Speranțele oficialilor ruși că Beijingul va ajuta Moscova să ocolească sancțiunile occidentale nu s-au adeverit. China nu se alătură acestora, dar urmează cu atenție interdicțiile impuse. În același timp, dependența economică a Rusiei de China nu va face decât să crească. Acest lucru înseamnă că Kremlinul va trebui să țină cont de interesele geoeconomice ale Chinei în cadrul „pivotului său spre Est”, uneori în detrimentul propriilor planuri. Ce riscuri noi au apărut pentru Rusia, explică experta în politica economică rusă Alexandra Prokopenko, într-un studiu publicat de Carnegie Politika și citat de meduza.io.
Una dintre principalele probleme pentru Rusia este modul de stabilire a unor aranjamente comerciale externe. Marile bănci rusești au fost deconectate de la SWIFT, numărul de canale pentru tranzacțiile transfrontaliere a scăzut brusc și a devenit mult mai dificil să se efectueze tranzacții în dolari și euro. Autoritățile trebuie să caute noi scheme și soluții pentru a primi fonduri pentru exporturi și a plăti pentru importuri.
Dacă în primăvara anului 2022 mai exista încă o speranță timidă că războiul nu va dura mult timp și se va putea reveni la ordinea anterioară, acum situația a devenit atât de disperată încât Kremlinul este gata să discute utilizarea sistemului de plată hawala, obișnuit în Iran, care este ilegal în multe țări din cauza legislației împotriva spălării banilor.
Autoritățile și întreprinderile au încercat să treacă la operațiuni în monede naționale, la troc, la plăți în numerar și la alte scheme, dar nu au reușit să găsească o soluție sistemică pentru 2022. Dar, în aceste căutări, a apărut deja o tendință clară: accentul se mută pe criptomonede și pe yuanizarea plăților, ceea ce sporește rapid dependența economiei rusești de moneda chineză, cu toate riscurile care decurg de aici.
De la dolar la yuan
Independența economică este una dintre pietrele de temelie ale suveranității în viziunea mondială a lui Vladimir Putin. Occidentul, prin impunerea de sancțiuni financiare, a demonstrat vulnerabilitatea Rusiei în acest domeniu, ceea ce înseamnă că sarcina principală a autorităților ruse este acum de a crea o soluție care să permită decontări cu alte țări ocolind dolarul (adică conturi corespondente în bănci americane). Și chiar mai bine, dacă mecanismul de decontare este, în principiu, independent de canalele tradiționale de transmitere a informațiilor financiare, atunci nu se va teme de sancțiuni, de atenția jurnaliștilor și de alte lucruri neplăcute.
Cu toate acestea, în realitate, în timp ce Kremlinul are fantezii cu privire la independența față de dolar, lipsa de alternative împinge firmele rusești să își sporească operațiunile în ruble și yuan chinezesc.
Chiar și înainte de război, Banca Rusiei a luat o decizie de a reduce dependența sectorului financiar rusesc de monedele țărilor occidentale care impun sancțiuni împotriva Rusiei, în primul rând de dolarul american. După invazie și impunerea sancțiunilor, în al treilea trimestru al anului 2022 nivelul activelor în valută din sistemul bancar rusesc a scăzut la 15%, cea mai mică valoare de până acum. Ponderea decontărilor în dolari pe piața rusă pentru nouă luni a scăzut de la 52% la 34%, în euro – de la 35% la 19%. Acestea au fost înlocuite de decontările în ruble (creștere de la 12,3% la 32,4%) și yuani (de la 0,4% la 14%). Ponderea yuanului în tranzacțiile valutare a crescut, de asemenea, brusc – de la 3% la 33%.
Dorința de a minimiza riscurile legate de utilizarea dolarilor și euro a forțat firmele să folosească din ce în ce mai mult yuanul pentru operațiunile de tranzacționare, băncile au început să ofere instrumente în yuani, iar companiile să emită obligațiuni în moneda chineză.
Între 13 ianuarie și 6 februarie, Ministerul rus de finanțe intenționează să vândă valute pentru 54,5 miliarde de ruble. Baza pentru tranzacțiile valutare va fi reprezentată de activele lichide în yuani, care se ridică la aproximativ 3,1 trilioane de ruble în conturile Ministerului de Finanțe (peste 40% în structura activelor lichide disponibile pentru distribuirea Fondului Național de Bunăstare). Suma este încă nesemnificativă și nu reprezintă mai mult de 3% din cifra de afaceri în yuani a Rusiei din ultimele trei luni. Dar, în general, pentru cursul de schimb al rublei, acest lucru înseamnă o scădere a volatilității.
Operațiunile Ministerului de Finanțe vor netezi fluctuațiile valutare, prin urmare, vor exista mai puține salturi bruște ale cursului de schimb din cauza fluctuațiilor prețului petrolului și acestea nu vor deranja firmele și populația, reducând așteptările inflaționiste. Dar Trezoreria are acum nevoie de o sursă stabilă de monedă chineză. Deficitul de yuani la bursa de la Moscova a fost deja observat chiar înainte de sărbătorile de Anul Nou.
La sfârșitul anului 2022, Ministerul de Finanțe a revizuit și structura componentei valutare a Fondului Național de Avuție: ponderea maximă a yuanului s-a dublat la 60%. Dacă Rusia va reuși să obțină venituri suplimentare din petrol și gaze în 2023, atunci le va acumula în yuani, și nu în dolari și euro.
De-dolarizarea, de care autoritățile ruse sunt mândre, se transformă de fapt în yuanizare. Rusia se îndreaptă spre zona monetară a yuanului, iar dependența de dolar se transformă în dependență de yuan.
O astfel de înlocuire nu poate fi numită fiabilă: Rezervele și plățile rusești vor fi afectate de deciziile Partidului Comunist și ale Băncii Populare a Chinei în ceea ce privește gestionarea cursului de schimb. Iar dacă relația Kremlinului cu Beijingul se deteriorează, atunci riscurile de a pierde rezervele sau de a opri plățile nu vor dispărea.
Internaționalizarea yuanului
Se consideră că yuanul nu poate deveni o monedă de rezervă cu drepturi depline din cauza restricțiilor existente în China privind tranzacțiile de capital. Ponderea sa în rezervele mondiale (doar 3%) pare nesemnificativă în contextul dominației dolarului (60%) și a euro (20%). Dar dependența tot mai mare de yuan a Rusiei, un exportator important de energie către China și importator de diverse bunuri din această țară, ajută autoritățile chineze să internaționalizeze yuanul. În octombrie, Moscova a devenit deja a patra cea mai mare țară care tranzacționează yuani folosind această monedă în afara Chinei continentale, deși în aprilie nu se afla nici măcar printre primele 15.
Internaționalizarea yuanului are propriul său drum. Ea trece nu atât prin creșterea ponderii sale în rezervele altor țări, cât prin creșterea numărului de facturi emise și de plăți efectuate. Cu cât mai multe țări fac comerț cu China, cu atât mai mare este ponderea yuanului în rezervele lor. China este destul de ingenioasă în ceea ce privește încurajarea comerțului în yuani: se folosesc obligațiuni panda, împrumuturi de la băncile chineze de dezvoltare, o rețea globală de compensare și sistemul de plăți CIPS .
Moneda chineză ocupă în mod constant locul al cincilea în plățile globale, după dolar, euro, lira sterlină britanică și aproape ajungând din urmă yenul japonez. Pentru a sprijini expansiunea comerțului, se încheie acorduri bilaterale pentru a deschide linii de swap în yuani pentru alte țări – Banca Populară Chineză are în prezent astfel de acorduri cu cel puțin 39 de bănci centrale, totalizând aproximativ 3,7 trilioane de yuani (550 miliarde de dolari). Spre deosebire de Fed din SUA, care folosește swap-urile ca o linie de lichiditate de urgență, Banca Populară Chineză le vede ca pe un instrument de susținere a comerțului. Volumul swap-urilor în raport cu PIB-ul țărilor cu care se încheie acordul este destul de semnificativ.
Politicienilor ruși le place să spună că expansiunea internațională a yuanului anunță prăbușirea dolarului. Dar nu este așa. Cu cât yuanul se internaționalizează mai mult, cu atât mai mare este nevoia guvernului chinez de a avea rezerve semnificative de dolari. Moneda americană este necesară autorităților chineze pentru a susține cursul de schimb previzibil al yuanului pe piețele offshore, în primul rând în Hong Kong.
Astfel, întărirea yuanului ca monedă de rezervă nu duce la o slăbire a dolarului, monedele mai degrabă se completează reciproc. Pentru Moscova, acest lucru înseamnă în primul rând că Beijingul va fi un aliat prost într-o cruciadă împotriva dolarului.
Parteneri în cripto
Interacțiunea dintre Rusia și China va crește și în ceea ce privește criptomonedele. Deocamdată, Rusia testează doar modul de plată pentru tranzacțiile de comerț exterior cu criptomonede. Dar Banca Centrală intenționează ca în 2023 să dezvolte un model pentru decontările transfrontaliere în rubla digitală – moneda digitală națională (CBDC). Există două opțiuni pe masă : prima este reprezentată de acorduri bilaterale privind integrarea platformelor CBDC, asemănătoare conturilor corespondente între bănci; a doua este conectarea țării la o platformă unică de integrare care asigură plăți între platformele de monedă digitală din diferite țări conectate la aceasta.
Prima opțiune este mai degrabă de nișă: rubla digitală poate fi utilizată ca mijloc preferat pentru efectuarea de plăți transfrontaliere, cum ar fi transferurile de bani sau plata parțială a importurilor. Obiectivele și sumele din această opțiune pot fi limitate prin acorduri internaționale.
A doua opțiune este mai avansată din punct de vedere tehnologic: platforma va avea standarde și protocoale de interacțiune și, în consecință, statele care sunt mai puțin avansate în ceea ce privește CBDC vor lucra în conformitate cu acestea. Această opțiune CBDC comportă anumite riscuri: o CBDC străină ancorată la o monedă fiduciară (adică garantată) poate încuraja economisirea activă sau plata în ea în țări cu inflație și rate de schimb instabile.
Doar China poate fi un partener în ambele opțiuni pentru Rusia, unde volumul tranzacțiilor digitale prin intermediul platformelor Alipay și WeChat Pay a ajuns la 166,1 trilioane de yuani (23,8 trilioane de dolari) în prima jumătate a anului pre-Covid 2019 . În plus, China testează de doi ani prototipul CBDC E-CNY ca o a treia formă de bani pe plan intern. La mijlocul toamnei anului 2022, aproximativ 140 de milioane de chinezi aveau portofele digitale E-CNY, iar tranzacțiile au depășit 62 de miliarde de yuani (9 miliarde de dolari). Cel mai probabil, Beijingul, mai avansat din punct de vedere tehnologic, își va stabili propriile condiții de funcționare a platformei, în timp ce Moscova va sta în spate.
Sclavie strategică
Conducerii ruse îi place să vorbească despre parteneriatul strategic dintre Rusia și China, subliniind caracterul fără precedent al interacțiunii. De fapt, aceasta se transformă într-o dependență economică tot mai mare a Moscovei față de Beijing.
Rusia este o piață destul de lichidă pentru bunurile chinezești, iar din cauza sancțiunilor occidentale, China a devenit principalul partener comercial al Rusiei. Firmele chinezești se alătură programelor de importuri paralele și încearcă să înlocuiască companiile occidentale plecate. De exemplu, pe piața auto rusă au rămas doar 14 mărci, dintre care 11 sunt chinezești.
Sistemul de plată chinezesc UnionPay este singura modalitate prin care rușii pot plăti cu cardul în străinătate. Până la sfârșitul anului 2022, China a început să furnizeze mai mult de 40% din importurile de mărfuri ale Rusiei. În ceea ce privește amploarea dependenței de aprovizionarea din China, Rusia a ajuns pe locul al doilea după Coreea de Nord.
