Gestionarea corectă a provocărilor legate de proteste va restaura imaginea guvernării. Totodată, dacă lucrurile vor fi scăpate de sub control, ar putea fi compromisă stabilitatea internă și chiar dialogul de pre-aderare cu UE...
Moldova trece prin turbulențe politice și socio-economice foarte serioase. Dispoziția populației față de guvernare se înrăutățește, însă nu din cauza scandalurilor de corupție, ci a ineficienței în actul guvernării. Autoritățile sunt copleșite de crize, dar încearcă să combine identificarea unor soluții eficace cu invocarea permanentă a factorilor externi drept responsabili principali pentru apariția crizelor. Pe de o parte, guvernarea relatează un adevăr, deoarece multe crize (cea umanitară, de securitate, energetică) au fost fie generate, fie exacerbate de agresiunea militară rusească împotriva Ucrainei. Pe de altă parte, concentrarea pe originea rusească a crizelor ajută guvernarea să limiteze critica publicului intern și să-și consolideze alianțele externe cu statele occidentale. Cu toate acestea, populația este susceptibilă la proteste, lucru care este exploatat de către opoziția pro-rusă și grupările cleptocratice. În timp ce cele din urmă vor să stopeze reformarea justiției, opoziția parlamentară pro-rusă dorește să preia puterea (pe calea alegerilor democratice) în trei valuri: alegerile locale (2023), alegerile prezidențiale (2024) și respectiv cele parlamentare ordinare în 2025. Acest scenariu este deja anunțat în mod deschis ca alternativă, dacă guvernarea supraviețuiește politic această iarnă.
Guvernarea este pusă la încercări grele, iar resursele de care dispune sunt limitate. Dintr-o perspectivă politică, guvernarea întâmpină probleme la gestionarea multiplelor crize, cu care se confruntă țară concomitent. Scumpirea gazului natural (sărăcia energetică), efectele secetei (securitatea alimentară), presiunea financiară asupra aparatului administrativ generată de criza refugiaților (agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei) generează nemulțumire publică. Acest lucru lasă amprente pe popularitatea Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS) și a exponenților săi politici. Datorită unei politici externe active și a asistenței politice, primite inclusiv pe linia Partidului Popular European, Maia Sandu încă reușește să rămână în topul preferințelor, dar oricum relativ slăbită. Pe plan economic, chiar dacă nu există deficit de produse alimentare, populația traversează șocuri inflaționiste de circa 34% comparativ cu anul precedent, care le reduce puterea de cumpărare. După o creștere economică de 13.4% în 2021, asociată cu normalizarea activității economice și a stabilizării contextului politic, economia s-ar putea contracta cu până la 1% în 2022 (GET, august 2022). Conform altor estimări, recesiunea economică ar putea compromite până la 10% din PIB-ul țării (UN, septembrie 2022). În domeniul securității, serviciile secrete moldovenești văd o probabilitate redusă a unor amenințări din partea regiunii transnistrene, care niciodată nu a fost atât de dependentă de deciziile Chișinăului (activitățile de import-export, livrarea de gaze). În orice caz, prezența militară rusească în proximitatea imediată trebuie tratată cu seriozitate drept o sursă de îngrijorare. Acest lucru va conține potențial de instabilitate ridicat până când Ucraina nu va stopa definitiv agresiunea rusească pe întregul teritoriu ucrainean.
Legitimitatea guvernării și protestele antiguvernamentale
Efectele cumulate ale crizelor lovesc în popularitatea guvernării. Potrivit celor mai recente sondaje, 30% din populație consideră în prezent că țara se mișcă într-o direcție corectă, comparativ cu 52% în septembrie 2021 (iData, septembrie 2022). Partidul de guvernământ (PAS) este pe locul doi în lista preferințelor electorale (19,4%). În fața sa este Blocul Comuniștilor și Socialiștilor (20,8%), iar pe locul trei și apropiindu-se de PAS este Partidul Șor (16,7%).
Popularitatea Socialiștilor și a Partidului Șor are loc pe fundalul unor deficiențe grave de integritate. Liderii acestora formațiuni sunt cercetați pentru crime de corupție mare, îmbogățire ilicită sau finanțare ilegală de partide (Igor Dodon, Ilan Șor, Marina Tauber). Ex-președintele Dodon este inclusiv acuzat de trădare de țară în favoarea Rusiei. În timp ce reglementatorul pieței media audiovizuale este independent de imixtiunea grupurilor informale, fiind condus de persoane numite de PAS, se cristalizează percepția că unele surse media (considerate independente) evită să evalueze guvernarea în mod critic. Reticența de a critica guvernarea se observă atât în mediul jurnalistic, cât și cel non-guvernamental. Deși reprezintă un fel de auto-cenzură, necriticarea partidului de guvernământ este considerată o măsură corectă, deoarece împiedică opoziția pro-rusească să exploateze insatisfacția publicului cauzată de problemele socio-economice și diversele erori comise de guvernare (comunicarea strategică). Astfel, este prioritizată menținerea stabilității și securității naționale, iar pluralismul de opinii și gândirea critică sunt puse, în mod benevol, pe plan secundar.
Pe lângă imunitatea față de critică, asigurată de majoritatea actorilor pro-democratici din țară, Guvernul Nataliei Gavrilița și Președintele Maia Sandu au o deschidere enormă din partea actorilor occidentali. Rapoartele critice parvenite de la unii reprezentanți ai societății civile și jurnaliști credibili sunt în minoritate și par să fie trecute cu vederea (inclusiv în Uniunea Europeană și SUA) din cauza riscurilor mai urgente de origine rusească. Probabil, acest lucru duce la apariția unor anomalii în percepția publică, când aderarea la UE are un sprijin de trei ori mai mare (60%) decât cel pentru PAS (sub 20%), care a facilitat eforturile pentru obținerea statutului de țară candidat (în iunie 2022). Totuși, din cauza amenințărilor legate de posibilitatea unor acțiuni subversive ale Rusiei în Moldova (IPN, august 2022) prin intermediul protestelor antiguvernamentale, tandemul PAS-Sandu are posibilitatea să descurajeze mobilizarea sentimentelor protestare în societate. Astfel, populația este împinsă să se solidarizeze cu guvernarea („rally around the flag”). În caz contrar, aceasta poate fi asociată cu opoziția „coruptă”, care este formată din forțe pro-ruse (Socialiștii, Comuniștii) și grupări cleptocrate (Partidul Șor, Veaceslav Platon, Gheorghe Cavcaliuc), conectate la oligarhul fugar Vladimir Plahotniuc (IPN, august 2022). Cu scopul evitării unei eventuale discreditări, opoziția extra-parlamentară pro-EU și pro-reformă (Plaforma DA) a refuzat să susțină în vreun fel protestele organizate de Partidul Șor (18 septembrie).
Gazul rusesc – arma concomitentă a Chișinăului și a Rusiei?
Autoritățile moldovenești se arată convingătoare că furnizarea gazului poate fi soluționată în această iarnă, în cazul dacă Rusia decide să sisteze livrările. Moldova caută surse alternative de achiziționare (România, Azerbaidjan). Totuși, spre deosebire de sistarea furnizării de gaz în Europa (IPN, septembrie 2022), în cazul Moldovei, Rusia poate folosi drept motiv principal neîndeplinerea angajamentelor contractuale de către partea moldovenească. Principalul angajament asumat în mod benevol de Chișinău constă în desfășurarea unui audit pentru a soluționa problema datoriilor vechi pentru gazul natural consumat pe teritoriul controlat de autoritățile constituționale. Datoria invocată de Gazprom constituie circa 800 milioane de dolari, pe care trebuie să o întoarcă MoldovaGaz (50% din acțiuni aparțin Gazprom-ului). Autoritățile moldovenești nu vor să recunoască datoria până când aceasta nu este validată de un audit internațional credibil. În acest sens, prin negocieri directe (nu în baza de concurs), posibile datorită stării de urgență, două companii (din Marea Britanie și Norvegia) urmează să facă auditul, ale căror rezultate vor fi prezentate în afara termenului limită, agreat cu partea rusă în octombrie 2021 (luna mai 2022). Moscova nu a răspuns la solicitările Moldovei de a extinde perioada pentru audit, ceea ce, în viziunea guvernării moldovenești, face posibil scenariul suspendării livrării de gaz. Între timp opoziția pro-rusă insistă pe ideea că președintele Sandu trebuie să plece la Moscova pentru a negocia un preț mai bun la gaz. Conform sondajelor recente, această ideea ar fi sprijinită de circa 70% din populație, inclusiv de cei care au protestat anterior în autonomia găgăuză și care sunt asociați cu protestele Partidului Șor.
Totuși, încă în timpul negocierii contractului cu Gazprom (octombrie 2021), partea moldovenească a folosit “elementul transnistrean”. Rusia a fost de asemenea convinsă să accepte semnarea contractului cu Moldova (Riddle, octombrie 2021) pentru a nu prejudicia furnizarea gazului natural rusesc către regiunea transnistreană. Nu există altă modalitate legală de a aduce gaz în Moldova, inclusiv în regiunea separatistă, decât prin reglementarea contractului de import al gazului de către autoritățile constituționale abilitate. La practic un an distanță de la semnarea contractului în 2021, autoritățile moldovenești reiterează faptul că dacă Rusia va înceta livrarea gazului atunci își va reteza creangă de sub picioare, lăsând fără gaz regiunea transnistreană. Acest lucru va paraliza economia regiunii și va lovi în legitimitatea elitelor politice și militare din regiune, inclusiv în capacitatea de pregătire a forțelor sale militare staționate acolo (circa 1,000 de soldați). Exponenții Guvernului de la Chișinău au anunțat că Moldova va recepționa gaz din surse alternative, însă pentru acel gaz regiunea transnistreană va trebui să achite la preț de piață (peste 1,000 de euro) și în avans. În prezent, regiunea folosește gratuit gazul rusesc, acumulând datorii exorbitante (până acum - circa 7 miliarde de dolari). În acest fel, guvernarea moldovenească mizează pe faptul că Moscova ar fi cointeresată să păstreze status-quo-ul decât să-i pună capăt, cu riscul colapsului regimului separatist loial sie.
La prima vedere s-ar părea că Chișinăul șantajează Rusia cu propria sa armă - gazul natural. În realitate însă există riscuri legate de un asemenea comportament, mai ales dacă Rusia decide să aplice scenariile negative, sacrificând regiunea transnistreană. Primul risc ține de dependența Moldovei de electricitatea importată din regiunea separatistă (circa 80% din consumul teritoriului constituțional) și produsă din același gas rusesc. Apartenența la rețeaua electrică a sistemelor de transportatori europeni (ENTSO-E) poate fi de ajutor, dar pentru mai puțin de o lună. De asemenea, guvernarea a achiziționat gaz pentru rezervele strategice (circa 24 milioane m3), dar care vor fi suficiente doar pentru câteva zile (consumul de gaze iarna este de circa 5 milioane m3 zilnic). Iar al doilea risc ține de securitatea convențională și faptul că forțele militare rusești staționate în regiunea transnistreană ar putea să acționeze împotriva Chișinăului. Modernizarea actuală a armatei naționale pe care autoritățile moldovenești o desfășoară în mod discret și accelerat poate avea un rol benefic. Cu toate acestea, orice acțiune militară poate genera haos și instabilitate, mai ales având în vedere legitimitatea slabă a guvernării, ceea ce poate avantaja forțele pro-ruse, care deja au inițiat proteste anti-guvernamentale.
În loc de concluzii...
În timp ce Moldova traversează crize politice, guvernarea este afectată de o criză de legitimitate acasă. Aceste slăbiciuni sunt exploatate de unele forțele politice din opoziție. Partidele politice pro-ruse vor să pregătească terenul pentru preluarea puterii în timpul următoarele alegeri, iar grupările cleptocrate vor să stopeze reformarea organelor de stat care luptă împotriva corupției. În ambele cazuri, sunt folosite protestele antiguvernametale ca instrumente politice, deoarece pot prinde rădăcini în rândul populației vulnerabile.
Din cauza inflației și a prețului la gaz, nemulțumirea față de guvernarea PAS-Sandu capătă justificare. Autoritățile încearcă să găsească soluții pentru diverse segmente sociale, dar acestea sunt deocamdată insuficiente. Prin urmare, spiritul protestatar se poare răspândi mai repede, nu neapărat din cauza propagandei rusești, care este contracarată de autoritățile moldovenești, ci a realității obiective.
În timp ce țara se pregătește de o iarnă complicată, autoritățile trebuie să acorde mai multă atenție populației vulnerabile, susceptibilă la proteste din motive de sărăcie. Protestele anti-guvernamentale pot fi folosite ca pe o oportunitate pentru a combate critica nejustificată și a căuta soluții creative, inclusiv prin cooperarea cu opoziția constructivă și alți actori non-guvernamentali ignorați până acum. Or, prin incluziune poate fi generată unitate în societate. Gestionarea corectă a provocărilor legate de proteste va restaura imaginea guvernării. Totodată, dacă lucrurile vor fi scăpate de sub control, ar putea fi compromisă stabilitatea internă și chiar dialogul de pre-aderare cu UE.
