Astăzi, aceste prăjituri sunt produse și la noi în țară, dar nu în cadrul fabricilor de cofetărie, ci într-o încăpere a uneia dintre rețelele de supermarketuri, în cafenea și la bucătăriile particulare, la comanda clienților. Pe Facebook pot fi găsite numeroase pagini cu fotografiile acestor bunătăți. Printre ele se numără și pagina cu deserturi de la Iulia Rodnițchi, care se gândește la oferta de a-și transforma hobby-ul într-o meserie, caci cererea pentru torturile, bezelele și prăjiturile-macarons este cu mult mai ridicată decât capacitățile ei actuale de a satisface toate comenzile.
După specialitate, Iulia e inginer în domeniul telecomunicațiilor și a electronicii și este reprezentantul principal al unei mari companii europene de producție a aparatelor de uz casnic și nu are nevoie de un venit suplimentar. Dar pasiunea pentru arta culinară, îndeosebi pentru copturi, o are în sânge (încă din copilărie, mama și bunica i-au dezvoltat dragostea pentru prepararea mâncărurilor delicioase). Totodată, ei îi place să-și servească prietenii și colegii. În plus, ocupându-se de vînzările aparatelor de uz casnic, inclusiv a celor de bucătărie, și pentru a putea oferi o consultanță calificată, Iulia și-a procurat pentru casă un întreg arsenal de dispozitive, destinate ușurării vieții femeii moderne. Astfel, pe fundalul acestor evenimente, cineva dintre cunoscuți a rugat-o să prepare un tort la comandă, apoi altul etc. Iar, după ce a reușit să însușească rețeta de macarons, găsită pe Internet, a urmat o avalanșă de comenzi pentru acest deliciu dulce.

- La un macaron corect, partea de sus trebuie să fie plată și netedă, să nu fie vizibilă nicio imperfecțiune, „fustița" prăjiturii trebuie să aibă o anumită formă, iar textura interioară să fie ca la sponge cake, - fără bule și cavități, - explică interlocutoarea. Este un desert foarte capricios. Ți se pare că știi să-l faci și cu ochii închiși, dar, de fiecare dată, poate apărea vreo „surpriză". Chiar și cofetarii renumiți spun că este foarte complicat ca fiecare partidă să fie perfectă. Pe fotografie poate fi observat faptul că partidele mele de macarons colorate sunt identice. A fost foarte complicat să obțin stabilitate în calitatea produsului: timp de doi ani mi-am petrecut fiecare noapte în fața cuptoarelor. Am încercat 11 rețete pe trei tipuri de bezele și aș putea enumera 30 de factori care influențează rezultatul final. Am început să studiez tehnica de preparare pentru macarons, adresându-mi singură mie provocarea – să învăț, orice-ar fi (în asemenea mod m-am și învățat să stau pe cap). Până la momentul în care am reușit să prepar un macaron bun, a trebuit să irosesc multe kilograme de făină de migdale. Am experimentat cu modurile de coacere, cu formulele aluatului, raportul ingredientelor etc. În această situație, 2 grame de albuș ar putea fi fatale, căci o picătură de lichid ar putea ucide bezeaua și o să vă iasă biscuiți cu migdale, și nu „macarons". În tehnologiile de patiserie contează fiecare gram.
Actualmente, am 30 de tipuri de macarons, unele dintre care le-am preparat prima în Moldova, de exemplu, cu gustul „caramelei sărate" sau „brânza albastră Cambozola cu gem de coacăză neagră" (la care e coadă), „grapefruit roșu cu piper negru", „căpșuni cu rozmarin". Aproximativ jumătate dintre gusturi sunt de sezon, însă eu congelez fructe în cantități mari, astfel încât se reduce influența factorului sezonier.
Odată cu mărirea numărului comenzilor, a trebuit să cresc capacitățile tehnice. Acum am două frigidere, un congelator cu înălțimea de 1,8 metri și volumul de încărcare 350 litri, două cuptoare, doi roboți de bucătărie, sunt rafturi, tăvi de patiserie – mai pe scurt, echipamentul este la nivel profesional. Lucrez în mănuși și halat. Recordul meu de preparare timp de o noapte (11 ore, 15 minute) a fost de 670 de bucăți de macarons, după care am plecat la serviciu. Atunci aveam un singur cuptor. Acum, cu două cuptoare, lucrurile se mișcă mai repede. Procesul tehnologic este reglementat atât de bine, încât reușesc să fac câteva lucruri în același timp. Cu toate acestea, trebuie să refuz destul de mulți oameni, pentru că nu reușesc, fizic, să realizez toate comenzile, căci, pe lângă hobby, mai am un serviciu de bază, un soț și doi copii. Deși mă simt flatată de la o astfel de cerere. De aceea, mă strădui să lucrez cu organizatorii de nunți, adică cu volume mari ale comenzilor.
Până pe 28 septembrie, toate weekend-urile îmi sunt împărțite pe comenzi (deocamdată, nu primesc clienți pe mai târziu, căci, în luna octombrie, planific să plec în Moscova la un curs pentru profesioniști al unui cofetar francez, care va dura o săptămână). Sincer, mi-e mai simplu să nu dorm noaptea, preparând deserturi și să le înmân unui singur client. Mulți oameni sună și roagă cinci prăjituri macarons de diferite feluri, livrabile imediat. Însă, eu nu am magazin și nici stoc, și nu pot să ofer un asortiment disponibil, lucrând doar din comenzi. În plus, e curios faptul că eu nu dau anunțuri că îndeplinesc astfel de comenzi. Clienții apar din senin, aflând despre mine unul de la altul. Această cerere furtunoasă se explică, parțial, prin faptul că, în ultima perioadă de timp, oamenii preferă mâncarea mai sănătoasă, fără conservanți și alte chimicate. Atuul meu constă în faptul că eu nu utilizez praf de copt, coloranți și arome artificiale. Toate produsele sunt naturale, iar culorile pentru macarons-urile mele sunt, în cea mai mare parte, pastelate.
Înaintea mea, nimeni nu a preparat bezele în condiții de casă. Eu am introdus rețetele de bezele din fructe naturale – coacăză neagră și căpșuni și le-am postat pe blogul meu din instagram, unde îmi împărtășesc secretele culinare cu cei 9,5 mii de subscriberi. Acum, aceste rețete sunt utilizate și în Rusia, chiar și de către patiseriile cunoscute. De asemenea, am inventat forma de trandafir pentru bezea. Deși nu este prea modest spus, dar eu sunt cea care creez tendințe în domeniul macarons-urilor, a bezelelor și nu doar. De exemplu, mie îmi aparțin ideile de preparare a mini-cheesecake-urilor și a chiflelor elvețiene în formele pentru cupcakes-uri.
Atunci când omul gustă o dată un desert produs din ingrediente naturale, el își amintește de gustul copilăriei. Chiar și atunci când cineva spune că, teoretic, nu-i plac macarons-urile cu un anumit gust, însă, încercându-le, își schimbă opinia, deoarece produsul natural, preparat cu suflet, nu poate să nu placă. O astfel de prăjitură costă 15 lei, dar micile comenzi se execută împreună cu cele mari (100 de bucăți). Același lucru se aplică și în cazul altor deserturi. Torturile, de asemenea, sunt din ingrediente naturale și, în dependență de complexitate, costă în jur de 250-300 lei/kg. Un tort simplu, în percepția mea, este clasicul „Napoleon", dar tot conform rețetelor proprii, cu două tipuri de cremă sau un „Napoleon" de ciocolată cu vișine, pe care nu-l mai prepară nimeni.
Pentru mine, în pregătirea fiecărui desert există un element de creație. Mereu tind să am o dispoziție bună și îmi imaginez cum omul, care va mânca aceste dulciuri, va primi plăcere. Pentru mine contează să simt aceste emoții și nu doar să-mi fac lucrul pentru a primi bani pe el. Desigur, mi-e foarte plăcut atunci când oamenii, gustând o dată deserturile mele, se întorc și întreabă când se va deschide patiseria mea. Actualmente, mă aflu în fața unei dileme – să plec de la un serviciu bine plătit și să-mi transform hobby-ul în profesie sau să las lucrurile exact așa cum sunt ele? Dacă aș alege prima variantă, va trebui să controlez procesul de producție câte 12-13 ore, pentru a nu pierde din calitatea produselor. În plus, nu-mi place să mă limitez. Astăzi mă simt un maestru în arta culinară, iar dacă voi trece la producția în masă, atunci, probabil, voi deveni un meșteșugar de rând. Și nu mi-aș dori acest lucru.

Articol pregătit de MyBusiness.md