Întâlnindu-se cu reporterul MyBusiness.md, Ilie Crețu a povestit că a ajuns întâmplător la „fabrică”. Un prieten m-a rugat: „Știi unde se află fabrica GCC? Mă poți duce până acolo?”. Astfel am și devenit participant al proiectului. S-a dovedit a fi faptul că găsirea de Glass container la marginea Chișinăului era o parte componentă din programul „Fabricii” – să dai dovadă de perseverență. Unii nu au găsit, de aceea au și rămas locuri libere, iar pe unul dintre ele l-am ocupat eu. Inițial, nici nu eram pe liste.
„Fabrica” nu a dat nici bani, nici lucru. Ea a avut alt scop – să te învețe să uiți de lene, să-ți dezvolți perseverența, curajul și încrederea în sine. Ne-au învățat că nu există nimic imposibil. Anume la „Fabrică” am și ales definitiv domeniul de construcții pentru afacere. Deși am studiat timp de 4 ani în cadrul Colegiului de Construcții din Chișinău și am lucrat în acest domeniu în Moscova, nu făcusem alegerea finală până la „Fabrică”. Acum studiez domeniul juridic, sunt în anul doi, și, timp de un an de când m-am întors din Moscova, am lucrat doar cinci săptămâni ca și constructor în Orhei. În septembrie (totuși sunt constructor cu diplomă) s-a ivit ocazia să lucrez ca supraveghtor pe un obiect mic – să angajez lucrători și să decorez fațada.
Iar peste o lună a fost „Fabrica”, unde ne spuneau: puneți-vă un scop, cât vreți să câștigați pe lună. M-am gândit și am hotărât că vreau 200 de mii. Și, timp de două luni de proiect, câștig mai mult de 70 de mii. Este un rezultat foarte bun pentru început, niciodată nu am câștigat atât.
Știți, la ”fabrică” am înțeles că lucrez conform sistemului japonez. Adică pornesc de la zero, fiind un simplu lucrător – întâi în Moscova, apoi în Orhei. Întotdeauna am avut spirit antreprenorial. Încă din Moscova mă uitam atent, acumulam experiență în domeniul businessului în construcții, cum să comunici cu angajații și cu clienții. Am aflat că lucrările monolite și de finisare sunt profitabile, iar zidăria – nu prea. În Moscova am muncit la lucrări de finisare chiar în centrul orașului, iar din geamuri se vedea Kremlinul. Iar Orheiul mi-a făcut cunoștință cu specificitatea locală a lucrărilor de construcții. Dis-de-dimineață mă duceam acolo, căci locuiesc în Chișinău, iar către ora 12 noaptea mă întorceam acasă. Era în iulie și înnopta târziu, iar soarele răsărea devreme. Am lucrat atunci doar cinci săptămâni, dar mi-a fost suficient, am înțeles ce înseamnă să lucrezi ca un constructor de rând. Și mi-am dat seama cum ar trebui să se comporte un șef, ce și cum să spună atunci când comunică cu angajații săi. Căci cele mai mari probleme în construcții sunt legate de eficacitatea echipei: atunci când sunt dispuși să lenevească sau când vor să lucreze bine. Tuturor celor care își doresc să deschidă o afacere le sfătuiesc să înceapă de jos, cel puțin pentru o lună, două, la fel cum am lucrat și eu. Credeți-mă – ajută. Atunci când în septembrie mi-au propus să fiu responsabil de un obiect, nu mi-a mai fost frică de eșec. Mi-a reușit. În plus, am și câștigat la „Fabrică”.
Acolo ne-au învățat să nu ne fie frică de nimic în business! Înainte îmi era frică să comunic cu oamenii bogați. Ei au ajuns atât de departe, iar eu recent am fost un simplu constructor plin de praf și var. Iar la „Fabrică” mi-au explicat – el a început ca și voi, ca niște simple lucrători, deci nu vă fie jenă! Am și încercat să fiu mai curajos și s-a dovedit că „tigrii” businessului din domeniul construcțiilor comunică la egal cu mine, sunt un partener pentru ei, și nu un băiețel, deși am doar 23 de ani.
Și nu doar comunică de la egal la egal – am primit o comandă de lucrări de fațadă de la un antreprenor-milionar din Chișinău. Și acum echipa mea lucrează la trei obiecte de construcții importante – blocuri de locuit înalte.
Acum am 25 de lucrători calificați. În agenda pe care o completez sunt indicate tipurile de lucrări pe care poate să le facă fiecare dintre ei: de finisare, faianță, zidărie ș.a. Experiența lor de muncă este de aici și din străinătate. Salariul mediu al lucrătorului meu este de 8-9 mii de lei pe lună. Mulți dintre ei s-au întors din Moscova, căci acum acolo este complicată treaba cu lucrul și au scăzut salariile.
„Fabrica” m-a ajutat să-mi aranjez toate cunoștințele. Adică ce fel de recompense și pedepse să aplic – nici prea mari, nici prea mici. Cum să controlezi lucrătorii, cât de distanțat să fii cu ei. M-au învățat cum trebuie să-mi dirijez afacerea, să calculez sumele – de la banii care intră în casă și până la suma pe care o pot lua de acolo. Am devenit mai încrezut în forțele proprii, ceea ce-mi părea irealizabil acum 2-3 luni, astăzi mi se arată cât se poate de real. Și a dispărut acea stare de umilință neplăcută în fața oamenilor care sunt situați cu o treaptă mai sus în planul social sau financiar, pentru că știu: și eu voi ajunge acolo, rămâne doar de văzut în cât timp.
Da, „Fabrica” mi-a oferit un impuls antreprenorial. Pentru anul 2015 mi-am propus multe țeluri. Ele mă vor stimula să mă trezesc zilnic la ora cinci jumate, pentru a reuși să fac tot ce mi-am propus pentru ziua respectivă. Vreau să-mi extind compania, să măresc numărul lucrătorilor – vor fi mai mulți de 50 și planific, cum spuneam, să câștig mult mai mult.
Deocamdată, echipa mea se ocupă de exteriorul blocurilor locative. Pentru noi, aceasta este cea mai convenabilă variantă. Deoarece nu sunt necesare prea multe instrumente: doar un mixer, perforator, cabluri, role – nimic costisitor. Deocamdată, mă aranjează. Dacă vom trece la alte tipuri de lucru, vom pleca să procurăm instrumentele din Odesa, sunt mai ieftine acolo.
Acum, întreaga organizare a muncii, precum și controlul ei țin doar de mine. În timpul activității „Fabricii” am realizat faptul că nu se poate fără un adjunct. Situația s-a prezentat astfel, încât în octombrie-noiembrie am avut un obiect în Hîncești și altul în Grigoriopol. Și tot făceam tura de la unul la altul, cheltuind foarte mult timp, nervi și benzină și am înțeles că un astfel de tip de muncă este irațional. Acum îmi pregătesc doi ajutori, care vor îndeplini în locul meu rolul de supraveghere a zilelor de lucru, a instrumentelor și a materialelor utilizate. Și, desigur, vor avea un salariu mărit. Dar și eu voi avea timp pentru alte scopuri – extinderea și dezvoltarea afacerii mele. Planific să mă ocup de construcții și în România. Și, cu timpul, îmi doresc să plec din rândul antreprenorilor, celor care câștigă personal banii în rândul oamenilor de afaceri, celor care, ghidând procesul, primesc un venit pasiv de la businessul lor.
Articol pregătit de MyBusiness.md