședem sub copac, pregătim ceva să mâncăm, ne odihnim, discutăm. Nu este o muncă unde lucrezi ca robotul. Este familie. În jurul măslinului se adună familia, se discută, se povestește, comparăm cum a fost anul trecut. Nicu ne povestește istorioare despre ce făcea cu surorile prin livezi când erau copii”, mai spune Diana.

Cum a apărut afacerea Dianei

Având prieteni în diferite țări, cum ar fi Rusia, Ucraina, Germania, și, evident, R. Moldova, toți gustau din uleiul Dianei, atunci când veneau în ospeție în Grecia. La rândul lor, aceștia au recomandat-o pe Diana altor prieteni, care o sunau și o întrebau dacă livrează ulei în R. Moldova sau în România. Așa au și apărut primii clienți, iar producătoarea s-a văzut nevoită să îi dea uleiului o denumire – o denumire care să fie un simbol al păcii, al Greciei și să îi reprezinte într-un fel și familia. Astfel, alegerea a fost făcută în favoarea denumirii „Olivius”.

Datorită faptului că este o afacere de familie, totul este transparent, spune producătoarea. Clienții au posibilitatea să vadă pe paginile de pe rețelele sociale când sunt strânse măslinele, când sunt presate sau când este ulei proaspăt.

„Dăm garanții de producător că într-adevăr este un ulei proaspăt, de calitate și nu este contrafăcut. Dacă omul își dorește într-adevăr să consume ulei și să aibă beneficii, este bine să-și găsească un producător. Nu neapărat să ia de la noi, dar să verifice unde sunt măslinii, în ce localitate, cine este producătorul, când a fost presat uleiul, ce calitate este. Într-un fel, câștig încrederea oamenilor și cine a luat o dată vine și a doua oară”, a mai povestit ea.

O fată simplă din Fălești, la un concurs internațional de la Berlin

Recent, uleiul Dianei a fost inclus pe lista celor mai bune uleiuri din lume, după ce a câștigat medalia de argint la categoria calitate în cadrul concursului Berlin Global Olive Oil Awards. Diana a cumpărat licența pentru a lipi pe fiecare sticlă insigna și se mândrește că, „fiind o fată simplă din Fălești”, a reușit să ajungă la un concurs internațional.

„Nu este destul să spun că am un ulei de măsline extravirgin foarte bun, aveam nevoie și de dovezi. Anul acesta mi-am luat inima în dinți și am zis că pot să particip, dar fiind un mic producător de măsline cu ulei grecesc, nu știam dacă o să mă accepte, dacă toate actele sunt în regulă. Totuși, am mers la risc. Am trimis cererea și am reușit să mă înscriu la concurs printre ultimii. Nu eram sigură că o să câștig ceva, pentru că participă uleiuri de măsline din toată lumea: din Tunisia, Grecia, Italia, Portugalia, Croația, SUA. Anul trecut au fost peste 800 de firme de ulei. Am trimis trei sticle de măsline și am așteptat mai bine de o lună rezultatele, care au fost anunțate pe Facebook. Când am văzut că am luat medalia de argint, sărisem de pe scaun. Pentru mine a fost o surpriză, chiar dacă toți îmi spuneau că am ulei foarte bun. Din atâtea sute să câștig și eu un locșor micuț sub soare - pentru mine era fenomenal”, spune Diana.

Succesul i-a insuflat Dianei mai multă încredere, așa că moldoveanca planifică deja să participe în fiecare an la concursuri, „fiindcă doar așa îți poți da seama dacă uleiul este într-adevăr bun”. Astfel, odată cu noua recoltă, moldoveanca intenționează să participe la concursul de la Londra sau la cel din Atena, și, de ce să nu - să mai meargă încă o dată la Berlin.

Concurența în Grecia și diferența dintre uleiul de măsline extravirgin și alte tipuri de ulei

Există mai multe categorii de uleiuri de măsline. Printre acestea se numără uleiul extravirgin, uleiul virgin, uleiul obișnuit și uleiul pomace. Potrivit Dianei, uleiul de măsline extravirgin trebuie să aibă aciditatea mai mică de 0,8. Dacă are aciditatea mai mică de 0,5, deja se consideră un medicament.

„Uleiului pomace i se mai zice ulei șansa sau ulei din turte de măsline. După ce s-a presat uleiul de măsline – rămâne turta de măsline, care este exportată la altă fabrică, unde prin adăugarea solvenților chimici se obține ulei. De multe ori, consumatorii îl utilizează pentru prăjit. Grecii, de exemplu, nu folosesc acest ulei în alimentație. Acesta este folosit da producerea săpunurilor, produselor cosmetice sau este utilizat de unii comercianți la contrafacerea uleiului de măsline”, explică moldoveanca.

Chiar dacă în Grecia se atestă o concurență destul de mare în domeniul uleiului de măsline, acest lucru nu îi afectează pe producători. Fiecare își are clienții lui, iar pe piața mondială nu este chiar atât de mult ulei de măsline extravirgin, explică Diana.

„În ultimii doi ani a fost secetă atât în Grecia, cât și în Italia și Spania. Ulei curat, pur, autentic, este mult mai puțin decât ne închipuim noi consumatorii. Din acest motiv și prețul uleiului de măsline a crescut foarte mult. Dacă în 2020 vindeam uleiul cu zece euro, acum, prețul s-a majorat și ajunge la 15-17 euro. Acesta este un preț în țară, dar când îl duci peste hotare – crește, fiindcă se adaugă prețul livrării și alte costuri”, subliniază femeia.

„Citiți cu atenție ce scrie în spatele sticlelor cu litere mici”

Când mergeți la magazin după ulei de măsline, citiți cu atenție ce scrie cu litere mici în spatele sticlelor și uitați-vă când a fost produs uleiul. Potrivit Dianei, uleiul poate fi foarte bun, dar dacă a fost produs în decembrie 2023 și a fost îmbuteliat în august 2024, pe sticlă va fi indicată data îmbutelierii, dar nu și data producerii.

„Data îmbutelierii este de 18 luni, 24 de luni, adică îl cumperi peste un an de zile și el deja nu mai este proaspăt, chiar dacă la început a fost extraordinar de bun. Asta înseamnă că el și-a pierdut aroma și multe din calitățile pe care ar trebui să le aibă. Acesta este primul lucru pe care îl explic oamenilor: data producerii și data îmbutelierii sunt două lucruri diferite. La mine uleiul este proaspăt. L-am presat în decembrie 2023, deci până în octombrie 2024 nu mai am ulei, nu mai vând. Nu produc sute de tone și ceea ce am se vinde în totalitate. Omul știe că vine decembrie și anunț că în februarie-ianuarie îmbuteliem și iarăși avem ulei”, explică moldoveanca.

De obicei, Diana și soțul ei încep să strângă măslinele la sfârșitul lunii octombrie și finalizează culesul la începutul lunii ianuarie, în funcție de starea timpului. Nikolaos merge în livadă, se uită dacă măslina are ulei. Dacă este mai cald, măslina se coace mai repede, ceea ce înseamnă că va trebui să fie culeasă mai repede.

„În această perioadă nu vindem ulei pentru că nu avem, doar lucrăm. Strângem măslinele, le depozităm. Când finalizăm lucrul la livezi, deja încep să îmbuteliez. Într-un an pot să am zece tone, în altul pot să am 500 de litri. Totul depinde de condițiile meteorologice. De obicei, în august-septembrie practic îl terminăm. Anul acesta am început să vând ulei foarte devreme, în decembrie deja aveam clienți care băteau la ușă și îmi spuneau că vor ulei pe masa de Crăciun. În paralel, strângeam măsline, îmbuteliam ulei și expediam colete. Era o bucurie, fiindcă mă așteptau la ușă ca pe Moș Crăciun”, punctează ea.

Având în vedere că Diana și Nikolaos și-au făcut foarte mulți prieteni și existau multe persoane care doreau să vină în vizită, soții au renovat o casă pe malul mării. Anul trecut, în ospeție au fost câteva familii din R. Moldova și din Germania.

„Când vorbești pe Facebook sau pe Instagram este un lucru, dar când vin la tine acasă, le deschizi ușile, beți un pahar de vin și gustați uleiul de măsline, este diferit. Pentru noi este important ca omul să vină și să vadă că există această livadă, că există o Diana pe insula Creta și să descopere o altă Grecie, una autentică. Pentru fiecare familie în parte creez un calendar de vacanță, cu ce ar putea să viziteze în fiecare zi. Astfel, reușești să vezi mai multe și poți trăi ca un grec, nu ca un turist”, a conchis ea.

Pe viitor, Diana și-ar dori să colaboreze cu Germania - deja are o propunere și lucrează asupra unui proiect. Concomitent, există și o propunere în privința R. Moldova - ca uleiul să ajungă la clienții de acasă în condiții mai accesibile, să fie mai simplu de procurat.