În urmă cu nouăsprezece ani, agronomul crescător de semințe Grigorii Iazlovețchi, fiind disperat să trăiască pe un salariu de 15 dolari, s-a reprofilat: a început să comercializeze tablouri în scuarul pictorilor din Chișinău, dintre teatrul Mihai Eminescu și Sala cu Orgă (această „piață” se mai numește „Arbatul din Chișinău”). Și până în prezent Grigorii comercializează în acest scuar, însă, odată cu trecerea anilor, rolul lui antreprenorial s-a cam schimbat.
„Pe atunci, comercializarea de tablouri era o afacere oportună, - își amintește Grigorii Iazlovețchi, - îndeosebi la începutul anilor 2000, când lucrătorii migranți au văzut prea multe decoruri din străinătate, în care era neapărat prezent un tablou de artă contemporană. Dacă își facea reparație în casă acest lucrător migrant, cu suguranță își cumpăra un tablou, ca și element al decorului. Se procurau tablouri și pentru oficii, și pentru cadouri. Era foarte prestigios să dăruiești tablouri. Cererea era atât de mare, încât nu reușeam să le desenăm – tablourile erau cumpărate cu vopseaua umedă. Pentru ca praful să nu se lipească de suprafața umedă, trebuia să ambalăm tabloul într-o folie transparentă. La începutul anilor 2000, executantul nostru câștiga din comisioane 1000 de dolari pe lună și considera că e puțin.
Acum, însă, totul s-a schimbat. Materialele – vopsele, pensule, pânza, cadrul de ramă, rama – s-au scumpit, iar prețurile pentru tablouri s-au micșorat. Un peisaj care acum cincisprezece ani se vindea cu 1000 de lei, în condițiile unui curs valutar al dolarului de unu la zece, acum are un preț de 700 de lei și nu știu dacă va reuși să fie vândut la acest preț”.
De aceea, Grigorii Iazlovețchi a început să se ocupe de ceea, ce cunoaște foarte bine – numismatică și faleristică. Faleristica reprezintă colecționarea de ordine. „Noi suntem atribuiți categoriei de pictori liberi, - precizează Grigorii Iazlovețchi statutul său antreprenorial. – Nu avem nevoie de patentă, nu se percepe taxă pentru loc”.
„Să începem de la monede, - continuă Grigorii Iazlovețchi. – Acestea sunt foarte diferite. De exemplu, setul de gentleman al unui colecționar începător – monede atrăgătoare și destul de ieftine, recent eliberate din circulație: Egipt, Cehoslovacia, Iugoslavia etc. Pentru un colecționar mai serios, există alt set – Franța, Italia, Portugalia – secolul XIX”.
Un alt tip sunt rublele sovietice de aniversare. În anii 80 ai secolului trecut, în ultimul deceniu al URSS, acestea erau tipărite destul de des. Încă atunci ele au devenit un obiect de interes al colecționarilor amatori. De fapt, au și rămas în același status, însă sunt targetate, în primul rând, pentru cumpărătorii străini din Europa. Mulți dintre ei și până în prezent sunt atrași de tematica sovietică, iar monedele reprezintă un simbol compact al epocii sovietice.
„Monedele mele nu sunt destinate colecționarilor veridici, - explică Grigorii Iazlovețchi, - aceștia sunt și au fost mereu foarte puțini. Dar voi întrebați de business, nu de o colecționare serioasă. Există o anumită cerere pentru monedele medievale moldovenești. Acesta nu este domeniul meu de activitate, însă știu că există o cerere destul de specifică pentru ele. Inițial, aceste monede erau realizate din cupru de o calitate proastă. Ele deja erau necalitative, atunci când au fost utilizate pentru calcule. Iar apoi au mai stat vreo 400-500 de ani în pământ, aspect care, de asemenea, nu le-a fost prea benefic. Din câte știu, o monedă medievală moldovenească de o calitate rea costă aproximativ 100 de lei. Întreprinzătorii cetățeni moldoveni, care au redobândit cetățenia română, procură astfel de monede cu 50 de lei și le plasează pe site-ul E-bay. Un cetățean român poate comercializa pe acest site, iar unul moldovean – nu, acestea sunt regulile interne ale site-ului”.
În rândul cumpărătorilor, cele mai populare monede sunt cele rusești din perioada de înainte a revoluției, cele din timpurile domniei împăraților Alexandru al II-lea, Alexandru al III-lea și 
Nicolai al II-lea.
„Eu prefer să comercializez monede tezaurizate de argint, - continuă Grigorii Iazlovețchi. Tezaurizarea reprezintă o formă de investiție, investirea banilor în monede – nu din cauza valorii sale istorice, ci pentru metalul din care aceasta este realizată. De facto, se vinde metalul – aurul sau argintul în formă de articol, monedă. Cheltuielile pentru realizarea monedei sunt minime – aceasta a fost bătută și atât. Grigorii Iazlovețchi i-a arătat reporterului MyBusiness.md monedele românești de argint din perioada de înainte de război, cu profilul regelui Mihai – de asemenea, un obiect de tezaurizare.
Ordinele reprezintă o altă direcție de vânzare și colecționare, mai serioasă decât numismatica. „Aici mă ocup doar de ceea ce știu, - spune Grigorii Iazlovețchi, - ordinele și medaliile sovietice. Există un interes stabil pentru acestea, cu excepția medaliilor de aniversare și a celor de genul „Veteran de muncă”. În primul rând, ordinele sovietice sunt foarte frumoase, chiar au lucrat pictori și designeri pentru realizarea lor, fiind confecționate la nivelul celor mai bune ordine britanice sau a ordinelor din materiale scumpe. Din cauza gradului înalt de dificultate în copiere, printre ordinele sovietice nu se găsesc falsificări. În orice caz, eu nu am întâlnit. Din această cauză eu nu lucrez, de exemplu, cu ordinele celui de-al Treilea Reich sau cele românești din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. Ele au un design foarte simplu și, de aceea, există numeroase obiecte falsificate. Pentru a putea deosebi un astfel de ordin original de cel falsificat, trebuie să fii specialist pe acest tip de ordine, iar specializarea mea sunt cele sovietice. Ele toate au fost realizate din metale scumpe, de aceea, de asemenea, reprezintă obiecte de tezaurizare. În acest sens este foarte popular ordinul „Războiului pentru Apărarea Patriei” de gradul II, care a fost înmânat în anul 1985, la aniversarea a 40 de ani de la Victorie, tuturor veteranilor rămași în viață, acesta conține 26 de grame de argint. Iar același ordin de gradul I este acoperit și cu 0.3 grame de aur. La începutul anilor 90, patru astfel de ordine reprezentau un gram de aur. În acea perioadă pe piață au apărut foarte multe decorații sovietice, care au ajuns la tezaurizare, colecționari, topire de metal sau au fost transportate în străinătate. Actualmente, pe piață au rămas puține ordine sovietice. O parte dintre ele a rămas la cei, care nu vor să le vândă – sau nu simt o nevoie financiară, sau le păstrează în memoria buneilor și a străbuneilor”.
Articol pregătit de MyBusiness.md
